OBELISC (‹ fr., lat.; {s} gr. obeliskos „obelisc”) s. n. Monument comemorativ din bazalt sau sienit, in forma de trunchi de piramida, foarte inalt (20-30 m) si ascutit la varf. Caracteristice artei egiptene, o. au fost considerate raze de soare pietrificate. Erau numeroase si plasate in pereche in fata pilonilor care strajuiau accesul intr-un templu, deseori acoperite cu inscriptii hieroglife (ex. o. ridicat de Sesostris I la Heliopolis; „Acele” Cleopatrei din Alexandria). Reluat de arta europeana, va mai avea importanta in urbanismul sec. 16. Astazi, numeroase o. se gasesc in marile capitale (Roma, Paris, Londra, Washington s.a.).

Aurora, zeita diminetii si a primelor raze de soare. In mitologia romana era socotita o divinitate de importanta secundara, fiind preluata de la greci (v. Eos).

Eos, la greci, zeita diminetii, corespunzatoare Aurorei din mitologia romana. In fiecare dimineata ea cobora din ceruri si alerga printre nouri intr-un car tras de cai iuti, vestind ivirea zorilor si rasaritul primelor raze de soare. Era fiica lui Hyperion si a Theiei si sora cu Helius si cu Selene. Cu Astraeus a avut mai multi copii, printre care vinturile, pe nume: Boreas, Notus si Zephyrus. Se spunea ca Eos si-ar fi atras minia Aphroditei, care a surprins-o odata cu zeul Ares. Ca sa se razbune, zeita dragostei a facut din Eos o vesnica indragostita. Intr-adevar, existenta ei este plina de episoade amoroase: l-a rapit pe Orion si l-a dus cu ea in insula Delos, l-a rapit pe Cephalus si l-a dus cu ea in Syria, unde i-a daruit un fiu – Phaethon, l-a rapit, in sfirsit, pr Tithonus si l-a dus cu ea in Aethiopia, unde i-a daruit doi fii, Emathion si Memnon. La rugamintea ei, Zeus l-a facut pe Tithonus nemuritor, uitind insa sa-i daruiasca si tinerete vesnica. Tithonus a devenit intr-adevar nemuritor, dar a imbatrinit atit de rau incit Eos, rusinata, l-a zavorit in palatele ei, de unde n-a mai iesit niciodata.

FIERBINTEALA, fierbinteli, s. f. 1. Temperatura ridicata (a aerului), caldura dogoritoare (raspandita de razele soarelui, de aerul infierbantat etc.); arsita. ♦ Fig. Stare de traire intensa, de insufletire, de tensiune. 2. (Pop.) Febra, temperatura. – Fierbinte + suf. -eala.

STOR, storuri, s. n. Perdea de tesatura, de impletitura sau din scandurele subtiri, orizontale, paralele si mobile, care se poate lasa si ridica cu ajutorul unui resort ori cu o sfoara trecuta prin verigi, destinata sa fereasca interiorul unei incaperi de razele soarelui. – Din fr. store.

HELIOTROP² I. s. m. 1. materie coloranta solubila in apa, folosita la vopsitul bumbacului. 2. ulei eteric din florile de heliotrop¹. 3. varietate de calcedonie, de culoare verde-inchis, din care se fac obiecte ornamentale. II. s. n. instrument geodezic de semnalizare dintr-o oglinda plana care reflecta razele soarelui la o mare distanta. (< fr. heliotrope)

razaRE s. f. Revarsarea razelor (soarelui); sclipirea razelor. – V. raza.

1) baie f., pl. bai (vsl. bania, baie, ung. banya, baie, mina, ocna, d. it. bagno, baie, arest, lat. balneum, baie. V. balnear). Apa sau alt lichid in care te scalzi: o baie calda. Scaldatura, actiunea de a te scalda: a face o baie. Localu, camera sau vasu in care te scalzi: baia comunala, o baie de zinc. Balie, galetar. Mina, ocna. (Vechi) Pl. Stabiliment de bai de ape termale sau minerale: a pleca la bai. Baie de abur, baie facuta in abur de apa clocotita. Baie de soare, actiunea de a te expune dezbracat razelor soarelui p. a te vindeca. Baie de singe, batalie crunta. Baie de sudoare, asudare excesiva. A fi cald baie (sau ca in baie) a fi foarte cald intr’o camera. V. legnita.

INSOLA vb. tr., refl. a (se) expune la (razele de) soare. (< fr. insoler, lat. insolare)

STRALUCI vb. 1. v. lumina. 2. a lumina, (reg.) a raza, a zari. (soarele ~.) 3. a bate, a luci, a lumina. (Luna ~ peste ramuri.) 4. v. sclipi. 5. v. luci. 6. a luci, a scanteia, a sclipi, a sticli, (rar) a stralumina. (Albe coifuri ~.) 7. a licari, a luci, a scapara, a scanteia, a sclipi, a sticli. (Ochii ii ~.) 8. (livr.) a bria, a eclata. (O persoana care ~ intr-un anumit domeniu.)

A SORI ~esc 1. tranz. (obiecte) A expune actiunii razelor solare. ~ albiturile. 2. intranz. (despre soare) A lumina tare; a straluci. /Din soare

HELIOGRAF s. n. 1. aparat pentru copierea pe hartie heliografica, cu ajutorul luminii, a desenelor executate pe hartie de calc. 2. aparat pentru masurarea puterii calorice a soarelui. 3. aparat telegrafic care foloseste razele solare. 4. (astr.) aparat pentru fotografierea soarelui. (< fr. heliographe)

INSOLATIE, insolatii, s. f. 1. Stare patologica provocata de expunerea indelungata a corpului la actiunea razelor solare si care se manifesta prin febra, dureri de cap, ameteli, greata, delir etc. (putand duce la moarte). ♦ Vatamare provocata pomilor tineri prin excesul de caldura. 2. Iluminare a unei suprafete de razele solare. 3. Tratament prin expunere la soare. – Din fr. insolation, lat. insolatio.

raza s. v. craca, creanga, floarea-soarelui, fofeaza, ramura.

HELIOGRAF s.n. 1. Aparat folosit pentru copierea pe hartie heliografica, cu ajutorul luminii solare sau artificiale, a desenelor executate pe hartie de calc. 2. Aparat telegrafic care foloseste razele solare. 3. (Astr.) Aparat pentru fotografierea soarelui. [Pron. -li-o-. / < fr. heliographe].

INSOLATIE s.f. 1. Afectiune provocata de radiatiile solare asupra organismului si manifestata prin dureri de cap, febra etc. ♦ Vatamare produsa pomilor tineri prin excesul de caldura. 2. Iluminare a unei suprafete de catre razele solare. ♦ Tratament prin expunere la soare. [Gen. -iei. / cf. fr. insolation, lat. insolatio].

INSOLATIE s. f. 1. afectiune provocata de radiatiile solare asupra organismului si manifestata prin dureri de cap, febra etc. 2. stare patologica a plantelor datorita excesului de lumina sau de caldura solara. 3. iluminare a unei suprafete de catre razele solare. ◊ tratament prin expunere la soare. (< fr. insolation, lat. insolatio)

HELIOGRAF, heliografe, s. n. Nume dat mai multor aparate, servind la: a) reproducerea, prin copiere, a desenelor executate pe hartie de calc cu ajutorul unei hartii speciale impregnate cu o solutie sensibila la lumina, developarea facandu-se cu vapori de amoniac; b) transmiterea semnalelor luminoase prin dirijarea, cu ajutorul unei oglinzi, a reflectarii razelor solare; c) masurarea puterii calorice a soarelui si inregistrarea perioadelor din zi cu timp insorit; d) fotografierea soarelui. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliographe.

ECLIPSA, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A intuneca total sau partial un corp ceresc, interpunandu-se in calea razelor lui de lumina sau intre el si soare. 2. Fig. A pune, a lasa in umbra, a intuneca, a umbri; a intrece, a depasi pe cineva (in merite, in stralucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevazut, a pleca pe furis; a disparea. – Din. fr. eclipser.

HELIOTERAPIE s.f. Tratament care consta in expunerea corpului la actiunea razelor solare. [Gen. -iei. / < fr. heliotherapie, cf. gr. helios – soare, therapeia – tratament].

HELIOSTAT s.n. Instrument folosit pentru proiectarea unui fascicul de raze solare asupra unui punct, independent de deplasarea Pamantului in raport cu soarele. [< fr. heliostat, cf. gr. helios – soare, statos – oprit].

HELIOTERAPIE, helioterapii, s. f. Tratament care consta in expunerea corpului omenesc la actiunea razelor solare ultraviolete, folosit in rahitism, reumatism, tuberculoza osoasa, unele boli de piele etc.; baie de soare. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliotherapie.