OGLINDA, oglinzi, s. f. 1. Un obiect cu o suprafata neteda si lucioasa de diferite forme, facut din metal sau din sticla, acoperit pe o fata cu un strat metalic si avand proprietatea de a reflecta razele de lumina si de a forma astfel, pe partea lucioasa, imaginea obiectelor. 2. P. a**l. (De obicei urmat de determinari) Suprafata neteda si lucioasa (in special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina. 3. Fig. Ceea ce infatiseaza, reprezinta, simbolizeaza ceva; icoana, imagine, tablou. 4. (In sintagma) Oglinda laptelui (sau ugerului) = portiune de piele, neteda si lucioasa, la femelele bovinelor si ale altor animale, in dreptul perineului si al feselor, in care sensul firelor de par este indreptat de jos in sus. 5. (Geol.; in sintagmele) Oglinda de falie (sau de frictiune, de alunecare) = suprafata lustruita in roci, care ia nastere prin frecarea acestora sub actiunea miscarilor tectonice. – Din oglindi (derivat regresiv).

RASFRANGE, rasfrang, vb. III. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) proiecta lumina asupra unui obiect, facand-o sa se reflecte; (despre obiecte) a(-si) reflecta lumina proiectata asupra lor. ♦ A (se) refracta. ♦ Refl. (Despre sunete) A se intoarce sub forma de ecou; a se repeta. 2. Refl. A se face simtit, influentand, inraurind, determinand...; a avea repercusiuni asupra cuiva sau a ceva. 3. Refl. si tranz. A (se) oglindi, a (se) reflecta. II. Tranz. si refl. (despre tesaturi, parti de imbracaminte etc.) A (se) intoarce in afara, a (se) desface, a (se) indoi, a (se) plia. [Perf. s. rasfransei, part. rasfrant] – Ras- + frange.

REFLECTOR, reflectoare, s. n. 1. Parte a unui dispozitiv de iluminat sau a unui proiector care, folosind fenomenul reflexiei regulate sau difuze, dirijeaza fluxul luminos al unei surse de lumina pe o anumita directie sau intr-o anumita zona mai intinsa; p. ext. aparat inzestrat cu un asemenea dispozitiv. ♦ Oglinda concava care reflecta lumina intr-o directie voita; p. ext. proiector. 2. (Astron.) Telescop al carui obiectiv este construit dintr-o oglinda concava. 3. (Elt.) Element component al unor antene in scopul maririi directivitatii lor. – Din fr. reflecteur.

LUCITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre surse de lumina) Care luceste; stralucitor. 2) (despre obiecte) Care reflecta lumina; lucios; sclipitor. 3) fig. (despre ochi) Care vadeste o stralucire deosebita; sclipitor; scanteietor. /luci + suf. ~tor

OGLINDA oglinzi f. 1) Obiect constand dintr-o bucata de sticla groasa, de forme diferite, amalgamata pe dos, avand proprietatea de a reflecta lumina si de a forma astfel pe partea lucioasa imaginea obiectelor. Oglinda de buzunar. ◊ A face ceva oglinda a face ceva sa devina foarte curat. 2) Plan lucios si neted, format, mai ales, de o intindere de apa lina, care reflecta razele de lumina. Oglinda lacului. 3) fig. Ceea ce reflecta cu fidelitate ceva; imagine fidela. Oglinda timpului. ◊ Ochii sunt oglinda sufletului ochii exprima starea sufleteasca si calitatile spirituale ale cuiva. [G.-D. oglinzii] /v. a (se) oglindi

REFLECTOR s.n. Aparat construit astfel incat sa poata reflecta lumina, raze infrarosii sau ultraviolete etc. ♦ Oglinda concava care reflecta lumina intr-o directie voita; (p. ext.) proiector. [Cf. fr. reflecteur].

REVERBERA vb. I. tr. 1. A reflecta lumina sau caldura. 2. A produce reverberatia unui sunet; a prelucra cu mijloace electro-acustice un semnal sonor. [P.i. 3 -reaza. / < fr. reverberer].

ABAJUR s.n. Acoperitoare de metal, de hartie etc. care se pune la o lampa pentru a reflecta lumina intr-o anumita directie. [Pl. -ruri. / < fr. abat-jour].

REVERBER s.n. Oglinda metalica montata la o lampa pentru a reflecta lumina intr-o anumita directie. [< fr. reverbere].

AVENTURIN s. n. varietate de cuart cu numeroase foite de mica galbena sau verzuie, care reflecta lumina. (< fr. aventurine)

REFLECTANT, -A adj. (despre corpuri) care reflecta lumina, suntele etc.; reflectorizant. (< fr. refletant)

REFLECTOR I. s. n. 1. dispozitiv al unui corp de iluminat sau al unui proiector care, pe baza fenomenului de reflexie, dirijeaza intr-o anumita directie fluxul luminos emis de sursa de lumina. 2. oglinda concava care reflecta lumina intr-o directie voita. ◊ telescop al carui obiectiv este constituit dintr-o oglinda concava. 3. (electr.) element component al unor antene, pentru a le mari directivitatea. II. s.m. personaj literar, purtatorul de cuvant al autorului. (< fr. reflecteur)

RETROREFLECTOR s. n. dispozitiv optic care reflecta lumina in directie imediat apropiata de cea incidenta. (< retro¹- + reflector)

REVERBER s. n. oglinda metalica montata la o lampa pentru a reflecta lumina intr-o anumita directie. (< fr. reverbere)

IRIZA vb. I. tr. (Rar) A reflecta lumini multicolore ca cele ale curcubeului. [< fr. iriser].

IRIZA vb. tr. a reflecta lumini multicolore, ca cele ale curcubeului. (< fr. iriser)

AVENTURIN s. n. (Geol.) Varietate de cuart ce contine numeroase foite de mica galbene sau verzi, care reflecta puternic lumina. – Din fr. aventurine.

STRALUCI, stralucesc, vb. IV. Intranz. 1. A luci puternic, a raspandi, a emite, a reflecta o lumina vie. ♦ A scanteia, a sclipi. ♦ P. a**l. A parea ca raspandeste lumina datorita albetii, curateniei. 2. Fig. (Despre oameni) A se remarca, a se distinge in mod deosebit, a face o puternica impresie (prin calitatile sale). – Stra + luci.

reflectaNT, -A, reflectanti, -te, adj. (Despre corpuri) A carui suprafata reflecta (bine) lumina, sunetele etc.; reflectorizant. – reflecta + suf. -ant.

REFLECTORIZANT, -A, reflectorizanti, -te, adj. reflectant. ♦ Placa reflectorizanta = strat alcatuit din numeroase bile mici de sticla, inglobate intr-un material plastic transparent si colorat, care reflecta bine lumina incidenta, indeosebi aceea care vine normal, si care se utilizeaza in semnalizarea rutiera. – Reflector + suf. -izant.

AVENTURIN n. geol. Varietate de cuart avand numeroase foite de mica care reflecta intens lumina. /<fr. aventurine

A STRALUCI ~esc intranz. 1) (despre astri si despre alte surse de lumina) A luci foarte puternic; a raspandi o lumina vie. 2) (despre lucruri) A reflecta o lumina puternica (venita de la alte corpuri). Podgoriile stralucesc la soare. 3) (despre lucruri) A parea ca lumineaza (din cauza curateniei); a sclipi; a luci. 4) fig. (despre oameni) A produce impresie deosebita (prin calitati sau fapte exceptionale). /stra- + a luci

STRALUCITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care straluceste; care raspandeste lumina in jur; luminos; lucitor. Soare ~. 2) (despre obiecte) Care reflecta, rasfrange lumina. Oglinzi ~oare. 3) (despre ochi, privire, expresia fetei) Care exprima satisfactie; fericit; radios. 4) fig. Care se distinge prin fast; fastuos. Palat ~. /a straluci + suf. ~tor

AVENTURIN s.n. Varietate de cuart cu numeroase foite de mica galbena sau verzui, care reflecta puternic lumina. [< fr. aventurine].

AVENTURIN s. n. (Geol.) Varietate de cuart care contine numeroase foite de mica galbene sau verzui, care reflecta puternic lumina. – Dupa fr. aventurine.

REVERBER, reverbere, s. n. Oglinda metalica montata la o lampa, pentru a reflecta razele de lumina intr-o anumita directie. – Din fr. reverbere.

scluji, pers. 3. sg. sclujeste, vb. IV (reg.; despre soare, luna, lumina) a se reflecta in geam, in luciul apei.

A LUCI pers. 3 ~este intranz. 1) (despre surse de lumina, corpuri) A raspandi lumina; a arde; a lumina. 2) A avea luciu, reflectand emanatia unei surse de lumina. 3) fig. (despre lucruri) A parea ca lumineaza (din cauza curateniei); a sclipi; a straluci. 4) fig. (despre ochi) A avea o stralucire deosebita (din cauza unei emotii puternice); a scanteia; a sclipi. 5) fig. (despre idei, ganduri) A aparea pentru scurt timp in minte. /<lat. lucire

A SCLIPI ~esc intranz. 1) (despre astri si despre alte surse de lumina) A se vedea luminand. 2) (despre lucruri) A luci, reflectand emanatia unei surse de lumina; a scanteia. Nisipul sclipea. 3) (despre lucruri) A parea ca lumineaza (din cauza curateniei); a straluci; a luci. Mobila ~este. 4) fig. (despre ochi) A avea o stralucire deosebita (din cauza unei emotii puternice); a sticli; a scanteia; a luci. /v. a clipi

A SCANTEIA pers. 3 ~iaza intranz. 1) (despre astri si despre alte surse de lumina) A raspandi o lumina slaba tremuranda; a licari ca o scanteie. Stelele ~iaza. 2) A luci, reflectand emanatia unei alte surse de lumina; a sclipi. Picaturile de roua scanteiau in lumina soarelui. 3) (despre ochi) A avea o stralucire deosebita (din cauza unei emotii puternice); a sticli; a sclipi; a luci. 4) A imprastia scantei. Rugul ~iaza. /Din scanteie

DIFUZANT, -A adj. (Despre un mediu) Care reflecta sau refracta difuz fasciculele de lumina. [Cf. fr. diffusant].

IRIZATIE s.f. Irizare. ♦ Ansamblu de culori si de nuante variabile pe care le reflecta unele cristale prin interferenta; descompunerea luminii albe prin difractie, dispersie sau interferenta. [Gen. iei, var. irizatiune s.f. / < fr. irisation].

DIFUZANT, -A adj. (despre un mediu) care reflecta sau refracta difuz fasciculele de lumina. (< fr. diffusant)

IRIZATIE s. f. ansamblu de culori si nuante variabile pe care le reflecta unele cristale prin interferenta; descompunerea luminii albe prin difractie, dispersie sau interferenta; iridescenta. (< fr. irisation)

PROIECTA vb. I. tr. 1. a planui, a intentiona, a avea de gand. 2. a intocmi un proiect (3). 3. a face o proiectie (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafata potrivit anumitor reguli. ◊ a reproduce pe ecran imaginile inregistrate pe un film (cinematografic). 4. a arunca cu forta un corp; a imprastia cu presiune un lichid, un material pulverulent. ◊ a trimite un fascicul de raze de lumina. II. tr., refl. a (se) reflecta, a (se) profila, a (se) contura. (dupa fr. projeter)

ASTRU astri m. Corp ceresc care poate fi observat datorita luminii pe care o emite sau o reflecta. [Sil. as-tru] /<lat. astrum, fr. astre

REFLECTOR ~oare n. 1) Dispozitiv pentru reflectarea luminii. 2) tehn. Dispozitiv cu ajutorul caruia se reflecta radiatiile intr-o anumita directie. /<fr. reflecteur

reflecta vb. I. 1. tr., refl. (Despre sunete, lumina etc.) A (se) rasfrange. ♦ tr. (Fig.) A oglindi, a exprima; a reda. 2. intr. A gandi, a cugeta, a medita. [P.i. reflect si -tez. / cf. fr. refleter, lat. reflectere].

reflecta vb. I. tr., refl. (despre sunete, lumina etc.) a (se) rasfrange. II. tr. (fig.) a oglindi, a exprima (un sentiment, un fenomen etc.). III. intr. a gandi, a cugeta, a media. (< fr. refleter, lat. reflectere, germ. reflektieren)

RADIA vb. I. 1. intr., tr. A emite raze (de caldura, de lumina); a imprastia (caldura sau lumina). ♦ intr. (Fig.) A fi foarte vesel, surazator; a reflecta bucurie, fericire. 2. tr. A sterge (de pe o lista), a scoate din evidenta. [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iaza, ger. -iind. / < fr. radier, it., lat. radiare].

OPALESCENTA s. f. 1. calitatea de a fi opalescent. 2. (pict.) descompunere a luminii albe, care lasa sa treaca tonurile calde si le reflecta pe cele reci, opacitatea devenind astfel semitransparenta. (< fr. opalescence)

reflecta, (1, 2) pers. 3 reflecta, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) rasfrange directia de propagare a luminii, a razelor de lumina, a undelor etc. la suprafata de separatie a doua medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. si refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gandi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refleter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

DIFUZIUNE, difuziuni, s. f. 1. Imprastierea in toate directiile a razelor unui fascicul de lumina, a undelor de radio etc. care trec printr-un mediu translucid sau care se reflecta cand intalnesc o suprafata cu asperitati. 2. Patrunderea moleculelor unui corp in masa altui corp cu care vin in contact. [Pr.: -zi-u-. – Var.: difuzie s. f.] – Din fr. diffusion, lat. diffusio, -onis.

IMAGINE s. f. 1. reflectare in constiinta a realitatii inconjuratoare pe baza impresiilor dobandite prin simturi. ◊ reprezentare vizuala sau auditiva. 2. reproducere a unui obiect cu ajutorul unui sistem optic. ◊ reflectare artistica a unui obiect, peisaj etc. 3. (fiz.) locul in care se intalnesc razele de lumina izvorate dintr-un punct sau prelungirile acestor raze dupa ce au fost reflectate pe oglinzi ori refractate in lentile, prisme etc. ♦ ~ de televiziune = imagine optica a scenei transmisa prin televiziune, asa cum apare ea pe ecranul televizorului. 4. (mat.) simbol. (dupa fr. image, lat. imago, -inis, it. immagine)

RADIA¹, radiez, vb. I. 1. Intranz. si tranz. (La pers. 3) A emite, a imprastia raze de lumina, de caldura, unde sonore sau fascicule de particule radial, in toate directiile. 2. Intranz. Fig. A avea o infatisare care reflecta fericire, bucurie etc.; a fi vesel, surazator, bine dispus, jovial. [Pr.: -di-a] – Din lat. radiare, fr. radier.

LANCIANI, Rodolfo Amadeo (1847-1929), arheolog italian. Prof. univ, la Roma. Importante descoperiri la Roma, Tivoli, Ostia, concretizate in numeroase lucrari („Roma antica in lumina descoperirilor moderne”, „O schita a istoriei monumentelor”). I se datoreaza harta detaliata a Romei („Forma Urbis Romae”), in care se reflecta intreaga istorie a procesului de urbanizare a orasului antic, medieval si modern. M. de onoare al Acad. Romane (1920).

IMAGINE, imagini, s. f. 1. reflectare de tip senzorial a unui obiect in mintea omeneasca sub forma unor senzatii, perceptii sau reprezentari; spec. reprezentare vizuala sau auditiva; (concr.) obiect perceput prin simturi. 2. Reproducere a unui obiect obtinuta cu ajutorul unui sistem optic; reprezentare plastica a infatisarii unei fiinte, a unui lucru, a unei scene din viata, a unui tablou din natura etc., obtinuta prin desen, pictura, sculptura etc. ♦ reflectare artistica a realitatii prin sunete, cuvinte, culori etc., in muzica, in literatura, in arte plastice etc. 3. (Fiz.) Figura obtinuta prin unirea punctelor in care se intalnesc razele de lumina sau prelungirile lor reflectate sau refractate. [Var.: (rar) imagina, -i s. f.] – Din lat. imago, -inis (cu sensuri dupa fr. image).

MIRAJ, miraje, s. n. I. 1. Fenomen optic produs prin refractia treptata a luminii in straturi de aer cu densitati diferite, datorita caruia in unele regiuni apar la orizont imagini rasturnate si suplimentare ale unor parti din natura, ale unor lucruri indepartate etc., ca si cum s-ar reflecta intr-o apa; p. ext. fata morgana. 2. Fig. Imagine inselatoare; inchipuire, iluzie desarta. 3. Fig. Farmec, atractie irezistibila. II. (In sintagma) Mirajul oualor = operatie de examinare a oualor supuse incubatiei naturale sau artificiale.pentru a urmari starea si dezvoltarea embrionului. [Var.: (rar) miragiu s. n.] – Din fr. mirage.