CITOPLASMA (‹ fr. {i}; {s} cito- + gr. plasma „formatie”) s. f. (BIOL.) Componenta esentiala a celulei, cuprinsa intre membrana si nucleu, cu structura complexa. La microscopul electronic se evidentiaza: c. fundamentala (hioalopasma), nestructurata, alcatuita dintr-o matrice fin granulata: organite comune tuturor celulelor (ergastoplasma, reticul endoplasmatic neted, ribozomi, mitocondrii, aparat Golgi, centrosfera) si specifice unora dintre ele (corpusculi Nissi, sarcozomi, miofibrile); incluziuni citoplasmatice, vacuole, dispozitive fibrilare s.a. In c. se realizeaza procese esentiale ale vietii (metabolism, biosinteze – peste 1500 de reactii diferite, intr-o fractiune de secunda), cu exceptia sintezelor acizilor nucleici, si este sediul genelor ereditatii extranucleare (plasmagenele).

RIBOZOM (‹ germ., fr.) s. m. pl. (GENET.) Organit celular sferic, de mici dimensiuni, alcatuit din ARN (60%) si proteine (40%); sunt prezenti in numar mare in celulele vii, fie liberi in citoplasma, fie atasati de membranele reticulului endoplasmatic, la nivelul lor avand loc sinteza proteinelor. Sunt numiti si granulele sau corpusculii lui Palade, dupa numele savantului american de origine romana G. Palade care i-a descoperit in 1953.