POLIGENISM s. n. Doctrina potrivit careia diferitele rase umane deriva din mai multe tipuri primitive considerate ca specii; poligenie. – Din fr. polygenisme.

POLIGENISM s.n. Doctrina potrivit careia diferitele rase umane au aparut in acelasi timp in mai multe puncte de pe glob; poligenie. [< fr. polygenisme].

POLIGENISM s. n. ipoteza potrivit careia diferitele rase umane ar proveni din cateva tipuri primitive, considerate ca specii; poligenie. (< fr. polygenisme)

NEGRID, -A, negrizi, -de s. m. si f. (La m. pl.) Una dintre rasele umane raspandita in Africa de Sud, Sahara, in Melanezia, Noua Guinee si America; (si la sg.) persoana care face parte din aceasta rasa umana. ◊ (Adjectival) Populatie negrida – Din fr. negroide.

RASISM s. n. Teorie social-politica care sustine inegalitatea biologica si intelectuala a raselor umane. – Din fr. racisme. Cf. rus. rasizm.

SPECIE s. 1. speta. (~ umana.) 2. rasa, soi, (pop.) samanta, (prin Transilv. si Munt.) strana. (~ de vite.) 3. categorie, chip, fel, gen, neam, soi, sort, tip, varietate, (reg.) madea, sad, (inv., mai ales in Transilv.) plasa. (Toate ~ iile de fructe.) 4. v. tip. 5. v. categorie. 6. fel, gen, mod, soi, specimen, tip, varietate, (reg.) modru. (Exista urmatoarele ~ de silogisme ...)

MONOGENISM n. (in opozitie cu poligenism) Teorie antropologica, conform careia toate rasele umane provin de la o singura specie de maimute antropoide. /<fr. monogenisme

NEGRU³ neagra (negri, negre) 1) Care este de culoarea carbunelui, a smoalei, a funinginii etc. Ochi negri. ◊ Paine neagra paine de culoare inchisa, facuta din faina integrala. Cafea neagra bautura de cafea, fara adaus de lapte. Pamant ~ cernoziom. 2) (de-spre persoane) Care are parul, pielea, ochii de culoare inchisa; brunet; oaches; smolit; negricios. ◊ ~ la fata smead. 3) Care apartine rasei de oameni, ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. ◊ rasa neagra una dintre rasele umane, originara din Africa, caracterizata prin culoarea foarte intunecata a pielii si prin parul cret. 4) pop. Care este murdarit; plin de murdarie; murdar. Maini negre. 5) Care este lipsit de lumina; intunecat; intunecos; obscur. Codru ~. 6) fig. Care are caracter negativ; rau. Zile negre. ◊ Mizerie (sau saracie) neagra saracie cumplita. Boala neagra epilepsie. Piata neagra loc clandestin, unde vanzarea si cumpararea este interzisa. A se face ~ la fata a se infuria. A avea suflet ~ (sau a fi ~ la suflet) a fi foarte rau. /<lat. nigrum

RASIAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de rasele umane; propriu raselor umane. 2) Care tine de rasism; propriu rasismului; rasist. Politica ~a. [Sil. -si-al] /<fr. racial

RASISM n. 1) Teorie social-politica care sustine inegalitatea biologica si intelectuala a raselor umane. 2) Actiune de discriminare rasiala. /<fr. racisme

ANTROPOLOGIE s.f. 1. Invatatura despre om. 2. Stiinta care studiaza aparitia omului si a raselor umane, evolutia biologica a omului. ◊ Antropologie filozofica = ramura a filozofiei care studiaza esenta si perspectivele omului; conceptie despre om; antropologie sociala si culturala = disciplina care studiaza omul in ambianta sociala, economica si culturala. [< fr. anthropologie, it. antropologia, cf. gr. anthropos – om, logos – studiu].

EUGENISM s. n. 1. eugenie. 2. teorie care sustine ideea reactionara a inegalitatii biologice si intelectuale a raselor umane, a impartirii oamenilor in rase inferioare si superioare. (< fr. eugenisme, engl. eugenism)

EURIPROZOPIE s. f. insusire a raselor umane de a avea o fata larga. (< fr. euryprosopie)

MONOGENISM s. n. teorie antropologica potrivit careia toate rasele umane provin dintr-un tip primitiv comun. (< fr. monogenisme)

NEGRILA s. f. rasa umana de talie foarte mica, cu pigmentatie brun-galbuie, in padurile din Congo si Zair; pigmei. (< fr. negrille)

raseOLOGIE s. f. ramura a antropologiei care studiaza rasele umane. (< fr. raciologie)

RASISM s. n. conceptie social-politica antistiintifica si reactionara care sustine ideea nefondata a inegalitatii biologice si intelectuale a raselor umane, precum si caracterul determinant, in istorie, al particularitatilor rasiale ale oamenilor, al luptei dintre rase. (< fr. racisme, rus. rasism)

BLUMENBACH [blumənbah], Johann Friedrich (1752-1840), medic si naturalist german. Unul dintre creatorii antropologiei. A pus bazele obiective ale clasificarii raselor umane dupa culoarea pielii si forma capului si a demonstrat unitatea de origine a speciei umane.

ANTROPOGRAFIE s. f. Stiinta care studiaza trasaturile fizionomice specifice raselor si tipurilor umane. – Din fr. anthropographie.

ANTROPOGRAFIE s. f. descriere anatomica a corpului uman, cu referire la anumite trasaturi fizionomice specifice raselor si tipurilor umane. (< fr. anthropographie)

ANTROPOGRAFIE s.f. Descriere anatomica a corpului uman in legatura cu anumite trasaturi specifice raselor si tipurilor biologice. [Gen. -iei. / < fr. anthropographie].

SEMINTIE, semintii, s. f. 1. Neam, nationalitate, popor; gen (uman). 2. Totalitatea urmasilor care au acelasi strabun; familie, trib; descendenta. 3. (Rar) rasa, specie de animale. – Samanta + suf. -ie.

MONOGENISM s.n. Teorie antropologica care socoteste ca specia umana are o origine unica. [< fr. monogenisme, cf. gr. monos – unic, genos – rasa].

REM s.m. (Fiz.) Unitate de masura a dozelor de radiatie raportate la efectul lor biologic, egala cu doza primita de un anumit tesut iradiat cu o doza absorbita de un rad. [< engl., fr. rem. / < r(ontgen) e(quivalent) m(an) – echivalentul in raze X pentru un organism uman].

TABULA rasA (‹ lat. „tabla stearsa”) Expresie folosita de scolastici (Toma d’Aquino) si mai frecvent de J. Locke pentru a descrie intelectul uman la nastere pe care nu s-a imprimit nicio senzatie. ◊ Expr. A face t.r. = a renunta la tot (pentru a relua totul de la inceput).

BARBAT, V****l I. (1879-1931, n. sat rasa, jud. Calarasi), sociolog roman. Prof. univ. la Cluj. Unul dintre initiatorii planului de culturalizare a Transilvaniei, denumit „Extensiunea universitara”. Preocupat indeosebi de sociologia culturii („Dinamism cultural”, „Premisele umane ale culturii moderne”). A infiintat si condus „Revista de sociologie”.

NERVOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care tine de nervi; propriu nervilor. ◊ Sistem ~ totalitate a nervilor dintr-un organism uman sau animal. Sistem ~ central ansamblu alca-tuit din encefal si maduva spinarii. 2) Care contine nervi. ◊ Tic ~ tic generat de dere-glarea nervilor dintr-un anumit centru. 3) (de-spre persoane) Care se enerveaza usor; iritabil; irascibil. 4) si adverbial Care vadeste ner-vozitate. ras ~. 5) fig. rar (despre stil, mod de exprimare etc.) Care are nerv; vioi. /<lat. nervosus, fr. nerveux, it. nervoso

REFLEX, -A, reflecsi, -xe, adj., s. n. I. Adj. (Fiziol.; despre acte sau miscari ale organismului) Produs in mod spontan, independent de vointa. ◊ Act reflex (si substantivat, n.) = reactie brusca si automata a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; raspuns secretor sau motor al organismului la actiunea unei astfel de modificari. Reflex conditionat = reflex dobandit in cursul vietii, in urma asocierii repetate a unui e******t oarecare cu un e******t care provoaca un reflex innascut. Reflex neconditionat = reflex innascut. ♦ P. gener. Care reprezinta o reactie imediata, spontana. II. S. n. 1. Raza reflectata; sclipire, stralucire, lucire. 2. Fig. Oglindire, reflectare a unei stari de lucruri sau a unei stari sufletesti. – Din fr. reflexe, lat. reflexus, germ. Reflex.