ALEXEIEFF, Alexandre (1901-1982), grafician, ilustrator, scenograf si regizor de film francez de origine rusa. Filme de grafica animata in tehnica proprie „ecranul cu ace” („O noapte pe muntele plesuv”, „Tablouri dintr-o expozitie”).

CARNE, Marcel (1906-1996), regizor de film francez. Viziune realist-poetica („Suflete in ceata”, „Copii paradisului”, „Therese Raquin”).

CLOUZOT [cluzo], Henri-Georges (1907-1977), regizor de film francez. A realizat pelicule cu marcata dimensiune sociala, filme de arta („Salariul groazei”, „Misterul Picasso”, „Adevarul”).

COHL [col], Emile (1857-1938), desenator, c**********t si regizor de film francez. Creator al filmului de animatie; pelicule remarcabile prin inventivitatea desenului si fanteziei comice („Transfigurari”, „Microbii veseli”, „Micul Faust”, „Aventurile Picioarelor-Nichelate”).

RESNAIS, Alain (n. 1922), regizor de film. Contemporan Noului Val fara sa faca parte din el, socheaza si seduce prin originalitatea discursului centrat pe tema obsesiva a memoriei, uitarii, trecerii timpului („Noapte si ceata”, „Hirosima, dragostea mea”, „Anul trecut la Marienbad”, „Providenta”). Dupa 1990, renunta la obsesiile de tinerete optand pentru registrul solar, stenic al comediei de replica si de situatie („A fuma – a nu fuma”, „Refrenul e cunoscut”, „Nu pe gura”).

ROUCH [ruʃ], Jean (1917-2004), etnolog si regizor de film francez. Cineast singular prin demersul sau de a crea un gen la limita dintre documentar si fictiune („Eu, un negru”, „Cronica unei veri”), folosindu-si experienta ca realizator de filme etnografice si antropologice (peste 150 filme).

ALEXANDRESCU, Sica (Vasile) (1896-1973, n. Bucuresti), regizor roman. A montat la Teatrul National din Bucuresti, al carui prim-regizor a fost vreme indelungata, comediile lui Caragiale, Goldoni, Gogol, mergind pe linia traditiilor clasice ale teatrului romanesc. regizor de film („Badaranii”, „O scrisoare pierduta”).

BARDEM, Juan Antonio (1922-2002), regizor spaniol. filme de investigatie sociala („Comicos”, „Moartea unui ciclist”, „Strada mare”, „A trecut o femeie”).

BOSTAN, Ion (1914-1992), regizor roman. filme documentare si stiintifice („Printre pelicani”, „Oaspeti de iarna”, „Padurea scufundata”, „Dracula, legenda si adevar”, „Sturionii se pescuiesc pe furtuna”).

RABAL, Francisco (1925-2001), actor spaniol de teatru si film. Intr-o cariera de o jumatate de sec., se impune ca june-prim in filmele marilor regizori ai anilor ’50-’60 („Nazarin”, „Viridiana”, „Eclipsa”) din sec. 20 pentru ca la maturitate sa exceleze in roluri de personaje „originale” uneori malefice („Evanghelia miracolelor”, „Goya la Bordeaux”).

PACINO, Al (pe numele adevarat Pacino Alfred James) (n. 1940), actor si regizor american de film. Roluri in drame si filme de actiune, cele mai multe fiind expresia unei sfasieri interioare intre bine si rau („Nasul”, „Serpico”, „Dupa-amiaza de caine”, „”Dreptate pentru toti„, ”Autor! Autor!„, ”Pact cu diavolul„, ”Un om, un rege„). A debutat ca regizor cu filmul ”In cautarea lui Richard„, in care a fost si actor si producator. Premiul Oscar: 1992 (”Parfum de femeie„).

ABULADZE, Tenghiz (1924-1994), regizor georgian de film. Autor al trilogiei cinematografice „Ruga”, „Copacul dorintei”, „Cainta”.

ANGELOPOULOS, Theodoros (n. 1935), critic si regizor de cinema. filme tratind istoria moderna a Greciei intr-o maniera neconventionala, inovatoare („Reconstituirea”, „Zile din ’36”, „Comediantii”, „Drumul spre Cythera”).

BERTOLUCCI, Bernardo (n. 1940), regizor italian de film. Productii care s-au impus prin spectaculos si forta de soc emotional („Intrusul”, „Ultimul tangou la Paris”, „Ultimul imparat”).

BLAIER, Andrei (n. 1933, Bucuresti), regizor roman de film. Preocupat indeosebi de problemele actualitatii („A fost prietenul meu”, „Apoi s-a nascut legenda”, „Diminetile unui baiat cuminte”, „Ilustrate cu flori de cimp”, serialul tv „Lumini si umbre”).

BOSTAN, Elisabeta (n. 1931, Buhusi), regizoare romanca de film. Documentare, scurt metraje si filme muzicale pentru copii si tineret („Closca cu pui”, „Hora”, „Amintiri din copilarie”, seria „Naica”, „Mama”, „Veronica”, „Saltimbancii”).

BRATU, Lucian (n. 1924, Bucuresti), regizor roman de film. Abordeaza cu succes filmul istoric („Tudor”), apoi filme cu tematica inspirata din viata cotidiana care investigheaza cu precadere psihologia eroinelor („Drum in umbra”, „Orasul vazut de sus”, „Angela merge mai departe”).

BREZEANU, Grigore (1891-1919), regizor roman de film. Pionier al cinematografiei romane („Independenta Romaniei”, 1912). filme documentare.

CASTELLANI, Renato (1913-1985), regizor italian de film. Reprezentant de seama al neorealismului („Sub soarele Romei”, „E primavara”, „De doi bani speranta”).

CALINESCU, Paul (1902-2000), regizor roman de film. filme documentare („Tara Motilor”, „Agnita-Botorcea”) si lung-metraje („Rasuna valea”, „Desfasurarea”, „Titanic vals”).

COLPI, Henri (1921-2006), regizor francez de film. A realizat „Codin”, „Steau fara nume” – in coproductie cu Romania, „Absenta indelungata”.

IVENS, Joris (1898-1989), regizor olandez de film documentar. filme inspirate din lupta omului cu natura si de revolta impotriva opresiunilor sociale („Ploaia”, „Pamantul Spaniei”, „400 de milioane”, „Cantecul fluviilor”, „Sena intalneste Parisul”, „Paralela 17”).

COSTA GAVRAS, Constantin (n. 1933), regizor francez de film de origine greaca. filme politice, care valorifica genul politist si „thrillerul” („Z”, „Marturisirea”, „Starea de asediu”, „Disparutul”, „Consiliu de familie”).

ROMM, Mihail Ilici (1901-1971), regizor sovietic de film. Cineast care, timp de aproape patru decenii (1932-1971), stie sa-si plieze talentul dupa comanda politica a momentului si totodata sa-si mentina tinuta profesionala („Lenin in Octombrie”, „Aliralul Usakov”, „Noua zile dintr-un an”, „Adevarata fata a fascismului”).

REDFORD [redfə:d], Robert (n. 1937), actor si regizor american de film. Interpret extrem de charismatic al unor personaje puternice si adesea solitare, capabile insa de tandrete si gingasie („Butch Cassidy si Sundance Kid”, „Marele Gatsby”, „Imblanzitorul de cai”). Sustinator al cinematografului independent pentru care creeaza Institutul si festivalul de la Sundance. Premiul Oscar pentru film si regie: 1981 („Oameni obisnuiti”).

ROCHA [roʃa], Glauber (1938-1981), regizor brazilian de film. Promotor al curentului Cinema Novo. Angajamentul sau politic face din el un perpetuu revolutionar, iar din filmele sale un manifest agitatoric, pe care il imbraca intr-o haina fantast-poetica („Dumnezeu si diavolul pe pamantul soarelui”, „Pamant in transa”, „Antonio das Mortes”).

SAIZESCU, Geo (n. 1932, Prisaceaua), regizor roman de film. Autor de comedii de situatii si satirice al caror succes de public se datoreaza umorului nesofisticat si popularitatii interpretilor („Un suras in plina vara”, „Pacala”, „Secretul lui Bachus”).

SAURA (ATARES), Carlos (n. 1932), regizor spaniol de film. Asigura reputatia internationala a cinematografului spaniol post-Bunuel. Se inscrie in traditia artei iberice moderne prin idiosincrazia fata de o societate puritana si intolerabila, prin realismul oniric, prin limbajul eliptic si apetenta pentru alegorie, prin discursul obsesiv despre s*********e si moarte („Vanatoarea”, „Verisoara Angelica”, „Eliza, viata mea”, „Carmen”, „Ai, Carmela!”, „Goya la Bordeax”).

REED [ri:d], Sir Carol R. (1906-1976), regizor britanic de film. Reprezentant proeminent al cinematografului european din anii '40-'50 ai sec. 20. Stapaneste un limbaj cinematografic puternic si rafinat pentru a crea filme in care primeaza atmosfera si portretul psihologic („Idolul prabusit”, „Al treilea om”, „Intermediarul”). Ulterior asimileaza influente hollywoodiene („Trapez”, „Agonie si extaz”). Premiul Oscar pentru film si regie: 1968 („Oliver!”).

BALASZ [bɔla:j], Bela (1884-1949), scenarist, regizor si teoretician de film ungur. Preocupat de definirea si analiza specificului cinematografic („Omul invizibil”, „Spiritul filmului”, „Arta filmului”). Scenarii: „Opera de trei parale” (in colab.), „Undeva in Europa”.

CALINESCU, Bob (1926-1990), regizor roman. Pionier al filmului de animatie („Metamorfoze”, „Romeo si Julieta”, „Masti”).

CHAPLIN [tʃæplin], Sir Charles Spencer (1889-1977, n. Londra), actor, regizor si producator de film englez. Indelungata activitate in cinematografie (debut 1914). Creator al celebrului Charlot, personaj comic si in acelasi timp tragic, simbol al omului simplu in lupta cu viata. Comedii cu substrat de polemica sociala („Piciul”, „Goana dupa aur”, „Luminile orasului”, „Dictatorul”, „Timpuri Noi”, „Luminile rampei”, „Un rege la New York”).

ANTONIONI, Michelangelo (1921-2007, n. Ferrara), regizor si scenarist italian de film. Dramele sale abordeaza tema alienarii omului in societatea contemporana („Aventura”, „Noaptea”, „Desertul rosu”, „Blow-up”, „Profesiunea: reporter”, „Identificarea unei femei”).

BATALOV, Aleksei Vladimirovici (n. 1928), actor si regizor rus de teatru si film. Joc interiorizat, de mare finete, impletind dramatismul cu ironia („Neamul jurbinilor”, „Zboara cocorii ”, „Doamna cu catelul”, „Noua zile dintr-un an”). A regizat filmele „Mantaua”, „Jucatorul” s.a.

SERVAIS [serve], Raoul (n. 1928), regizor belgian. Personalitate proeminenta a filmului de animatie europeana. Realizator al unor parabole cu substrat politic, inspirate din problematica actualitatii, care pastreaza unitatea stilistica, dar au o grafica radical schimbata de la o opera la alta („Chromophobia”, „Sirene”, „A vorbi sau a nu vorbi”, „Operatiunea X 70”, „Harpya”).

RAFELSON [ræflsən], Bob (n. 1935), scenarist, regizor si producator american de film. Spirit innoitor in cinematograful independent al anilor ’70 din sec. 20 („Cinci piese usoare”), cedeaza tentatiilor filmului hollywoodian cu succes asigurat („Postasul suna intotdeauna de doua ori”, „Vaduva neagra”).

RIAZANOV, Eldar Aleksandrovici (n. 1927), regizor si scenarisr rus de film. Autor de comedii satirice pe tema vietii cotidiene in societatea sovietica si in Rusia dupa 1990. Incisivitatea discursului este intotdeauna temperata, transformandu-se intr-o ironie tandra la adresa personajelor si situatiilor („Dragoste si statistica”, „Gara pentru doi”, „Hoaste batrane”).

ROHMER [romer], Eric (pseud. lui Jean-Marie Maurice Scherer) (1920-2010), regizor si critic francez de film. In anii '50 ai sec. 20, ca redactor-sef al revistei „Cahiers du cinema” sustine Noul Val si politica filmului de autor. filmele sale grupate pe cicluri („Povestiri morale”, „Comedii si proverbe”, „Povestirile celor patru anotimpuri”) constituie un fel de Comedie umana a societatii contemporane franceze („Noaptea mea cu Maud”, „Pauline la plaja”, „Raza verde”, „Poveste de primavara”).

RISI, Dino (1916-2008), regizor si scenarist italian de film. Cineast prolific (peste 50 de filme), autor de comedii incomode la adresa societatii italiene contemporane lui, un amestec de umor, cruzime, realism cotidian si nebunie („Depasirea”, „Monstrii”, „Parfum de femeie”).

RIEFENSTAHL [rifənʃta:l], Leni (1902-2003), regizoare si actrita germana de film. Realizatoarea unor grandioase documentare de propaganda nazista („Triumful vointei”, „Olympia”), marturii pretioase pentru intelegerea epocii, dar si pentru talentul cineastei si a mitului creat in jurul ei.

filmOGRAFIE s. f. Totalitatea filmelor realizate de un producator, interpret, regizor etc. – Din fr. filmographie.

ALEKSANDROV, Grigori Vasilievici (1903-1983), regizor, scenarist si teoretician rus de film. Colaborator al lui Eisenstein. Clasic al comediei muzicale („Circul”, „Toata lumea ride, cinta si danseaza”, „Volga-Volga”).

ANDERSON [ændrsnə], Lindsay (1923-1994), regizor britanic. A innoit teatrul si filmul englezesc, fiind reprezentant al „tinerilor furiosi” ai anilor ’60; principal teoretician al miscarii „Free cinema”, caracterizata prin anticonformismul viziunii artistice („Viata sportiva”, „Daca ...”, „Oh, norocosule!”).

CACOYANNIS, Michael (n. 1922), actor, scenarist si regizor grec. Spectacole de teatru si film ce dau expresie specificului national, fie ca pornesc de la modelele clasice („Electra”, „Troienele”, „Ifigenia”), fie ca se inspira din viata moderna a Greciei („Stella”, „Fata in negru”, „Zorba Grecul”).

COPPOLA, Francis Ford (n. 1939), regizor si producator american de cinema. filme cu un urias succes de public („Nasul”, „Apocalipsul acum”, „Cotton Club”), dar si de spectaculoasa investigatie psihologica („Conversatia”).

CUKOR, George (1899-1983)m regizor american. Abordeaza universul feminin in filmul muzical, in comedie, dar si in drama psihologica sau pasionala („Dama cu camelii”, „My fair lady”, „Bogati si celebri”). Ecranizari cu interpretare actoriceasca de prim ordin („David Copperfield”, „Romeo si Julieta”, „Pasarea albastra”).

filmOGRAFIE s. f. 1. catalog de filme realizate de un producator, de un regizor sau de un actor. 2. colectie de filme reunite pe baza unui criteriu. (< fr. filmographie)

KUBRICK [ku:brik], Stanley (1928-1999), regizor american. File originale, abordand genuri diverse (thriller, film istoric, comedie de moravuri, science si political fiction), caracterizate printr-un impresionism uneori violent, alteori elegant si rafinat („Cararile gloriei”, „Spatacus”, „Lolita”, „2001: O odisee spatiala”, „Vesta de metal”).

REGIZA, regizez, vb. I. Tranz. 1. A organiza, a conduce un spectacol din punct de vedere artistic si tehnic; a indruma jocul actorilor si montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei conceptii si viziuni prealabile a regizorului; a pune in scena. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbra) o activitate, o operatie etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DUBLA s.f. 1. Varianta a fiecarui cadru dintr-un film care, pentru a se obtine efectul artistic urmarit de regizor, se turneaza de mai multe ori. 2. Minge dubla. V. dublu (3) [in DN]. ♦ (Echit.) Saritura dubla. ♦ (La scrima) dubla lovitura. [< fr. double].

regizor, -OARE s. m. f. specialist in regia (1) spectacolelor, a filmelor. (< fr. regisseur, germ. Regisseur)

regizor ~oare (~ori, ~oare) m. si f. Persoana specializata in regia filmelor sau a spectacolelor. /<fr. regisseur, germ. Regisseur

filmOGRAFIE s.f. Catalog de filme realizate de un producator, de un interpret sau de un regizor. [< fr. filmographie].

CHABROL [sabrɔl], Claude (1930-2010), regizor francez de cinema. Pionier al „noului val” („Frumosul Serge”, „Verii”). filme comerciale, dar si de profunzime a investigatiei mediilor sociale („Scandal”, „Nunta singeroasa”, „Violette Noziere”).

BONDARCIUK, Serghei Fiodorovici (1920-1994), actor si regizor rus. Reliefeaza cu subtilitate sentimente profund umane. Interpret si realizator al filmelor „Soarta unui om”, „Razboi si pace”, „Stepa”.

regizor, -OARE, regizori, -oare, s. m. si f. 1. Specialist cu calificare profesionala care se ocupa cu regia filmelor, a spectacolelor etc. 2. (Frantuzism rar) Administrator al unei mosii; vechil. [Acc. si: regizor] – Din fr. regisseur, germ. Regisseur.

BERCKLEY [bə:kli] Busby (1895-1976), coregraf si regizor american. Music’hal-uri pe Broadway in anii ’20 („Yankeul din Connecticut”, „Curcubeul”). filme de divertisment, caracterizate prin extravaganta si desfasurare muzical-coregrafica („Strada 42”, „Parada aurului”, „America Melody”).

regizor, -OARE s.m. si f. Cel care regizeaza o piesa de teatru, un film etc. [Var. regisor, -oare s.m. si f. / cf. fr. regisseur, germ. Regisseur].

DUBLA s. f. 1. varianta a fiecarui cadru dintr-un film, care se turneaza de mai multe ori, pentru a se obtine efectul artistic urmarit de regizor. 2. minge dubla. ◊ (echit.) saritura dubla. ◊ (scrima) dubla lovitura. 3. (la unele jocuri cu zaruri) caderea aceluiasi numar de puncte la ambele zaruri. (< fr. double)

CASSAVETES, John (1929-1989), regizor si actor american de cinema. Promotor al noului cinematograf american, opus ca factura si program filmului clasic de tip hollywoodian („Umbre”, „Fete”, „Barbatii”).

ALEXA, Visarion (n. 1947, Baluseni, jud. Botosani), regizor roman. In teatru, a pus in scena „O noapte furtunoasa”, „Unchiul Vania”, „Richard al III-a”, „Noaptea regilor”. filme („Inainte de tacere”, „Inghititorul de sabii”, „Napasta”).

REGIZA vb. tr. 1. a face regia (1) unui spectacol, a unui film, a pune in scena. 2. (fig.) a conduce, a dirija. ◊ a pune la cale, a conduce (din umbra) o activitate etc. (< regizor)

ROTUNNO, Giuseppe (n. 1923), operator italian de film. Colaborator constant al regizolor Luchino Visconti si Federico Fellini („Rocco si fratii sai”, „Ghepardul”, „Amarcord”, „Casanova”), dar si cu alti mari regizori italieni si de alte nationalitati („Marele razboi”, „Tot acest jazz”, „Aventurile baronului Munchhausen”). El lucreaza cu egala virtuozitate in alb-negru si color, pentru ecran normal sau cinemascop.

FINTESTEANU, Ion (1899-1984, n. Bucuresti), actor si regizor roman. Prof. univ. la Bucuresti. Interpret de comedie, cu o mare varietate a mijloacelor compozitionale (Tartuffe, Farfuridi, Ianke). A jucat in filme incepand din 1923 („O scrisoare pierduta”, „Afacerea Protar”, „Titanic vals”, „Serata”).

REGIZA vb. I. tr. 1. A face regia (1) unei piese de teatru, a unui film. 2. (Fig.) A conduce, a dirija. ♦ A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbra) o activitate, o operatie etc. [Var. regisa vb. I. / < regizor].

LANG, Fritz (1890-1976), regizor si scenarist american de origine austriaca. Stabilit in S.U.A. (1934) si naturalizat (1939). Promotor al expresionismului. Avand ca teme predilecte moartea, destinul si puterea, filmele sale realizate in Germania („Moartea obosita”, „Dr. Mabuse”, „Nibelungii”, „Metropolis”, „M – un oras isi cauta ucigasul), apoi in Franta si S.U.A. (”Bestia umana„, ”Sunt nevinovat„, ”Si calaii mor„), denunta violenta si intoleranta pe care le poate ascunde respectabilitatea burgheza si institutiile democratice.

MONTAJ, montaje, s. n. 1. Montare¹; (concr.) ansamblu, sistem rezultat in urma unei montari. 2. Reunire a unor imagini (picturale, grafice, fotografice) independente sau a unora care fac parte dintr-o compozitie pentru a obtine un ansamblu; (concr.) ansamblu realizat astfel. 3. Faza finala in tehnica de lucru a unui film, care cuprinde selectarea scenelor, stabilirea ordinii si lungimii definitive a secventelor, mixajul cu acompaniamentul sonor etc. in conformitate cu succesiunea indicata de scenariu si cu viziunea artistica a regizorului. 4. Combinarea intr-o ordine succesiva logica si intr-un tot unitar, a scenelor si a episoadelor caracteristice dintr-o opera literara, dintr-o compozitie muzicala etc., in vederea unei transmisiuni radiofonice, de televiziune sau pentru un spectacol. Montaj literar. – Din fr. montage.

BROOK [bruc], Peter (n. 1925), regizor englez. Celebru prin montarea pieselor lui Shakespeare. A pus cu succes in scena piese din dramaturgia contemporana („Marat-Sade” de Peter Weiss), spectacole colaj cu un pronuntat caracter politic („US”), spectacole de opera („Evgheni Onedin”); filme („Moderato cantabile”).

SAVA, Ion (1900-1947, n. Bucuresti), regizor, dramaturg, pictor si c**********t roman. regizor la Teatrul National din Iasi (din 1930) si Bucuresti (din 1938). Teoretician al artei spectacolului, a promovat conceptia „reteatralizarii teatrului”. Inovator in regie si scenografie („Macbeth”). Piese de teatru pirandelliene si cinematice („Usile”, „Iov”, „Presedintele”); pantomima moderna („Vreau sa numar stelele”). Scenarii de regie de film.

CIULEI, Liviu (1923-2011, Bucuresti), actor, scenograf si regizor roman. M. coresp. al Acad. (1992). Roluri: Puk („Visul unei nopti de vara” de Shakespeare), Danton („Moartea lui Danton”, de Buchner); a montat „Cum va place” de Shakespeare, „Sfinta Ioana” de B. Shaw, „Opera de trei parale” de B. Brecht, „O scrisoare pierduta” de I.L. Cragiale si a regizat filmele: „Eruptia”, „Valurile Dunarii” si „Padurea spinzuratilor”.