CAFRI s. m. pl. Populatie de rasa neagra din sudul Africii. – Din fr. Cafres.

AUSTRALOID ~da (~zi, ~de) si substantival Care tine de rasa neagra raspandita in Australia si Oceania; propriu rasei negre din Australia si Oceania. /<fr. austroloide

NEGRESA ~e f. Femeie de rasa neagra. [G.-D. negresei] /<fr. negresse

MELANODERM, -A adj. De rasa neagra. [< fr. melanoderme].

NEGRITUDINE s.f. (Liv.) Conditia celor de rasa neagra; caracterele acestei rase. [Cf. fr. negritude, engl. negritude].

negritean, -a, s.m. si f. (inv.) 1. om de rasa neagra; negru, arap. 2. maur.

PIGMEU s.m. 1. Personaj mitologic despre care se credea ca ar fi facut parte dintr-un neam de pitici cu care s-ar fi luptat Hercule. 2. Pitic de rasa neagra din Africa centrala, cu inaltimea intre 1,20 si 1,40 m. ♦ (Fig.) Om fara valoare, fara putere, fara merite. [Cf. fr. pygmee, gr. pygmaios < pygme – mare cat un cot].

AUSTRALOID, -A I. s. m. f. (pl.) populatie de rasa neagra din Australia si Oceania; (sg.) individ din aceasta populatie; australid. II. adj. referitor la australoizi. (< fr. australoide)

MULATRU, -A s. m. f. individ nascut dintr-un parinte de rasa alba si unul de rasa neagra. (< fr. mulatre)

PIGMEU, EE s. m. f. 1. (mit.) reprezentant al unei populatii de pitici cu care s-ar fi luptat Hercule. 2. pitic de rasa neagra din Africa Centrala. 3. (fig.) om lipsit de valoare, de calitati, de merite. (< fr. pygmee)

CULOARE ~ori f. 1) Totalitate a radiatiilor luminoase de diferite frecvente, pe care le reflecta corpurile si care creeaza asupra ochiului o senzatie vizuala specifica. ◊ De ~ care apartine rasei negre sau galbene. 2) Substanta folosita in arta vopsitului sau in pictura; colorant. 3) Fiecare dintre cele patru categorii in care se impart cartile de joc. [G.-D. culorii; Sil. -loa-re] /<lat. color, ~oris, fr. couleur

negru³ neagra (negri, negre) 1) Care este de culoarea carbunelui, a smoalei, a funinginii etc. Ochi negri. ◊ Paine neagra paine de culoare inchisa, facuta din faina integrala. Cafea neagra bautura de cafea, fara adaus de lapte. Pamant ~ cernoziom. 2) (de-spre persoane) Care are parul, pielea, ochii de culoare inchisa; brunet; oaches; smolit; negricios. ◊ ~ la fata smead. 3) Care apartine rasei de oameni, ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. ◊ rasa neagra una dintre rasele umane, originara din Africa, caracterizata prin culoarea foarte intunecata a pielii si prin parul cret. 4) pop. Care este murdarit; plin de murdarie; murdar. Maini negre. 5) Care este lipsit de lumina; intunecat; intunecos; obscur. Codru ~. 6) fig. Care are caracter negativ; rau. Zile negre. ◊ Mizerie (sau saracie) neagra saracie cumplita. Boala neagra epilepsie. Piata neagra loc clandestin, unde vanzarea si cumpararea este interzisa. A se face ~ la fata a se infuria. A avea suflet ~ (sau a fi ~ la suflet) a fi foarte rau. /<lat. nigrum

NEGROID, -A adj., s.m. si f. (Om) care apartine rasei negre. [Pron. -gro-id. / < fr. negroide].

AUSTRALOID, -A adj. Care apartine rasei negre din Australia si Oceania. // s.m. si f. pl. Populatia neagra din aceasta regiune. [Pron. -lo-id, pl. -izi, -ide. / < fr. australoide].

NEGRESA s.f. Femeie care apartine rasei negre. [< fr. negresse].

BASET s. m. 1. caine de vanatoare cu corpul alungit si labele scurte, cu pete rosietice sau negre. 2. rasa franceza de gaini cu picioare foarte scurte. (< fr. basset)

NEGRESA s. f. 1. femeie apartinand rasei negre. 2. prajitura de ciocolata acoperita cu crema. (< fr. negresse)

NEGRITUDINE s. f. ansamblu de cercetare, fel de a gandi si a simti proprii rasei negre. (< fr. negritude, engl. negritude)

NEGROID, -A adj., s. m. f. (om) care apartine rasei negre; negrid. (< fr. negroide)

DRAVIDIAN, -A, dravidieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana (de rasa intermediara intre negri si albi) care locuieste in unele regiuni din India, Sri Lanka si Pakistan sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine dravidienilor(l), privitor la dravidieni. [Pr.: -di-an] – Din fr. dravidien.

CORNWALL s. v. marele-negru. (~ este o rasa de porci.)

DRAVIDIAN ~ana (~eni, ~ene) m. si f. Persoana de rasa intermediara (intre negri si albi) care traieste in unele regiuni din India, Sri Lanka si Pakistan. [Sil. -di-an] /<fr. dravidien

LABRADOR² s. m. 1. rasa de rate de talie mica, cu penajul negru si carnea fina. 2. rasa de caini de vanatoare cu parul scurt, robusti, buni inotatori. (< fr. labrador)

ARABI adj. invar. (Despre oi) Care face parte din rasa caracul de culoare neagra.

BAZNA (‹ localit. Bazna) s. f. rasa de porci de culoare neagra si cu o dunga alba in dreptul spetelor. Este crescuta pentru productia de carne si grasime.

STREI s. n. rasa de porci autohtona, de culoare neagra, crescuta pentru carne si grasime. – Et. nec.

CARACUL s. m. 1. rasa de oi cu blana buclata, neagra, asemanatoare cu astrahanul. 2. blanita de miel din aceasta rasa. (< fr. caracul)

CORNWAL CORN-UAL/ s. m. rasa de porci de talie mare, negri, din Anglia. (< engl. cornwal)

DOBERMAN ~i m. 1) rasa de caini de talie mijlocie, cu parul scurt si lucios, de culoare neagra, maro sau gri. 2) Caine din aceasta rasa. /<germ. Dobermann

METIS ~si m. 1) Persoana care provine din casatoria a doi indivizi de rase diferite (de obicei dintre albi si negri). 2) Organism (animal sau vegetal) provenit din incrucisarea a doua specii diferite; corcitura; hibrid; bastard. /<fr. metis

LESESC, -EASCA, lesesti, adj., s. f. art. 1. Adj. (Inv.) Polonez. 2. Adj. (In sintagma) Rata leseasca = rasa de rate domestice, cu penele albe sau negre, cu carnea gustoasa. 3. S. f. art. Dans popular din Moldova; melodie dupa care se executa acest dans. – Les² + suf. -esc.

negru² ~i m. Persoana care face parte din rasa ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. /<lat. nigrum

CARACUL s.m. rasa de oi cu blana buclata, de obicei neagra, asemanatoare cu astrahanul. // s.n. Blanita unui miel din aceasta rasa. [Pl. (s.m.) -li, (s.n.) -luri, var. carachiul s.m.n. / < Karakul – oras in Asia Centrala].

BERK (cuv. engl.) subst. rasa de porci creata in Anglia, de culoare neagra cu extremitatile albe, precoce, cu prolificitate potrivita si rezistenta organica foarte buna. Tipul productiv al rasei este mixt (carne-grasime). Se mai numeste berkshire sau negrul mijlociu.

LABRADOR (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Labrador) s. n. 1. Mineral din grupa feldspatilor, subgrupa plagioclazilor care contine intre 50 si 70% anortit; are luciul sticlos, sidefiu, cu reflexe albastrui si alcatuieste rocile labradolit, gabbro etc., fiind folosit ca piatra semipretioasa. 2. rasa de caine prepelicar, de talia mare (60 cm), negru sau roscat, folosit de politie pentru detectarea d********r; dresat, este un excelent caine insotitor pentru orbi.

DOBERMAN s.m. rasa de caini de talie mare, cu par scurt, negru, maro sau gri-albastrui cu pete roscate, originar din Germania. [< engl. doberman, cf. Doberman – cel care a crescut pentru prima data astfel de caini].

NONIUS s. m. rasa de cai autohtona caracterizata prin talie mare si culoare dominanta neagra. [Pr.: -ni-us] – Din magh. nonius.

CORNWALL s. m. (Zool.) rasa de porci creata in Anglia, de talie mare si de culoare neagra; marele negru. [Pr.: cornual] – Cuv. engl.

NONIUS m. rasa de cai autohtona, de talie mare si de culoare mai ales neagra. [Sil. -ni-us] /<ung. nonius

CORNWALL s.m. (Zool.) rasa de porci creata in Anglia, de talie mare si de culoare neagra; marele-negru. [Pron. corn-ual. / < engl. cornwall].

DOBERMAN, dobermani, s. m. rasa de caini de talie mijlocie, cu parul scurt si lucios, de culoare neagra, maro sau gri. – Din germ. Dobermann.

DOBERMAN s. m. rasa de caini de paza si de companie, de talie mare, cu par scurt, negru, maro sau gri-albastrui, originar din Germania. (< germ. Dobermann)

BRUN, -A (‹ fr.) adj., subst. 1. Adj., s. n. Cafeniu-inchis. 2. Adj., s. m. si f. (Persoana) cu parul negru, cu ten negricios; (om) brunet, oaches, smead, negricios. 3. S. f. Bruna de Maramures = rasa autohtona de taurine, formata (incepind din 1881) prin incrucisarea de absorbtie a animalelor din rasa de munte (mocanita) cu tauri schwyz; este de culoare bruna cu nuante de la brun-argintiu pina la brun-inchis, crescuta pentru productia mixta (lapte-carne).

CANICHE (cuv. fr.) [canis] subst. rasa de ciini de origine africana cu blana buclata sau franjurata formind suvite rasucite (snur), de culoare neagra, alba, maro, portocalie, argintie. Au urechi lungi ce atirna peste obraji. Exista trei varietati, deosebite numai prin talie: c. mare (45-55 cm), c. mijlociu (35-45 cm) si c. pitic (maximum 35 cm).

OSTFRIZA (‹ germ.) s. f. rasa de vaci originara din Germania, crescuta si in Romania, specializata in productia de lapte; are culoare baltata, negru cu alb.

AFRICAN, A (‹ Africa) s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia bastinasa de rasa negrid-australoida a Africii. 2. Adj. Care apartine Africii sau populatiei ei, privitor la Africa sau la populatia ei. ♦ Arta a. (sau arta neagra) = arta care s-a dezvoltat in strinsa legatura cu cultul si obiceiurile tribale, prezentind o mare diversitate de la un grup de populatie la altul. Ea se manifesta mai ales in sculptura antropomorfa si animaliera (figuri de sefi si stramosi, totemuri, masti etc.), in tesaturi, in orfevrarie si in obiecte de uz zilnic. Se caracterizeaza prin acuitatea observatiei, stilizarea expresiva si prin sensul simbolic al imaginilor. A influentat curentele artistice din sec. 20 (fovism, cubism, expresionism).

NONIUS (‹ magh.) s. m. rasa de cai crescuta in Romania, indeosebi in Banat si in Transilvania. Are talie mare (1,50-1,70 m), o buna dezvoltare corporala (c. 600 kg) si culoare dominant neagra.

SUR, -A, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediara intre alb si negru sau care rezulta dintr-un amestec de alb si negru; cenusiu; (despre animale si pasari) care are parul, lana, penele de culoare cenusie. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat unui cal cu parul sur (1). ♦ Sura de stepa = rasa de taurine indigena, de culoare cenusie sau vanata, care prezinta o mare rezistenta si pretentii reduse de hrana. 2. (Despre cer, nori, vazduh) Lipsit de lumina, de stralucire; incetosat, tulbure; Fig. posomorat, mohorat. 3. (Despre parul oamenilor; p. ext. despre oameni) Carunt. ♦ Fig. (Rar) Batran, stravechi; indepartat. – Din bg., scr. sur.

MISTRET, -EATA, mistreti, -e, adj. I. (In sintagma) Porc mistret (si substantivat, m.) = animal salbatic cu corpul masiv, acoperit cu par aspru, negru-sur, cu greabanul inalt, capul mare, terminat cu bot alungit, cu ochii mici si cu caninii transformati in colti puternici; porc salbatic (Sus scrofa). II. (Pop.) 1. Care rezulta dintr-un amestec de rase; de calitati diferite; amestecat, pestrit; p. ext. care e de valoare mijlocie. 2. (Despre vin, fructe etc.) Acrisor; (despre fructe) paduret, salbatic. – Lat. mixticius.

CIINE (lat. canis) s. m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor (Canis familiaris). Este unul dintre primele animale domesticite de om. In prezent exista mai mult de 300 de rase de c., foarte diferite ca aspect si ca folosire (ex. c. de paza, c. ciobanesc, c. lup etc.). Longevitatea maxima: 20 ani. ◊ Caine enot v. enot. 2. (IHT.) Caine-de-mare = rechin din Marea neagra, cu corpul de c. 1 m lungime, de culoare albastra-cenusie (Acanthias vulgaris). Nu e periculos pentru om. 3. (ZOOL.) Ciinele-babei = larva mare si paroasa a unor fluturi de noapte.

CHOW-CHOW [tʃau] s. m. (ZOOT.) rasa de ciini de sanie, de paza, de vinatoare, actualmente de companie, de origine asiatica, robusta (c. 46-53 cm si 18-25 kg), cu capul lat si plat, limba violet-inchis, spate puternic, piept lat si adinc, par abundent, aspru, negru-intens, rosu, aramiu, gri-albastrui, crem sau alb.

CRAP (‹ bg., scr.) s. m. Peste teleostean, ciprinid, dulcicol, raspindit in bazinele marilor neagra, Aral si Caspica, in Europa Centrala, de Vest, de c. 30-60 cm si 1-4 (6) kg, semimigrator, cu corp lung acoperit de solzi mari, argintii-ruginii si cu doua perechi de mustati (Ciprinus carpio). Prezinta mare valoare economica, motiv pentru care s-au creaat multe rase de cultura: Lausitz, Galitiana, Aischgrund, Aurul Deltei.

alb, -a adj. (lat. albus). De coloarea [!] zapezii sau laptelui. Fig. Inocent: alb ca zapada. S. m. Om de rasa alba. Adept al partidului conservator (dupa crinu alb, care era emblema Bourbonilor), in opoz. cu ros, liberal. S. n., pl. uri. Coloarea alba. Spatiu liber pe o pagina. Arme albe, arme care taie sau impung (nu arme de foc). Bani albi (p. zile negre), bani in general (pin [!] aluz. la argint). Noapte alba, noapte nedormita. Saptamina alba sau a brinzei, cea din aintea [!] postului mare, cind se maninca lapte, brinza, oua. Versuri albe, versuri fara rima. A da carta cuiva, a-i da puteri depline sa faca ce vrea. Polita in alb, polita fara data scadentei. A fi vazut albu' n capistere (adica faina), a te fi asigurat de dobindirea unui lucru. A intrat alba' n sat, a intrat aurora' n sat, s' a luminat de ziua. Tot alba' n doi bani, tot vechea poveste (iapa cea alba vinduta pe doi bani). A fi ros (ori mincat) ca alba de ham, a fi ros de nevoi, a fi plictisit de o treaba. Albu ochiului, scleorotica. Alb de argint ori de plumb, cerusa. Alb de balena, s*********a. Alb de Spania, creta friabila.