Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
BIREFRINGENTA, birefringente, s. f. Dublarea prin refractie a unei raze de lumina la patrunderea in anumite medii. ♦ Insusirea unor cristale de a dubla razele de lumina. – Din fr. birefringence.

IRADIA, iradiez, vb. I. Tranz. si intranz. A trimite, a imprastia raze de lumina, de caldura etc.; a (se) propaga; p. a**l. a (se) raspandi, a (se) imprastia dintr-un punct central in toate partile. ♦ Intranz. (Despre radiatii) A cadea pe suprafata unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare.

IRADIATIE, iradiatii, s. f. Emisiune de raze de lumina, de caldura etc. de catre un corp; p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de o sursa. [Pr.: -di-a-.Var.: iradiatiune s. f.] – Din fr. irradiation, lat. irradiatio.

RADIOS, -OASA, radiosi, -oase, adj. 1. Care straluceste, raspandind raze de lumina; luminos, stralucitor. 2. Fig. (Despre figura omeneasca) Care exprima seninatate, veselie, fericire; (despre oameni) cu expresie de fericire; voios, senin, incantat. [Pr.: -di-os] – Din fr. radieux, lat. radiosus, it. radioso.

FOTOFON, fotofoane, s. n. Aparat care transmite sunetele prin intermediul unei raze de lumina. – Din fr. photophone.

PARAXIAL, -A, paraxiali, -e, adj. (Fiz.; despre raze de lumina) Paralel cu axa unui sistem optic. [Pr.: -xi-al] – Din fr. paraxial.

PUPILA, pupile, s. f. 1. Deschizatura rotunda din mijlocul irisului, prin care se face adaptarea vederii in functie de luminozitate, de distanta etc.; lumina ochiului. 2. (Fiz., in sintagmele) Pupila de intrare = deschidere reala sau o imagine a sa care limiteaza cantitatea de lumina care patrunde intr-un instrument optic. Pupila de iesire = deschidere reala sau o imagine a sa care limiteaza conul de raze de lumina emergente dintr-un sistem optic. – Din fr. pupille, lat. pupilla.

DIVERGENT, -A, divergenti, -te, adj. 1. (Despre linii geometrice, raze luminoase dintr-un fascicul etc.) Care se departeaza dintr-un punct comun in directii diferite; (despre fascicule de raze luminoase) a carui sectiune creste pe masura departarii de un punct de referinta; (despre sisteme optice) care produce un fascicul de raze de lumina ce se departeaza unele de altele. ♦ (Mat.; despre siruri de numere) Care nu are o limita finita, care tinde spre infinit. 2. Fig. (Despre pareri, conceptii, atitudini) Care se deosebesc, se contrazic intre ele; care urmaresc scopuri diferite. – Din fr. divergent, lat. divergens, -ntis.

RADIA1, radiez, vb. I. 1. Intranz. si tranz. (La pers. 3) A emite, a imprastia raze de lumina, de caldura, unde sonore sau fascicule de particule radial, in toate directiile. 2. Intranz. Fig. A avea o infatisare care reflecta fericire, bucurie etc.; a fi vesel, surazator, bine dispus, jovial. [Pr.: -di-a] – Din lat. radiare, fr. radier.

TRANSLUCID, -A, translucizi, -de, adj. Care este partial transparent, putand fi strabatut de un fascicul de radiatii electromagnetice, mai ales de un fascicul de raze de lumina, pe care le imprastie partial, astfel incat, privind prin corpul sau mediul respectiv, nu pot fi distinse contururile sau detaliile obiectelor aflate de partea opusa. – Din fr. translucide, lat. translucidus.

REFRACTA, pers. 3 refracta, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumina) A se frange, a devia la trecerea dintr-un mediu in altul; a suferi fenomenul refractiei. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refractiei. – Din fr. refracter.

COMPENSATOR2 ~oare n. Dispozitiv sau instalatie care efectueaza o compensare a anumitor dereglari dintr-un sistem tehnic, asigurandu-i un regim normal de functionare. ◊ ~ electric instalatie folosita in retelele de curent alternativ pentru compensarea puterii. ~ optic dispozitiv pentru masurarea diferentei de drum optic a doua raze de lumina. /<fr. compensateur

A DIFRACTA ~ez tranz. (raze de lumina, fascicule de radiatie, unde acustice) A face sa se difracte. /<fr. diffracter

A SE DIFRACTA pers. 3 se difracta intranz. (despre raze de lumina, fascicule de radiatie, unde sonore) A suferi o difractie. /<fr. diffracter

A EMITE emit tranz. 1) (ipoteze, teorii, opinii) A pune in circulatie; a inainta; a promova. 2) (legi, decrete) A pune in vigoare in mod oficial; a elabora. 3)(bancnote, hartii de valoare) A pune in circulatie. 4) (adeverinte, acte oficiale) A pune la dispozitie ca urmare a unei solicitari. 5) (raze de lumina sau de caldura, unde electromagnetice sau sonore) A imprastia in toate directiile; a transmite radial; a radia; a iradia. 6) (stiri, vesti, informatii) A aduce la cunostinta publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a anunta; a difuza. /<lat. emittere

A SE IRADIA pers. 3 se iradiaza intranz. (despre raze de lumina sau de caldura, despre unde sonore sau electromagnetice) A se imprastia in toate partile; a se propaga radial. [Sil. -di-a] /<fr. irradier, lat. irradiare

A RADIA1 ~ez 1. tranz. (raze de lumina sau de caldura, unde sonore, elemente etc.) A imprastia in toate directiile; a imprastia radial; a emite, a iradia. 2. intranz. fig. (despre persoane sau despre fata lor) A exprima incantare. ~ de bucurie. [Sil. -di-a] /<fr. radier

PROIECTA vb. I. tr. 1. A planui, a avea de gand. 2. (Tehn.) A intocmi un proiect pentru o constructie etc. 3. (Mat.) A reprezenta un corp pe o suprafata potrivit anumitor reguli. ♦ refl. A se desena, a se profila, a se contura. ♦ A reproduce pe ecran imaginile inregistrate pe un film (cinematografic). 4. A arunca cu forta un corp; a imprastia cu presiune un lichid sau un material pulverulent. ♦ A trimite un fascicul de raze de lumina. [Pron. pro-iec-. / cf. fr. projeter, it. proiettare, lat. proicere – a arunca].

VIRTUAL, -A adj. 1. Care exista ca posibilitate, fara a se produce in fapt. 2. (despre imaginea unui obiect) Obtinuta prin intersectarea prelungirilor unor raze de lumina divergente. 3. (Despre notiuni din mecanica cuantica) Care nu desemneaza obiecte sau fenomene reale. [Pron. -tu-al. / cf. it. virtuale, fr. virtuel < lat. virtus – virtute].

BIREFRINGENTA s.f. Descompunere a unei raze de lumina care trece printr-un mediu optic in doua raze refractare; dubla refractie. ♦ Insusire a unor cristale de a produce fenomenul descris mai sus. [Cf. fr. birefringence].

FOTOFON s.n. Aparat care transmite sunetele prin intermediul unei raze de lumina. [< fr. photophone, cf. gr. phos – lumina, phone – voce].

INCIDENTA s.f. Intretaiere, intalnire a unei raze de lumina cu o suprafata. ◊ Punct de incidenta = punct in care o raza de lumina intalneste o suprafata; unghi de incidenta = unghi pe care il face raza de lumina care cade pe o suprafata cu perpendiculara in punctul de incidenta. ♦ Situatia unei propozitii incidente. [Cf. fr. incidence, it. incidenza].

PARAXIAL, -A adj. (Despre raze de lumina, despre puncte) Situat in apropierea axei unui sistem optic. [Pron. -xi-al. / < fr. paraxial].

REFRACTA vb. I. refl. (Despre unde, raze de lumina) A se frange, a devia; a suferi fenomenul refractiei. [P.i. 3,6 refracta, -teaza. / < fr. refracter].

PARAXIAL, -A adj. (despre raze de lumina, puncte) in vecinatatea axei optice. (< fr. paraxial)

PROIECTA vb. I. tr. 1. a planui, a intentiona, a avea de gand. 2. a intocmi un proiect (3). 3. a face o proiectie (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafata potrivit anumitor reguli. ◊ a reproduce pe ecran imaginile inregistrate pe un film (cinematografic). 4. a arunca cu forta un corp; a imprastia cu presiune un lichid, un material pulverulent. ◊ a trimite un fascicul de raze de lumina. II. tr., refl. a (se) reflecta, a (se) profila, a (se) contura. (dupa fr. projeter)

VIRTUAL, -A adj. 1. care exista ca posibilitate, fara a se produce in fapt; potential. 2. (despre imaginea unui obiect) obtinuta prin intersectarea prelungirilor unor raze de lumina divergente. 3. (despre notiuni din mecanica cuantica) care nu desemneaza obiecte sau fenomene reale. (< fr. virtuel)

BIREFRINGENTA, birefringente, s. f. Fenomenul descompunerii unei raze de lumina in doua raze refractate, la patrunderea in anumite medii. ♦ Insusirea unor cristale de a produce fenomenul descris mai sus. – Dupa fr. birefringence.

aurora f., pl. e (lat. aurora). Zori, lumina care precede rasaritu soarelui. Fig. Inceput: aurora vietii.Aurora boreala, un meteor luminos care se vede pe cer in spre nord. – Acest fenomen e des in Islanda, Scandinavia, Laponia, Siberia. E un fel de cerc aprins, din care pleaca raze de lumina. Aurorele boreale-s un bine pentru tarile nordului, ca-s imobile si le lumineaza in lungile lor nopti de iarna. Ele-s legate strins de magnetizmu terestru si suprima proprietatea acului magnetic. Sint si aurore australe, la polu sudului.

DARA ~e f. 1) Urma neintrerupta lasata de un obiect tarat (pe pamant, pe nisip, pe zapada), de un lichid ce se scurge etc. 2) Sir de urme lasate de un om sau de un animal (pe pamant, pe nisip sau pe zapada). 3): ~ de lumina raza de lumina proiectata in intuneric de o sursa. /<sl. dira

REFLECTOR s.n. Aparat construit astfel incat sa poata reflecta lumina, raze infrarosii sau ultraviolete etc. ♦ Oglinda concava care reflecta lumina intr-o directie voita; (p. ext.) proiector. [Cf. fr. reflecteur].

ABSORBTIE, absorbtii, s. f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid incorporeaza prin difuzie din afara o substanta oarecare. ♦ Micsorare sau anulare a intensitatii unei radiatii care cade pe un corp. ♦ Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a retine, filtra etc. razele de lumina care dauneaza ochiului. 2. Proces de patrundere a apei, a substantelor minerale si organice, precum si a gazelor in celulele organismului. ◊ Absorbtie intestinala = patrunderea in sange si in limfa a produsilor rezultati din digestia alimentelor. 3. Incrucisare repetata a unei rase perfectionate cu una ameliorata in scopul imbunatatirii radicale a acesteia. [Var.: absorbtiune s. f.] – Din fr. absorption, lat. absorptio, -onis.

ACROMATIC, -A, acromatici, -ce, adj. (Despre lentile sau despre un sistem de lentile) Care nu descompune raza de lumina in culorile ei componente, care nu prezinta aberatie cromatica. – Din fr. achromatique.

DARA, dare, s. f. 1. Urma ingusta si continua lasata pe pamant, pe nisip, pe zapada pe iarba etc. de un obiect tarat sau de o cantitate mica de lichid, de graunte etc. varsate; p. gener. urma. ◊ Expr. (Fam.) A face dara prin barba = a face inceputul, a stabili un obicei (rau), a crea un precedent. 2. Dunga, linie; spec. dunga, raza de lumina. – Din sl. dira.

IMAGINE, imagini, s. f. 1. Reflectare de tip senzorial a unui obiect in mintea omeneasca sub forma unor senzatii, perceptii sau reprezentari; spec. reprezentare vizuala sau auditiva; (concr.) obiect perceput prin simturi. 2. Reproducere a unui obiect obtinuta cu ajutorul unui sistem optic; reprezentare plastica a infatisarii unei fiinte, a unui lucru, a unei scene din viata, a unui tablou din natura etc., obtinuta prin desen, pictura, sculptura etc. ♦ Reflectare artistica a realitatii prin sunete, cuvinte, culori etc., in muzica, in literatura, in arte plastice etc. 3. (Fiz.) Figura obtinuta prin unirea punctelor in care se intalnesc razele de lumina sau prelungirile lor reflectate sau refractate. [Var.: (rar) imagina, -i s. f.] – Din lat. imago, -inis (cu sensuri dupa fr. image).

INCIDENT, -A, incidenti, -te, s. n., adj. I. S. n. 1. Intamplare neasteptata (si neplacuta) care apare in desfasurarea unei actiuni. ◊ Incident de frontiera = ciocnire armata intre fortele graniceresti a doua state vecine. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiectie (secundara si neasteptata) ridicata in cursul unui proces de una dintre parti. II. Adj. 1. (Despre cuvinte sau propozitii) Care este intercalat intre partile unei propozitii sau fraze. 2. (Fiz.; in sintagma) raza incidenta = raza de lumina care cade pe suprafata unui corp sau pe suprafata care separa doua medii. – Din fr. incident.

INCIDENTA, incidente, s. f. 1. Intalnire a unor raze (sau a unor fascicule de raze) de lumina intre ele sau cu o suprafata. ◊ Punct de incidenta = punct in care o raza de lumina intalneste un corp sau suprafata de separatie a doua medii. Unghi de incidenta = unghi format de raza incidenta cu perpendiculara in punctul de incidenta. 2. (Med.) Totalitatea cazurilor de imbolnavire provocate de o anumita boala infectioasa pe o perioada data, raportata la populatia totala. – Din fr. incidence.

SNOP, snopi, s. m. 1. Legatura mare facuta din manunchiuri de cereale paioase (secerate). 2. Grup de lucruri de acelasi fel care formeaza un manunchi, o legatura. ♦ Fig. Fascicul de lumina, de raze luminoase etc. 3. Schije, alice sau gloante trase o data cu o arma si raspandite intr-o anumita directie. – Din sl. snopu.

SPOT, spoturi, s. n. 1. (Fiz.) Urma luminoasa lasata pe o scara gradata sau pe un ecran de o raza de lumina reflectata pe oglinda unui instrument de masura, care serveste ca indicator. ♦ Fascicul concentrat de lumina folosit pentru luminarea scenei sau a unui actor; proiector care produce acest fascicul. 2. Scurt anunt sau reclama comerciala prezentata la radio si televiziune. – Din fr. spot.

STRAVEZIU, -IE, stravezii, adj. 1. Care permite razelor de lumina sa strabata prin el; prin care se vad (clar) obiectele; transparent. ♦ Clar, limpede, luminos. ♦ Care permite razelor de lumina sa-l strabata partial; prin care se vad vag contururile obiectelor; translucid. 2. (Despre oameni) Cu pielea (obrajilor) subtire, fina, palida. ♦ Foarte slab. 3. Fig. (Adesea adverbial) Al carui sens ascuns, neexprimat direct, poate fi inteles cu usurinta; evident. – Stravedea + suf. -iu.

SUL, suluri, s. n. 1. Cilindru de lemn, de metal sau din alt material solid, care se poate roti in jurul axei sale, servind la conducerea, presarea sau fasonarea unui material. ♦ Spec. Cilindru metalic sau de lemn pe care se infasoara urzeala sau tesatura. ◊ Expr. Cu (rar prin) un sul subtire = printr-un calcul fin, cu istetime, cu siretenie. ♦ Bara folosita la gimnastica. 2. Perna lunga, de forma cilindrica, care se pune ca ornament sau ca rezematoare la capatul canapelei sau al patului. ♦ Un fel de perna cilindrica ce se pune intre geamurile ferestrelor, pentru a impiedica patrunderea frigului in interiorul incaperii. 3. Bucata dintr-un material flexibil infasurata in forma de cilindru. Sul de hartie.Expr. A face (sau a strange) sul = a infasura in forma de cilindru. 4. Fig. Coloana de fum, de foc sau de praf; tromba. ♦ Val de frunze uscate, rostogolite de vant. ♦ Manunchi de lumina, de raze sau de vapai. – Lat. pop. sub(u)lum (= insubulum).

FOTOTACTISM, fototactisme, s. n. Deplasare a unor organisme vegetale inferioare, mobile, (alge verzi, flagelate) dupa directia razelor de lumina dintr-un mediu inegal luminat. – Din fr. phototactisme.

OGLINDA, oglinzi, s. f. 1. Un obiect cu o suprafata neteda si lucioasa de diferite forme, facut din metal sau din sticla, acoperit pe o fata cu un strat metalic si avand proprietatea de a reflecta razele de lumina si de a forma astfel, pe partea lucioasa, imaginea obiectelor. 2. P. a**l. (De obicei urmat de determinari) Suprafata neteda si lucioasa (in special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina. 3. Fig. Ceea ce infatiseaza, reprezinta, simbolizeaza ceva; icoana, imagine, tablou. 4. (In sintagma) Oglinda laptelui (sau ugerului) = portiune de piele, neteda si lucioasa, la femelele bovinelor si ale altor animale, in dreptul perineului si al feselor, in care sensul firelor de par este indreptat de jos in sus. 5. (Geol.; in sintagmele) Oglinda de falie (sau de frictiune, de alunecare) = suprafata lustruita in roci, care ia nastere prin frecarea acestora sub actiunea miscarilor tectonice. – Din oglindi (derivat regresiv).

COMPACT, -A, compacti, -te, adj. 1. Care se compune din particule strans legate intre ele; indesat, dens. ◊ Caractere compacte = litere de tipar groase si negre; aldine. ♦ (Despre o multime, un grup de oameni etc.) Numeros si des. 2. Fig. (Despre noapte, intuneric etc.) In care nu strabate nici o raza de lumina; intunecos. – Din fr. compact, lat. compactus.

VIRTUAL, -A, virtuali, -e, adj. Care exista numai ca posibilitate, Fara a se produce (inca) in fapt; al carui efect este potential, si nu actual. ◊ Imagine virtuala = imagine in care punctele convergente se gasesc in prelungirea razelor de lumina ale unui sistem optic, neputand fi prinse pe un ecran. [Pr.: -tu-al] – Din fr. virtuel.

LUCIU, -IE, (I) lucii, adj., (II) luciuri, s. n. I. Adj. 1. (Despre obiecte) Care rasfrange razele de lumina, care luceste (1); lucitor, lucios. 2. Cu lustru1, lustruit; neted; p. ext. alunecos. ◊ Expr. Saracie lucie = saracie mare; mizerie. (Adverbial) Sarac luciu = foarte sarac. ♦ Lipsit de obstacole, neted; deschis. 3. (Despre terenuri, drumuri etc.) Acoperit de gheata; lunecos. II. S. n. Aspect al suprafetei unui solid, datorit reflexiei luminii; suprafata stralucitoare a unor obiecte care rasfrang razele de lumina. ♦ Fig. Stralucire, splendoare. ♦ Lustru. – Din luci (derivat regresiv).

CONJUGAT, -A, conjugati, -te, adj. Unit, legat impreuna. ◊ (Biol.) Nervi conjugati = nervi care au aceeasi functie. (Fiz.) Focare conjugate = focare astfel asezate incat razele de lumina rasfrante dintr-unul se unesc in celalalt si invers. Puncte conjugate = oricare dintre punctele unui obiect si punctul corespunzator de pe imaginea obiectului obtinuta cu ajutorul unui sistem optic. (Mat.) Numere conjugate = doua numere complexe care au partile reale egale, iar partile imaginare egale si de semne contrare. Regula conjugata = reunirea a doua sau mai multor reguli de trei simple. – Din fr. conjugue.

REFLECTA, (1, 2) pers. 3 reflecta, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) rasfrange directia de propagare a luminii, a razelor de lumina, a undelor etc. la suprafata de separatie a doua medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. si refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gandi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refleter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

REFRACTIE, refractii, s. f. (Fiz.) Fenomen de abatere a directiei de propagare a unei unde, a unei radiatii sau a unui corpuscul, cand acestia intalnesc suprafata de separatie a doua medii diferite. ◊ Indice de refractie = numar care caracterizeaza fenomenul de refractie a unei radiatii luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiatii sau a acelor unde in mediul din care provin si viteza lor de propagare in mediul in care patrund. Refractie astronomica = deviere a razei de lumina a unui astru de la directia rectilinie, datorita refractiei sale in atmosfera terestra. [Var.: refractiune s. f.] – Din fr. refraction, lat. refractio, -onis.

REVERBER, reverbere, s. n. Oglinda metalica montata la o lampa, pentru a reflecta razele de lumina intr-o anumita directie. – Din fr. reverbere.

raza s. 1. radiatie. (~ solara.) 2. dara, dunga, fascicul, fasie, tramba, (fig.) spranceana. (O ~ de lumina.) 3. (FIZ.) raze Rontgen v. raze X; raze X = radiatie Rontgen, radiatie X, raze Rontgen. 4. (GEOM.) (inv.) semidiametru. (~ unui cerc.) 5. (MAT.) raza vectoare = vector de pozitie.

ACROMATIC ~ca (~ci, ~ce) (despre lentile, sticla) Care nu descompune raza de lumina in culorile ei componente; care nu da irizatii. /<fr. achromatique

ACTINOTROPISM n. Tendinta de orientare a plantelor in directia razelor de lumina. /<fr. actinotropisme

BIREFRINGENTA f. 1) Fenomen optic care se produce la trecerea razei de lumina dintr-un mediu in altul, constand in descompunerea razei in doua. 2) Proprietate a unor corpuri transparente de a diviza razele de lumina, cand acestea le penetreaza. /<fr. birefringence

DIAFAN ~a (~i, ~e) 1) (despre materiale sau corpuri) Care lasa sa patrunda prin sine razele de lumina fara a permite sa se distinga clar forma obiectelor; translucid. Panza ~a. 2) fig. Care este foarte gingas; transparent; aerian. Piele ~a. Maini ~e. [Sil. di-a-] /<fr. diaphane

FASCICUL ~e n. Manunchi de obiecte similare. ◊ ~ de lumina flux de raze emise de o sursa de lumina. ~ de raze grup de raze care trec prin acelasi punct. /<fr. fascicule, lat. fasciculus

IRADIATIE ~i f. Raspandire radiala a razelor (de lumina, de caldura) emise de o sursa. [G.-D. iradiatiei; Sil. -di-a-ti-e] /<fr. irradiation, lat. irradiatio, ~onis

LENTILA ~e f. Piesa de sticla folosita in aparatele optice, care serveste la convergenta sau la divergenta razelor de lumina. /<fr. lentille

OGLINDA oglinzi f. 1) Obiect constand dintr-o bucata de sticla groasa, de forme diferite, amalgamata pe dos, avand proprietatea de a reflecta lumina si de a forma astfel pe partea lucioasa imaginea obiectelor. Oglinda de buzunar. ◊ A face ceva oglinda a face ceva sa devina foarte curat. 2) Plan lucios si neted, format, mai ales, de o intindere de apa lina, care reflecta razele de lumina. Oglinda lacului. 3) fig. Ceea ce reflecta cu fidelitate ceva; imagine fidela. Oglinda timpului. ◊ Ochii sunt oglinda sufletului ochii exprima starea sufleteasca si calitatile spirituale ale cuiva. [G.-D. oglinzii] /v. a (se) oglindi

REFLEX2 ~e n. 1) Reactie adecvata a organismului la o e*******e. ◊ ~ conditionat reflex obtinut in cursul vietii. ~ neconditionat reflex innascut. 2) raza de lumina reflectata. 3) fig. Oglindire a unei stari de lucruri. [Sil. -flex] /<fr. reflexe lat. reflexus, germ. Reflex

REFRACTOR ~oare n. 1) Telescop in care imaginea astrilor se obtine prin refractia razelor de lumina; luneta astronomica. 2) Dispozitiv optic care schimba directia unui fascicul de lumina prin refractie. /<fr. refracteur, germ. Refraktor

SPECTRU ~e n. 1) Totalitate a valorilor pe care le poate capata o marime fizica in conditii determinate. ~ optic. ~ electric. ~ mecanic. ~ acustic. 2) Ansamblu de radiatii colorate capatate prin descompunerea razelor de lumina. ~ solar. 3) livr. Chip ireal, creat de fantezie, care provoaca spaima; vedenie; aratare; naluca; stafie; fantoma. 4) Pericol mare, gata sa se produca. ~ul secetei. [Sil. spec-tru] /<fr. spectre, germ. Spektrum

SPOT s.n. 1. Pata luminoasa produsa pe o scara gradata sau pe un ecran de catre o raza de lumina reflectata pe oglinda unui instrument de masura. 2. (Teatru) Fascicul luminos concentrat, invariabil; proiector care produce acest fascicul. 3. Scurt anunt publicitar, la radio sau la televiziune. 4. (Fin.) Operatie de plata imediata (la vedere). (cf. fr. spot)

ACROMATIC, -A adj. Care nu se coloreaza cu diferiti coloranti. ♦ (Despre instrumente optice) Care da imagini fara irizatii; care nu descompune razele de lumina in culorile lor componente. [< fr. achromatique, cf. gr. a – fara, chroma – culoare].

ACROMATISM s.n. 1. Lipsa aberatiei cromatice. 2. Proprietate a unui sistem optic de a nu descompune raza de lumina in culorile ei componente. [Cf. fr. achromatisme].

ACTINOTROPISM s.n. (Biol.) Tendinta de indreptare a plantelor catre razele de lumina. [< fr. actinotropisme, cf. gr. aktisraza, tropos – invartire].

CONJUGAT, -A adj. Unit, legat impreuna. ◊ Nervi conjugati = nervi care indeplinesc aceeasi functie; focare conjugate = sistem optic in care focarele sunt asezate astfel incat razele de lumina rasfrante dintr-unul se reunesc in celalalt focar si invers; frunze conjugate = frunze cu foliolele imperecheate; numere conjugate = numere complexe care au acelasi coeficient. [Cf. fr. conjugue].

inraza pers. 3 sg. inrazeaza, vb. I (inv.) a arunca, a raspandi raze, a lumina cu raze.

FASCICUL s.n. 1. Manunchi, reuniune de mai multe obiecte, lucruri etc. de acelasi fel. ◊ Fascicul de raze = manunchi de raze vizuale care strabat prin acelasi punct; fascicul luminos = totalitatea razelor de lumina care trec printr-o anumita regiune din spatiu; (mat.) fascicul de drepte = figura formata din mai multe drepte care trec prin acelasi punct. ♦ (Anat.) Grup de fibre musculare, nervoase sau conjunctive avand acelasi traiect si aceeasi distributie. ♦ Tesut vegetal conducator, format din fibre lemnoase si liberiene care strabat tulpina, ramurile si frunzele. 2. V. fascicula. [Pl. -le, (s.m.) -li, var. fascicol s.n. / < fr. fascicule, cf. lat. fasciculus – mic manunchi].

OPTIC, -A adj. Referitor la vedere, de vedere; in legatura cu optica. ♦ Centru optic = punct pe axa unei lentile catre care tind punctele ei principale si nodale si prin care poate trece o raza de lumina nedeviata. [< fr. optique, cf. lat. opticus].

POLARIZARE s.f. 1. Fenomen fizic prin care unele corpuri capata insusirea de a avea poli magnetici sau electrici; polarizatie. ♦ Proces fizic prin care raza de lumina isi schimba miscarea normala ondulatorie pe mai multe planuri intr-o miscare ondulatorie pe un singur plan. 2. Stare a unui corp care a suferit un astfel de proces. ♦ Stare a unui mediu ale carui proprietati sunt descrise local de marimi vectoriale; (p. ext.) marimea vectoriala care descrie o astfel de stare. 3. Diferentiere si dezvoltare in directii deosebite a sensurilor unui cuvant care avea initial un singur inteles. ♦ (Fil.) Formare a unor termeni opusi polari. [< polariza].

SPOT s.n. Pata luminoasa produsa pe o scara gradata sau pe un ecran de catre o raza de lumina reflectata pe oglinda unui instrument de masura. ♦ (Teatru) Fascicul luminos concentrat, invariabil; proiector care produce acest fascicul. [< fr., engl. spot].

CONJUGAT, -A adj. unit, legat impreuna. ♦ nervi ~ti = nervi care indeplinesc aceeasi functie; focare e = focarele unui sistem optic asezate astfel incat razele de lumina rasfrante dintr-unul se reunesc in altul si invers; puncte e = oricare dintre punctele unui obiect si punctul corespunzator de la imaginea obiectului obtinuta cu ajutorul unui sistem optic; frunze e = frunze cu foliolele imperecheate; numere e = numere complexe care au partile reale egale, iar partile imaginare egale si de semne contrare. (< fr. conjugue)

FOTOTACTISM s. n. 1. miscare de orientare a organelor plantelor in directia razelor de lumina. 2. sensibilitate, reactie a protoplasmei la lumina; fototaxie. (< fr. phototactisme)

IMAGINE s. f. 1. reflectare in constiinta a realitatii inconjuratoare pe baza impresiilor dobandite prin simturi. ◊ reprezentare vizuala sau auditiva. 2. reproducere a unui obiect cu ajutorul unui sistem optic. ◊ reflectare artistica a unui obiect, peisaj etc. 3. (fiz.) locul in care se intalnesc razele de lumina izvorate dintr-un punct sau prelungirile acestor raze dupa ce au fost reflectate pe oglinzi ori refractate in lentile, prisme etc. ♦ ~ de televiziune = imagine optica a scenei transmisa prin televiziune, asa cum apare ea pe ecranul televizorului. 4. (mat.) simbol. (dupa fr. image, lat. imago, -inis, it. immagine)

OPTIC, -A I. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit in optica; o centru ~ = punct pe axa unei lentile catre care tind punctele ei principale si nodale si prin care poate trece o raza de lumina nedeviata; nerv ~ = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. ◊ (adv.) substanta ~ activa = substanta care isi roteste planul de polarizare cand este strabatuta de lumina polarizata liniar. II. s. f. 1. ramura a fizicii care studiaza lumina si fenomenele luminoase si vizuale. ♦ ~ electronica = domeniu al electronicii care studiaza miscarea electronilor in vid, intr-un camp electric sau magnetic. 2. (fig.) mod personal de a vedea si interpreta faptele si fenomenele; punct de vedere, opinie. (< fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik)

PUPILA s. f. 1. orificiu central al irisului ochiului, prin care patrund razele de lumina. 2. deschidere, reala sau imaginara, care limiteaza fluxul luminos ce strabate o lentila sau un sistem optic. (< fr. pupille, lat. pupilla)

REFRACTIE s. f. deviere a unui fascicul de radiatii luminoase, sonore sau a unei unde electromagnetice care strabate medii transparente (de densitati) diferite. ♦ ~ astronomica = deviere a razei de lumina a unui astru de la directia rectilinie, datorita refractiei sale in atmosfera terestra; indice de ~ = numar, catul dintre viteza unei radiatii electromagnetice in vid si viteza ei in mediul din care provine. (< fr. refraction, lat. refractio)

ACROMATIC, -A, acromatici, -ce, adj. (Despre sticla sau despre un sistem de lentile) Care nu descompune raza de lumina in culorile ei componente. – Fr. achromatique (< gr.)

raza, pers. 3 raza, vb. I. Intranz. (Pop.; despre astri sau corpuri luminoase) A revarsa raze, a radia; (despre raze) a straluci, a lumina. – Din raza.

FRESNEL [frenel], Augustin Jean (1788-1827), fizician francez. A pus bazele opticii ondulatorii (1819), considerand razele de lumina unde transversale, si a explicat fenomenele de interferenta (cu dispozitivul numit oglinzile lui F.), polarizarea luminii si dubla refractie. A construit oglinzi si lentile ce-i poarta numele.

CAMUFLA, camuflez, vb. I. Tranz. si refl. 1. A (se) ascunde vederii inamicului. ♦ Tranz. A acoperi si a ascunde o sursa de lumina, pentru ca razele ei sa nu strabata afara in timpul noptii. 2. Fig. A (se) ascunde, a (se) deghiza, a (se) masca. – Din fr. camoufler.

H*********C, -A, h**********i, -ce, adj. 1. (Despre fascicule de lumina) Ale carui raze trec toate printr-un singur punct. 2. (Mat.; despre cercuri) Care au acelasi centru. [Var.: omocentric, -a adj.] – Din fr. h***********e.

ECLIPSA, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A intuneca total sau partial un corp ceresc, interpunandu-se in calea razelor lui de lumina sau intre el si soare. 2. Fig. A pune, a lasa in umbra, a intuneca, a umbri; a intrece, a depasi pe cineva (in merite, in stralucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevazut, a pleca pe furis; a disparea. – Din. fr. eclipser.

SAGETA, sagetez, vb. I. 1. Tranz. A lovi, a rani, a ucide cu sageata. ♦ Intranz. A arunca sageti cu arcul. 2. Tranz. Fig. A produce sau a simti o durere fizica vie, ascutita. ♦ A provoca sau a simti o emotie puternica si brusca. ♦ A se uita la cineva cu o privire ascutita, patrunzatoare; a strapunge cu privirea. ♦ A face aluzii sau observatii ironice, rautacioase la adresa cuiva. 3. Intranz. Fig. A se misca repede (si in linie dreapta), a trece ca o sageata; a tasni. ♦ A fulgera; a trasni. 4. Tranz. Fig. (Despre un izvor de lumina) A imprastia raze. – Lat. sagittare.

CON2, conuri, s. n. 1. Suprafata descrisa de o dreapta care se deplaseaza sprijinindu-se pe o curba inchisa imobila si pe un punct fix exterior. ♦ Corp geometric marginit de o asemenea suprafata si de un plan. 2. (Geogr.; in sintagmele) Con vulcanic = forma de relief conica cat un munte, constituita in urma eruptiilor vulcanice, din lava, cenusa etc. Con de dejectie = forma de relief in evantai, rezultata din acumularea materialului transportat de torenti acolo unde se micsoreaza panta; agestru. ♦ (Fiz.) Con de lumina = manunchi de raze care pleaca dintr-un punct luminos si cade pe o suprafata. 3. Fructul coniferelor, format dintr-un ax cu numerosi solzi lemnosi, care reprezinta florile mascule sau femele. – Din fr. cone.

CUNUNA, cununi, s. f. 1. Impletitura in forma circulara, facuta din flori, frunze sau ramuri (care se pune pe cap). ◊ Expr. A sta cununa imprejurul cuiva = (despre un grup de persoane) a sta imprejurul cuiva, formand un cerc inchis. Cununa de raze (sau de lumina) = aureola. Cununa de munti (sau de dealuri, de paduri) = lant, sir de munti sau de dealuri, de paduri, dispuse in cerc. 2. Coroana care se acorda in antichitate invingatorilor (in razboi si la concursurile sportive sau literare). ♦ Fig. Glorie, faima, renume. 3. Coroana care se asaza pe capul celor care se casatoresc dupa ritualul religios. 4. Funie, impletitura de ceapa, de usturoi etc. 5. Grinda principala cu care se inchide in partea de sus un perete de lemn si pe care se reazema celelalte grinzi ale tavanului si ale acoperisului. – Lat. corona.

raza vb. v. lumina, radia, straluci.

STRALUCI vb. 1. v. lumina. 2. a lumina, (reg.) a raza, a zari. (Soarele ~.) 3. a bate, a luci, a lumina. (Luna ~ peste ramuri.) 4. v. sclipi. 5. v. luci. 6. a luci, a scanteia, a sclipi, a sticli, (rar) a stralumina. (Albe coifuri ~.) 7. a licari, a luci, a scapara, a scanteia, a sclipi, a sticli. (Ochii ii ~.) 8. (livr.) a bria, a eclata. (O persoana care ~ intr-un anumit domeniu.)

INCIDENT1 ~ta (~ti, ~te) 1) gram. (despre cuvinte, imbinari de cuvinte, propozitii) Care este intercalat intre partile unei propozitii sau fraze, neavand legaturi sintactice cu acestea. 2) fiz. (despre raze, fascicule de lumina) Care cade pe suprafata unui corp intersectandu-l. /<fr. incident, lat. incidens, ~ntis

H*********C, -A adj. (Despre fascicule de lumina) Ale carui raze trec prin acelasi punct. [Var. omocentric, -a adj. / < fr. h***********e, cf. gr. h***s – asemanator, kentron – centru].

CON2 s. n. 1. corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic in jurul uneia dintre catetele sale; obiect cu o astfel de forma. ◊ ~ vulcanic = partea exterioara, in forma de con, a unui vulcan; ~ de lumina = fascicul de raze care pleaca dintr-un punct luminos si cade pe o suprafata. 2. fructul coniferelor. (<fr. cone, lat. conus)

CON s.n. 1. Corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghi in jurul uneia dintre catetele sale; (p. ext.) obiect cu o astfel de forma; Con vulcanic = partea exterioara in forma de con (1), a unui vulcan; con de lumina = fascicul de raze care pleaca dintr-un punct luminos si cade pe o suprafata. 2. Fructul coniferelor. [Pl. -nuri. / < lat. conus, gr. konos, cf. fr. cone].

FOTOPROTECTOR, -OARE adj., s. n. (medicament) capabil sa protejeze pielea fata de efectele nedorite provocate de lumina solara, de razele ultraviolete. (< foto1- + protector)

FOTOTELEFON s. n. sistem de transmisie a convorbirilor telefonice prin modularea unui fascicul de lumina sau de raze infrarosii. (dupa fr. phototelephonie)

H*********C, -A adj. 1. (despre cercuri) cu acelasi centru. 2. (despre fascicule de lumina) ale carui raze trec prin acelasi punct; concentric. (< fr. h***********e)

CAMUFLA, camuflez, vb. I. Tranz. si refl. 1. A (se) ascunde vederii inamicului. ♦ Tranz. A acoperi o sursa de lumina, pentru ca razele ei sa nu strabata afara in timpul noptii. 2. Fig. A (se) ascunde, a (se) deghiza, a (se) masca. – Fr. camoufler.

DIFUZA, difuzez, vb. I. 1. Tranz. A raspandi, a propaga o stire, o idee etc. (prin viu grai, prin presa, prin radio etc.). ♦ A distribui, a pune in vanzare o carte, o publicatie etc. 2. Tranz. A propaga, a raspandi, a imprastia in toate directiile sunete, lumina, caldura etc. ♦ Refl. razele luminoase se difuzeaza cand trec printr-un corp translucid. 3. Intranz. (Despre moleculele unui corp) A patrunde in masa altui corp cu care se afla in contact. – Din fr. diffuser.

DIFUZIUNE, difuziuni, s. f. 1. Imprastierea in toate directiile a razelor unui fascicul de lumina, a undelor de radio etc. care trec printr-un mediu translucid sau care se reflecta cand intalnesc o suprafata cu asperitati. 2. Patrunderea moleculelor unui corp in masa altui corp cu care vin in contact. [Pr.: -zi-u-.Var.: difuzie s. f.] – Din fr. diffusion, lat. diffusio, -onis.

FOTOELECTRIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de fenomenele electrice si de lumina; propriu fenomenelor electrice si de lumina. ◊ Celula ~ca aparat folosit in cinematografie si televiziune, care transforma energia luminoasa in energie electrica. Efect ~ fenomen de emisiune a electronilor sub influenta luminii vizibile sau a razelor gama. /<fr. photo-electrique

rubina, pers. 3 sg. rubineaza, vb. I (inv.) a lumina rosu, a proiecta raze rosii.

RADIA vb. I. 1. intr., tr. A emite raze (de caldura, de lumina); a imprastia (caldura sau lumina). ♦ intr. (Fig.) A fi foarte vesel, surazator; a reflecta bucurie, fericire. 2. tr. A sterge (de pe o lista), a scoate din evidenta. [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iaza, ger. -iind. / < fr. radier, it., lat. radiare].

ABAJUR, abajururi, s. n. Dispozitiv de metal, de sticla, de hartie etc., care se pune la o lampa pentru a feri ochii de lumina si pentru a indeparta razele intr-o anumita directie. – Din fr. abat-jour.

TRAMBA s. 1. sul, val, valatuc, (Olt. si Ban.) vig. (O ~ de panza.) 2. coloana, sul, vartej, (pop.) volbura. (O ~ de praf.) 3. dara, dunga, fascicul, fasie, raza, (fig.) spranceana. (O ~ de lumina.)

CAMUFLAT, -A, camuflati, -te, adj. Ascuns vederii inamicului. ♦ (Despre o sursa de lumina) Acoperit (ca sa nu strabata razele in timpul noptii). ♦ Fig. Deghizat, mascat. – V. camufla.

PROIECTOR, proiectoare, s. n. Aparat care concentreaza (cu ajutorul unor oglinzi, lentile etc.) intr-un fascicul intens razele produse de o sursa de lumina si care se foloseste pentru semnalizari luminoase ori pentru luminare la autovehicule, in sali de spectacole etc. ♦ Spec. Aparat pentru proiectarea imaginilor pe un ecran cinematografic, compus dintr-o sursa luminoasa si dintr-un sistem optic. [Pr.: pro-iec-] – Din fr. projecteur.

FASCICUL s. 1. manunchi, snop, (rar) sul. (Un ~ de raze.) 2. dara, dunga, fasie, raza, tramba, (fig.) spranceana. (Un ~ de lumina.)

INCIDENTA ~e f. fiz. Intersectie a unei raze sau a unui fascicul de lumina cu suprafata unui corp. /<fr. incidence

raza ~e f. 1) Fascicul ingust de lumina care porneste de la o sursa de lumina sau de la un obiect stralucitor. ~e solare. ◊ O ~ de speranta fapt pozitiv care, desi, neinsemnat, da curaj. 2) la pl. fiz. Flux de particule sau de energie a oscilatiilor electromagnetice; radia-tie electromagnetica. ~e Rontgen. 3) mat. Segment de dreapta care uneste un punct al circumferintei cercului sau al suprafetei sferei cu centrul acestora. 4) Limita pana la care se extinde ceva. ~ de influenta. 5) Fiecare dintre fofezele unei vartelnite. [G.-D. razei] /<lat. radia

CAMUFLAT, -A, camuflati, -te, adj. Ascuns vederii inamicului. ♦ (Despre o sursa de lumina) Acoperit (ca sa nu strabata razele in timpul noptii). – V. camufla.

A SORI ~esc 1. tranz. (obiecte) A expune actiunii razelor solare. ~ albiturile. 2. intranz. (despre Soare) A lumina tare; a straluci. /Din soare

FOTOLUMINESCENTA ~e f. Fenomen caracterizat printr-o emisie de lumina, datorita iluminarii sau iradierii unor substante cu raze ultraviolete. /<fr. photoluminescence

ZARE, zari, s. f. 1. Partea cerului sau a pamantului pe care o margineste linia orizontului; orizont. ◊ Loc. adv. In zare sau (rar) In zari = la orizont; p. ext. departe. Din zari = din departari. ♦ (La pl.) Vazduh. 2. lumina care se imprastie in jurul unei surse luminoase; raza. ♦ Expr. A se uita (sau a privi) in zare la ceva = a privi un obiect (transparent) asezandu-l in dreptul unei surse de lumina pentru a-l vedea mai bine. (O) zare de... = o cantitate mica de...** Zori de ziua, zorii zilei, 3. Culme, creasta, coama, varf. – Din sl. zarja.

raza, raze, s. f. 1. Linie dreapta dupa care se propaga lumina; traiectorie luminoasa. ♦ Zona luminoasa; lumina, stralucire. 2. Fig. Licarire, palpaire, semn slab, indiciu vag de... 3. (Fiz.) Radiatie. ◊ raze X (sau rontgen) = unde electromagnetice cu lungimi de unda mult mai mici decat acelea ale luminii. 4. Distanta de la centrul unui cerc pana la orice punct de pe circumferinta sau de la centrul unei sfere pana la orice punct de pe suprafata ei. 5. Distanta pana la care se exercita o actiune in jurul centrului de unde porneste. ◊ raza de actiune (sau de activitate) = loc pana unde se intinde puterea sau influenta cuiva sau a ceva. 6. (Reg.) Ramificatie a coarnelor cerbului. – Lat. radia (= radius).

ULTRAVIOLET, -A adj. raze ultraviolete (si s.f. pl.) = radiatii electromagnetice invizibile, asemanatoare luminii, dar de o frecventa mai mare, situate in spectru dincolo de violet. // s.n. Domeniu spectral corespunzator radiatiilor ultraviolete. [Pron. -vi-o-. / cf. fr. ultraviolet].

INSOLATIE s. f. 1. afectiune provocata de radiatiile solare asupra organismului si manifestata prin dureri de cap, febra etc. 2. stare patologica a plantelor datorita excesului de lumina sau de caldura solara. 3. iluminare a unei suprafete de catre razele solare. ◊ tratament prin expunere la soare. (< fr. insolation, lat. insolatio)

EUFOTIC, -A adj. 1. (despre plancton) in zona cu lumina abundenta. 2. (despre stratul de apa) intre suprafata si limita la care patrund razele luminoase. (< fr. euphotique)

CAUSTIC, -A, caustici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre substante chimice) Care arde, distruge tesutul animal si vegetal. ◊ Soda caustica = hidrat de sodiu cristalizat, cu multe intrebuintari in industrie. 2. Adj. Fig. Muscator, satiric. 3. S. f. (Fiz.) Pata luminoasa de forma unei suprafete care infasoara razele reflectate sau refractate intr-un sistem optic, reprezentand imaginea deformata a unei surse de lumina. – Din it. caustico, lat. causticus.

HELIOGRAF s.n. 1. Aparat folosit pentru copierea pe hartie heliografica, cu ajutorul luminii solare sau artificiale, a desenelor executate pe hartie de calc. 2. Aparat telegrafic care foloseste razele solare. 3. (Astr.) Aparat pentru fotografierea Soarelui. [Pron. -li-o-. / < fr. heliographe].

FOTOLUMINESCENTA, fotoluminescente, s. f. (Fiz.) Denumire comuna data fluorescentei, fosforescentei si altor fenomene asemanatoare, in care se produce o emisiune de lumina prin iluminarea prealabila a substantei emitatoare sau prin iradierea ei cu radiatii ultraviolete ori cu raze X. – Din fr. photoluminescence.

RECIPROCITATE, reciprocitati, s. f. 1. Insusirea de a fi reciproc. ♦ Asigurare facuta de catre un stat altui stat, cu care intretine relatii diplomatice, culturale, comerciale, de a avea un tratament egal sau echivalent cu acela pe care acest din urma stat i-l asigura la randul sau. 2. (Mat.) Relatie intre doua numere, ecuatii sau teoreme prin care una dintre ele este reciproca celeilalte. 3. (Fiz.) Proprietate a razelor luminoase de a nu-si schimba forma si traiectoria atunci cand este inversat sensul de propagare a luminii. – Din fr. reciprocite, lat. reciprocitas,-atis.

HELIOGRAF s. n. 1. aparat pentru copierea pe hartie heliografica, cu ajutorul luminii, a desenelor executate pe hartie de calc. 2. aparat pentru masurarea puterii calorice a Soarelui. 3. aparat telegrafic care foloseste razele solare. 4. (astr.) aparat pentru fotografierea Soarelui. (< fr. heliographe)

HELIOGRAF, heliografe, s. n. Nume dat mai multor aparate, servind la: a) reproducerea, prin copiere, a desenelor executate pe hartie de calc cu ajutorul unei hartii speciale impregnate cu o solutie sensibila la lumina, developarea facandu-se cu vapori de amoniac; b) transmiterea semnalelor luminoase prin dirijarea, cu ajutorul unei oglinzi, a reflectarii razelor solare; c) masurarea puterii calorice a Soarelui si inregistrarea perioadelor din zi cu timp insorit; d) fotografierea Soarelui. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliographe.

CURCUBEU, curcubeie, s. n. 1. Fenomen optic care se datoreste refractiei, reflexiei totale si dispersiei luminii solare in picaturile de apa din atmosfera si care are aspectul unui imens arc multicolor desfasurat pe cer. ♦ Fascicul de raze luminoase care apar uneori noaptea pe bolta cereasca. 2. Planta erbacee cu frunzele si cu tulpina paroase, cu flori mari, rosii-purpurii si cu fructele capsule (Lychnis coronaria).Et. nec.