Rezultate din textul definițiilor
STENTOR s.m. 1. Om cu voce puternica. 2. Specie de maimuta urlatoare. [< fr. stentor, germ. Stentor, cf. Stentor – erou grec din razboiul troian].
AGAMEMNON (in mitologia greaca), fiul lui Atreu si rege in Micene, erou al „Iliadei”. Capetenia oastei aheilor in razboiul troian. La intoarcerea acasa, a fost asasinat de sotia sa, Clitemnestra, si de amantul ei, Egist.
AHILE, semizeu, personaj principal al „Iliadei”, fiu al muritorului Peleu si al zeitei Thetis. Cufundat in apele Styxului infernal de catre mama sa pentru a-l face nemuritor, i-a ramas vulnerabil numai calciiul, neudat, de care-l tinuse. Ranit de o sageata otravita, a murit in razboiul troian.
AIAX (AIAS), numele a doi eroi din poemele homerice. 1. Fiul lui Telamon, regele Salaminei; cel mai viteaz erou al aheilor, dupa Ahile, in razboiul troian. 2. Fiul lui Oileu. Rege al Iocrienilor. In timpul razboiului troian a rapit-o pe Casandra de linga altarul Atenei, unde se refugiase, impietate pentru care zeii l-au pedepsit zdrobindu-i corabia de stinci.
AULIDA, port in Grecia antica, in Beotia (E Greciei centrale), de unde a pornit, potrivit legendei, flota grecilor in razboiul troian. Azi Vathy (Grecia).
AB OVO (lat.) de la ou; de la inceputul inceputurilor – Horatiu, „Ars poetica”, 147: „Nec gemino bellum Troianum orditur ab ovo” („Si nu urzeste razboiul troian de la oul cel geaman”). Poetul il lauda pe Homer pentru ca incepe „Iliada” cu mania lui Ahile, adica intrand direct in subiectul epopeii, iar nu cu pretextul indepartat al Razboiului troian: nasterea Elenei si a lui Pollux, geamanul ei, din oul divin.
Acamas 1. Fiul lui Theseus si al Phaedrei. A participat la razboiul troian, fiind trimis in solie impreuna cu Diomedes s-o ceara pe Helena de la troieni. Ulterior, ascuns in pintecele calului de lemn, pe care-l nascocise Odysseus, Acamas a luat parte la cucerirea cetatii. 2. Fiul lui Antenor si unul dintre cei mai viteji troieni, doborit in lupta de catre Meriones. 3. Erou trac, ucis in razboiul troian de catre Aiax, fiul lui Telamon.
Aiax 1. Fiul lui Oileus, regele locrienilor. A participat la razboiul troian, unde s-a distins prin vitejia sa. Era renumit printre greci si ocupa locul al doilea dupa Achilles in ceea ce priveste iuteala picioarelor lui. Aiax si-a atras minia zeilor urmarind-o pe Cassandra pina in incinta templului zeitei Athena, unde a necinstit-o. Drept urmare, la intoarcerea spre patrie, zeita (dupa altii Poseidon) a dezlantuit o furtuna care i-a sfarimat corabia. Aiax a reusit totusi sa se salveze, agatindu-se de o stinca. Continuind insa sa-i sfideze pe zei, Poseidon de data aceasta a lovit cu tridentul in stinca pe care se refugiase Aiax, scufundind-o in mare. 2. Fiul lui Telamon, regele din Salamis si nepotul lui Aeacus. A participat la razboiul troian, fiind cel mai viteaz dintre greci dupa Achilles. Dupa moartea acestuia Aiax si-a disputat cu Odysseus armele lui Achilles. Cistigatorul a fost Odysseus. Vazindu-se invins, Aiax a fost cuprins de o furie oarba si, pierzindu-si mintile, s-a napustit asupra unei cirezi de vite, pe care le-a ucis luindu-le drept dusmanii sai. Mai apoi, revenindu-si in simtiri si rusinat de isprava sa, Aiax si-a pus singur capat zilelor.
Amphilochus, unul dintre fiii lui Amphiaraus si frate cu Alcmaeon. A participat la expeditia organizata de epigoni impotriva cetatii Thebae si a luptat in razboiul troian. Se spunea ca ar fi mostenit de la tatal sau darul profetiei (v. si Amphiaraus).
Antilochus, fiul lui Nestor, pe care l-a intovarasit in razboiul troian. S-a distins pe cimpul de lupta prin curaj si vitejie. Prieten cu Achilles, este cel care i-a adus la cunostinta acestuia vestea mortii lui Patroclus. El insusi a fost ucis in lupta, dupa o versiune de catre Memnon, fiul lui Eos (sau de catre Hector), dupa o alta aparindu-si tatal cu trupul sau.
Archeptolemus, participant la razboiul troian. Era fiul lui Iphitus, regele din Elis. A fost ucis de catre Aiax in timp ce lupta alaturi de Hector.
Clytaemnestra, fiica Ledei si a lui Tyndareus, regele Spartei, si sora cu Castor, cu Pollux si cu Helena. A fost casatorita mai intii cu Tantalus, fiul lui Thyestes, apoi cu Agamemnon, regele Argosului (v. si Agamemnon). In lipsa sotului ei, plecat sa lupte in razboiul troian, Clytaemnestra il insala, aducindu-l in casa pe varul acestuia, Aegisthus (v. si Aegisthus). Dorind sa-l pastreze pe acesta din urma pe de o parte, geloasa pe Chryseis pe de alta parte si in acelasi timp dornica sa razbune moartea fiicei sale, Iphigenia, la intoarcerea lui Agamemnon, Clytaemnestra isi ucide sotul. Sapte ani mai tirziu insa e si ea, la rindul ei, ucisa de catre propriul ei fiu, Orestes, care in felul acesta razbuna moartea tatalui sau (v. si Orestes).
Cycnus 1. Unul dintre fiii lui Poseidon. A fost ucis in razboiul troian de catre Achilles si, gratie tatalui sau, a fost metamorfozat dupa moarte intr-o lebada. 2. Fiul zeului Ares si al Pelopiei, una dintre fiicele lui Pelias. Era un tilhar vestit care jefuia la drumul mare trecatorii, pina in ziua cind a fost ucis de catre Heracles. 3. Fiul lui Sthenelus, regele ligurilor, si prieten cu Phaethon. Deplingind moartea acestuia, a fost transformat de Zeus intr-o lebada. Induiosat de soarta lui, Apollo i-a daruit o voce melodioasa si de atunci – se spunea – lebedele cinta inainte de a muri.
Dares 1. Frigian care a participat la razboiul troian. L-a sfatuit pe Hector sa nu lupte impotriva lui Patroclus stiind ca, daca-l va ucide, va pieri si el la rindul lui, de mina lui Achilles. Trecind mai tirziu in tabara grecilor, Dares a fost omorit de Odysseus. 2. Unul dintre insotitorii lui Aeneas in Italia. A fost ucis acolo de Turnus.
Demodocus 1. Aed lasat de catre Agamemnon – cind a plecat in razboiul troian – ca s-o indrume si s-o ocroteasca pe Clytaemnestra. N-a putut-o feri insa de dragostea pentru Aegisthus. 2. Aed care a cintat in palatul lui Alcinous, in prezenta lui Odysseus.
Demopho(o)n 1. Fiul lui Celeus si al Metanirei si fratele lui Triptolemus. Cind era mic, vrind sa-l faca nemuritor, Demeter il tinea deasupra flacarilor ca sa-l faca sa se lepede de tot ceea ce era muritor in trupul lui. O data, noaptea, in timp ce-l purifica in felul acesta, Demeter a fost surprinsa de mama (de tatal sau de doica) lui Demophon care, in fata acestui spectacol, a scos un tipat. Speriata, zeita a scapat copilul in foc. Dupa o versiune, Demophon ar fi fost mistuit de flacari, dupa alta, ar fi scapat cu zile, dar ar fi ramas muritor. 2. Rege al cetatii Athenae, fiul lui Theseus si al Phaedrei si fratele lui Acamas. A participat la razboiul troian. La intoarcere, a trecut prin Thracia. Acolo a intilnit o tinara fiica de rege, pe nume Phyllis, cu care s-a casatorit. Mai tirziu, Demophon a parasit-o si s-a intors la Athenae. De desperare, Phyllis s-a sinucis.
Elephenor, nepot al lui Abas, pe care l-a ucis din greseala. In urma acestui omor a fost silit sa paraseasca Euboea si sa se exileze. Mai tirziu, candidind la mina Helenei, a participat la razboiul troian alaturi de Acamas si Demophon.
Eumelus, fiul lui Admetus si al lui Alcestis. A participat la razboiul troian si, datorita cailor sai foarte iuti, a iesit invingator la jocurile funebre organizate cu ocazia mortii lui Patroclus.
Euryalus 1. Erou argian care a participat la expeditia argonautilor si a luptat in razboiul troian. Era si unul dintre epigoni. 2. Unul dintre insotitorii lui Aeneas, mort in lupta cu rutulii. Prietenia lui cu Nisus (1.) era celebra. 3. Unul dintre fiii lui Odysseus, ucis de insasi mina eroului.
Eurypylus 1. Fiul lui Euaemon si unul dintre ostasii greci care s-au batut sub zidurile Troiei. A fost ranit de Paris. 2. Rege din Cos, si fiul lui Poseidon si al lui Astypalaea. A fost ucis, impreuna cu fiii lui, de catre Heracles. 3. Fiul lui Telephus si al lui Astyoche, ucis de catre Pyrrhus in razboiul troian.
Helenus, fiul lui Priamus, regele Troiei, si al Hecubei. Ca si sora sa, Cassandra, Helenus fusese inzestrat de Apollo cu darul profetiei. A participat la razboiul troian, luptind alaturi de Hector, si a fost ranit de catre Menelaus. Dupa moartea lui Paris s-a numarat printre pretendentii la mina Helenei. A fost respins insa in favoarea lui Deiphobus si, simtindu-se jignit, s-a retras pe muntele Ida. Acolo a fost luat prizonier de greci, carora le-a dezvaluit – gratie darului sau de prezicator – ce conditii trebuiau indeplinite pentru ca Troia sa poata fi cucerita: Pyrrhus, fiul lui Achilles, sa lupte in rindurile grecilor, Palladium, statuia miraculoasa cazuta din ceruri, sa fie luata de la troieni si grecii sa puna mina pe osemintele lui Pelops. Dupa incendierea Troiei, Helenus a revenit, ca prada de razboi, lui Pyrrhus pe care l-a salvat de la moarte sfatuindu-l – tot gratie darului sau de prezicator – sa nu aleaga drept cale de intoarcere marea, pe care avea sa piara ulterior intreaga flota a grecilor. Mai tirziu, Helenus s-a casatorit cu Amdromacha (v. si Andromacha), cu care a avut un fiu, Cestrinus. Dupa moartea lui Pyrrhus i-a urmat la tron, capatind o parte din regatul acestuia. Cind Aeneas, in drum spre Italia, a trecut prin Epirus, el a fost gazduit acolo de catre Helenus.
Hermione (sau Hermiona), unica fiica a lui Menelaus si a Helenei. A fost fagaduita din frageda copilarie drept sotie lui Orestes. Mai tirziu, dupa razboiul troian, tatal ei o casatoreste cu Pyrrhus, fiul lui Achilles. Dar Pyrrhus o iubeste pe Andromacha si, geloasa, Hermione pune la cale uciderea rivalei ei. Intre timp, survenind moartea lui Pyrrhus (v. si Pyrrhus), Hermione se casatoreste cu Orestes, cu care are un fiu, pe Tisamenus.
troian2, -A, troieni, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care apartine Troiei, privitor la Troia, din (sau de la) Troia. ◊ Calul troian = a) urias cal de lemn construit, potrivit legendelor antice, dupa indemnul lui Ulise, de locuitorii din Ahaia in timpul razboiului troian si in care acestia s-au ascuns, contribuind la caderea Troiei; b) fig. mijloc perfid folosit pentru subminarea cuiva. 2. S. m. si f. Locuitor al Troiei. [Pr.: tro-ian] – Troia (n. pr.) + suf. -ean.
ODISEE s.f. Calatorie lunga si plina de aventuri; sir de intamplari neprevazute. [Pron. -se-e, pl. (rar) -ei. / < fr. odyssee, cf. gr. odysseia < Odiseu – rege in Itaca, unul dintre principalii eroi ai razboiului troian].
ANIMUS MEMINISSE HORRET (lat.) ii e groaza sufletului meu sa-si aminteasca – Vergiliu, „Eneida”, II, 12. Astfel incepe Enea relatarea razboiului troian. V. si Horresco referens.
ET QUORUM PRAS MAGNA FUI (lat.) si in acestea am avut rol insemnat – Vergiliu, „Eneida”, II, 6. Astfel incepe Enea relatarea razboiului troian. Cuvintele indica participarea totala a unei persoane la framantarile epocii.
MACTE, NOVA VIRTUTE, PUER SIC ITUR AD ASTRA (lat.) slava tie, copile, pentru noua ta fapta de vitejie, asa se ajunge la stele – Vergiliu, „Eneida”, IX, 641. Cuvinte de imbarbatare pe care Apolo le adreseaza lui Ascanius, in razboiul troienilor cu latinii. P. ext. Indemn la o actiune hotarate, iesita din comun.
NOMINA ODIOSA (lat.) nume odioase – Ovidiu, „Heroides”, XII, 54. Poetul foloseste aceste cuvinte referindu-se la locurile care amintesc de razboiul troian. P. ext. Nume care evoca lucruri neplacute.
HERA (in mitologia greaca), cea mai de seama dintre zeitele olimpiene. Fiica lui Cronos si A Rheei; sora si sotia lui Zeus. Mama zeilor Ares si Hefaistos si a zeitelor Hebe si Eileithyia. Patimasa, orgolioasa, irascibila si geloasa, se razbuna pe infidelitatile sotului ei (Alcmene, Europa, Io, Leto, Echo, Semele s.a.) si pe copiii naturali ai acestuia (Herakles). In razboiul troian, suparata pe Paris, care a preferat-o pe Afrodita, ea ii va ajuta pe greci, contribuind la prabusirea Troiei. Protectoarei casniciei. Reprezentata ca o tanara m******a impozanta, frumoasa si grava. Identificata la romani cu Iunona.
NESTOR (in „Iliada”), rege al Pilosului. A participat la expeditia Argonautilor, la vanarea mistretului Calydon, la lupta lapitilor impotriva centaurilor si chiar in razboiul troian, fiind cel mai batran si mai intelept dintre capeteniile aheilor, respectat de acestia; a incercat sa aplaneze conflictul dintre Ahile si Agamemnon.
SUNT LACRIMAE RERUM (lat.) ai de ce varsa lacrimi (pentru lucrurile pe care le vezi) – Vergiliu, „Eneida”, I, 462. Exclamatia lui Enea, care vede in Cartagina un sir de tablouri din razboiul troian.
Amazonides, femei razboinice care salasluiau in regiunea riului Thermodon din Pontus. Li se atribuia intemeierea mai multor orase, printre care se numarau: Ephesus, Magnesia si Smyrna. Erau conduse tot de femei. Cele mai vestite dintre reginele lor au fost Antiope, Hippolyte si Penthesilea (v. si numirile respective). Se spunea ca amazoanele isi ucideau copiii daca erau de s*x masculin si nu lasau in viata decit fetele, carora de mici le taiau sinul drept, ca sa poata minui mai bine sulita si arcul. Isi petreceau intreaga viata luptind sau indeletnicindu-se cu exercitii razboinice. Divinitatea lor protectoare era Artemis. Mitologia greaca le pomeneste adesea. Odata au invadat Attica pentru a-l pedepsi pe Theseus, care le rapise regina, pe Antiope. Cea mai importanta dintre expeditiile amazoanelor este aceea facuta cu ocazia razboiului troian, cind au venit in ajutorul lui Priamus. Au fost, cu aceasta ocazie, invinse de armata grecilor, iar regina lor, Penthesilea, ucisa de catre Achilles. Se pomeneste, de asemenea, despre infringerea lor de catre Bellerophon si Heracles.
Anius, profet care a domnit in insula Delos pe vremea razboiului troian. Era fiul lui Apollo, iar prin mama sa, Rhoeo, se tragea din Dionysus. Anius s-a casatorit cu Dryope, cu care a avut trei fete: pe Oeno, S****o si Elais. Ele primisera in dar de la stramosul lor, Dionysus, puterea de a transforma orice obiect ar fi dorit in vin, griu sau untdelemn. Cind Agamemnon a trecut prin Delos in drum spre cetatea Troiei, Anius, care stia ca razboiul avea sa se prelungeasca zece ani, i-a oferit serviciile fetelor sale, pentru a asigura hrana necesara soldatilor. Ele l-au insotit un timp pe Agamemnon dar, de la o vreme urindu-li-se, au fugit. Urmarite de greci au implorat sprijinul lui Dionysus, care le-a metamorfozat in porumbei. Se spunea ca in amintirea lor ar fi fost oprita, in insula Delos, uciderea porumbeilor.
SALAMINA (SALAMIS)2, oras antic situat pe tarmul de E al ins. Cipru, la c. 5 km N de Famagusta. Potrivit traditiei a fost intemeiat de Teucer, erou din razboiul troian. A intretinut intense relatii comerciale cu fenicienii, egiptenii si cilicienii. Rol important in timpul Razboaielor medice; in fata orasului S. flota greaca a purtat o victorie decisiva in lupta cu cea persana (in 449 i. Hr.), iar mai tarziu, in 306 i. Hr., generalul macedonean Demetrios I Poliorcetes il infrange, intr-o lupta navala, de diadohul Ptolemeu I Soter. Mai tarziu, in timpul stapanirii bizantine, el s-a numit Constantia, in onoarea imparatului Constantiu II (337-361) care l-a reconstruit. Abandonat definitiv dupa ce a fost distrus de catre arabi (647-648).
Halesus (sau Halaessus), unul dintre insotitorii (sau fiii) lui Agamemnon, originar din Argos si venit in Italia pe vremea razboiului troian. A luptat alaturi de Turnus impotriva lui Aeneas si a fost ucis in lupta de Pallas.
Antenor, unul dintre troieni, sfatuitor si prieten apropiat al lui Priamus. I-a gazduit pe Menelaus si pe Odysseus in casa sa atunci cind au venit cu solie din partea grecilor si i-a sfatuit pr troieni sa evite razboiul, inapoind-o pe Helena sotului ei. Dupa o alta versiune, Antenor si-ar fi tradat neamul, trecind de partea grecilor si ajutind la introducerea calului de lemn in cetate. Oricum, cu ocazia macelului grecii i-au crutat viata. Dupa incendierea cetatii, Antenor s-a refugiat impreuna cu familia lui in Italia.
troian3 ~iana (~ieni, ~iene) ist. Care apartine Troiei sau populatiei ei; din Troia. razboiul ~. ◊ Cal ~ a) cal mare de lemn in care, conform legendei, s-au ascuns ostenii care asediau Troia pentru a patrunde in cetate si a deschide portile asediatorilor; b) dar facut unui dusman pentru a-l prinde in cursa. /Din troian n. pr.
Diomedes 1. Fiul zeului Ares si rege al Thraciei, vestit pentru faptul ca-si hranea caii cu carne omeneasca. A fost ucis de Heracles, la porunca lui Eurystheus (v. si Heracles). 2. Erou etolian, care a participat la razboiul impotriva Troiei. Era fiul lui Tydeus si al lui Deiphyle, una dintre fiicele lui Adrastus. A participat la expeditia epigonilor impotriva cetatii Thebae (v. si Adrastus). In ciclul troian el este prietenul si tovarasul nedespartit al lui Odysseus, pe care-l insoteste in toate misiunile mai grele (interventia facuta de Odysseus pe linga Agamemnon ca s-o sacrifice pe Iphigenia, plecarea lui Odysseus la Lemnos ca sa-l caute pe Philoctetes ranit etc.). Diomedes este un luptator curajos, care seamana moartea in rindul troienilor. O raneste in lupta si pe Aphrodite, fapta care-i atrage minia zeitei. Dupa terminarea razboiului, Diomedes se intoarce acasa dar, fiindca acolo afla de infidelitatea sotiei lui, Aegiale, paraseste meleagurile natale si o porneste din nou prin lume. Poposeste pe tarmurile Italiei si se stabileste la curtea regelui Daunus. Dupa o versiune s-ar fi casatorit chiar cu fiica regelui si ar fi trait acolo pina la adinci batrineti.
Astyanax, fiul lui Hector si al Andromachai. Dupa moartea lui Hector si dupa terminarea razboiului, grecii l-au ucis pe Astyanax, aruncindu-l din inaltul cetatii, de teama ca nu cumva, mai tirziu, sa restabileasca dinastia troiana.
Hector, celebru erou troian (cunoscut din Iliada), fiul regelui Priamus si al Hecubei si sotul Andromachai, cu care a avut un fiu: pe Astianax zis si Scamandrius. Hector era cel mai viteaz dintre troieni. Stiind dinainte ca avea sa moara in lupta ucis de Achilles, ca cetatea lui avea sa fie distrusa, el a continuat totusi sa lupte alaturi de ai sai. In cel de-al zecelea an de razboi, cind luptele se dadeau sub zidurile Troiei, Hector seamana groaza si moarte in tabara grecilor. Dupa ce-i ucide pe cei mai vajnici dintre ei, in frunte cu Patroclus (v. si Patroclus), dupa ce conduce atacul dezlantuit de troieni impotriva corabiilor grecesti, pe care le incendiaza, Hector ramine singur, afara din cetate, sa-l infrunte pe Achilles (v. si Achilles). El este fugarit de trei ori in jurul zidurilor Troiei de catre eroul „cel iute de picior” si cade, rapus de mina lui, sub privirile ingrozite ale parintilor sai, care urmaresc lupta de sus, de pe ziduri. Cadavrul lui Hector e legat de carul lui Achilles si tirit de catre acesta prin pulbere, apoi dus in tabara ahee. Mai tirziu, la cererea si la rugamintile lui Priamus, Achilles il inapoiaza troienilor, care-l ard pe rug, cu mare cinste.
Cassandra, fiica lui Priamus si a Hecubei si sora geamana cu Helenus. Apollo, care o indragise, i-a fagaduit sa-i implineasca orice dorinta daca va consimti sa se uneasca cu el. Cassandra i-a cerut s-o inzestreze cu darul profetiei dar, de indata ce zeul i-a implinit vrerea, ea i-a refuzat dragostea. Minios, Apollo i-a lasat atunci darul facut, luindu-i insa inapoi puterea de a-si convinge semenii. Intr-adevar, toate profetiile ei in legatura cu destinele Troiei, cu rapirea Helenei sau cu Calul troian n-au fost luate in seama de troieni, desi pina la urma s-au adeverit. In noaptea incendierii cetatii, Cassandra s-a refugiat in templul Athenei. A fost smulsa insa chiar de la picioarele statuii zeitei de catre Aiax, fiul lui Oileus, ca s-o necinsteasca. Mai tirziu, revenind ca prada de razboi lui Agamemnon, Cassandra i-a daruit doi fii: pe Teledamus si pe Pelops. Prezicindu-i lui Agamemnon nenorocirile care-l asteptau cind avea sa se intoarca acasa, Cassandra isi vede, o data mai mult, prorocirile nesocotite. Agamemnon tine cu orice pret sa se inapoieze la Mycenae si o ia si pe Cassandra cu el. Acolo insa sint ucisi amindoi de mina Clytaemnestrei (v. si Agamemnon).
