plat, platuri, s.n. (reg.) 1. loc pe care se poate construi o casa, loc de casa; loc imprejmuit in jurul unei cladiri; curte, ograda. 2. raspantie, rascruce de drumuri. 3. piata. 4. (inv.) rampa in galeria unui put minier. 5. depozit de materiale miniere.

RASPANTIE, raspantii, s. f. Loc unde se incruciseaza mai multe drumuri sau de unde se separa doua sau mai multe drumuri; rascruce. ♦ Fig. Moment hotarator in viata cuiva. [Var.: (reg.) raspintene s. f.] – Din sl. raspontije.

RASPANTIE ~i f. 1) Loc de intretaiere a doua sau mai multe drumuri; rascruce; incrucisare. 2) fig. Moment crucial in viata cuiva; rascruce. ◊ La ~ la un moment hotarator. [G.-D. raspantiei; Sil. -ti-e] /<sl. raspontije

BIFURCATIE s.f. Bifurcare; loc unde se bifurca un drum; rascruce. [Gen. -iei. / cf. fr. bifurcation, it. biforcazione, lat. bifurcatio].

COMPITALE s.f.pl. Sarbatori romane care se celebrau in cinstea zeilor protectori ai rascrucilor de drumuri. [< fr. compitales, lat. compitalia < compitum – rascruce].

COMPITALE s. f. pl. sarbatori romane care se celebrau in cinstea zeilor protectori ai rascrucilor de drumuri, imediat dupa Saturnalii. (< fr. compitales, lat. compitalia)

rascruce, rascruci, s. f. 1. Loc unde se incruciseaza sau de unde se separa doua sau mai multe drumuri; raspantie. ◊ (Pop.) Rascrucile cerului = punctul de pe bolta cereasca in care se afla Soarele la amiaza; zenit. ◊ Loc. adj. si adv. In rascruce = (care este) in forma de cruce; crucis. 2. Fig. Moment hotarator in viata unui om, a unui popor etc.; cotitura. 3. Parte a carului de care se prind sleaurile. 4. Cruce de lemn care imparte o fereastra in mai multe despartituri. 5. Parte a vartelnitei formata din doua stinghii incrucisate de care sunt prinse fofezele; fofelnita. – Ras- + cruce.

RASPANTIE s. intersectie, incrucisare, intretaiere, rascruce, (pop.) cruce, furca-drumului. (Carul s-a oprit la ~.)

FURCA-drumULUI s. v. intersectie, incrucisare, intretaiere, rascruce, raspantie.

rascruce ~i f. 1) Loc de intretaiere a doua sau mai multe drumuri; raspantie; incrucisare. ◊ In ~ crucis. 2) fig. Moment crucial in viata cuiva; raspantie. 3) pop. Parte in forma de cruce a unui vehicul cu tractiune animala, de care se prinde protapul sau cele doua orcicuri. 4) rar Totalitate a stinghiilor incrucisate din mijlocul unei ferestre. 5) Parte a vartelnitei, constand din doua brate incru-cisate, pe care se pun cele doua fofeze; fofelnita. /ras- + cruce