COMUNISM s. n. 1. formatiune social-economica in dezvoltarea societatii, caracterizata prin proprietatea de stat asupra tuturor mijloacelor de productie si prin regim totalitar de extrema stanga. ◊ ideologia, teoria infaptuirii oranduirii comuniste a unei false fericiri generale. 2. ~ utopic = ansamblul doctrinelor premarxiste privind o societate intemeiata pe desfiintarea proprietatii private si pe egalitatea sociala si economica. 3. ~ stiintific = socialism stiintific. (<fr. communisme)

LAGAR, lagare, s. n. I. 1. Loc de stationare a trupelor in corturi sau in baraci; tabara, campament. 2. Loc in care sunt tinuti inchisi si sub supraveghere prizonierii de razboi sau, in regimurile totalitare, persoanele considerate ostile regimului. 3. (In trecut) Totalitatea statelor si a persoanelor care luptau pentru aceeasi idee social-politica. II. Organ de masina pe care se sprijina si se ghideaza o axa, o osie, un arbore. – Din germ. Lager.

totalitarISM n. 1) Conceptie politica totalitara. 2) regim politic bazat pe o asemenea conceptie. /<fr. totalitarisme

LAGAR s. n. I. 1. tabara. 2. totalitatea statelor care militeaza pentru aceleasi scopuri sau idei social-politice, pentru o anumita forma de societate („lagarul socialist” si prin extindere – in viziunea socialista: „lagarul capitalist”). 3. loc de internare a prizonierilor de razboi sau unde sunt inchisi, in regimurile totalitare, cei considerati ostili regimului. II. organ de masina pe care se sprijina capetele unui ax sau ale unui arbore; palier. (< germ. Lager)

REZISTENTA s. f. I. 1. proprietate a unui material de a rezista fortelor (solicitarilor) exterioare care tind sa-l deformeze sau sa-l rupa. ♦ a materialelor = disciplina care studiaza starile de tensiune si de deformatie ale corpurilor solide sub actiunea fortelor exterioare. ◊ forta care se opune efectului unei alte forte. 2. obisnuinta a microbilor cu medicamentul administrat, datorita abuzului de antibiotice. 3. forta opusa de un conductor la trecerea curentului electric prin el. 4. rezistor. 5. putere de a rezista la o boala, la oboseala etc. II. impotrivire, opozitie; (spec.) respingere a atacurilor inamicului. ◊ piedica, obstacol, greutate. ◊ miscare a patriotilor care, in tarile ocupate de dusmani au luptat impotriva cotropitorilor si a politicii de colaborare cu acestia; forma de lupta impotriva regimului totalitar comunist. (< it. resistenza, fr. resistance)

ORWELL [o:wel], George (pseud. lui Eric Arthur Blair) (1903-1950), scriitor englez. Romane care denunta teroarea regimurilor totalitare, infatisate intr-un univers grotesc, monstruos sau terifiant, pledand pentru libertatea spiritului si demnitatea umana (alegoria „Ferma animalelor” – cunoscuta si intr-o ecranizare celebra, utopia politica negativa „1984”) ori evocand experienta personala, alaturi de republicani, din timpul Razboiului Civil din Spania („Omagiu Cataloniei”) si violenta hitlerismului („O gura de aer”). Remarcabile eseuri („Frontiera dintre arta si propaganda”). Memorialistica („Zile birmane”, „Fara un ban la Paris si Londra”).

DOMINAT s.n. (Ist.) regim monarhic totalitar al Imperiului roman de dupa Diocletian, mostenit si de Imperiul bizantin. [< lat. dominatus, cf. it. dominato].

DOMINAT s. n. regim monarhic totalitar al Imperiului Roman de dupa Diocletian, mostenit si de Imperiul Bizantin. (< lat. dominatus)

totalitarISM s. n. regim, conceptie politica totalitara. (< fr. totalitarisme)

totalitarISM s. n. regim sau conceptie politica totalitara. – Din fr. totalitarisme.

totalitar adj. (POL.) totalitarist. (regim ~.)

totalitarISM s.n. regim sau conceptie politica totalitara. [Cf. fr. totalitarisme].

totalitar ~a (~i, ~e) (despre regimuri politice, state) Care reprima tot ce este democratic, instaurand dictatura; caracterizat prin teroare si violenta. /<fr. totalitaire

totalitar, -A adj. (Despre state, regimuri politice) Care aplica sau preconizeaza dictatura unei minoritati, majoritatea populatiei fiind lipsita de drepturi si de libertati. [Cf. fr. totalitaire].

totalitar, -A adj. (despre stare, regimuri si conceptii politice) care aplica sau preconizeaza dictatura unei minoritati, majoritatea populatiei fiind lipsita de drepturi si de libertati. (< fr. totalitaire)

NOMENCLATURA², nomenclaturi, s.f. Totalitatea posturilor de conducere in organele de partid si de stat din fosta URSS si tarile satelite. ♦ Grup social cu prerogative exceptionale in regimurile de tip sovietic sau totalitare. – Din fr. nomenclature.

totalitar, -A, totalitari, -e, adj. (Despre state, despre regimuri si conceptii politice) Care aplica sau preconizeaza dictatura unei minoritati, majoritatea populatiei fiind lipsita de drepturi si de libertati. – Din fr. totalitaire.

FASCISM s. n. ideologie ultrareactionara si miscare politica totalitara de extrema dreapta, impusa de regimul instaurat de Mussolini in Italia si, ulterior, de Hitler, in Germania. (< it. fascismo, fr. fascisme)

REVEL, Jean-Francois (1924-2006), eseist francez. Ziarist la „L’Express” (1966-1978). In scrierile sale („Tentatia totalitara”, „Cum sfarsesc democratiile”) a formulat o conceptie a democratiei intemeiate pe liberalismul economic si politic. In „Absolutismul ineficace”, analizeaza derivele autoritariste ale regimurilor democratice.