cotoveica, cotoveici, s.f. (reg.) femeie rea de gura; gura-sloboda, cotoaba, cataveica.

talapanta, talapante, s.f. (reg.) femeie rea de gura.

PILARITA, pilarite, s. f. (Reg.) 1. Precupeata. 2. Femeie rea de gura. – Din pilar + suf. -ita.

cotoaba s.f. sg. (reg.) gura rea, guraliv, flecar, trancanitor.

fleanca (fleoanca), s.f. (pop. si fam.) 1. gura; gura-rea. 2. (reg.) femeie proasta, imbracata neingrijit.

fleoanca s.f. (pop. si fam.) 1. gura, gura rea. 2. (reg.) femeie proasta, imbracata neingrijit. 3. (inv.) lulea cu ciubuc.

fleura, fleuri, s.f. (reg.) 1. gaura, cavitate. 2. gura, fleoanca. 3. gura-rea, gura-sparta, palavragiu.

CLONTOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre pasari) Care are clant mare; cu clantul mare. 2) fig. (despre oameni) Care este ascutit la limba; rau de gura; certaret; artagos. /clont + suf. ~os

COLTOS ~oase (~osi, ~oase) 1) Care are colti; cu dinti mari si ascutiti. 2) fig. Care este rau de gura. 3) fig. (despre oameni) Care are oase mari, cu articulatii proeminente; osos; ciolanos. /colt + suf. ~os

pilarita, pilarite, s.f. (reg.) 1. negustoreasa ambulanta de zarzavaturi; precupeata. 2. om rau de gura, mahalagiu.

CLOANTA, cloante, s. f. 1. (Pop.) Baba urata, fara dinti, rea. 2. (Fam., peior.) gura (considerata ca organ al vorbirii). – Cf. clont.

POCIT, -A, pociti, -te, adj. 1. (Despre fiinte; adesea substantivat) Diform, slut, desfigurat; (despre lucruri) deformat, stalcit, caraghios; bizar. 2. (In credintele populare) Nefast, funest; p. ext. suparator, rau, cu ghinion. ♦ Expr. A avea gura pocita sau a fi pocit la gura = a prevesti lucruri neplacute, a face pronosticuri nefavorabile; a cobi. – V. poci.

RASNITA, rasnite, s. f. 1. Masina rudimentara de macinat sare, porumb etc., compusa din doua pietre suprapuse, dintre care cea de deasupra se invarteste cu ajutorul unui maner. ◊ Expr. A ajunge de la moara la rasnita = a ajunge dintr-o situatie buna intr-una rea; a scapata. A-i umbla cuiva gura ca o rasnita = a vorbi foarte mult; a vorbi intruna; a nu mai tacea din gura. ♦ Moara primitiva miscata cu ajutorul animalelor de tractiune. 2. Instrument de bucatarie cu care se macina boabele de cafea, de piper etc. – Din bg. rasnica.

A PUNGI ~esc tranz. 1) inv. A lasa cu punga goala (profitand de o anumita situatie, furand etc.). 2) reg. A coase rau, incretind tesatura ca o punga. ◊ A-si ~ gura (sau buzele) a increti buzele, dand forma unei pungi legate la gura. /Din punga

BUFEU, bufeuri, s. n. Rabufnire subita, puternica si trecatoare de febra, puls accelerat, palpitatii, enervare, stare de rau etc., provocate de diverse tulburari organice. ♦ Aer care iese pe gura. ♦ Miscare brusca si trecatoare, acces, rabufnire. – Din fr. bouffee.

posoaca s.f. 1. (inv. si reg.) sange sau lichid amestecat cu sange, puroi etc. care curge din gura, din nas sau dintr-o rana. 2. terciuiala, zdrobire. 3. murdarie. 4. mancare rea.

CAPCAUN, capcauni, s. m. Fiinta fabuloasa din mitologia populara romaneasca, inchipuita cu trup de om si cu cap de caine, uneori cu doua capete si cu doua guri, despre care se spune ca manca oameni. ♦ Epitet dat unui om rau, crud, salbatic. Cap¹ + caine (dupa ngr. kinokefalos).

VIPERA, vipere, s. f. 1. Sarpe mic, foarte veninos, avand pe cap o pata de culoare inchisa in forma de V si pe spate o dunga lata, neagra, in zigzag; naparca (Vipera berus). ◊ Expr. Pui de vipera = om rau, femeie rea. ◊ Compus: Vipera-cu-corn = specie de vipera mai mare si mai veninoasa decat vipera comuna, care are deasupra gurii un fel de corn format din solzi (Vipera ammodytes). 2. Fig. Persoana rea, perfida. – Lat. vipera.

cobie f. (vsl. kobi, auguriu, conditiune, kobeniie, koblieniie, auguriu, auspiciu; sirb. kob, intilnire, soarta auguriu, prezicere; alb. koba). Est. Pasare funesta care meneste a rau. Piaza rea, om funest. Tifna, o boala a pasarilor cauzata de o pelita ca o unghie care li se face supt limba, le impiedica de a bea si le face sa tipe ca cum ar tusi. – In vest cobe, fiinta funesta, si cobie, boala pasarilor. Pe aiurea si coabe, pl. cobi.

buba f., pl. e (lat. pop. buba, de unde si fr. bube, buba, d. vgr. bubon, bolfa, inrudit cu ngr. buba, capcaun, alb. buba, sirb. bg. buba, gindac de matasa, insect, capcaun, rut. buba, rana, durere, bublyk, biscot, precum si cu rom. bulbuc. Cp. si cu bumbac). Pustula, eruptiune purulenta pe pele. Fig. Durere, boala: ura pe cel harnic e buba lenesului. Buba cea rea, sugel. Bube dulci, eczema, bube care le iese copiilor mai ales pe la gura si pe care poporu le trateaza cu drojdie de cafea. Vest. A buba (adica „acea buba”, scris gresit abuba, ca gen. e „alei bube”, adica „celei bube”), abces alveolar.

CLANTA, clante, s. f. 1. Maner metalic montat la broasca usii sau a portii, care prin apasare, face sa functioneze mecanismul de inchidere si de deschidere al acestora; clampa. 2. Fig. (Peior. si fam.) gura. ◊ Expr. A(-i) da cu clanta = a vorbi mult, intruna (si despre lucruri marunte). rau (sau bun) de clanta, se spune despre un om care vorbeste mult (si inutil) sau despre un om certaret. A se lua (cu cineva) la clanta = a se certa (cu cineva). Tine-ti clanta! sau taca-ti clanta! = nu mai vorbi! taci!; – Cf. clant.

PUPAZA, pupeze, s. f. 1. Pasare insectivora migratoare, cu penaj pestrit, cu ciocul lung si curbat si cu o creasta de pene mari, portocalii, in varful capului (Upupa epops). ◊ Expr. A-i merge (cuiva) gura ca pupaza = a vorbi mult, a fi flecar. A-i canta (cuiva) pupaza = a-i merge rau, a nu avea noroc. 2. Fig. (Fam.) Persoana flecara. ♦ Femeie imbracata sau fardata strident; p. ext. femeie de moravuri usoare. 3. (Reg.) Colac (in forma de pasare sau de cuib de pasare). ◊ Expr. Colac peste pupaza sau pupaza peste colac, se spune cand peste un necaz deja existent vine altul (si mai mare). – Cf. alb. pupeze.

jidan s. m. [At: NEGRUZZI, S. I, 324 / V: (reg.) jadan, judan / Pl: jidani / E: jid + -an] 1. (Pop.; prt) Evreu. 2. (Prt) Termen injurios la adresa evreilor. 3. (Pop.; is) jidan botezat Crestin cu apucaturi rele. 4. (Pop.; ie) A avea cap de jidan A umbla cu inselaciuni. 5. (Pop.; ie) Parca se bat jidanii la gura lui Se spune despre cineva care vorbeste repede si nedeslusit. 6. (Pop.; ie) Cand vor iesi jidanii la secera Niciodata. 7. (Ent.; reg.) Jidov (8). 8. (Orn.) Corb-de-noapte

A PASTE pasc 1. tranz. 1) (iarba sau alte plante) A manca rupand cu gura direct de unde creste. 2) (vitele) A supraveghea in timpul pascutului; a pasuna; a pastori. ◊ ~ pe cineva a urmari pe cineva, pentru a-i face un rau. 3) (despre nenorociri, primejdii) A ameninta ca o fatalitate. ◊ A-l ~ norocul (pe cineva) a-l urmari norocul (pe cineva). 2. intranz. (despre animale erbivore) A manca iarba (sau alte plante), rupand cu gura direct de pe teren; a pasuna. /<lat. pascere

A MOZOLI ~esc tranz. 1) A mesteca (in gura) cu saliva, incet si greu, fara a musca cu dintii; a molfai; a morfoli. 2) A face sa se mozoleasca; a murdari; a manji. 3) (rufe) A spala rau, de mantuiala. /<ung. majszol

TACEA, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic. ◊ Expr. A tacea chitic (sau molcom, ca pestele, ca pamantul) = a nu spune nimic. A tacea ca porcul in papusoi (sau in cucuruz) = a tacea spre a nu se da de gol. Tac ma cheama = nu spun o vorba. Tace si face, se spune despre cineva care actioneaza fara vorba multa sau despre cineva care unelteste in ascuns ceva rau. Tace si coace, se zice despre cineva care planuieste in ascuns o razbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii si despre lucruri personificate). A sta in nemiscare. 2. A inceta sa vorbeasca, a se intrerupe din vorba. ◊ Expr. Ia (sau ian) taci! arata bucuria sau neincrederea in cuvintele cuiva. Taca-ti gura sau taci din gura! = ispraveste! 3. A nu raspunde, a nu riposta. 4. A tainui, a ascunde. ◊ Tranz. Am trecut prin viata, durerile tacand (EFTIMIU). ♦ A nu-si exprima fatis parerea. – Lat. tacere.

TACEA, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic, a se abtine sa vorbeasca. ◊ Loc. adv. Pe tacute = in tacere, in ascuns. ◊ Expr. A tacea chitic (sau molcom, malc, ca pestele, ca pamantul, ca melcul) = a nu spune nimic. A tacea ca porcul in papusoi (sau in cucuruz) = a tacea spre a nu se da de gol. Tac ma cheama = nu spun o vorba. Tace si face, se spune despre cineva care actioneaza fara vorba multa sau despre cineva care unelteste in ascuns ceva rau. Tace si coace, se zice despre cineva care planuieste in ascuns o razbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii si despre lucruri personificate) A sta in nemiscare, a nu se face auzit. 2. A inceta sa vorbeasca, sa planga, a se intrerupe din vorba; a amuti. ◊ Expr. Ia (sau ian) taci! arata bucuria sau neincrederea in cuvintele cuiva. Taca-ti gura sau taci din gura! = nu mai vorbi! ispraveste! 3. A nu raspunde, a nu riposta. 4. A tainui, a ascunde; a fi discret. ♦ A nu-si exprima fatis parerea. – Lat. tacere.

SPURCAT² -A, spurcati, -te, adj. 1. Murdar; respingator, scarbos, scarnav. ♦ Fig. (Despre vorbe) Trivial, vulgar. ◊ Expr. Spurcat la gura = care spune vorbe triviale, vulgare. 2. (Despre alimente) Care a venit in contact cu ceva scarbos, murdar si nu mai poate fi mancat; (despre vase) in care (din acelasi motiv) nu se pun alimente pentru oameni. ♦ Oprit, interzis de biserica (in posturi). 3. Fig. (Despre oameni si manifestarile lor; adesea substantivat) Vrednic de dispret; marsav, ticalos. ♦ (Despre lucruri, fapte etc.) Odios, nesuferit; rau, nedrept. 4. Fig. (Adesea substantivat) Eretic, pagan. ♦ (Substantivat, m. art.) D****l. – V. spurca.

DUCE vb. 1. v. cara. 2. v. transporta. 3. a deplasa. (~ lingura la gura.) 4. v. merge. 5. v. deplasa. 6. a se deplasa, a se transporta. (S-a ~ la fata locului.) 7. v. pleca. 8. a merge, a pleca, a porni, (pop.) a (se) misca, (inv. si reg.) a pasa. (Unde te ~?) 9. v. merge. 10. v. trece. 11. a colinda, a cutreiera. (Se ~ prin muzee.) 12. a aduce. (Mi-a ~ pachetul acasa.) 13. v. ghida. 14. v. insoti. 15. a conduce, a purta. (O ~ de mana.) 16. v. transmite. 17. a se indrepta, a merge. (Acesta e drumul care ~ spre ...) 18. v. trasa. 19. v. raspandi. 20. v. desfasura. 21. v. purta. 22. a intretine, a purta. (A ~ o corespondenta vie cu ...) 23. v. suporta. 24. v. rezista. 25. a trai, a vietui. (O ~ rau.) 26. a-i merge. (Stiu ca o ~ bine!) 27. v. sfarsi. 28. v. muri.