PANACEU ~e n. 1) (la alchimisti) Medicament considerat atotvindecator. 2) fig. Remediu contra tuturor relelor; solutie salvatoare in orice situatie. /<lat. panacea, fr. panacee

A QUELQUES CHOSE MALHEUR EST BON (fr.) si raul e bun la ceva – In tot raul este si un bine.

Elpis, la greci, zeita Sperantei, identificata cu Spes din mitologia romana. Cind Pandora a desfacut cutia in care erau inchise toate relele si le-a dat drumul in lume, speranta singura, uitata la fund, le-a ramas muritorilor.

Epimetheus, unul dintre titani. Era fiul lui Iapetus si al Clymenei si frate cu Atlas, Menoetius si Prometheus (v. si Prometheus). Atunci cind Prometheus l-a infruntat pe Zeus, acesta s-a servit de Epimetheus ca sa se razbune. El i-a daruit-o pe Pandora – cu care Epimetheus a avut si o fiica, Pyrrha – abatind in felul acesta asupra oamenilor toate relele (v. Pandora).

PECINGINE ~i f. 1) Boala contagioasa a pielii manifestata prin eruptii, care, uscandu-se, provoaca mancarime si formeaza o crusta, care apoi se cojeste, lasand pete albicioase. ◊ A se intinde (sau a se raspandi) ca ~ea a se extinde peste tot. 2) fig. rau care capata o amploare din ce in ce mai mare. 3) Petic de pamant cultivat de pe care a pierit vegetatia; loc gol intr-o semanatura. 4) Pata de igrasie sau de mucegai pe un zid. /<lat. petigo, ~ginis

schirnogi, schirnogesc, vb. IV (reg.) 1. a face sa devina sau a deveni schirnog (infirm). 2. (in forma: schirnova; despre lucruri) a stramba (rau, de tot).

BAZIN, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatra, din ciment etc. ♦ Rezervor de apa amenajat pentru inot sau pentru sporturile care se practica in apa. 2. (Si in sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un rau, un fluviu, un lac sau o mare isi aduna apele. ♦ Regiune delimitata de albiile tuturor afluentilor unui rau sau ai unui fluviu. ◊ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajata pentru stationarea vaselor (in vederea incarcarii si descarcarii lor). ♦ Regiune geografica bogata in zacaminte de minereuri, in special de carbuni. 3. (Anat.) Cavitate situata in partea inferioara a abdomenului si constituita din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin.

BALACI vb. (reg.) a (se) stiobalcai, (Mold.) a (se) linciuri, (prin Munt.) a (se) talbacai. (Se ~ toata ziua la rau.)

INVAT ~uri n. pop. 1) Obicei rau; deprindere rea; narav; apucatura. ◊ tot ~ul are si dezvat constrans de imprejurari, te dezobisnuiesti de orice deprindere. 2) Argumentare menita sa convinga pe cineva sa procedeze intr-un anumit fel. /v. a invata

TEODICEE f. Doctrina filozofico-religioasa conform careia lumea este o creatie perfecta a divinitatii, iar raul are cu totul o alta origine decat cea divina si existenta lui nu poate pune la indoiala bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu. /<fr. theodicee

KARMA (KARMAN) (‹ engl., fr.; cuv. sanscrit „actiune”) subst. (In hinduism si alte religii orientale – jainism, budism) Forta impersonala, care cantareste toate faptele, bune si rele, pe care orice fiinta le intreprinde in decursul vietii si, totodata, forta implacabila care determina, in cadrul ciclului de transmitere a sufletelor, calitatea vietii urmatoare.

rau³ rele n. 1) Calitate care intruchipeaza tot ce este negativ. ~l aduce daune. ◊ De ~l cuiva din cauza cuiva. Cu parere de ~ cu regret. A vrea (sau a voi, a dori) (cuiva) ~l a dori (cuiva) sa aiba parte de lucruri neplacute. De bine, de ~ desi nu este asa cum trebuie, dar te poti impaca si cu ceea ce este. A meni ~ a prezice cuiva o nenorocire; a cobi. Uita-te-ar relele! urare glumeata de bine la adresa cuiva. ~ de mare stare de boala care apare la unii calatori pe mare. ~ de munte stare de indispozitie generala care apare in timpul urcarii la mari inaltimi. 2) Principiu care vine in contradictie cu morala; fapta nesocotita. ◊ A vorbi de ~ pe cineva a barfi pe cineva. /<lat. reus

SAGA sagi f. pop. Fapta sau vorba plina de haz, menita sa produca veselie; gluma. ◊ In ~ fara intentii rele; in gluma. Fara ~ cu toata seriozitatea. Nu ~ in toata puterea cuvantului. A se intrece cu ~a a intrece masura; a-si permite prea multe. A lasa ~a (la o parte) a inceta de a mai glumi; a se face serios. /<bulg. sega

DACA² conj. 1) (exprima un raport conditional) In caz ca. Daca va ploua, vom avea roada. 2) (exprima un raport cauzal) Fiindca; precum ca; deoarece; pentru ca; dat fiind ca; intrucat; de vreme ce; o data ce. Daca nu stia singur, umbla de la unul la altul. 3) (exprima un raport temporal) Cand; dupa ce. Daca se face ziua, plec mai departe. 4) (exprima un raport completiv) El intreaba daca pleci. 5) (serveste drept mijloc de introducere a propozitiilor optative independente) De. Daca s-ar face ziua! 6) (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca. Chiar daca e timp rau, avionul va decola. / de + ca

NEGRU¹ n. 1) Culoare neagra; negreala. ◊ A asterne ~ pe alb a scrie. A deosebi albul de ~ a deosebi binele de rau. A face albul ~ si ~l alb (sau a face din ~ alb si din alb ~) a prezenta lucrurile altfel decat sunt in realitate; a denatura; a falsifica. A vedea (sau a zugravi) totul (sau toate) in ~ a considera lucrurile mai rele decat sunt in realitate; a fi pesimist. (Nici) cat (e) ~ sub unghie foarte putin. 2) Intuneric de nepatruns; intunecime; bezna. ◊ A i se face cuiva ~ inaintea (sau pe dinaintea) ochilor a i se face cuiva rau din cauza unei dureri sau a unei emotii negative puternice. 3): (A fi) in ~ a fi imbracat in vesminte de doliu; (a fi) indoliat. 4) Preparat cosmetic (pentru gene, sprancene etc.) de culoare neagra; rimel. /<lat. nigrum

rau² rea (rai, rele) 1) (in opozitie cu bun) Care are insusiri negative; lipsit de calitati bune. Purtare rea. ◊ Viata rea (sau trai ~) viata plina de greutati; trai zbuciumat. Vorbe rele barfeli; calomnii. Veste rea veste care intristeaza. ~ conducator de caldura (sau de electricitate) care nu transmite caldura (sau electricitate). A duce casa rea cu cineva a se certa tot timpul; a trai in dusmanie. A-si face sange ~ (sau inima rea) a se mahni; a se intrista. 2) Care este cainos la suflet; plin de rautate; avan. Om ~. ◊ Poama rea (sau soi ~) persoana cu apucaturi, deprinderi urate. ~ de mama focului foarte rau. ~ la inima lipsit de omenie; hain. 3) (despre actiuni, fapte ale oamenilor) Care contravine regulilor moralei. Purtare rea. Deprinderi rele. 4) (in superstitii) Care aduce sau prevesteste nenorociri. Semn ~. Vis ~. /<lat. reus

PUTI, put, vb. IV. Intranz. A raspandi un miros greu, neplacut; a mirosi urat. ◊ Expr. A puti locul sub cineva sau a-i puti cuiva urma, se spune despre cineva foarte lenes. A puti a pustiu = a fi gol. Nici nu pute, nici nu miroase = nu-i nici bun, nici rau; e asa si-asa. Parca ii tot pute ceva, se spune despre cel care este mereu nemultumit. A-i puti a... = a simti miros de... ♦ Fig. (Fam.; urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A avea ceva in cantitate mare, a fi plin de... Pute piata de mere. – Lat. *putire (= putere).

NEAGA s. f. sg. (Pop.) Persoana incapatanata, rea, care contrazice mereu si care face totul numai dupa capul ei. ◊ Expr. A sta neaga-rea pe capul cuiva (sau in spinarea cuiva) = a nu lasa in pace pe cineva, a nu-l slabi din ochi. – Et. nec.

BAZIN, bazine, s. n. 1. Rezervor de apa construit din piatra, din ciment etc., avand diferite intrebuintari. ♦ Parte a unui port unde stationeaza vasele. 2. Tinut udat de un rau sau de un fluviu, impreuna cu toti afluentii sai. 3. Regiune geografica bogata in zacaminte de minereuri, in special de carbuni. 4. Cavitate formata din cele doua oase iliace. – Fr. bassin.

SABAR, rau, afl. stg. al Argesului, pe terit. com. Hotarele (jud. Giurgiu); 144 km. Izv. din SE piemontului Candesti, de la 450 m alt., curge mai intai pe directia N-S, iar pe terit. com. Crangurile (jud. Dambovita) isi schimba directia catre SE, avand, pe tot parcursul, albia paralela cu aceea a raului Arges, cuc care formeaza o lunca comuna, folosita cu precadere in legumicultura. Afl. pr.: Potopul (considerat de unii geografi ca izvor pr. al Sabarului, cu o lungime de 45 km), Suta, Ciorogarla. Cunoscut (in cursul superior) si sub numele Rastoaca.

INRAI vb. 1. (pop.) a (se) indraci, (inv. si reg.) a (se) rai, (reg.) a (se) incaina. (X s-a ~ de tot.) 2. v. agrava.

ATAT¹ adv. 1) In asemenea masura; asa. 2) Pentru ultima oara; mai mult nu. ~ a mai vazut-o! ◊ tot ~! este totuna! degeaba! Cu ~ mai bine (sau mai rau) se spune cand se creeaza o situatie mai favorabila (sau mai nefavorabila) pentru cineva. [Var. atata] /<lat. eccum-tantum

IPOTESTI-CANDESTI, cultura materiala a populatiei autohtone de pe terit. Romaniei din sec. 6-7, denumita astfel dupa numele satelor Ipotesti (Olt) si Candesti (Buzau), unde a fost identificata si datata. Raspandita pe tot terit. tarii. Asezari mai importante: Ciurel (Bucuresti), valea raului Budureasca (Buzau), Targsoru Vechi (Prahova), Cernat (Covasna), Dodesti (Vaslui), Botosana (Suceava) s.a.

PACINO, Al (pe numele adevarat Pacino Alfred James) (n. 1940), actor si regizor american de film. Roluri in drame si filme de actiune, cele mai multe fiind expresia unei sfasieri interioare intre bine si rau („Nasul”, „Serpico”, „Dupa-amiaza de caine”, „”Dreptate pentru toti„, ”Autor! Autor!„, ”Pact cu diavolul„, ”Un om, un rege„). A debutat ca regizor cu filmul ”In cautarea lui Richard„, in care a fost si actor si producator. Premiul Oscar: 1992 (”Parfum de femeie„).

cristal n., pl. e (lat. crystallum si crystallus, vgr. krystallos, d. kryos, frig, ger, gheata [!], it. cristallo, fr. cristal; pol. krysztal. V. criolita, clondir). Forma simetrica pe care o iau unele substante minerale (sau si neminerale) cind trec din stare lichida in solida: cristale de cuart, de zahar. Sticla de cea mai buna calitate, foarte curata si limpede. Cristal de stinca, cuart. – Vulg. clestar (cu toate ca Delv. Iosif Anghel s.a. au avut rau gust de a zice asa supt [!] pretext ca asa zice poporu. In realitate, poporu nu stie de acest cuvint). Biblia d. 1688 zice cristal, probabil dupa pol. ori dupa ung. kristaly, de unde Ardelenii zic cristal. Alte forme vulgare is crestal si clistar.

PERSECUTA, persecut, vb. I. Tranz. A urmari pe cineva cu perseverenta in toate actiunile sale cu scopul de a-i pricinui un rau; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptati. ♦ A urmari cu perseverenta, a nu slabi, a obseda. Ideea ma persecuta. – Din fr. persecuter.

GREU¹ adv. 1) Cu mari eforturi. A citi ~. A trai ~. ◊ A-i veni ~ a) a-i fi neplacut; b) a ezita. 2) Incet si cu osteneala. Timpul trece ~. 3) Cu (toata) greutatea; greoi. A se lasa ~ pe pat. 4) Foarte tare; rau; grav. A fi ~ bolnav. /<lat. grevis

PREA adv. Peste masura (de mult, de tare etc.); extrem (de bine, de frumos etc.). ◊ A fi ~ din cale-afara (sau ~ de tot) a fi iesit cu totul din comun. Nici ~-~, nici foarte-foarte nici bine, nici rau; potrivit; asa si asa. Se ~ poate s-ar putea; este posibil. /<sl. pre

PANDEMONIU s.n. (Mit.) Loc imaginar situat in infern, unde se presupunea ca se aduna demonii; adunarea, sfatul demonilor. ♦ (Fig.) Adunare de banditi, de oameni rai, de scelerati. [Pron. -niu. / < fr. pandemonium, cf. gr. pas – tot, daimon – demon].

H********E s. f. 1. insusire a unui corp cu temperatura omogena si constanta. 2. proprietate a apelor din rauri, lacuri sau mari de a avea aceeasi temperatura pe toata grosimea stratului de apa. (< fr. h*********e)

PESIMISM s. n. Atitudine a omului care priveste cu neincredere viata si pe semenii sai si care considera ca toate situatiile au un deznodamant fatal; conceptie filozofica, opusa optimismului, potrivit careia raul, iluzia, suferinta predomina in lume si nu pot fi inlaturate, fiindu-i inerente. ♦ Sentiment de tristete, de amaraciune si de neliniste; stare sufleteasca de deprimare. – Din fr. pessimisme, germ. Pessimismus.

DEZRADACINA, dezradacinez, vb. I. Tranz. 1. A scoate o planta din pamant cu radacina cu tot. 2. Fig. A face sa dispara cu desavarsire o idee, o deprindere (rea); a starpi. – Dez- + radacina.

ATATICA adj. invar. (Adesea substantivat) Foarte mic, o nimica toata. ♦ Catusi de putin. N-am gasit la omul asta macar atatica rau (CARAGIALE). – Din atat¹ + suf. -ica.

PESIMISM s. n. 1. predispozitie de a vedea totul intr-o lumina sumbra, deprimanta. 2. conceptie filozofica potrivit careia in lume predomina raul, suferinta, absurdul. (< fr. pessimisme)

BOGOMILISM (‹ fr. {i}; {s} Bogomil) s. n. Doctrina crestina eretica de esenta maniheista bazata pe dualismul binelui (Dumnezeu, care creeaza lumea spirituala vesnica si nevazuta) si raului (Satan, care creeaza lumea vizibila: pamint, cer, stele, animale, plante); omul este constituit tot din din doua forte antagonice: trupul stapinit de Satan, si sufletul, stapinit de Dumnezeu. Influentata de gnosticism si de pavlicieni, a influentat la rindul sau, pe catari. Potrivit unei traditii promotorul ei a fost preotul Bogomil, care a predicat intre 927 si 950 in Bulgaria. Larg raspindita in Pen. Balcanica in sec. 10-14 (pina in sec. 17 ca secta). Ideile b. si-ai gasit ecou si in miturile cosmogonice romanesti.

AD CALENDAS GRAECAS (SOLVERE) (lat.) (a plati) la calendele grecesti – Suetoniu „De vita XII Caesarum”, 87. Niciodata. Ironie la adresa rau-platnicilor, grecii neavand, ca romanii, calende (prima zi a lunii), cand se achitau toate datoriile.

VARGA, (1) vergi, (2) vargi, s. f. I. 1. Nuia lunga, subtire si flexibila, taiata de obicei dintr-o ramura dreapta de arbore. ◊ Expr. (Adesea adverbial) A tremura varga (sau ca varga) = a tremura foarte tare, din tot corpul (de frica sau de frig). (A fi) varga lui Dumnezeu = (a fi) foarte rau, aspru, crunt. ♦ (La pl.) Manunchi de bete taiate egal, cu care se aplicau in trecut pedepse corporale. ♦ Lovitura aplicata cuiva cu varga (I 1); urma lasata pe corp de o astfel de lovitura. ♦ Bat de undita. ♦ Vergea cu care se incarcau in trecut pustile si cu care se curata teava pustii. ♦ Bagheta. ♦ Vergea subtire de metal. 2. Compus: (Bot.) varga-ciobanului = a) planta erbacee cu tulpina si ramurile tepoase, cu flori liliachii, dispuse in capitule (Dipsacus silvester); b) scaius; varga-de-aur = splinuta (Solidago virgaurea). II. (Pop.) Dunga (in special la o tesatura). – Lat. virga.

PERSECUTIE s.f. Urmarire a cuiva pentru a-i face un rau pe nedrept; prigoana, persecutare. ◊ Mania persecutiei = idee fixa a cuiva ca este persecutat de toata lumea. [Var. persecutiune s.f. / cf. fr. persecution, lat. persecutio].

IMPOSIBIL, -A adj. Care nu se poate face, nu este posibil, nu poate sa existe. ♦ (Fam.) Nesuferit, rau, insuportabil. // s.n. Lucru cu neputinta de realizat, irealizabil. ◊ A face imposibilul = a face totul pentru a realiza ceva. [Cf. fr. impossible, it. impossibile, lat. imposibilis].

A SECA sec 1. tranz. 1) (rauri, mlastini, terenuri etc.) A face sa devina sec; a asana; a usca. ◊ ~ de puteri (sau de vlaga) a face sa-si epuizeze toata forta fizica; a istovi; a vlagui; a epuiza; a extenua. 2) fig. A supune unor chinuri morale. 2. intranz. 1) (despre rauri, lacuri etc.) A deveni sec; a ramane fara apa; a se usca. 2) fam. (despre parti ale corpului) A degrada fizic; a se usca; a se atrofia. 3) (despre rezerve) A disparea complet; a secatui; a se epuiza. /<lat. siccare

BANAT, (3) banaturi, s. n. (Reg.) 1. Stare de durere sufleteasca, tristete, jale; parere de rau. Cu ochii plini De lacrimi si banat (COSBUC). 2. Suparare, necaz, ciuda. Nu stiu ce-i cu tine, Ca tot porti banat (COSBUC). ◊ Expr. (Ca formula de politete) A nu-i fi cuiva cu banat = a nu lua in nume de rau rugamintea sau intrebarea cuiva. 3. Invinuire, repros; mustrare. Poate ca nu veti aduce banat... profesorului (CREANGA). 4. Banuiala. – Magh. banat.

1) as v. ajutator (lat. vŏlebam, [imperfectu lui volo] din care s´a facut vurea, vrea [ca vream d. vreau si-a adaugat mai tirziu m de la pl.], apoi s´a adaugat lat. sic, asa [rom. si] ca si in acelasi, si s´a facut reasi [ca la Istrieni], apoi as. tot asa celelalte pers.: volebas, -at, -amus, -atis,. ebant au dat rom. vureai, vurea, vuream, vureati, vurea, apoi vreai, vrea, vream, vreati, vrea, apoi reai, rea [influentat de ajutatoru are, ar´, cum se vede de la Cost. 1, 289, 290 si 309: n´are hi halduit, are hi rasarit, s´are hie uitat], ream, reati, rear [ca la Istrieni] si, in sfirsit, ai, ar, am, ati, ar (face). V. voi 2.

COR¹, coruri, s. n. 1. Grup de cantareti care executa impreuna o compozitie muzicala. ◊ Loc. adv. In cor = (toti) deodata, in acelasi timp, impreuna. ◊ Expr. A face cor cu altii = a face cauza comuna cu altii, a se solidariza cu altii (in scopuri rele). ♦ Compozitie muzicala destinata sa fie cantata de mai multe persoane; executarea unei astfel de compozitii. 2. (In teatrul antic) Grup de actori care luau parte la desfasurarea actiunii dramatice ca personaj colectiv, exprimand, prin cantec, recitare, mimica sau dans, opinia publica; p. ext. versurile cantate de acest grup. – Din lat. chorus. Cf. germ. Chor.

PERSECUTIE, persecutii, s. f. Urmarire nedreapta si perseverenta a cuiva, cu intentia de a-i provoca un rau, un neajuns; prigoana; (cu sens atenuat) nedreptate repetata cu insistenta; persecutare. ◊ Mania persecutiei = stare patologica manifestata prin ideea fixa a cuiva ca este persecutat de toata lumea. – Din fr. persecution.

metehau (-ai), s. m. – Pocitanie, slutenie; badaran. Creatie expresiva, cf. matahai, motirca. In Mold., sensul de „prost, nating” care apare in toate dictionarele, nu este decit secundar, cf. poezia populara: de la noi a treia casa este-o nevasta frumoasa si barbatu-i metehau, aude si vede rau. Pentru sens, cf. meteahna. Nu are feminin, poate pentru specializarea sa in sensul propriu de matahala. E dubletul lui meteleu, s. m. (Trans., pocitanie, prost), meteloaie, s. f. (badaranca, p*********a).

ATAT², adv. 1. In asemenea masura, asa de mult (sau de tare, de bine, de scump etc.). ◊ Expr. Atat..., cat... = in acelasi grad, numar, pret etc. ca si... Atat... cat si... = si... si...; nu numai... ci (si)... tot atat = acelasi lucru, tot una, egal; indiferent. Inca pe atat = (aproape) inca o data aceeasi masura, suma etc. 2. (Indica o gradatie; in expr.) Cu atat mai bine (sau mai rau) = mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atat mi-a (sau ti-a etc.) fost = pana aici mi-a (sau ti-a etc.) fost viata, sanatatea etc.; cu asta s-a sfarsit. Atat (numai sau doar) ca... = numai ca..., doar ca... Cu cat... cu atat sau cu atat... cu cat = pe masura ce... tot mai mult... Atat... atat... = in masura in care... Atat stiu, atat spun. 3. Pentru cea din urma oara, mai mult nu. Eu atat iti spun. [Var.: atata adv.] – Lat. eccum-tantum.

RADACINA ~i f. 1) Organ al plantelor superioare, care indeplineste functia de fixare in sol si de absorbire a apei si a substantelor nutritive. ◊ A prinde ~ (sau ~i) a) a da radacina; b) a se stabili intr-un loc pe un timp indelungat; a se statornici. 2) anat. Parte a unui organ animal, prin care acesta este fixat intr-un tesut organic. 3) fig. Temelie a unui lucru. ◊ A curma (sau a starpi, a taia) raul din (sau de la) ~ a inlatura un rau in mod radical. 4) mat. Numar care, ridicat la o anumita putere, da numarul dat; radical. ~ patrata. 5) lingv. Element al unui cuvant dotat cu sens lexical si comun pentru toate cuvintele din aceeasi familie; radical. 6) fig. Locul unde s-a nascut cineva; neamul din care se trage; origine; izvor; obarsie; provenienta. [G.-D. radacinii] /<lat. radicina

EVA (in „Vechiul Testament”), nume dat primei femei in virtutea menirii ei de a fi „mama a tuturor celor vii”; sotia lui Adam, creata de Dumnezeu din coasta acestuia. Ispitita de sarpe (diavol), E., si, la indemnul ei, Adam incalca porunca divina, mancand din pomul cunoasterii binelui si a raului (pacatul originar), ambii fiind alungati din Rai. Cu Adam a avut trei fii (Cain, Abel si Seth) si mai multe fiice. ◊ Expr. Fiica a Evei = femeie; in sens peiorativ, femeie frivola.

adun, a -a v. tr. (lat. aduno, -are d. ad, la, si unus, unu; it. adunare). Reduc o multime la unu, fac adunarea: am adunat toate cifrele String: a aduna bani albi pentru zile negre (Prov). Culeg: albinele aduna mierea din flori V. refl. Ma reunesc: a tunat si s' au adunat (Expresiune de dispret p. societati rele).

PESTRIT, -A, pestriti, -e, adj. 1. Care are pete mici sau picaturi, stropi de culori diferite (de obicei alb cu negru); p. ext. cu culori diferite; pestritat. ◊ Fonta pestrita = amestec de fonta cenusie cu fonta alba. ♦ (Pop.) Dungat, vargat. 2. P. ext. Care este (format din elemente) de tot felul, care este amestecat, variat, felurit (si adesea eterogen); pestritat. Lume pestrita. 3. Fig. (Pop. si fam.) Prefacut, ipocrit, viclean, fals; rautacios. ◊ Expr. (Pop. si fam.) A fi pestrit la mate (sau cu mate pestrite) = a fi rau la suflet; a fi foarte zgarcit – Din sl. pĩstrĩ.

PESIMISM s.n. 1. (Op. optimism) Predispozitie de a vedea totul intr-o lumina sumbra, deprimanta. 2. Trasatura caracteristica ideologiei claselor pe cale de disparitie, care sustine ca viata omeneasca este iremediabil condamnata la suferinta si ca ea nu merita sa fie traita. [Cf. fr. pessimisme < lat. pessimus – superlativ al lui malus – rau].

IP, comuna in jud. Salaj, pe raul Barcau; 4.024 loc. (1998). Expl. de lignit (in satele Ip si Zauan). Fabrica de caramida (Zauan). Pomicultura. Cresterea bovinelor. Statie de c. f. In noaptea de 13/14 sept. 1940, o subunitate militara ungara, special trimisa si cantonata in I., i-a masacrat pe aproape toti locuitorii romani din comuna (159 persoane). In satul Ip, mentionat documentar in 1208, se afla o biserica din sec. 16 (cu transformari din 1793), azi biserica reformata. La 12 iul. 1995, com. I. a fost declarata localitate martir de catre Parlamentul Romaniei.

hain (haina), adj. – 1. (Inv.) Tradator, necredincios. – 2. Perfid, rau la inima, hapsin. – Mr. hain. Tc. hayin (Roesler 606; Seineanu, II, 197; Lokotsch 784; Ronzevalle 84), cf. ngr. χαῖνης, alb. hain „hot”, sb. hain. – Der. haini, vb. refl. (inv., a trada; a se rascula); hainie, s. f. (tradare; rebeliune, razmerita); hainlic, s. n. (tradare). Sec. XVII, toti der. sint inv.

CIUDA, s. f. Sentiment de parere de rau, de invidie amestecata cu suparare sau de invidie amestecata cu dusmanie. ◊ Loc. adv. si prep. In ciuda cuiva = cu intentia de a supara pe cineva, in necazul, in pofida cuiva; infruntand impotrivirea cuiva sau a ceva. ◊ Loc. conj. In ciuda faptului ca... = cu toate ca..., desi. ◊ Expr. A face (cuiva) in ciuda = a necaji intentionat (pe cineva). – Din sl. cudo „minune”.

TIGAN, -A, tigani, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoana ce face parte dintr-o populatie originara din India si raspandita in mai toate tarile Europei, traind in unele parti inca in stare seminomada. ◊ Expr. A arunca moartea in tigani = a arunca vina pe altul. A se muta ca tiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fi nestatornic. A se ineca ca tiganul la mal = a nu reusi, a esua intr-o actiune tocmai cand era pe punctul de a o duce la bun sfarsit. tot tiganul isi lauda ciocanul, se spune despre cei care se lauda cu ceea ce le apartine. E invatat ca tiganul cu ciocanul (sau cu scanteia), se spune despre cei deprinsi cu nevoile. 2. Epitet dat unei persoane brunete. 3. Epitet dat unei persoane cu apucaturi rele. II. Adj. (Rar) Tiganesc. – Din sl. ciganinu. Cf. rus. tagan.

PREA adv. 1. Mai mult decat (este necesar), din cale afara de..., peste masura, extrem de..., foarte (mult). ◊ Expr. Nu (sau nici) prea = nu chiar, nu tocmai, nu foarte; potrivit. A fi prea din cale-afara (sau prea de tot) = a depasi orice limita admisa. A nu sti prea multe = a fi suparacios, irascibil, a reactiona impulsiv; a nu sti de gluma. (Fam.) Asta e prea-prea = asta intrece masura. Mult prea... = excesiv, exagerat. Nici prea-prea, nici foarte-foarte = asa si asa, nici bine, nici rau; potrivit; mediocru. ◊ (Ajuta la formarea superlativului absolut) Nu e nici prea mult, nici prea putin. 2. Element de compunere care inseamna „foarte”, „peste masura” si care serveste la formarea unor substantive, a unor adjective si a unor verbe. – Din sl. pre.

CARNE, carnuri, s. f. 1. Nume dat tesutului muscular al corpului omenesc sau al animalelor. ◊ Carne vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ◊ Expr. A taia (sau a da, a trage) in carne vie = a) a taia, a lovi in plin; b) fig. a curma fara crutare un rau. Carne de tun = masa de militari trimisi de clasele exploatatoare spre a lupta cu pierderi sangeroase in razboaie de cotropire. A fi rau (sau bun) de carne = a se vindeca greu (sau usor) de o rana. In carne si oase = in persoana, in realitate. Carne din carnea cuiva = descendent direct din cineva, legat prin sange de cineva. A-si pune (sau a-si baga) carnea in (sau la) saramura = a face mari sfortari, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A pune (sau a prinde etc.) carne = a se ingrasa. A creste carnea pe cineva = a simti o satisfactie. A tremura carnea pe cineva = a tremura de frica. 2. Bucata din tesutul muscular al animalelor taiate, intrebuintata ca aliment. 3. Parte moale de sub coaja fructelor, care inconjura semintele. – Lat. caro, carnis.

APA ape f. 1) Lichid transparent, incolor, fara gust si fara miros, fiind o combinatie de oxigen si hidrogen. ~ potabila. ~ dura. ◊ ~ chioara se spune despre supe, vinuri etc. care contin prea multa apa si nu au nici un gust. ~ de ploaie vorbe goale, fara continut. 2) Masa de lichid (mare, rau, lac etc.). ◊ ~ curgatoare apa care curge pe o albie si se varsa in alta apa. ~ statatoare apa care se aduna in depresiuni (lacuri, balti). 3) fig. Joc de culori; sclipiri ale unor obiecte lucioase (pietre pretioase, matasuri, metale). 4) Denumire a unor solutii, a unor preparate. ~ de colonie. ~ de trandafir. ~ de var. ◊ ~ tare numele popular al acidului azotic. ~ regala amestec de acid clorhidric si acid azotic, care dizolva toate metalele. ~ oxigenata amestec de perhidrol cu apa, incolor sau albastru, cu proprietati dezinfectante si decolorante. 5) Secretie a organismului (lacrimi, saliva, sudoare etc.). ~ la plamani. ◊ ~ la cap hidrocefalie. A fi numai ~ a fi transpirat. A-i lasa cuiva gura ~ a avea pofta de ceva. [G.-D. apei] /

IARBA ierburi f. 1) Orice planta erbacee (salbatica) cu frunze verzi si flexibile (care serveste, de regula, drept hrana pentru animale). ◊ ~-creata menta. ~a d******i tutun. ~ rea a) iarba otravitoare; b) iarba care invadeaza culturile, impiedicandu-le sa creasca. ~a-fiarelor planta erbacee otravitoare cu tulpina e****a, avand frunze opuse alungite si flori albe, galbui sau verzui. ~-grasa planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, avand frunze carnoase lucioase si flori albe sau galbene, folosita in scopuri medicinale. ~-de-Sudan planta erbacee exotica, cu tulpina e****a inalta, cu frunze inguste si lungi, cultivata pentru furaj. 2) la pl. Plante erbacee de tot felul; ierbarie. ◊ Cata frunza si ~ in numar extrem de mare. A cauta (ceva sau pe cineva) ca ~a cea de leac a cauta insistent ceva sau pe cineva. 3) la sing. Vegetatie naturala sau cultivata de plante erbacee (de obicei de aceeasi specie) marunte si dese. 4) Nutret din astfel de plante erbacee proaspat cosite. [G.-D. ierbii] /<lat. herba

SCUFUNDA, scufund, vb. I. 1. Refl. si tranz. A intra sau a baga cu totul in apa sau in alt lichid; a (se) cufunda. ♦ Spec. A disparea sau a face o nava sa dispara sub nivelul apei (in urma unei avarii). ♦ Refl. Fig. (Despre astri) A apune. 2. Refl. A intra (adanc) in ceva, a se afunda (intr-o materie moale); a se adanci, a se infunda. ♦ (Despre ochi) A se infunda in orbite. ♦ (Despre pamant) A se prabusi, a se surpa. ◊ Expr. N-are sa se scufunde pamantul = nu se va intampla nici un rau, nu va fi prea mare paguba. 3. Tranz. si refl. Fig. (Rar) A face sa fie sau a se lasa absorbit de o activitate, de o preocupare. – Pref. s- + cufunda.

CENTRU¹ ~e n. 1) mat. Punct interior situat la distante egale in raport cu toate punctele unei linii sau suprafete exterioare; mijloc. ~ al unui corp. 2) fiz. Punct in care actioneaza rezultanta unui sistem de forte. ~ de gravitatie. ~ de atractie. 3) Loc, punct sau parte a unui lucru (a unui spatiu sau a unei suprafete) situata la egala departare de marginile sau capetele periferice; mijloc. ~ul orasului. 4) Loc (sau localitate) unde este concentrata o anumita activitate. ~ cultural. ~ administrativ. 5) Institutie unde sunt concentrate forte in stare sa efectueze un volum mare de munca specializata. ~ de programare. 6) fig. Punct in care sunt concentrate anumite forte. ~ul raului. /<fr. centre, lat. centrum

FEL, feluri, s. n. 1. Posibilitate de a fi, de a actiona etc. 2. Soi, varietate, gen. mod. sort (dintr-un produs). ◊ Loc. adj. Fel de fel sau de tot felul = diferit, variat, felurit. ◊ Loc. adv. Nici un fel de... = deloc. La fel = deopotriva, asemenea, egal, intocmai, aidoma. ◊ Expr. De felul meu (sau tau, sau etc.) = a) din fire, ca temperament; b) din punctul de vedere al originii, al provenientei; c) de profesiune, de meserie. De fel din... = de neam, de origine, de loc. originar din... In felul cuiva = intr-un mod propriu cuiva. Un fel de... = un lucru asemanator cu..., ceva care vrea sa fie sau sa para... A face felul (cuiva) = a) a omori, a distruge (pe cineva); b) a cauza (cuiva) un rau; c) (pop. si fam.) a d********a. ♦ (Reg.) Chef, pofta. 3. Obicei, datina, traditie. 4. Sortiment de mancare sau de bautura. – Din magh. fele.