CORECT, -A, corecti, -te, adj. 1. Care respecta regulile, normele dintr-un domeniu dat; asa cum trebuie. 2. (Despre oameni) Care are o tinuta, o purtare, o atitudine ireprosabila; cinstit, leal. – Din fr. correct, lat. correctus.

PEDAGOGIC, -A, pedagogici, -ce, adj. Care se refera la pedagogie, care apartine pedagogiei. ◊ Consiliu pedagogic = organ consultativ (format din profesori) care functioneaza in cadrul unei institutii de invatamant si care are diverse sarcini legate de bunul mers al institutiei respective. ♦ Care corespunde cerintelor si normelor pedagogiei, care respecta regulile pedagogiei; educativ. – Din fr. pedagogique, germ. padagogisch.

CUVIINCIOS, -OASA, cuviinciosi, -oase. adj. 1. Care respecta regulile bunei cuviinte, care corespunde acestor reguli; decent, politicos; cuvios (2). 2. (Inv.) Potrivit, corespunzator, convenabil. [Pr.: -vi-in-] – Cuviinta + suf. -ios.

IKEBANA ~e f. 1) Arta japoneza de a aranja florile in buchete. 2) Aranjament floral care respecta regulile acestei arte. /<fr. ikebana, engl. ikebana

corect (corecta), adj. – Care respecta regulile, normele. Fr. correct. – Der. incorect (var. necorect), adj. (incorect); corecta, vb. (a indrepta), cu var. corija (din fr. corriger) si corige (din germ. korregieren, in Trans.); corectura, s. f. (text tiparit din care s-au inlaturat greselile), din germ. Korrectur; corector, s. m., din fr.; corijent, adj. (elev sau student care nu a obtinut nota de trecere la una sau mai multe materii, fara a fi obligat sa repete anul); corectional, adj., din fr.; incorectiune, s. f., din fr.; corectiv, s. n., din fr.

SPORTIV, -A I. adj. 1. referitor la sport, care apartine sportului. 2. care respecta regulile sportului. II. adj., s. m. f. (cel) care practica sportul. (< fr. sportif)

PERSPECTIVA, perspective, s. f. 1. Reprezentare tridimensionala prin desen a unui corp din spatiu pe o suprafata plana. ◊ In perspectiva = respectand regulile de reprezentare a obiectelor in spatiu, tinand seama de departarea relativa a obiectelor. ♦ Disciplina care se ocupa cu studiul metodelor folosite pentru realizarea perspectivei (1). ♦ Fig. Fel particular de a vedea lucrurile, aspect sub care se prezinta lucrurile; punct de vedere. 2. Privire generala, aspect general asupra unui peisaj, a unei scene sau a unui obiect vazute din departare; priveliste. 3. Fig. Ceea ce se intrevede ca posibil, realizabil in viitor; posibilitate de dezvoltare, de realizare in viitor a ceva sau a cuiva. ◊ Loc. adj., adv. In perspectiva = (care este) pe cale sau cu sanse de a se implini in viitor. – Din fr. perspective.

CEREMONIE ~i f. 1) Sarbatoare solemna; solemnitate. ~ nuptiala. ◊ ~ religioasa serviciu divin. 2) Eveniment solemn care se desfasoara dupa anumite reguli. 3) respectare exagerata a convenientelor; eticheta excesiva. Tinuta de ~. ◊ Cu ~i in mod prea festiv. Fara ~i simplu; familiar. [Art. ceremonia; G.-D. ceremoniei; Sil. -ni-e] /<fr. ceremonie, lat. caerimonia

CHEMA, chem, vb. I. I. Tranz. 1. A spune, a striga, a comunica cuiva sa vina aproape sau intr-un anumit loc. 2. A pofti, a indemna (in mod oficial) pe cineva sa participe la o actiune, la un fapt; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (in mod oficial) sa se prezinte intr-un anumit loc. ♦ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma sa respecte anumite reguli de disciplina, liniste etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a incorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a insemna, a se zice, a se socoti. ♦ Expr. Se cheama ca... = insemneaza ca..., vrea sa zica. – Lat. clamare.

regulaRITATE, regularitati, s. f. Insusirea sau starea a ceea ce este regulat, in conformitate cu o regula sau cu o ordine fixata dinainte. ◊ Loc. adv. Cu regularitate = in mod regulat. ♦ Proprietate a unui sistem sau a evolutiei unor fenomene de a respecta o regula dintr-un anumit punct de vedere. ♦ Simetrie, proportie. ♦ Uniformitate. – Din fr. regularite.

DECENTA f. 1) Atitudine de respectare a regulilor de buna purtare, a convenientelor si a moralei; buna-cuviinta. 2) Comportare care vadeste o asemenea atitudine. [G.-D. decentei] /<fr. decence, lat. decentia

A JUCA joc 1. tranz. 1) (carti de joc, numere, figuri de sah) A pune in joc respectand anumite reguli. 2) fig. (situatia, reputatia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta intr-o piesa de teatru sau intr-un film. ◊ ~ un anumit rol a avea o anumita importanta pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scena in fata publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce in eroare (ridiculizand si recurgand la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite miscari; a dansa. 2. intranz. 1) A participa in mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumina, imagini) A produce efecte schimbatoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor miscari repezi si vibrante. ◊ A-i ~ (cuiva) ochii in cap a vadi vioiciune si viclenie. A-i ~(cuiva) ochii in lacrimi a fi pe cale de a plange. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalatii) A functiona in voie, fara a se atinge reciproc. /<lat. jocare

PUGILISM n. Gen de lupta sportiva intre doi adversari care se bat pe ring cu pumnii, imbracati in manusi speciale, respectand anumite reguli; box. /<engl. pugilism

PROTOCOLAR, -A adj. potrivit protocolului; care respecta anumite reguli de politete, ceremonios. (< fr. protocolaire)

HULIGANISM s. n. Tulburare a ordinii si moralei publice prin manifestari care arata lipsa de cuviinta sau de respect fata de regulile de convietuire sociala. – Huligan + suf. -ism.

BOX¹ n. Gen de lupta sportiva intre doi atleti care se bat cu pumnii imbracati in manusi speciale, respectand strict anumite reguli; pugilism. /<fr. boxe, engl. box

CONSECVENTA s.f. 1. (In logica scolastica) Implicatia si decurgerea formulelor logice una din alta. 2. Caracteristica a gandirii corecte care respecta legile si regulile de formare si transformare intr-un sistem deductiv. ♦ Fel de a actiona logic si pe aceeasi linie de conduita; linie de conduita ferma, neschimbatoare. ◊ Cu consecventa = in mod consecvent. [Var. consecuenta s.f. / cf. lat. consequentia, it. consequenza, fr. consequence].

FAIR-PLAY s.n. (Liv.) Acceptare si respectare loiala a regulilor (intr-un joc, intr-un sport, in afaceri). [Pron. fer-plei. / < engl. fair-play].

CONSECVENTA s. f. faptul de a fi consecvent. ◊ (in logica scolastica) implicatia si decurgerea formulelor logice una din alta. ◊ caracteristica a gandirii corecte care respecta legile si regulile de formare si transformare intr-un sistem deductiv. (< fr. consequence, lat. consequentia)

HULIGANISM s. n. purtare, atitudine brutala, care denota lipsa de cuviinta, de respect fata de regulile de convietuire sociala. (< huligan + -ism)

DISCIPLINA s. 1. ordine, regula, randuiala. (Obis-nuit cu ~; respectati ~!) 2. v. bransa. 3. v. stiinta. 4. v. obiect.

RUTINA¹ s.f. 1. Obicei, operatie repetata zilnic sau periodic. ♦ Operatie efectuata de un calculator electronic. 2. Deprindere de a lucra mecanic, mereu in acelasi fel. ♦ (Depr.) respectare prea servila a unor reguli si deprinderi invechite. V. manierism. / < fr. routine].

RUTINA¹ s. f. 1. capacitate, indemanare castigata printr-o practica indelungata. ◊ (depr.) deprindere de a lucra, de a gandi mecanic, mereu in acelasi fel; respectare prea servila a unor reguli si deprinderi invechite. 2. (inform.) set de instructiuni din ansamblul unui program de prelucrare a datelor, la servirea mai multor programe, cand operatiile sunt comune; (sub)program de folosinta curenta sau repetitiv, care asigura o functie bine definita. (< fr., engl. routine)

MACROBIOTIC, -A, macrobiotici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplina medicala bazata pe un ansamblu de reguli de igiena (alimentara) a caror respectare se considera ca poate prelungi viata omului. 2. De macrobiotica. ♦ (Despre organisme) Longeviv. [Pr.: -bi-o-] – Din germ. Makrobiotik, fr. macrobiotique.

BIROCRATIE f. 1) Atitudine caracterizata printr-o respectare exagerata a formalitatilor sau a regulilor scrise; formalism. 2) Totalitate a birocratilor. [Art. birocratia; G.-D. birocratiei; Sil. -cra-ti-e] /<fr. bureaucratie

SCRIPTOLOGIE f. rar Atitudine caracterizata printr-o respectare exagerata a formalitatilor si a regulilor scrise; birocratism. [G.-D. scriptologiei] /scriptolog + suf. ~ie

IGIENA s. f. 1. Ramura a medicinii care elaboreaza normele de aparare a sanatatii oamenilor si formele de aplicare a acestor norme pe baza studierii interdependentei si interactiunii dintre om si mediul inconjurator, a conditiilor de trai, precum si a relatiilor sociale si de productie. 2. Ansamblu de reguli si de masuri practicate pe care cineva le respecta pentru a-si pastra sanatatea. [Pr.: -gi-e-. – Var.: higiena s. f.] – Din fr. hygiene.

LICENTA, licente, s. f. 1. Titlu obtinut la terminarea studiilor superioare, pe baza unui examen prin care se dobandeste dreptul de a exercita profesiunea corespunzatoare studiilor facute; examen dat pentru obtinerea acestui titlu; p. ext. diploma care confera acest titlu. 2. Autorizatie data de stat unei persoane pentru exercitarea unui negot special, pentru operatii de import si de export etc. 3. Contract prin care posesorul unui brevet de inventie cedeaza cuiva dreptul de exploatare a inventiei sale. 4. Atitudine, tinuta care depaseste limitele bunei-cuviinte; lipsa de respect pentru formele obisnuite. 5. (In sintagma) Licenta poetica = abatere usoara de la regulile gramaticale ale limbii, ceruta de necesitatea rimei, ritmului sau din dorinta de a realiza o nota stilistica particulara. – Din fr. licence, lat. licentia.

A PAZI ~esc tranz. 1) (persoane, lucruri, bunuri materiale etc.) A avea in paza; a lua sub ocrotire; a supraveghea; a veghea; a proteja; a ocroti; a apara. 2) rar (reguli, norme, legi etc.) A traduce cu strictete in viata; a indeplini intocmai; a respecta. 3) inv. (persoane) A urmari pe ascuns. 4) (persoane, lucruri) A apara pe toate caile (punand la adapost); a feri. ◊ Pazea! fereste! da-te la o parte. De-ar sti omul ce-ar pati, dinainte s-ar pazi de-ar sti omul ce primejdie il asteapta, s-ar feri la timp de ea. ~ ca lumina ochilor (sau ca ochii din cap) a pastra cu multa grija, cu sfintenie (ca pe un lucru sfant). A lua la trei pazeste a dojeni aspru; a lua la trei parale. /<sl. paziti

CORECTITUDINE s. f. 1. insusirea de a fi corect. ◊ calitate generala a stilului constand in respectarea regulilor gramaticale, ortografice si de punctuatie. 2. tinuta, purtare corecta; cinste. 3. (log.) insusire a gandirii care respecta legile logice. (< lat. correctitudo)

DESCALIFICA vb. I. tr. 1. a declara (pe cineva) nedemn de stima, de respect; a dezonora. 2. a exclude dintr-o competitie (sportiva) pentru comportare necorespunzatoare, abateri, incalcarea anumitor reguli etc. II. refl. a-si pierde calificarea profesionala. (dupa fr. disqualifier)

NORMA, norme, s. f. 1. regula, dispozitie etc. obligatorie, fixata prin lege sau prin uz; ordine recunoscuta ca obligatorie sau recomandabila. ◊ Norma morala (sau etica) = regula privitoare la modul de comportare a omului in societate, la obligatiile sale fata de ceilalti oameni si fata de societate. Norma juridica = regula de conduita cu caracter general si impersonal, emisa de organele de stat competente, a carei respectare poate fi asigurata prin constrangere. ♦ Totalitatea conditiilor minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentru a putea obtine un titlu, o calificare etc. 2. Criteriu de apreciere, de reglementare. 3. Cantitate de munca pe care cineva trebuie sa o presteze intr-o unitate de timp; (concr.) produs realizat in acest timp. ◊ Norma de timp = timpul necesar pentru efectuarea unei lucrari in conditii specifice date. Norma tehnica = norma stabilita prin mijloace stiintifice, pe baza unor conditii tehnice date, pentru efectuarea unui proces tehnologic. – Din fr. norme, lat. norma, rus. norma.

DESCALIFICA vb. I. tr. A declara (pe cineva) nedemn de stima, de respect; a dezonora. ♦ A exclude dintr-o competitie (sportiva) pentru comportare necorespunzatoare, pentru abateri, incalcarea anumitor reguli etc. [P.i. descalific, 3,6 -ca, var. discalifica vb. I. / < fr. disqualifier, dupa califica].

CONVENIENTA s.f. (La pl.) Totalitatea regulilor de purtare care se impun intr-o anumita societate. ◊ De convenienta = facut numai pentru a respecta anumite forme sociale, de forma. [Pron. -ni-en-, gen. -tei. / cf. it. convenienza, fr. convenance].

CONVENIENTA s. f. (pl.) totalitatea regulilor de purtare care se impun intr-o anumita imprejurare; uzanta. ♦ de ~ = facuta numai pentru a respecta anumite norme sociale de forma. (< it. convenienza)

CONVENIENTA, conveniente, s. f. (Mai ales la pl.) regula de purtare impusa de o anumita societate; uzanta. ◊ Loc. adj. De convenienta = facut numai pentru a respecta anumite forme sociale, anumite interese; de forma. ♦ Casatorie de convenienta = casatorie la care se tine seama numai de interese materiale si familiale. [Pr.: -ni-en-] – Din it. convenienza.

ORDINE f. 1) Stare de oranduiala si de sistematizare; organizare armonioasa. 2) Succesiune regulata a lucrurilor. ◊ ~ de zi program de chestiuni ce trebuie sa fie discutate intr-o sedinta sau adunare. La ~ea zilei de actualitate; important. 3) regula sau norma dupa care se infaptuieste ceva. ◊ A chema (pe cineva) la ~ a obliga pe cineva sa respecte anumite norme (de comportare), pe care le-a incalcat. 4) Mod de organizare a vietii politice, eco-nomice si sociale a unui stat; regim. ◊ ~ publica stare care asigura activitatea normala a organelor de stat si a celor publice, respectarea drepturilor cetatenilor si paza proprietatii obstesti. 5) Manifestare a principiului de cauzalitate si finalitate a lumii. [G.-D. ordinii] /<lat. ordo, ~inis, it. ordine

LICENTA s. f. 1. titlu la terminarea studiilor superioare, prin care se acorda dreptul de a exercita o profesiune; examen dat pentru obtinerea acestui titlu; diploma obtinuta. 2. contract prin care posesorul unui brevet de inventie acorda unei persoane sau statului dreptul de a folosi sau valorifica inventia sa. 3. autorizatie data de stat unui particular pentru exercitarea unui anumit comert, a unei anumite industrii sau pentru a importa si exporta marfuri. 4. atitudine, purtare care intrece limitele bunei-cuviinte; lipsa de respect pentru formele obisnuite. 5. figura retorica prin care oratorul indrazneste sa arate preopinentilor ca e just ceea ce ei resping eronat. ♦ ~ poetica = abatere usoara de la regulile de pronuntare si scriere corecta a cuvintelor, din necesitati prozodice. (< fr. licence, lat. licentia)

POLITETE, (2) politeti, s. f. 1. Atitudine, comportare conforma cu buna-cuviinta, amabila, politicoasa; amabilitate. ◊ Pronume personal (sau posesiv) de politete = pronume care se foloseste in vorbirea cu sau despre o persoana careia i se cuvine respect sau pentru a-i impune respect. ◊ Loc. adj. De politete = a) care exprima politete; b) politicos, amabil; protocolar. ◊ Loc. adv. Din (sau de, rar, pentru) politete = fiind obligat de anumite cerinte (formale) de conduita, de eticheta. ♦ Ansamblu de reguli de comportament in spiritul bunei-cuviinte, al amabilitatii si al respectului reciproc. 2. (Fam.; la pl.) Cuvinte sau gesturi care exprima politetea (1) (exagerata a) cuiva fata de cineva. [Pl. si: (2) politeturi. – Var.: politeta s. f.] – Din fr. politesse.

STRICT² ~ta (~ti, ~te) 1) (despre prescriptii si despre alte actiuni codificate) Care necesita a fi respectat intocmai; aplicat in conformitate cu prevederile de rigoare; sever. Regim ~. Evidenta ~ ta. ◊ (In) sensul ~ al cuvantului in sensul de baza, cel principal, al cuvantului. 2) Care exclude orice abatere de la norma; exigent in aplicarea regulilor; aspru; sever. /<fr. strict, lat. strictus