CONSTITUTIONALISM s.n. 1. Guvernare constitutionala, regim constitutional; conceptie, atitudine constitutionala. 2. Conceptie care are in vedere constitutia individuala in aparitia si pronosticul bolilor. [Cf. fr. constitutionnalisme, germ. Konstitutionalismus].

CONSTITUTIONALISM s. n. 1. guvernare, regim constitutional. 2. (med.) conceptie care are in vedere constitutia individuala in explicatia diferitelor afectiuni. (< fr. constitutionnalisme)

AVERESCU, Alexandru (1859-1938, n. Ismail), maresal si om politic roman. A parcurs toate gradele militare, de la sublocotenent (1881), la general de brigada (1906) si maresal (1930). Comandant al Scolii Superioare de Razboi (1894-1895). Atasat militar la Berlin (1895-1898); ca sef al Marelui Stat Major (1911-1913) a elaborat planul de lupta al armatei romane in timpul celui de-al doilea razboi balcanic; ministru de razboi (1907-1909). Exceptional comandant de osti, erou al primului razboi mondial, A. a obtinut rasunatoarele victorii de la Marasti si Oituz (1917). Ministru in repetate rinduri, prim-ministru (1918, 1920-1921, 1926-1927), ministru secretar de stat si consilier regal (1938). A infiintat (1918) si condus Liga (din 1920 Partidul) Poporului; a militat pentru consolidarea statului national unitar roman, impotriva curentelor extremiste, pentru un regim parlamentar-constitutional. Teoretician si ginditor militar („Tactica”, „Notite zilnice din razboi. 1916-1918”). M. de onoare al Acad. (1923).

constitutionalIST, -A adj. Referitor la constitutionalism. // s.m. si f. Adept al constitutionalismului; partizan al unui regim de guvernare constitutional. [< constitutional + -ist].