FAUNA ~e f. Ansamblu de animale care populeaza globul sau o regiune determinata; regn animal. [Sil. fa-u-] /<fr. faune

INCRENGATURA, increngaturi, s. f. Diviziune a regnului animal sau a celui vegetal, superioara clasei. – In + creanga + suf. -tura (dupa fr. embranchement).

ZOOTAXIE s.f. Clasificarea metodica a regnului animal. (din fr. zootaxie)

animal¹ ~a (~i, ~e) Care tine de animale; propriu animalelor. regn ~. /<lat. animal, animalis, fr. animal

NEVERTEBRAT ~e n. 1) la pl. Increnga-tura a regnului animal, care cuprinde vietu-itoarele fara coloana vertebrala si schelet intern. 2) animal din aceasta increngatura. /ne- + vertebrat

ZOOGEOGRAFIE f. Ramura a geografiei care se ocupa cu studiul repartitiei geografice a animalelor; geografie a regnului animal. [Sil. -ge-o-] /<fr. zoogeographie

ZOOLOGIE f. Ramura a stiintei care se ocupa cu studiul regnului animal. [G.-D. zoologiei] /<fr. zoologie

ATAVISM s.n. Aparitie la unele vietati (mai ales din regnul animal) a unor caractere neobisnuite, pe care le-a avut un stramos indepartat. [Pl. -me. / < fr. atavisme, cf. lat. atavus – stramos].

ZOOTAXIE s.f. Clasificarea metodica a regnului animal. [Gen. -iei. / < fr. zootaxie].

CAROTENOIDE s.f.pl. Materii colorante naturale, galbene, portocalii sau rosii, raspandite in regnul animal si vegetal; poliene. [Pron. -no-i-, sg. carotenoida. / < fr. carotenoides, cf. gr. karoton – morcov, eidos – forma].

CLASA s.f. I. (Fil.) Clasa sociala = grup mare de oameni care se deosebeste de alte grupuri dupa locul pe care-l ocupa intr-un anumit sistem de productie sociala, dupa raportul fata de mijloacele de productie, dupa rolul indeplinit in organizarea sociala a muncii, dupa felul in care obtin partea de care dispun din bogatia societatii si dupa marimea acestei parti. II. 1. Fiecare dintre subimpartirile si despartiturile mari ale regnului animal sau vegetal. 2. Fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. III. 1. Unitate de invatamant care cuprinde elevi cu acelasi nivel de cunostinte, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. 2. Sala in care se tin cursurile pentru un grup de elevi cu acelasi nivel de cunostinte. 3. Ora de curs. IV. 1. Categorie a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 2. Categorie, grad, rang. [Var. clas s.n. / < rus. klas, cf. fr., it. classe, germ. Klasse, lat. classis].

NEVERTEBRAT, -A adj. Lipsit de coloana vertebrala si de schelet osos intern. // s.n.pl. Diviziune mare a regnului animal, cuprinzand animalele care nu au coloana vertebrala; (la sg.) animal din aceasta diviziune. [< ne- + vertebrat].

CLASA s. f. 1. grup de obiecte, fenomene, fiinte cu insusiri comune. ◊ (log.) ansamblu de elemente avand anumite insusiri comune care satisfac o conditie sau un criteriu dat. 2. ~ sociala = grup mare de oameni, istoriceste constituit, carora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelasi loc in sistemul productiei sociale, acelasi raport fata de mijloacele de productie, acelasi rol in organizarea muncii , acelasi mod de obtinere a partii de care dispun din bogatia societatii, o psihologie si o constiinta sociala proprie. 3. categorie sistematica a regnului animal sau vegetal, intre increngatura si ordin. 4. fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. 5. unitate de baza in invatamant, cuprinzand elevi de aceeasi varsta si cu acelasi nivel de pregatire, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. ◊ sala in care se tin cursurile unui asemenea grup de elevi. 6. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 7. categorie, grad, rang stabilite dupa valoare, dupa merit. ♦ de (mare) ~ = de calitate superioara, de mare valoare. (< fr. classe, germ. Klasse)

INCRENGATURA s. f. diviziune a regnului animal sau vegetal inferioara regnului. (dupa fr. embranchement)

ZOOLOGIE s. f. stiinta care studiaza regnul animal. (< fr. zoologie)

ZOOLOGIE s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul regnului animal. – Fr. zoologie.

TAXON m. biol. Unitate sistematica folosita la clasificarea regnului vegetal si animal. /<fr. taxon

TAXON s.m. (Biol.) Unitate sistematica folosita in clasificarea regnului vegetal si animal. [Cf. gr. taxis – ordine].

TAXON s. m. unitate, categorie sistematica in clasificarea regnului vegetal si animal, cuprinzand populatii cu aceeasi origine. (< fr. taxon)

ATAVISM s. n. Ivire, la unele exemplare din regnul vegetal sau animal, a unor particularitati (fizice sau psihice) neobisnuite, dar proprii stramosilor indepartati. – Fr. atavisme.

regn (‹ lar., fr., it.) s. n. (BIOL.) Cea mai mare categorie sistematica. Organismele au fost au fost impartite in doua r.: animal si vegetal. In unele clasificari moderne de individualizeaza cinci regnuri: procariote (bacterii), protoctiste (protozoare, alge), fungi, plante si animale. Ca urmare a gradului diferit de evolutie la care au ajuns si a descendentei unora din altele, organismele sunt diferentiate in grupuri naturale mai mari sai mai mici, mai vechi sau mai evoluate intre care exista legaturi de inrudire mai apropiata sau mai departata. Aceste grupuri naturale (categorii sistematice) au primit rang de increngatura, clasa, ordin, familie, gen, specie etc., putand fi oranduite intr-un sistem de clasificare ce oglindeste evolutia si gradul lor de inrudire.

regn ~uri n. Categorie sistematica superioara, utilizata in clasificarea lumii vii. ~ul animal. ~ul vegetal. /<fr. regne, lat. regnum, ~i

regn s. n. fiecare dintre cele trei mari categorii sistematice care se disting in natura: animal, vegetal si mineral. (< fr. regne, lat. regnum)

regn s.n. Fiecare dintre cele trei mari diviziuni, categorii ale fiintelor si ale corpurilor din natura; vegetal, animal, mineral. [< fr. regne, cf. it. regno, lat. regnum].

regn, regnuri, s. n. Cea mai mare categorie sistematica in biologie; fiecare dintre cele trei diviziuni ale corpurilor din natura: animal, vegetal si mineral. – Din fr. regne, lat. regnum.