NOAPTE nopti f. 1) Interval de timp dintre apusul si rasaritul soarelui. ~ intunecata. ◊ ~ polara parte a anului in regiunea polilor, cand soarele nu rasare deloc. ~ alba a) noap-te luminoasa si scurta de primavara sau de vara, caracteristica pentru unele regiuni polare; b) noapte de nesomn. La ~ in noaptea care vine. Peste ~ in timpul noptii. Din ~ pana in (sau pana-n) ~ (sau din zori pana-n ~) toata ziua; cat e ziua de mare. (Si) zi si ~ (sau toata ziua si toata ~ea sau zile si nopti) tot timpul; mereu; fara intrerupere. Se lasa ~ea (sau se face ~) amurgeste, se intuneca; innopteaza. A-l apuca pe cineva ~ea a) a ramane undeva pana dupa caderea noptii; b) a nu reusi sa termine ceva pana la caderea noptii. (A se scula) cu ~ea in cap (a se scula) foarte devreme, in zori. ~ buna! a) formula de salut folosita seara la despartire; b) urare facuta cuiva, inainte de culcare; somn usor. 2) si fig. Lipsa de lumina; intuneric; obscuritate; bezna. ◊ Sub scutul noptii protejat de intunericul noptii. Prost ca ~ea foarte prost. [G.-D. noptii] /<lat. nos, noctis

BIPOLAR, -A adj. 1. (despre masini, aparate electrice) care are doi poli magnetici. 2. (despre unele organisme marine) care traieste in cele doua regiuni polare ale Pamantului. 3. (mat.) coordonate e = sistem de coordonate in care un punct este determinat prin distantele la doua puncte fixe. (< fr. bipolaire)

CRIMOFITE s. f. pl. plante care cresc in regiuni polare. (< lat. crymophytae)

AURORA, aurore, s. f. 1. Interval de timp, inainte de rasaritul soarelui, cand exista o lumina difuza in atmosfera; lumina rosie-portocalie a soarelui din acest interval de timp. ◊ Aurora boreala (sau polara, australa) = lumina difuza, verde sau rosiatica, care apare ca un arc in timpul noptii pe bolta cereasca, in regiunile polare. 2. Inceput al unei epoci, al unei actiuni etc. [Pr.: a-u-] – Din fr. aurore, lat. aurora.

BANCHIZA, banchize, s. f. Intindere de gheata formata in regiunile polare, de-a lungul coastelor marii. – Din fr. banquise.

CALOTA, calote, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua parti obtinute prin taierea unei sfere cu un plan. 2. Bolta a carei suprafata interioara are, in sectiune, forma unui semicerc. 3. Partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere interna; p. ext. piesa tehnica asemanatoare cu o calota sferica. 4. Partea de deasupra a unei palarii, care acopera capul si este marginita de boruri. ♦ Tichie care acopera crestetul capului. 5. (In sintagma) Calota craniana = partea superioara a cutiei craniene. 6. (In sintagma) Calota glaciara = masa de gheata care acopera portiuni mari in regiunile polare sau partile superioare ale muntilor inalti. – Din fr. calotte.

IGLU, igluuri, s. n. Coliba facuta din blocuri de gheata sau zapada, construita de eschimosi in regiunile polare. – Din fr. iglou.

FOCA, foci, s. f. Nume dat mai multor genuri de mamifere acvatice, carnivore, cu capul rotund, cu corpul alungit si cu picioarele in forma de lopeti care traiesc mai ales in regiunile polare (Phoca); animal care face parte din unul dintre aceste genuri. – Din fr. phoque, lat. phoca.

PINGUIN, pinguini, s. m. Nume dat unor genuri diferite de pasari palmipede marine, cu ciocul lung, cu aripile scurte, negre, improprii pentru zbor, servind ca inotatoare, cu picioarele scurte, situate la extremitatea posterioara a trunchiului, cu pieptul alb, cu mersul leganat, care traiesc in grupuri in regiunile polare sudice. – Din fr. pingouin.

MERZLOTA s. (GEOGR.) mollisol. (~ din regiunea polara.)

AURORA ~e f. 1) Lumina rosie-portocalie care apare la orizont si vesteste rasaritul soarelui. 2) Interval de timp, inainte de rasaritul soarelui, cand pe cer apare o asemenea stralucire; zori de zi. ◊ ~a boreala lumina difuza rosie sau verde care coloreaza cerul in timpul noptii in regiunile polare. 3) fig. Moment sau perioada de inceput. ~a reformei. ~a vietii. [G.-D. aurorei; Sil. a-u-] /<lat. aurora, fr. aurore

BANCHIZA ~e f. Ingramadire de ghetari plutitori, formata de-a lungul tarmurilor marii in regiunile polare. ~ in deriva. /<fr. banquise

BOREAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de polul nord; propriu polului nord; nordic; arctic. ◊ Aurora ~a fenomen luminos care se produce in ionosfera deasupra regiunilor polare. [Sil. -re-al] /<fr. boreal, lat. borealis

CALOTA ~e f. 1) Parte a unei sfere obtinuta prin sectionarea acesteia cu un plan; emisfera. 2) Bolta cu suprafata interioara in forma de semicerc. ◊ ~ craniana partea superioara a cutiei craniene. ~ glaciara masa de gheata care acopera suprafete mari din regiunile polare. 3) Parte a unei palarii care acopera crestetul capului si este marginita de boruri. 4) Boneta mica care acopera numai varful capului; tichie. /<fr. calotte

FOCA foci f. Mamifer acvatic carnivor cu capul rotund, corp alungit si labe adaptate pentru inot, intalnit in regiunile polare si vanat pentru carne, grasime si piele. /<fr. phoque, lat. phoca

GHETAR ~i m. 1) Masa enorma de gheata persistenta, formata in regiunile polare si alpine, care, sub influenta gravitatiei, se deplaseaza lent in lungul vailor sau pe pante. ◊ ~ plutitor v. AISBERG. 2) Instalatie inzestrata cu bucati de gheata pentru a raci sau a mentine o temperatura scazuta intr-un mediu; racitor. /gheata + suf. ~ar

MORSA ~e f. Mamifer acvatic, de talie mare, din regiunile polare, cu membrele scurte, adaptate pentru inot, avand caninii superiori foarte dezvoltati. /<fr. morse

RECE³ ~i adj. (in opozite cu cald) 1) Care are o temperatura scazuta; care creeaza senzatie de frig; lipsit de caldura. Vant ~. ◊ ~ ca de gheata foarte rece. Clima ~ clima caracteristica regiunilor polare. Cu sange ~ linistit; calm. 2) Care este mai putin cald decat ar trebui (sau decat este obisnuit). Camera ~. ◊ Gustari sau mancaruri) reci alimente (gatite) care se consuma neincalzite. 3) fig. (despre persoane sau despre manifesta-rile lor) Care vadeste lipsa de caldura sufle-teasca; sec. Primire ~. /<lat. recens

SUBpolar ~a (~i, ~e) Care tine de zona imediat apropiata de regiunea polara; propriu acestei regiuni. /sub- + polar

PINIPEDE s.n.pl. Ordin de mamifere acvatice din regiunile polare, cu membrele transformate in lopeti (foca, morsa); (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. piniped. / < fr. pinnipedes. cf. lat. pinna – pana, pes, pedis – picior].

AURORA s.f. 1. Lumina care preceda rasaritul soarelui; zori de zi. ◊ Aurora polara (boreala sau australa) = lumina difuza, rosie sau verde, care coloreaza cerul in timpul noptii, in anumite perioade, in regiunile polare. 2. (Fig.) Inceput, zori (ale unei perioade etc.). [Pron. a-u-, pl. -re. / < lat. aurora, cf. it. aurora, fr. aurore].

CALOTA s.f. 1. (Mat.) Calota sferica = parte dintr-o sfera obtinuta prin taierea acesteia cu un plan; (anat.) calota craniana = partea superioara a cutiei craniene; (geol.) calota glaciara = masa de gheata care acopera regiunile polare sau partile superioare ale muntilor foarte inalti; inlandsis. 2. Parte a unei palarii care acopera capul. ♦ Tichie (care se asaza pe crestetul capului). 3. Bolta de tunel, partea superioara a unei excavatii. ♦ Partea superioara a unei turele. ♦ Piesa metalica de forma emisferica, servind la protejarea sau la etansarea unui spatiu care contine un fluid. [< fr. calotte, it. calotta].

REN s.m. Mamifer rumegator din regiunile polare asemanator cu cerbul, care se poate domestici. [< fr. renne].

AURORA s. f. 1. lumina care preceda rasaritul soarelui; zori de zi. ♦ ~ polara = fenomen atmosferic specific regiunilor polare, iluminarea cerului in timpul noptii, prin arcuri de culoare albastra, verde-galbuie sau rosie. 2. (fig.) inceput al unei alte epoci. (< fr. aurore, lat. aurora)

BANCHIZA s. f. 1. camp de gheata in regiunile polare de-a lungul tarmurilor marii; pack. 2. picior de sustinere la baza unui put de mina in curs de spalare pentru a sustine zidaria de deasupra pana face priza. (< fr. banquise)

CALOTA s. f. 1. fiecare dintre cele doua parti ale unei sfere, obtinute prin sectionarea acesteia cu un plan. ♦ ~ craniana = partea superioara a cutiei craniene; ~ glaciara = masa de gheata care acopera regiunile polare sau partile superioare ale muntilor foarte inalti; inlandsis. 2. parte a unei palarii care acopera capul. ◊ tichie (pe crestetul capului). 3. partea superioara a unei cupole semisferice, a unei excavatii; bolta de tunel. ◊ partea superioara a unei turele. ◊ piesa metalica de forma emisferica. (< fr. calotte)

PINIPEDE s. n. pl. ordin de mamifere carnivore avcatice din regiunile polare, cu corpul fusiform si membrele transformate in inotatoare (foca, morsa, otaria), (< fr. pinnipedes)

REN s. m. mamifer rumegator din regiunile polare, asemanator cu cerbul, care se poate domestici. (< fr. renne)

ANTARCTIC, A (‹ fr., lat.) adj. Care este situat la Polul Sud sau in regiunea Polului Sud; care are caractere proprii regiunii polare sudice. ♦ regiune a. = nume generic dat pamanturilor continentale, insulare si regiunilor Oc. Atlantic, Pacific si Indian cuprinse in interiorul Cercului Polar de Sud.

AURORA, aurore, s. f. 1. Lumina rosie-portocalie cu care soarele lumineaza orizontul, inainte de a rasari. ◊ Aurora boreala, polara (sau australa) = lumina difuza, verde sau rosie, care apare in timpul noptii pe bolta cereasca, in regiunile polare. 2. Fig. Inceput al unei epoci, al unei actiuni etc. [Pr.: a-u-] – Fr. aurore (lat. lit. aurora).

BANCHIZA, banchize, s. f. Bloc de gheata format in regiunile polare, de-a lungul coastelor marii. V. aisberg. – Fr. banquise.

CALOTA, calote, s. f. 1. Partea de deasupra a unei palarii, care acopera capul si este marginita de boruri. ♦ Tichie care acopera crestetul capului. 2. (In expr.) Calota craniana = denumire data oaselor care alcatuiesc partea de sus a cutiei craniene. 3. Fiecare dintre cele doua parti ale unei sfere, obtinute prin taierea sferei cu un plan. 4. Bolta de tunel; partea superioara a unei excavatii de teren, p. ext. a unei turele, a unei constructii (in forma de calota (3)). 5. Partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere interna; p. ext. piesa tehnica asemanatoare cu o calota (3). 6. (In expr.) Calota glaciara = masa de gheata care acopera regiunile polare sau partile superioare ale muntilor inalti. – Fr. calotte.

cerentel m., pl. ei. O planta erbacee rozacee cu flori galbene aurii care creste pin [!] locuri umbroase (geum urbanum); alta planta rozacee care creste pe stinci varoase la mari inaltimi si in regiunile polare, face flori mari albe si se numeste si argintica (dryas octopetala).

NORD s.n. 1. Punct c******l care se afla in directia stelei polare; miazanoapte. 2. Tinut, regiune etc. de la nord (1). [Cf. fr. nord, it. nord, germ. Nord].

NORD s. n. 1. punct c******l care se afla in directia Stelei polare; miazanoapte. 2. tinut, regiune etc. de la nord (1). (< fr., engl. nord)

FIRN n. Zapada granulara compacta, formata in regiunile muntoase si cele polare ca rezultat al compactizarii straturilor. /<germ. Firm

circumpolar, -a adj. (circum- si polar). Din prejuru [!] polilor: regiune, calatorie circumpolara.

GHETAR², ghetari, s. m. Masa de gheata formata in regiunile alpine si in cele polare (1) si care, de obicei, se deplaseaza lent sub influenta gravitatiei. ◊ Ghetar plutitor = aisberg. – Gheata + suf. -ar (dupa fr. glacier).

URS ursi m. 1) Mamifer omnivor, de talie mare, greoi si masiv, cu blana deasa, de obicei de culoare bruna, cu botul alungit si coada scurta. ◊ ~ alb (sau polar) urs cu blana alba raspandit in regiunile arctice. A se aduna (sau a se uita) ca la ~ a se aduna multa lume sa priveasca ceva neobisnuit. De cand avea ~ul coada din timpuri foarte indepartate. ~ul nu joaca de voie, ci de nevoie constrangerea e necesara pentru acei care nu inteleg de buna voie (ca trebuie sa faca ceva). Cum merge ~ul la deal incet si apasat; greoi. Mierea-~ului planta erbacee de padure, avand tulpina e****a, slab ramificata, cu frunze late, paroase si cu flori mici, rosii, violacee sau albe. 2) fig. Om greoi si matahalos. ◊ A trai ca ~ul in barlog a evita societatea; a duce un mod de viata retras. 3) reg. Bot de mamaliga cu branza in mijloc; cocolos; bulz. /<lat. ursus

WILD s.n. regiune de la periferia zapezilor vesnice, strabatuta de cercul polar nordic. (din engl. wild)

AISBERG, aisberguri, s. n. Bloc (mare) de gheata desprins din calotele glaciare polare, care pluteste pe oceane spre zona calda, influentand clima regiunilor invecinate si stingherind navigatia; ghetar² plutitor. – Din fr., engl. iceberg.

URS, ursi, s. m. 1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blana bruna-negricioasa sau roscata, cu botul ascutit si cu coada scurta (Ursus arctos). * Urs alb (sau polar) = specie de urs cu blana alba, care traieste in regiunile arctice (Ursus maritimus). * Expr. A vinde pielea ursului din padure = a conta pe un lucru inainte de a fi sigur ca-l poti obtine. A trage nadejde ca ursul de coada = a nadajdui lucruri imposibil de realizat. A se aduna ca la urs = a se aduna in numar foarte mare. ♦ Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil. 2. (Reg.) Bot de mamaliga cu branza la mijloc. 3. (Reg.) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stalpii care sustin talpa prispei la casele taranesti. – Lat. ursus.

WILD s.n. (Geol.; geogr.) regiune care se afla la periferia zapezilor vesnice, strabatuta de cercul polar nordic. [< engl. wild].

ZONA s.f. 1. Portiune din suprafata uscatului, a vegetatiei si climei, din adancimea unei ape sau din sol etc. cu anumite caractere omogene. · Suprafata delimitata de teren din teritoriul unui oras, al unei comune. · (Silv.) Suprafata denumita conventional dupa o planta-tip. · Spatiu de operatii militare; portiune a spatiului aerian din jurul unui aerodrom, in care se antreneaza pilotii. · Intindere delimitata din punct de vedere administrativ si economic-financiar; sector. · (Inform.) Parte a memoriei centrale care inregistreaza un numar oarecare de cuvinte, destinate unei intrebuintari preferentiale. · (Tehn.) Denumire a unor parti din furnal. · Intindere, extensiune a ceva. · Arie, regiune a corpului. 2. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare si de tropice. 3. Fiecare dintre partile cerului care corespund zonelor terestre. 4. Portiune din suprafata unei sfere intre doua planuri paralele. 5. (Fiz.) Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. (din fr. zone)

SUBPOLAR, -A, subpolari, -e, adj. (Despre regiuni geografice sau despre fauna, flora, clima lor) Care se gaseste in zona unuia dntre cele doua cercuri polare, in imediata apropiere a acestora; care este specific acestei zone. – Sub¹- + polar.

LAPONIA (in finlandeza LAPPI, in norvegiana LAPLAND) si in suedeza LAPPLAND), regiune in extremitatea de N a Europei, extinsa in N Pen. Scandinave si in V pen. Kola, pe terit. Norvegiei, Suediei, Finlandei si Federatiei Ruse, situata in cea mai mare parte dincolo de Cercul polar. Supr.: c. 388,5 mii km². Relief de podis, cu roci dure, slefuit de eroziunea glaciara, mai fragmentat in V. Clima arctica. Numeroase lacuri si mlastini. Vegetatie predominant de tundra, iar in S paduri de conifere. Expl. de min. de fier, nichel, cupru, apatit. Cresterea renilor; expl. forestiere; vanatoare si pescuit. Orase pr.: Narvik, Riksgransen, Lom, Mo (Norvegia), Kiruna, Gallivare, Asele (Suedia), Muonio, Utjjoki, Lokka (Finlanda), Murmansk, Kola, Moncegorsk (Federatia Rusa).

NORD s. n. sg. 1. Unul dintre cele patru puncte c*******e aflat in directia stelei polare; miazanoapte. (Adjectival) Polul Nord. ♦ Nord magnetic = directie in care se indreapta intotdeauna varful unui ac magnetic. ◊ Loc. adj. De nord = nordic. 2. Parte a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc. asezata spre nord (1); tinut nordic. ♦ Popoarele, lumea etc. din aceste regiuni. – Din fr. nord, germ. Nord.