CONTRACT (‹ germ., lat.) s. n. 1. (Dr.) Acord de vointa intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice in scopul de a da nastere unor drepturi si obligatii ori de a le transmite sau stinge; conventie. ◊ C. de munca = c. incheiat de o persoana fizica cu o lata persoana fizica sau juridica prin care cea dintii se obliga sa presteze celei din urma o anumita munca munca in schimbul unui salariu. ◊ C. economic = c. incheiat intre doua intreprinderi avind ca obiect furnizarea de produse, executarea de lucrari sau prestarea de servicii. ◊ C. de autor = c. prin care un autor se obliga fata de o institutie specializata in valorificarea dreptului de autor sa cedeze, contra cost, drepturile de proprietate intelectuala in anumite conditii si pentru o perioada limitata in timp. ◊ C. de casatorie = act juridic al casatoriei prin care se stabilesc, pe cale de tranzactie, raporturile patrimoniale dintre soti. 2. (FILOZ.) C. social = teorie care explica originea si natura statului pe baza unei conventii incheiate expres sau tacit intre indivizii insisi (Hobbes), intre indivizi si si suveran (Locke), intre fiecare individ si comunitate (Rousseau) si care constituie fundamentul ordinii civile.

PATRIMONIAL, -A, patrimoniali, -e, adj. Care apartine unui patrimoniu, privitor la un patrimoniu; care se mosteneste, ereditar; de familie. ◊ Bunuri patrimoniale = bunuri care pot fi evaluate in bani. raporturi patrimoniale = raporturi juridice cu continut economic. [Pr.: -ni-al] – Din fr. patrimonial.

patrimonial, -A adj. referitor la un patrimoniu; care constituie un patrimoniu. ♦ (jur.) raporturi e = raporturi care au un continut economic; bunuri e = bunuri care pot fi evaluate in bani. (< fr. patrimonial, lat. patrimonialis)