Rezultate din textul definițiilor
DABIJA, Gheorghe (1872-1943, n. Iasi), general roman. A participat la primul razboi mondial, distingandu-se in bataliile de la Marasti si Oituz, in campania de eliberare a Transilvaniei si in lupta impotriva agresiunii Republicii Ungare a Sfaturilor (1919). Autor al lucrarii: „Armata romana in razboiul mondial (1916—1918)“.
LADA, Josef (1887-1957), pictor si desenator ceh. Ilustratie de carte remarcabila prin umorul ei („Peripetiile bravului soldat Svejk in razboiul mondial” de J. Hasek) si c********i.
INTERBELIC, -A, interbelici, -ce, adj. Dintre doua razboaie (mai ales dintre cele doua razboaie mondiale). – Inter1-+belic (< lat. bellicus).
IPERITA s. f. Substanta toxica vezicanta, cu aspect de lichid uleios, folosita ca arma chimica in primul razboi mondial. [Var.: hiperita s. f.] – Din fr. yperite.
IREDENTISM s. n. Miscare politica de eliberare nationala a unor teritorii aflate sub ocupatie straina, devenita, dupa primul razboi mondial, miscare anexionista si nationalista. [Var.: iridentism s. n.] – Din it. irredentismo, fr. irredentisme.
KAMIKAZE s. m. invar., s. n. 1. S. m. invar. Luptator (japonez) care se sacrifica intr-o actiune de atac. 2. S. n. Avion de lupta incarcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze (1), care cadea asupra tintei, folosit de japonezi in al II-lea razboi mondial. – Din fr. kamikaze.
USTAS, ustasi, s. m. Membru al unei organizatii croate de tip fascist si terorist, care a activat inaintea celui de-al doilea razboi mondial. – Din scr. ustas.
MAQUIS s. n. 1. Formatie vegetala deasa, compusa din tufisuri si din arbusti vesnic verzi, caracteristica unor regiuni mediteraneene. 2. Miscare a partizanilor francezi din timpul celui de-al doilea razboi mondial. [Scris si: machi. – Pr.: machi]
FORTAREATA, fortarete, s. f. Loc important din punct de vedere militar, puternic intarit, pregatit pentru aparare de lunga durata in caz de asediu. ◊ Fortareata zburatoare = denumire data in timpul celui de al doilea razboi mondial unor avioane de bombardament foarte mari. – Dupa fr. forteresse.
FRANCTIROR, franctirori, s. m. (Inv.) Soldat care, fara sa faca parte din armata regulata, primea insarcinari in timpul unui razboi. ♦ (In timpul celui de-al doilea razboi mondial) Partizan care a participat voluntar la luptele de rezistenta din Franta impotriva invadatorilor. – Din fr. franc-tireur.
PANZER, panzere, s. n. Tanc german din cel de-al doilea razboi mondial. [Pr.: -ter] – Din germ. Panzer.
PREMILITARIE s. f. Pregatire militara organizata in Romania, inainte de cel de-al doilea razboi mondial, pentru tinerii intre 18 si 21 de ani. – Premilitar + suf. -ie.
CORPORATISM s. n. Doctrina social-politica si economica, aparuta dupa primul razboi mondial, care preconiza inlocuirea sindicatelor muncitoresti cu corporatii, organizatii profesionale din care sa faca parte atat muncitorii, cat si patronii, precum si inlocuirea parlamentului cu o reprezentanta nationala a corporatiilor. – Din fr. corporatisme.
FASCISM s. n. Ideologie aparuta in Europa dupa primul razboi mondial, care a stat la baza unor partide de extrema dreapta, caracterizandu-se prin nationalism extremist, misticism, violenta, demagogie sociala etc.; regim politic instaurat pe baza acestui curent. – Din it. fascismo, fr. fascisme.
NATIONAL-SOCIALISM s. n. Doctrina politica a fascismului, aparuta in Germania dupa primul razboi mondial; nazism. [Pr.: na-ti-o-nal so-ci-a-lism] – Din germ. Nationalsozialismus, fr. national-socialisme.
CONSTRUCTIVISM s. n. Curent artistic aparut dupa primul razboi mondial, care concepe realitatea intr-o viziune de forme geometrice (uneori abstractioniste) si care lupta pentru puritatea si simplitatea liniilor. – Din fr. constructivisme.
NEOFASCISM s. n. Curent politic de extrema dreapta aparut dupa cel de-al doilea razboi mondial in diverse tari ale lumii si care preia elemente ale doctrinei fasciste, adaptandu-le la conditiile existente. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neo-fascisme.
NEOJUNIMISM s. n. Scoala estetica existenta intre cele doua razboaie mondiale care reactualizeaza principiile junimiste. [Pr.: ne-o-] – Neo- + junimism.
TRAIRISM s. n. Curent in gandirea filozofica romaneasca dintre cele doua razboaie mondiale, care, proclamand primatul instinctelor si al inconstientului asupra ratiunii, sustinea ca nu se poate ajunge la cunoasterea diferitelor aspecte si fenomene ale vietii decat prin trairea mistica. [Pr.: tra-i-] – Traire + suf. -ism.
REGAT, regate, s. n. Stat guvernat de un rege; monarhie. ♦ Vechiul regat = nume dat dupa primul razboi mondial (pana la instituirea republicii) teritoriului Romaniei, de dinaintea acestui razboi. – Rege + suf. -at.
REGATEAN, -A, regateni, -e, s. m. si f. Denumire data, dupa primul razboi mondial, locuitorilor Vechiului regat. – Regat + suf. -ean.
DEFLAGRATIE, deflagratii, s. f. Ardere exploziva a unui corp (cu flacara sau cu scantei), care se propaga cu viteza relativ mica. ♦ Fig. (Rar) Deflagratie mondiala = razboi (mondial). – Din fr. deflagration, lat. deflagratio.
COLABORATIONISM n. 1) Colaborare cu ocupantii fascisti in cursul celui de-al doilea razboi mondial. 2) Colaborare cu cotropitorii straini in dauna propriei tari; tradare de patrie. /Din colaborationist
DADAISM n. Curent in literatura si arta, aparut in Europa occidentala, dupa primul razboi mondial, caracterizat prin negarea legaturii dintre gandire si expresie si prin ridicarea hazardului la rang de principiu de creatie. /<fr. dadaisme
KAMIKAZE2 n. (la japonezi in al doilea razboi mondial) Avion de lupta incarcat cu exploziv, pilotat de un voluntar, care cadea asupra tintei. /< fr. kamikaze
NAZISM n. Doctrina politica a fascismului, aparuta in Germania dupa primul razboi mondial. /<fr. nazisme, germ. Nazismus
PREMILITARIE ~i f. Pregatire militara pe care o faceau tinerii (intre 18 si 20 de ani) inainte de al doilea razboi mondial. /pre- + militarie
ULAN ~i m. (in armatele unor tari de pana la primul razboi mondial) Militar (mercenar) din cavaleria usoara. /<germ. Ulan
BAZOOKA s.f. Arma antitanc portativa, folosita prima data de americani in cel de-al doilea razboi mondial. [Pron. -zu-ca. / < americ. bazooka].
CONSTRUCTIVISM s.n. 1. Orientare estetica, aparuta dupa primul razboi mondial in artele plastice, literatura si muzica, care tinde sa coboare creatia artistica la nivelul unui tehnicism pur, golind arta de continutul ei emotional. 2. Curent in arhitectura care sustine ca forma arhitecturala trebuie sa fie expresia exclusiva a structurii constructive a cladirii. 3. Conceptie care recunoaste rolul activ, creator al gandirii in procesul cunoasterii. ♦ Conceptie a scolii intuitioniste din filozofia matematicii, potrivit careia activitatea constructiva, rational-intuitiva este baza exigentei matematice. [Cf. fr. constructivisme, germ. Konstruktivismus, rus. konstruktivizm].
DEFENSISM s.m. Atitudine a reactiunii din primul razboi mondial, care, sub lozinca „apararii patriei”, urmarea atragerea maselor in acest razboi. [< fr. defensisme].
ERMETISM s.n. 1. Caracterul de neinteles al unei opere, lucrari teoretice, caracterul secret al unei doctrine. 2. Curent literar, manifestat cu precadere dupa primul razboi mondial, care a cultivat deliberat (in poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, incifrat, adesea ininteligibil. [Var. hermetism s.n. / < fr. hermetisme, it. ermetismo, cf. Hermes (Trismegistul) – zeu grec, considerat de alchimisti ca patron al stiintelor oculte si al magiei].
INTEGRALISM s.n. 1. Curent de avangarda in literatura dintre cele doua razboaie mondiale care proclama eliberarea de sub autoritatea oricaror dogme estetice, logice, etice sau sociale. 2. Aspiratie catre actualizarea completa a propriei ideologii in viata social-politica. [Cf. it. integralismo si „Integral” – titlul unei reviste din Bucuresti].
NAZIFASCISM s.n. Uniune intre nazismul german si fascismul italian, intervenita in ultima parte a celui de-al doilea razboi mondial. [Cf. it. nazifascismo].
PANZER s.n. (Germanism) Blindat; unitate de blindate germane din al doilea razboi mondial. ◊ Panzer division = unitate mecanizata blindata a armatei germane. [Pron. pan-ter. / < germ. Panzer – armura].
PERSONALISM s.n. 1. Curent filozofic care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii si subordonate lui Dumnezeu ca persoana suprema. ◊ Personalism energetic = varianta a filozofiei personaliste, elaborata in Romania in perioada dintre cele doua razboaie mondiale de C. Radulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. 2. Atitudine a celui care ia in consideratie numai interesele si punctele de vedere personale; subiectivism. [< fr. personnalisme].
REZISTENT, -A adj. Care rezista; tare, trainic. ♦ (Despre fiinte) Care nu se lasa doborat, care suporta usor (o oboseala, o boala). ♦ (Despre microbi) Care s-a obisnuit cu un antibiotic. // s.m. si f. Patriot membru al Rezistentei, in cel de-al doilea razboi mondial. [Cf. fr. resistant, it. resistente].
STUKA s.n. Tip de bombardier german in picaj, folosit in cel de-al doilea razboi mondial. [Pl. -as. / < germ., fr., engl. stuka < germ. Stu(rz) Ka(mpfflugzeug) – avion de lupta in picaj].
TASISM s.n. Directie in pictura abstracta de dupa cel de-al doilea razboi mondial, originala in practica diviziunii culorii in tonuri pure, specifica neoimpresionismului, ca si in unele tendinte ale picturilor extrem-orientale, in care hazardul intervine ca un element creator al structurarii imaginii, acordandu-se un rol primordial „automatismului psihic”. [< fr. tachisme, cf. tache – pata].
COLABORATIONISM s.n. Colaborare cu dusmanul (mai ales cu nazistii in cel de-al doilea razboi mondial); tradare de patrie. [Pron. -ti-o-. / < fr. collaborationnisme].
DADAISM s.n. Curent dezvoltat in literatura si arta dupa primul razboi mondial, care se caracterizeaza prin negarea oricarei legaturi intre gandire si expresie, prin abolirea formelor constituite si prin organizarea unor spectacole indreptate impotriva artei, gustului estetic si moralei traditionale. [< fr. dadaisme, cf. dada].
FRANCTIROR s.m. Soldat voluntar care nu facea parte dintr-o armata regulata; (spec.) partizan al miscarii de rezistenta din Franta in timpul celui de-al doilea razboi mondial. [< fr. franc-tireur].
INTERBELIC, -A adj. Dintre doua razboaie; (spec.) dintre cele doua razboaie mondiale. [Cf. lat. inter – intre, bellum – razboi].
KAMIKAZE s.n. Avion incarcat cu explozivi, folosit de japonezi la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si pilotat de un voluntar, care devenea prima lui victima; avion-sinucigas. // s.m. Pilotul insusi. [< fr., jap. kamikaze].
MACHI s.n. 1. Teren acoperit cu o vegetatie de tufisuri si de arbusti spinosi, adaptati, care se intalneste in unele regiuni mediteraneene. 2. Formatii de luptatori pentru libertate, de partizani, in al doilea razboi mondial (mai ales din Franta, din Spania si din Italia). [Pl. invar. scris si maquis. / < fr. maquis, cf. cors. macchia].
MANDAT s.n. 1. Imputernicire data cuiva de catre o persoana sau de catre o autoritate de a vorbi sau de a lucra in numele sau. ◊ Teritoriu sub mandat = forma de administrare a fostelor colonii incredintate dupa primul razboi mondial spre administrare altor state. 2. Ordonanta judecatoreasca prin care o persoana este chemata in fata justitiei sau este incarcerata. ◊ Mandat de arestare = ordin dat de o autoritate judiciara prin care se dispune arestarea cuiva; mandat de aducere = ordin prin care se dispune aducerea (cu forta) in fata unei instante a unui martor (intr-o pricina penala). 3. Ordin de plata dat de un deponent de fonduri depozitarului sau. ◊ Mandat postal = formular-tip pentru expedierea banilor prin posta. [Cf. fr. mandat, it. mandato, lat. mandatum, germ. Mandat].
catiusa (-se), s. f. – Lansator de rachete multiplu. – Var. catiusca. Rus. katjusa, cuvint creat in ultimul razboi mondial.
stiuca, stiuci, s.f. (pop.) avion german de bombardament, folosit in al doilea razboi mondial.
AXA s. f. 1. dreapta care se considera a fi orientata intr-un anumit sens. 2. (tehn.) linie dreapta care ocupa o anumita pozitie intr-un sistem tehnic. ♦ ~ de rotatie = dreapta imaginara in jurul careia se executa miscarea de rotatie a unui corp; ~ optica = linie care trece prin centrul corneei si prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafete fata de care acestea prezinta anumite proprietati de simetrie. 3. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneste polii Pamantului pana la intersectia cu sfera cereasca. 4. grup constituit in timpul celui de-al doilea razboi mondial de Germania, Italia si aliatii lor. (< fr. axe, germ. Achse)
DEFENSISM s. m. atitudine a reactiunii din primul razboi mondial, care, sub lozinca „apararii patriei”, urmarea atragerea maselor in acest razboi. (< fr. defensisme)
DEMOCRATIE s. f. forma de organizare politica a societatii care proclama principiul detinerii puterii de catre popor. ◊ ~ sclavagista = tip de democratie in care puterea era exercitata de stapanii de sclavi; ~ burgheza = forma specifica oranduirii capitaliste, prin care se incearca sa se asigure libertatea si egalitatea generala a cetatenilor in fata legilor; ~ populara = forma de democratie aparuta intr-o serie de tari din Europa si Asia, dupa cel de-al doilea razboi mondial, in care puterea apartine clasei muncitoare in alianta cu taranimea si alte categorii de oameni ai muncii; ~ interna de partid = principiu organizatoric al partidului marxist-leninist potrivit caruia toti membrii sai ar avea dreptul de a participa efectiv la rezolvarea problemelor legate de politica partidului si de viata interna de partid; ~ economica = democratie care presupune participarea sistematica directa sau prin reprezentanti (inclusiv manageri), liber si expres alesi ai poporului, la conducerea si realizarea procesului de productie, repartitie si schimb la toate nivelurile economiei. (< fr. democratie, gr. demokratia)
ERMETISM s. n. 1. caracterul a ceea ce este ermetic (2). 2. directie estetica (dupa primul razboi mondial) care cultiva deliberat (in poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, cifrat, adesea ininteligibil. 3. ansamblul doctrinelor ezoterice ale alchimistilor. (< fr. hermetisme)
INTEGRALISM s. n. 1. curent de avangarda in literatura dintre cele doua razboaie mondiale care proclama o arta a imediatului si a autenticitatii totale. 2. aspiratie catre actualizarea completa a propriei ideologii in viata social-politica. (< it. integralismo)
INTERBELIC, -A adj. dintre doua razboaie; (spec.) dintre cele doua razboaie mondiale. (< inter1- + bellicus, de razboi)
MANDAT s. n. 1. imputernicire data cuiva de catre o persoana sau o autoritate de a vorbi ori de a lucra in numele sau. ♦ teritoriu sub ~ = forma de administrare a fostelor colonii, incredintate dupa primul razboi mondial spre administrare altor state. 2. functie, putere pe care o detine un membru ales de o adunare. 3. act procedural prin care cineva este chemat in fata justitiei sau incarcerat. 4. ordin de plata dat de un deponent de fonduri depozitarului sau. ♦ ~ postal = formular-tip pentru expedierea banilor prin posta. (< fr. mandat, germ. Mandat)
NAZIFASCISM s. n. uniune intre nazismul german si fascismul italian, in ultima parte a celui de-al doilea razboi mondial. (< it. nazifascismo)
PANZER PANTER/ s. n. tip de tanc german din cel de-al doilea razboi mondial. (< germ. Panzer)
PERSONALISM s. n. 1. atitudine a celui care ia in consideratie numai interesele si punctele de vedere personale; subiectivism. 2. curent in filozofia contemporana, cu o tendinta pronuntat fideista, care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii si subordonate lui Dumnezeu. ♦ ~ energetic = varianta a filozofiei personaliste, creata intre cele doua razboaie mondiale de C. Radulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. (< fr. personnalisme)
STUKA s. n. bombardier german de atac in picaj, in cel de-al doilea razboi mondial. (< germ. Stuka)
SINTOISM s. n. religie traditionala a japonezilor, religia de stat pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, caracterizata prin animism, venerarea Soarelui ca divinitate principala si prin cultul spiritelor stramosilor, al eroilor si al mikadoului. (< fr. shintoisme)
TASISM s. n. directie in pictura abstracta de dupa cel de-al doilea razboi mondial, originala in practica diviziunii culorii in tonuri pure, specifica neoimpresionismului, ca si in unele tendinte, precum cele ale picturilor extrem-orientale, in care hazardul intervine ca un element creator al structurarii imaginii. (< fr. tachisme)
TRAIRISM s. n. curent voluntarist in filosofia romaneasca dintre cele doua razboaie mondiale, care, proclamand primatul „vietii”, al inconstientului asupra ratiunii, opunea „trairea” mistica cunoasterii logice, cultiva obsesia mortii, a neantului, facea apologia „aventurii”, a „actiunii” iresponsabile, lipsita de criterii morale. (< traire + -ism)
TARANISM s. n. 1. curent politic si ideologic, aparut in Romania la sfarsitul sec. XIX, care pornea de la ideea rolului conducator al taranimii, considerata ca o clasa sociala unitara, intr-un stat preponderent agrar. 2. curent aparut in gandirea economica dupa primul razboi mondial, care isi propunea sa studieze legile de dezvoltare in economiile agrare pe baze specifice, independent de doctrina generala a economiei politice. 3. tendinta a unor scriitori de a-si alege motive de inspiratie din viata satului. 4. vorba, fapta, comportare grosolana. (< taran/ime/ + -ism)
ALAMEIN, EL ~ localit. in Egipt, la 105 km V de Alexandria. In al doilea razboi mondial, la El A. a fost oprita (1 iul. 1942) ofensiva armatei germano-italiene; punct de plecare a ofensivei britanice (oct.-nov. 1942), care a dus la infringerea fortelor germano-italiene din Africa de Nord.
ALBERT I, rege al Belgiei (1909-1934). A sprijinit infaptuirea unor reforme social-economice si militare. Comandant suprem al armatei in primul razboi mondial.
ALEP (ALEPPO, HALAB), oras in N Siriei; 1,31 mil. loc. (1989). Nod de comunicatii. Aeroport international. Ind. usoara (textila) si alim.; ciment. Universitate. Celebra citadela araba din ev. mediu; moschei. A cunoscut, succesiv, stapinirea statelor hittit, Mitanni, Egipt (milen. 3-2 i. Hr.), a persilor (6-4 i. Hr.); inclusiv prov. romana Siria (64 i. Hr.), apoi in Imp. Bizantin. Cucerit de arabi (636). In sec 12-13, a cunoscut o perioada de inflorire. Incorporat Imp. Otoman in 1516. A decazut dupa deschiderea Canalului Suez. In primul razboi mondial cucerit de Aliati (1918). In 1920 intra in componenta Siriei.
ALEXANDER [æligzandə], Harold George, conte Alexander de Tunis (1891-1969), maresal britanic. In timpul celui de al doilea razboi mondial a organizat retragerea de la Dunkerque (1940). Comandant al fortelor aliate din Orientul Mijlociu (1942-1943), Italia (1943-1944), Mediterana (1944-1945). Guvernator general al Canadei (1946-1952) si ministru al Apararii (1952-1954).
ALLENBY [ælənbi], Edmund Henry Hynman, viconte de (1861-1936), maresal britanic. In timpul primului razboi mondial, comandant al trupelor britanice pe frontul din Franta, iar in 1917-1918 al fortelor Antantei din Egipt si din Palestina.
AMIENS [amiẽ], oras in N Frantei (Picardia), pe Somme: 154,5 mii loc. (1982, cu suburbiile). Nod feroviar. Filaturi si tesaturi de lina, incalt., metalurgie si produse alim. Universitate. Cetate puternica in ev. med. Cea mai mare catedrala gotica din Franta (sec. 13), cu sculpturi celebre. Monumente din sec. 15-18. Muzeul Picardiei (decorat de Puvis de Chavannes). La A. s-a incheiat, la 27 mart. 1802, un tratat de pace intre Marea Britanie si Franta cu aliatele ei, Spania si Republica Batava. Teatrul unor violente lupte in timpul primului razboi mondial (1918).
ANDERS, Wladislaw (1892-1970), general polonez. In al doilea razboi mondial, a luptat in zona Varsoviei (1939), repliindu-se spre sud. Luat prizonier de sovietici si internat in lagar; repus in libertate in 1941, a comandat voluntarii polonezi in Orientul Apropiat si Mijlociu (1942-1943). S-a distins in lupta de la Monte Cassino (1944).
ANSCHLUSS [anslus] 1. Miscare politica aparuta dupa primul razboi mondial, ce viza alipirea Austriei la Germania. Constituita initial in Austria, s-a dezvoltat in Germania dupa preluarea puterii de catre Hitler. 2. Anexarea Austriei de catre Germania nazista la 12 mart. 1938.
TRIPLA INTELEGERE (ANTANTA), denumire a blocului militar si politic, format in anii 1904-1907 de Marea Britanie, Franta si Rusia. In cursul primului razboi mondial i s-au alaturat si alte state. Era indreptata impotriva Triplei Aliante.
TRIPLA ALIANTA, denumire a blocului politic si militar, constituit in 1882 prin aderea Italiei la alianta dintre Germania si Austro-Ungaria (incheiata in 1879). S-a caracterizat printr-o politica agresiva. Ascutirea contradictiilor dintre statele T.A. si cele ale Antantei a provocat izbucnirea Primului razboi mondial. S-a destramat in 1915, prin iesirea Italiei din blocul militar al Puterilor Centrale si aderarea acesteia la Tripla Intelegere.
ANZIO, oras in V Italiei centrale (Latium), port la M. Tireniana, la SE de Roma; 27,1 mii loc. (1981). In timpul celui de-al doilea razboi mondial, aici a avut loc operatia complexa aeronavala de debarcare a Aliatilor (22 ian. 1944), in scopul intreruperii comunicatiilor germane cu Monte Cassino.
ARNHEM [arnəm] 1. Mare pen. in N Australiei, intre M. Timor la V si G. Carpentaria la E, strabatuta de riul Roper. Paduri tropicale si savane pe culmi. Expl. de bauxita si mangan. Se mai numeste Arnhemland. 2. Oras in Olanda, pe Rin; 295,4 mii loc. (1987, cu suburbiile). Metalurgia plumbului, echipament electric, produse chimico-farmaceutice si alim. Santiere navale. Centru de cercetari nucleare. Muzeu, galerie de arta moderna. In timpul celui de-al doilea razboi mondial (17-25 sept. 1944), aici au avut loc lupte grele intre trupele britanice si cele germane.
AUGUST, 23 august 1944, ziua declansarii loviturii de stat care a dus la retragerea Romaniei din alianta cu Germania si ralierea la coalitia Natiunilor Unite, alaturi de care armata romana a luptat pina la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial (9 mai 1945). Intre 1948 si 1989, 23 august a fost sarbatoarea nationala a statului roman.
AUSTRO-UNGARIA, monarhie dualista condusa de imparatul Austriei (concomitent si rege al Ungariei), creata in 1867, in urma intelegerii dintre cercurile conducatoare din Austria si Ungaria. S-a destramat in 1918, in conditiile infringerii suferite in primul razboi mondial si ale avintului miscarii de eliberare nationala a popoarelor subjugate, care au dus la formarea statelor nationale Austria, Ungaria si Cehoslovacia; o parte a terit. anexate de fostul Imp. Austro-Ungar s-au unit cu Polonia, Italia, Iugoslavia si Romania.
AVERESCU, Alexandru (1859-1938, n. Ismail), maresal si om politic roman. A parcurs toate gradele militare, de la sublocotenent (1881), la general de brigada (1906) si maresal (1930). Comandant al Scolii Superioare de razboi (1894-1895). Atasat militar la Berlin (1895-1898); ca sef al Marelui Stat Major (1911-1913) a elaborat planul de lupta al armatei romane in timpul celui de-al doilea razboi balcanic; ministru de razboi (1907-1909). Exceptional comandant de osti, erou al primului razboi mondial, A. a obtinut rasunatoarele victorii de la Marasti si Oituz (1917). Ministru in repetate rinduri, prim-ministru (1918, 1920-1921, 1926-1927), ministru secretar de stat si consilier regal (1938). A infiintat (1918) si condus Liga (din 1920 Partidul) Poporului; a militat pentru consolidarea statului national unitar roman, impotriva curentelor extremiste, pentru un regim parlamentar-constitutional. Teoretician si ginditor militar („Tactica”, „Notite zilnice din razboi. 1916-1918”). M. de onoare al Acad. (1923).
AVRANCHES, localit. in N Frantei (Bretagne), la E de St. Malo; 10,4 mii loc. (1982). In timpul celui de-al doilea razboi mondial aici a avut loc o batalie decisiva de strapungere a dispozitivelor germane de catre armatele aliate (25-31 iul. 1944).
BADOGLIO [badoλo], Pietro (1871-1956), maresal si om politic italian. S-a distins in primul razboi mondial in luptele de la Monte Sabatino (1916). A condus fortele italiene in razboiul de agresiune impotriva Ethiopiei (1935-1936). Ca prim-min. (1943-1944) a semnat capitularea Italiei (sept. 1943).
BAGRAMIAN, Ivan Hristoforovici (1897-1982), maresal al Uniunii Sovietice. In al doilea razboi mondial a comandat Frontul de Sud-Vest (1941-1942), armatele 16 si 11 (1942-1943) si Frontul 1 Baltic (1943-1945). Memorii.
BA JIN (1904-2005), romancier chinez. Capodopera sa, trilogia „Familia”, „Primavara” si „Toamna”, evoca conflictul dintre vechile relatii sociale si familiale si aspiratiile noii generatii in perioada dintre cele doua razboaie mondiale.
BALCH, Emil Greene (1867-1961), sociolog, om politic si economist american. Lider al miscarii femeilor pentru pace in timpul si dupa primul razboi mondial. Fondatoare a Ligii Internationale a Femeilor pentru Pace si Libertate (1919). Premiul Nobel pentru pace (1946), impreuna cu J.R. Mott.
BANSKA BYSTRICA [bansca bistrita], oras in Ceho- Slovacia, pe riul Hron; 85,3 mii loc. (1989). Centrala atomoelectrica. Metalurgie neferoasa, constr. de masini, ind. chimica, textila, prelucr. lemnului. Aici, in timpul celui de as doilea razboi mondial, Armata I Romana, comandata de generalul Vasile Atanasiu, a purtat lupte grele impotriva trupelor hitleriste (mart. 1945). Monumentul Ostasului Roman.
BATAAN, pen. in V ins. Luzon (Filipine). In V G. Manila. Aici, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, au avut loc lupte singeroase duse de japonezii in retragere, sub comanda generalului Yamashita (ian. – mai 1945), in fata inaintarii Aliatilor.
BELGOROD, oras in Federatia Rusa (C.S.I.), in bazinul Donetk; 300 mii loc. (1989). Expl. de min. de fier in apropiere. Ind. prelucr. metalelor, a mat. de constr. (ciment, caramizi) si alim. Muzeul diorama „Batalia de la Kursk”. Intemeiat in 1596, ca fortareata. In al doilea razboi mondial, trupele sovietice conduse de maresalul Konev, au nimicit un mare numar de unitati inamice (3-25 aug. 1943), in apropiere de B., eliberind Harkovul.
BELOW, Otto von (1857-1944), general german. In primul razboi mondial a contribuit la victoriile de la Tannenberg (26-31 aug. 1914), lacurile Mazuriene (9-14 sept. 1914), Curlanda (aug.-sept. 1915), Caporetto (oct.-nov. 1917).
BERNADOTTE [bæ:rnadot], Folke, conte (1895-1948), general, diplomat si om politic suedez. A condus Crucea Rosie suedeza in timpul celui de-al doilea razboi mondial, salvind numerosi oameni din lagarele de concentrare naziste. Mediator desemnat de O.N.U. in conflictul arabo-israelian, a fost asasinat la Ierusalim de extremisti evrei.
BETHMANN-HOLLWEG, Theobald von (1856-1921), om politic german. Cancelar al Reichului (1909-1917). A avut un rol important in pregatirea si declansarea primului razboi mondial.
BIR HAKEIM (BI’R AL HUKAYYIM), oaza in desertul Libiei, la 64 km SV de Tobruk. Aici a avut loc o batalie in cel de-al doilea razboi mondial intre „Fortele Franceze Libere” si armatele germano-italiene (28 mai-13 iun. 1942).
BIRIUZOV, Serghei Semionovici (1904-1964), maresal al Uniunii Sovietice. In anii celui de-al doilea razboi mondial a fost sef al statului-major al Frontului 4 si al Frontului 3 Ucrainean.
BIZERTA (BIZERTE [bizert]), oras in N Tunisiei, port la M. Mediterana; 94,5 mii loc. (1984). Export de min. de fier, plumb si zinc. Metalurgia plumbului; ciment; prelucr. petrolului; constr. navale; pescuit. Cel mai nordic oras al Africii. In al doilea razboi mondial, trupele aliate sub comanda generalului american O. Bradley, au invins pe cele germano-italiene (mai 1943).
BLASCO IBANEZ [ivaneθ], Vicente (1867-1928), prozator si publicist spaniol. Romane regionaliste de orientare naturalista („Trestii si noroi”, „Casa blestemata”), de inspiratie psihologica („Arena insingerata”), social-politica si de evocare a primului razboi mondial („Cei patru cavaleri ai Apocalipsului”, „Mare nostrum”). Violente pamflete politice; memorialistica („Un romancier in jurul lumii”).
BOCK, Fedor von (1880-1945), feldmaresal german. A luptat in primul razboi mondial. In perioada interbelica a contribuit la refacerea potentialului militar al armatei. Pe frontul de Est a comandat grupurile de armate „centru ” (1941) si „sud” (1942), iar pe cel de Vest a condus grupul de armate B, participind la cucerirea Belgiei, Olandei si Frantei (1940).
BRAUCHITSCH [brauhltʃ], (Heinrich Alfred) Walther von (1881-1948), feldmaresal german. In al doilea razboi mondial a comandat un corp de armate care a infrint trupele poloneze la Narew (1-6 sept. 1939). A intocmit „Planul Galben”, ce preconiza atacarea Frantei dinspre NV, apoi planurile de atacare a Marii Britanii („Leul de mare”) si a U.R.S.S. („Barbarossa”). In dezacord cu Hitler in privinta modului de ducere a razboiului pe Frontul de Est (dupa iul. 1941), a fost obligat sa demisioneze.
BRAUN, Wernher von (1912-1977), om de stiinta german. Stabilit in S.U.A. (1945). A condus (1937-1945) lucrarile de construire a primelor rachete balistice. Pamint-Pamint teleghidate (V-2), pe care Germania le-a folosit in cel de-al doilea razboi mondial pentru bombardarea oraselor din Marea Britanie si Belgia. In S.U.A., a realizat construirea primului satelit artificial american al Pamintului; coordonator al constructiei rachetelor cu combustibil lichid pentru programul „Apollo”.
BREST-LITOVSK, Tratatele de Pace de la ~, semnate intre Puterile Centrale si aliatii lor (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria si Turcia) pe de o parte, Rep. Ucraina (9 febr. 1918 ) si Rusia Sovietica (3 mart. 1918), pe de alta parte. Ele incheiau ostilitatile intre aceste state in primul razboi mondial. Se recunostea pierderea de catre Rusia Sovietica, a Poloniei, Lituaniei, Ucrainei, o parte a Bielorusiei, a provinciilor baltice, a Finlandei si Transcaucaziei. Izolata ca urmare a acestui tratat, Romania a fost silita sa semneze Pacea de la Bucuresti.
BUZATU, Gheorghe (n. 1939, Sihlea, jud. Vrancea), istoric roman. Contributii privind istoria contemporana („Romania si trusturile petroliere internationale pina la 1929”, „Din istoria secreta a celui de-al doilea razboi mondial”).
CAKSTE, Janis (1859-1927), om politic leton. A luptat pentru recunoasterea independentei tarii sale in timpul primului razboi mondial. Presedinte al Consiliului Popular Leton (1918), a reprezentat interesele tarii sale la Conferinta de pace de la Paris, care a recunoscut independenta Letoniei. Primul presedinte al Republicii (din 1922).
CAPORETTO, localit. pe riul Isonzo, unde a avut loc o operatiune militara de anvergura in timpul primului razboi mondial (24 oct.-26 dec. 1917), in care armatele austro-germane au infrint trupele italiene, provocindu-le mari pierderi in oameni si materiale („dezastrul de la Caporetto”). Azi Kobarid (Slovenia).
CARAGIANI-STOINESCU, Elena (1887-1929, n. Tecuci), aviatoare romana. Prima romanca brevetata pilot aviator (1914, Franta). A participat ca infirmiera voluntara la primul razboi mondial. Licentiata in stiinte juridice (1913, prima femeie avocat din Romania). A profesat ziaristica in perioada (1917-1929), in Mexic, S.U.A. si unele tari din Africa si Asia.
CARAIMAN, masiv si vf., cu abrupturi impresionante in E M-tilor Bucegi, alcatuit din conglomerate calcaroase, care domina Valea Prahovei la Busteni. Alt. max.: 2.384 m. Aici se afla un monument de forma unei cruci din otel, inalt de 33 m, ridicat (1926-1928) din initiativa reginei Maria, in memoria eroilor cazuti in luptele de pe Valea Prahovei in primul razboi mondial.
CARP, Petre P. (1837-1919, n. Iasi), publicist si om politic roman. Junimist; seful Partidului Conservator (1907-1912). A fundamentat programul politic al Partidului Conservator, cunoscut sub numele de „Era noua”. De mai multe ori ministru sau prim-min. (1900-1901, 1910-1912). Adept al participarii Romaniei la primul razboi mondial alaturi de Puterile Centrale. Activitate de cronicar literar si dramatic; traduceri.
HOLOCAUST (‹ fr.; {s} gr. holo + gr. kaustos „de ars”) s. n. (REL.) Sacrificiu practicat in Antichitate de unele popoare (evrei, asirieni etc.), care consta in arderea integrala a animalelor pe altar. ♦ Spec. Exterminare (prin diferite metode) a unei mari parti a populatiei evreiesti (c. 6 mil.) din Europa (in Germania, precum si in terit. ocupate vremelnic in timpul celui de-al doilea razboi mondial) de catre nazisti si aliatii lor. In prezent, se foloseste tot mai frecvent, termenul de shoah (in ebraica „nimicire, distrugere”). ♦ (In prezent) Ucidere in masa datorata unor motive politice, religioase sau ca urmare a unor cataclisme provocate de om (ex. h. ecologic, prin distrugerea mediului inconjurator sau h. atomic, prin consecintele nefaste ale unui razboi nuclear).
CETNICI (‹ scr.) s. m. pl. 1. Nume dat participantilor la lupta armata de partizani a popoarelor slave din Pen. Balcanica, in sec. 19, impotriva asupritorilor turci. 2. Nume insusit de membrii unei organizatii de nationalisti din Iugoslavia care, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, au luptat alaturi de hitleristi impotriva fortelor de eliberare nationala.
CHEMNITZ, oras in E Germaniei, la poalele M-tilor Erzgebirge; 400 mii loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Aeroport. Important centru al ind. constr. de masini (automobile, utilaj textil si chimic, aparataj electronic si de precizie, biciclete si motociclete), chim., incalt., mobila, textile. Intemeiat in sec. 12. Monumente: Schossbergmuseum (manastire din sec. 12, transformata in castel in sec. 16, azi muzeu). A suferit mari distrugeri in urma bombardamentelor din timpul celui de-al doilea razboi mondial. In perioada 1953-1990 s-a numit Karl Marx-Stadt.
CHURCHILL [tʃə:tʃil], Sir Winston Leonard Spencer (1874-1965), om politic britanic. Initial conservator (1900-1904), apoi liberal (1904-1924) si din nou conservator si lider al Partidului Conservator (1940-1955). Ministru in repetate rinduri (din 1906). Seful guvernului de coalitie (1940-1945) si al guvernului conservator (1951-1955). Unul dintre cei mai fermi adversari ai nazismului. In faza finala a razboiului, initiatorul politicii sferelor de influenta in Europa Centrala si de Est („acordul de procentaj” C. – Stalin din 9-17 oct. 1944). Op. pr.: „Memorii asupra celui de-al doilea razboi mondial”. Premiul Nobel pentru literatura (1953).
CIHOSKI, Henry (1871-1950, n. Tecuci), general roman. Inspector de armata (1927), ministru de razboi (1928-1930). S-a remarcat in timpul primului razboi mondial in luptele de pe Valea Oltului, a Topologului, precum si la Marasti.
CENTRISM s. n. Curent politic oportunist, conciliatorist, ivit inainte de primul razboi mondial in interiorul partidelor social-democrate ale Internationalei a II-a, care, sub pretextul adoptarii unei pozitii de mijloc intre burghezie si proletariat, subordona interesele proletariatului intereselor burgheziei. – Rus centrizm.
CIRENAICA (CYRENAICA), reg. istorica in Africa de Nord, pe terit. actual al Libiei. Colonizata de greci, care, au fundat orasele Cirene, Arsinoe, Benerice, Ptolemaios si Apollonia, cunoscute in antic. sub numele de Pentapolis. Cucerita de romani si transformata in prov. romana, cu cap. la Cirene (74 i. Hr.). Terit C., cunoscut si sub numele de Libia, a fost cucerit de arabi (641), apoi impreuna cu Tripolitania a fost anexat de catre Imp. Otoman (sec. 16). Sub dominatie italiana (1912-1942). Aici au avut loc importante lupte (1940-1942) in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Din 1951 a intrat in componenta Libiei.
CIRESOAIA, defileu pe cursul mijlociu al Trotusului, la NV de Tirgu-Ocna. In timpul primului razboi mondial (9-11 sep.t 1917) aici s-a desfasurat o mare actiune ofensiva a trupelor romane impotriva pozitiilor germane.
V1, V2 (germ. Vergeltungswaffen „arma de represalii”) subst. Sistem de arme bazat pe rachete sol-sol cu raza lunga de actiune folosit de Germania in al Doilea razboi mondial impotriva Marii Britanii si mai ales a Londrei (din 13 iun. 1944), dar si, in mai mica masura impotriva Belgiei si Parisului. V2, realizata incepand cu 1936 de Werner von Braun, a fost capturata de sovietici si americani (in 1944-1945), atat in scopul dezvoltarii si perfectionarii propriilor arme, cat si in perspectiva explorarii spatiului cosmic.
CINTAREA ROMANIEI, formatie corala bucuresteana, fundata in 1919. A activat in perioada dintre cele doua razboaie mondiale. Intemeietor si conducator permanent, Marcel Botez.
CLARK [cla:c], Mark Wayne (1896-1984), general american. In al doilea razboi mondial a comandat Armata V Americana in Italia (1943-1944); comandant al armatei de uscat al S.U.A. (1949-1952) si comandant suprem (1952-1953) al fortelor armate ale S.U.A. si ale aliatilor ei in timpul razboiului din Coreea (1950-1953).
SKODA, firma ceha de constructii de masini, creata de Emil Ritter von S. (1839-1900), in 1866, la Pizeǹ. Pana la al Doilea razboi mondial cunoscuta pentru productia de armament; ulterior s-a reprofilat pe fabricarea de autoturisme. Dupa 1990 colaboreaza cu Fiat.
KAMIKAZE (‹ fr.; cuv. japonez „vantul divin”) s. n., m. si f. 1. S. n. Nume dat de japonezi celor doua uragane care, in 1274 si 1281, au distrus armatele invadatorilor mongoli pe coastele de Nord ale ins. Kyūshū. 2. S. n. Nume dat pilotilor voluntari japonezi de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, care conduceau avioane incarcate cu explozibil, acestea explodand in momentul atingerii tintei. 3. (P. ext.) S. m. Persoana care se lanseaza intr-o activitate foarte periculoasa.
RENAULT [reno], grup automobilistic francez fondat (1898) la Boulogne-Billancourt de Louis R. (1877-1944), impreuna cu fratii sai Marcel (1872-1903) si Fernand (1865-1909) sub numele de „Fratii R.”. In timpul Primului razboi mondial a realizat productie de razboi (tancuri, motoare de avion). Nationalizat (1945), sub numele de „Regia nationala a uzinelor R.”, a inceput sa produca si echipamente ind., ustensile, materiale feroviare si automobilistice, echipamente agricole. Din 1996, a devenit majoritar privata (56%).
PHILIPS [filips], companie olandeza fondata in 1891, la Eindhoven, de inginerul Gerard P. (1858-1942) si de tatal sau, bancherul Frederik P. Initial s-a numit P. Electronics N.V.; in 1912 a luat actualul nume, iar in 1914 a creat P. Research Laboratories. Dupa Primul razboi mondial, a devenit cea mai mare exportatoare din lume de lampi cu incandescenta. Dupa 1927, s-a lansat in fabricarea tuburilor electronice si a aparatelor de radio, creandu-si numeroase filiale. In prezent isi desfasoara activitatea in aproximativ 60 de tari, cuprinzand productie de instalatii de iluminat, aparate electrocasnice, instalatii si aparate pentru sunet si imagine, semiconductori, echipamente electronice si medicale etc.
IPERITA (‹ fr. {i}; {s} n. localit. Ypres, Belgia) s. f. (CHIM.) Lichid uleios, cu miros agreabil, putin solubil in apa, cu actiune vezicanta; substanta toxica de lupta, foarte persistenta; a fost folosita pentru prima data de germani, in primul razboi mondial, in orasul Ypres (Ieper).
CONSTANTINIU, Florin (n. 1933, Bucuresti), istoric roman. Specialist in domeniul relatiilor agrare si al politicii de reforma a Mavrocordatilor („Relatiile agrare din Tara Romaneasca si Moldova in sec. al XVIII-lea”). Preocupari privind istoria celui de-al doilea razboi mondial („Intre Hitler si Stalin. Romania si Pactul Ribbentrop-Molotov”).
HAGANAH (cuv. ebraic „aparare”), organizatie paramilitara evreiasca fondata (1920) cu scopul de a proteja implantarile coloniilor evreiesti in Palestina. Dupa al doilea razboi mondial, a stat la baza formarii armatei statului Israel (1948).
DEBELIANOV, Dimcio (1887-1916), poet bulgar. Inrolat ca voluntar in primul razboi mondial, moare pe front. Poezie de factura simbolista, publicata postum („”Versuri„), caracterizata prin intensitate lirica si perfectiune formala.
DEBRETIN (DEBRECEN [dæbrætæn]), oras in E Ungariei; 216,1 mii loc. (1992). Nod de comunicatii. Ind. constr. de masini (vagoane, masini agricole), textila, chimico-farmaceutica, mobila, alim. Institut de cercetari nucleare. Universitatea „Kossuth”. A fost unul dintre centrele Revolutiei maghiare din 1848-1849 si sediul guvernului revolutionar din 1849. In timpul celui ce-al doilea razboi mondial, in oct. 1944, la eliberarea D. au participat si unitati romane.
HAIG [heig], Douglas, conte Bemersyde (1861-1928), feldmaresal britanic. Comandant al Corpului 1 Armata (1914), al Armatei 1 (1915) si al Corpului Expeditionar Britanic (1915-1918) in timpul primului razboi mondial. A luat parte la bataliile de pe Somme, de la Ypres si Cambrai (1917), unde a folosit pentru prima data tancurile. Memorii.
HALAS [halaʃ], Frantisek (1901-1949), poet ceh. Poezie modernista, cu accente de revolta sociala, de inspiratie tragica si metafizica sau patriotica („Cocosul negru inspaimanta moartea”, „Crampeie de speranta”). Participant la miscarea de rezistenta din timpul celui de-al doilea razboi mondial.
DADAISM (< fr.) Miscare literar-artistica dezvoltata in perioada Primului razboi mondial si in anii imediat urmatori. Primele manifestari apar la Zurich in 1916, cand poetul francez, originar din Romania, Tristan Tzara, scriitorii germani Hugo Ball si Richard Huelsenbeck, sculptorul francez Hans Arp s.a. fondeaza cabaretul Voltaire-club literar, galerie de expozitie si sala de teatru. Din 1919, gruparea s-a mutat la Paris, initiind manifestari nihiliste impotriva culturii, puternic discreditata dupa Primul razboi mondial; s-au facut experimente de poezie si colaje in pictura si sculptura. Hazardul este ridicat la rang de principiu de creatie, iar negatia este cuvantul de baza in vocabularul dadaist. Mijloacele principale folosite au fost imprumutate din miscare f*******a: manifeste, poezii fonetice, poemul simultan, muzica zgomotoasa, spectacole publice provocatoare. Printre reprezentantii miscarii: M. Duchamp, Man Ray, F. Picabia, Marcel Iancu, Max Ernst.
*razboi mondial (Primul/al Doilea ~) (-di-al) s. propriu n.
RAZBOAIELE BALCANICE, denumire a doua razboaie purtate in Peninsula Balcanica. Primul R.B. (oct. 1912-mai 1913), razboi de eliberare nationala, purtat de Alianta balcanica (Bulgaria, Serbia, Grecia, Muntenegru) impotriva Imp. Otoman; s-a incheiat cu victoria Aliantei. Prin Pacea de la Londra (mai 1913), Turcia restituia toate posesiunile din Europa, cu exceptia orasului Istanbul si a unui mic teritoriu din jurul orasului, iar Albaniei i se recunostea independenta (proclamata la 28 nov. 1912). ◊ Al doilea R.B. (iun.-aug. 1913), razboi care a avut loc intre Bulgaria, pe de o parte, si Grecia, Serbia, Muntenegru, Romania si Imp. Otoman, pe de alta parte, incheiat cu infrangerea Bulgariei. Potrivit Tratatului de Pace de la Bucuresti (28 iul./10 aug. 1913), Bulgaria ceda S Macedoniei si V Traciei Greciei, N Macedoniei Serbiei, regiunea din S Dobrogei (Cadrilaterul) intra in componenta Romaniei, iar o parte a Traciei rasaritene, cu Adrianopolul, revenea Turciei potrivit unui tratat turco-bulgar (29 sept. 1913) incheiat la Istanbul. R.B. au provocat ascutirea contradictiilor internationale, contribuind la izbucnirea Primului razboi mondial.
RAZVAD, com. in jud. Dambovita, situata in zona de contact a C. Targovistei cu Subcarpatii Ialomitei, pe stg. vaii Ialomitei; 8.516 loc. (2005). Statie (in satul R.) si halta de c. f. (in satul Valea Voievozilor). Expl. de petrol. Punct muzeal cu colectii de istorie si etnografie (in satul R.). In satul Gorgota se afla biserica Schimbarea la Fata, ctitorie din anii 1554-1557 a domnului Patrascu cel Bun, incendiata de turci in 1597 si refacuta de mai multe ori (1612, 1623, 1836, 1968). In satul R., atestat documentar in 1431, exista bisericile Adormirea Maicii Domnului (1859) si Sf. Nicolae (1868), cladirea Primariei (sec. 19), conacul Vladenilor (inceputul sec. 20) si un monument inchinat eroilor Primului razboi mondial, iar in satul Valea Voievozilor, biserica Adormirea Maicii Domnului (1824).
COVENTRY {cavəntri], oras in Marea Britanie (Anglia) la E de Birmingham; 645 mii loc. (1981, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Constr. de masini (automobile, avioane si motoare, motociclete, tractoare, masini unelte) si de aparataj electronic; textile (matase); electrometalurgie (aluminiu); optica. Vestigii de fortificatii (sec. 14), turnul vechii catedrale (sec. 14). Muzeu. Universitate. Bombardat salbatic de aviatia germana in al doilea razboi mondial (1940-1941).
CROHMALNICEANU, Ovid S. (1921-2000, n. Galati), critic literar roman. Comentator al fenomenului literar contemporan („Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale”), monografii despre T. Arghezi, L. Blaga. Proza stiintifico-fantastica („Istorii insolite”).
RADAR (‹ fr., germ.; engl. ra[dio] d[etecting] a[nd] r[anging], „detectare si localizare prin radio”). s. n. Sistem de radiolocatie in care, cu ajutorul unul tub catodic si al unei aparaturi anexe, se determina directia si distanta la care se afla diverse obiecte indepartate (avioane, obstacole etc.); se bazeaza pe emiterea unor unde radio si receptionarea acestora dupa reflectarea lor de catre obiectul urmarit. Sin. radiolocator. Isi are originea in opera experimentala a lui H. Hertz la sfarsitul anilor 1880. Primul r. a fost realizat in 1904 de germanul C. Hulsmeyer. In 1934, francezul Pierre David a experimentat cu succes un sistem de detectare electromagnetica a avioanelor. A fost dezvoltat in timpul celui de-al Doilea razboi mondial; azi r. este folosit mult mai simplu, in identificarea si monitorizarea satelitilor artificiali pe orbitele pamantene, ca ajutor de navigatie pentru avioane si vasele maritime si pentru controlul traficului aerian in jurul marilor aeroporturi; de asemenea, r. este folosit de politia rutiera pentru a stabili viteza vehiculelor auto.
JUNKERS [junkərs], Hugo (1859-1935), inventator si industrias german. Pionier in domeniul constructiei monoplanelor si a aparatelor de zbor cu structura in intregime metalica. In 1910 a infiintat, la Dessau, o fabrica de avioane, unde, ulterior, s-au construit aparate aparate de zbor folosite de Germania in timpul celui de-al doilea razboi mondial. A mai construit motoare Diesel pentru avioane si a proiectat unul dintre primele motoare cu turboreactie.
SAN, rau in SE Poloniei, afl. dr. al Vistulei, la NE de Sandomierz; 397 km. Izvoraste din m-tii Carpati si formeaza pe o portiune frontiera polono-ucraineana. Lupte puternice in Primul razboi mondial (mai 1915), intre trupele ruse si cele germane.
LANGER [laŋger], Frantisek (1888-1965), medic si scriitor ceh. Povestiri inspirate din realitatile siberiene ale primului razboi mondial (a luptat in Legiunea cehoslovaca impotriva bolsevicilor in razboiul civil) sau din viata orasului Praga („Lupul de fier”, „Baietii si pumnalul”). Se afirma in special ca dramaturg („Camila trece prin urechile acului” – comedie, „Periferie”, „Ingeri printre noi”).
LACOUR-G***T [lakur gaie], Goerges (1856-1934), istoric francez. A publicat mai multe studii despre romani („Chestiunea romanilor din Austro-Ungaria”, „Romanii din Transilvania sub jugul maghiar”, „Trecutul Romaniei”); in timpul primului razboi mondial a sustinut cauza unitatii politice a poporului roman. M. de onoare al Acad. Romane (1919).
RENOUVIN [renuvē], Pierre (1893-1974), istoric francez. Prof. univ. la Sorbona. Studii asupra Primului razboi mondial si al relatiilor internationale („Criza europeana si Marele razboi 1904-1918”, „Istoria relatiilor internationale”).
REXISM (‹ lat.) s. n. Miscare politica profascista antiparlamentara (1935) in Belgia, intemeiata de Leon Degrelle, care initial a avut numerosi aderenti. Dupa al Doilea razboi mondial a fost interzisa.
ROVANIEMI, oras in N Finlandei, la jonctiunea raurilor Remijoki si Ounasjoki, dincolo de Cercul Polar; 35,4 mii loc. (2000). Centrul ad-tiv al Laponiei finlandeze (prov. Lappi). Planurile orasului R. reconstruit dupa al Doilea razboi mondial au fost executate de Alvar Aalto. Exploatari de cherestea. Turism (sporturi de iarna).
ROY [rua], Jules (1907-2000), scriitor francez. Proza marcata de experienta sa din al Doilea razboi mondial („Reintoarcerea din Infern”, „Cavalerii Soarelui”). Eseuri („Pasiunea si moartea lui Saint-Exupery”).
ROYAL AIR FORCE (R.A.F.) [roiəl εər fors], serviciu militar britanic, creat in 1911, insarcinat cu apararea spatiului aerian. S-a ilustrat in cele doua razboaie mondiale.
ROCKFELLER [rakifelər], familie de oameni de afaceri, filantropi si oameni politici din S.U.A. 1. John Davison (1839-1937), industrias si filantrop american. Continuand afacerile cu petrol ale tatalui sau, a fondat (1862) prima antrepriza petroliera, in 1863 o rafinarie de petrol, apoi (1870) imperiul industrial Standard Oil Company, cu peste 30 de corporatii, care i-a adus venituri imense. Dedicandu-se activitatilor filantropice, a creat Fundatia R. (1913), Universitatea R. din Chicago (1902), Institutul R. pentru cercetari medicale din New York (1901), care a devenit (din 1954) Universitatea R. Prin generozitatea lui a fost refacuta (dupa distrugerile din Primul razboi mondial) catedrala Notre-Dame din Reims. 2. John D. Jr. (1874-1960), industrias si filantrop american. Fiul lui R. (1). A continuat donatiile tatalui sau (locul pe care s-a construit sediul Natiunilor Unite), a construit Center R. si a restaurat in stil colonial Williamsburg. 3. Nelson Aldrich (1908-1979), om politic si filantrop american. Nepotul lui R. (1). Vicepresedinte al S.U.A. (1974-1977), in timpul lui G. Ford. Colectionar de arta. A facut donatii la Muzeul de Arta Moderna si a fondat Muzeul de Arta Primitiva, ambele in New York.
JUKOV, Gheorghi Konstantinovici (1896-1974), maresal sovietic. Unul dintre marii comandanti militari in razboiul dus impotriva Germaniei naziste. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, a fost seful Marelui Stat Major (1941), comandant al mai multor fronturi („de Rezerva”, aug.-sept. 1941; „Leningrad”, sept.-oct. 1941; „Frontul de Vest”, 1941-1942; „Frontul I Ucrainean”, mart.-mai 1944; „Frontul I Bielorus”, 1944-1945) si loctiitor al comandantului suprem (1942-1945). La 8 mai 1945 a primit si semnat capitularea Germaniei ca reprezentant al guvernului sovietic. Comandant al trupelor sovietice si guvernator militar in Germania (1945-1946), Ministru al Apararii al U.R.S.S. (1955-1957). Memorii.
SAVOIA, Luigi Amedeo, duce de Abruzzi (1873-1933), militar si explorator italian. A efectuat ascensiuni in Alpi, Alaska si Ruwenzori. A comandat unitati navale in Primul razboi mondial.
RIDGWAY [ridguei], Mattew B. (1895-1993), general american. In cel de-al Doilea Razboi mondial s-a remarcat la comanda unor unitati aeropurtate si de parasutisti care au invadat Sicilia (iul. 1943) si au participat la debarcarea din Normandia (iun. 1944). Comandant al armatei a 8-a americane in razboiul din Coreea (declansat in 1950). I-a succedat generalului D. Mac Arthur la comanda fortelor aliate din Extremul Orient (1951), devenind apoi comandant suprem al fortelor N.A.T.O. (1952) si sef al Statului Major (1953-1955).
SAXA-COBURG-GOTHA, casa regala britanica (1901-1917) care a succedat dinastia de Hanovra, la moartea ultimei sare reprezentante, regina Victoria (22 ian. 1901). Numele dinastiei de Saxa-Coburg-Gotha vine de la sotul reginei Victoria (din 1840), nascut german, principele Albert (Franz Albrecht August Karl Emmanuel) de Saxa-Coburg-Gotha (1819-1861), ca principe consort al reginei Victoria. Intr-o vie atmosfera antigermana din timpul Primului razboi mondial, regele George V (1910-1936) a proclamat, la 17 iul. 1917, ca descendentii masculini ai reginei Victoria au adoptat numele de familie Windsor (asa se numeste un castel, situat in orasul New Windsor, comitatul Berkshire, din S Angliei, la 32 km S de Londra, principala resedinta a regilor englezi incepand cu sec. 11, din timpul lui William Cuceritorul).
*razboi mondial (Primul/al Doilea ~) (-di-al) s. propriu n.
OBERTH, Hermann (1894-1989, n. Sibiu), fizician si inventator german originar din Romania. Prof. la Sighisoara si Medias. Unul dintre inventatorii astronauticii. Alaturi de C.E. Tiolkovski si R.H. Goddard, este considerat pionier la zborurilor cosmice. A conceput (1942) primele rachete balistice cu raza mare de actiune din lume; a colaborat cu W. von Braun, la Peenemunde, la realizarea rachetelor V1 si V2; a elaborat (1947) proiectul unei rachete cu trei trepte pentru explorarea cosmosului; a inventat procedeul si dispozitivul de combustie rapida (efectul O., 1931), in acelasi an luand startul si prima racheta cu combustibil lichid construita dupa conceptia sa. Dupa al Doilea razboi mondial lucreaza in Italia (1955) si in S.U.A. (dupa 1955). Lucrari: „Racheta pentru zborul in cosmos”, „Zborul rachetelor si zborul in vid”. M. de onoare post-mortem al Acad. Romane (1991).
POPOVICI, Titus (1930-1994, n. Oradea), scriitor roman. M. coresp. al Acad. (1974). Proza de observatie realista, urmarind dramatice procese de constiinta in anii celui de-al Doilea razboi mondial („Strainul”, „Moartea lui Ipu”) si implicatiile psihologice si sociale ale reformei agrare din 1945 („Setea”). Teatru („Passacaglia”), note de drum, scenarii de film („Valurile Dunarii”, „Dacii”, „Padurea spanzuratilor”, „Mihai Viteazul”, „Puterea si Adevarul”, „Horea”, „Lumini si umbre”, „Secretul lui Bachus”).
PERSHING [pə:rʃiŋ], John Joseph (1860-1948), general american. A servit in razboaiele cu Cuba (1898), Filipine (1899-1903 si 1906-1913) si Mexic impotriva lui Pancho Villa (1916). Comandant al Corpului Expeditionar S.U.A. in Europa (1917-1919) in timpul Primului razboi mondial, Sef al Marelui Stat-Major al S.U.A. (1921-1924). Memorii.
PACIFISM (‹ fr.) s. n. Curentul de gandire intemeiat pe umanism si pe rationalismul unor sisteme filozofice iluministe ai carui reprezentanti se pronunta impotriva oricaror razboaie, indiferent de caracterul lor. Considera ca razboaiele pot fi evitate prin negocieri, dezarmare, propaganda in favoarea pacii, avand un rol pozitiv in realizarea unui climat de destindere, de nonviolenta. Aspiratiile oamenilor catre pacea universala se regasesc din Antichitate (Xenofon, Socrate), capatand noi valente in Renastere. In epoca moderna Rousseau, J. Bentham, Novalis au elaborat tratate in care au sustinut aceasta idee. Initiativa, cu caracter democratic, a p. a fost sprijinita de activitatea unor institutii (Societatea Americana pentru Pace, 1828) sau de congrese internationale (Bruxelles, 1848, Paris, 1889 s.a.). In 1891 s-a deschis, la Berna, un Birou International Permanent de Pace. A. Nobel a instituit intre premiile acordate de Academia suedeza unul destinat militantilor pentru pace. Miscarile pentru pace au devenit si mai puternice in urma conflagratiilor mondiale si a razboaielor din Vietnam, Iraq s.a., O.N.U. si alte organisme europene si mondiale incurajand deschis activitatile pacifiste.
razboi1 ~oaie n. 1) Conflict armat intre doua sau mai multe state, grupuri sociale etc. ~ mondial. ~ colonial. ◊ ~ de eliberare nationala lupta armata a popoarelor impotriva cotropitorilor straini in vederea cuceririi independentei si apararii suveranitatii statului. ~ rece stare de tensiune in relatiile internationale, caracterizata prin mentinerea unei incordari permanente intre statele cu oranduiri sociale diferite. 2) fig. Schimb de vorbe rastite, adesea ofensatoare; sfada; cearta. /<sl. razboj
FONDUL NATIUNILOR UNITE PENTRU COPII (U.N.I.C.E.F.; in engl.: United Nations Chldren’S Fund). Creat la 11 dec. 1946, cu sediul la New York (S.U.A.), cu scopul de ajuta copiii din tarile devastate de razboi cu alimente, medicamente si imbracaminte. Prin Rezolutia Adunarii Generale din 6 oct. 1953 programul O.N.U. de ajutoare a copiilor a capatat un caracter permanent. La 2 sept. 1990 a intrat in vigoare conventia asupra dreptului copilului, iar la 29 sept. acelasi an U.N.I.C.E.F. a convocat la New York un summit mondial cu participarea a 71 de sefi de stat sau de guvern, care adopta un plan de actiune in sprijinul copiilor. U.N.I.C.E.F. este un organism specializat in sistemul O.N.U., cu statut semiautonom. Pentru activitatea sa a fost distins in 1965 cu Premiul Nobel pentru Pace.
