VASAL, -A, vasali, -e, s. m. si f. (In evul mediu, in apusul Europei) Persoana, stat care se afla in raporturi de vasalitate fata de un senior sau de un alt stat; p. gener. supus. ◊ (Adjectival) Persoana vasala. Stat vasal. – Din fr. vassal.

SUZERAN¹ ~i m. (in evul mediu) Latifundiar feudal de care depindeau alti feudali, aflati in raport de vasalitate cu acesta. /<fr. suzerain

SUZERAN² ~a (~i, ~e) (despre state) Care isi exercita influenta asupra altui stat, aflat in raport de vasalitate cu acesta. /<fr. suzerain

vasalitate f. 1) (in evul mediu) Ansamblu de raporturi sociale stabilite intre membrii clasei dominante, bazate pe acor-darea unor feude vasalilor de catre seniori. 2) Situatie de dependenta politica a unei tari fata de alta tara cu pastrarea autonomiei. [G.-D. vasalitatii] /<fr. vassalite

vasalitate s. f. 1. (In evul mediu, in apusul Europei) Ansamblul raporturilor sociale stabilite intre membrii societatii, pe baza acordarii de catre seniori vasalilor a unor feude, din care decurgeau obligatii reciproce; calitatea de vasal. 2. Situatie de dependenta politica a unei tari fata de alta, cu pastrarea autonomiei. – Din fr. vassalite.

vasalitate s. f. 1. conditia de vasal. 2. sistem feudal bazat pe raportul de dependenta intre vasal si suzeran. 2. stare de servilitate, de dependenta limitata. (< fr. vassalite)