ORDINAR, -A, ordinari, -e, adj. 1. Obisnuit, normal; de rand, comun. ◊ Fractie ordinara = raportul a doua numere intregi. Sesiune ordinara = sesiune convocata conform regulamentului de functionare. ◊ Loc. adv. (Frantuzism inv.) De ordinar = de obicei. ♦ (Mil.; inv.; substantivat, in expr.) A trece (sau a inscrie) la ordinar = a inscrie in registrul de evidenta al ratiilor alimentare si al soldei. 2. De calitate inferioara, fara valoare, prost. ♦ Vulgar, grosolan, josnic. – Din fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordinar.

FRACTIE, fractii, s. f. (Uneori urmat de determinarea „ordinara”) Simbol sau numar care reprezinta raportul a doua numere intregi. ◊ Fractie zecimala = fractie al carei numitor este o putere a lui 10. ♦ Raport a doua expresii matematice. – Din fr. fraction, lat. fractio.

IRATIONAL, -A, irationali, -e, adj. 1. Care nu se conduce dupa gandirea logica, care nu e rational, care este fara judecata, nerational; contrar ratiunii. 2. (Mat.; in sintagmele) numar irational = numar real care nu se poate reprezenta printr-un raport intre doua numere intregi. Ecuatie (sau expresie etc.) irationala = ecuatie (sau expresie etc.) care contine atat puterile intregi, cat si puterile fractionare ale elementelor ei. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. irrationnel, lat. irrationalis.

RATIONAL, -A, rationali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu principiile si cerintele ratiunii; care poate fi conceput cu ajutorul ratiunii. ♦ (In filozofia rationalista) Izvorat sau dedus din ratiune, considerat ca independent de experienta si anterior acesteia. 2. (Despre oameni) Cumpanit, chibzuit, cu judecata, cu ratiune. 3. (Adesea adverbial) Care se face cu judecata, cu masura, cu respectarea unor principii sistematice, metodice. 4. (Mat.; in sintagmele) numar rational = nume dat unei clase de numere din care fac parte numerele intregi si fractionare, pozitive si negative, precum si numarul zero, si care pot fi exprimate printr-un raport intre doua numere intregi. Expresie rationala = expresie algebrica care nu contine extrageri de radical asupra necunoscutei. 5. (Fiz.; in sintagma) Mecanica rationala = mecanica teoretica. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. rationnel, lat. rationalis.

FRACTIE ~i f. 1) mat. raport a doua numere intregi. 2) v. FRACTIUNE. [Art. fractia; G.-D. fractiei; Sil -ti-e] /<fr. fraction

ORDINAR, -A adj. 1. Comun, obisnuit. ♦ (Mat.) Fractie ordinara = raport intre doua numere intregi. 2. Inferior din punct de vedere calitativ; rau, prost. ♦ Vulgar, scarbos; josnic. [Cf. fr. ordinaire, lat. ordinarius].

ORDINAR, -A I. adj. 1. obisnuit, normal, comun. ♦ sesiune ~a = sesiune convocata conform regulamentului de functionare; (lat.) fractie ~a = raport intre doua numere intregi. 2. de calitate inferioara; prost. ◊ vulgar, grosolan; josnic. II. s. m. autoritate ecleziastica, episcop diecezan. (< fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordinar)

CONGRUENTA s.f. Acord, concordanta; coincidenta. ♦ Relatie care arata ca doua numere sunt congruente in raport cu un anumit divizor comun. ♦ Egalitate a figurilor geometrice. [Cf. fr. congruence, it. congruenza, lat. congruentia].

COEFICIENT s.m. 1. (Mat.) numar sau parametru literal care multiplica o expresie algebrica in forma de monom. 2. Valoare relativa atribuita la un examen. 3. Marime constanta in anumite conditii date, care indica o anumita proprietate a unei substante, a unui sistem fizic. ◊ Coeficient statistic = forma de exprimare a raportului dintre doua marimi printr-un numar, care arata de cate ori o marime este mai mare sau mai mica in comparatie cu alta; coeficient economic = relatie, exprimata in procente, intre cantitatea de munca utila produsa de un mecanism si cantitatea de energie pe care o consuma acesta. [Pron. co-e-fi-ci-ent, pl. -nti. / < fr. coefficient].

RATIONAL, -A adj. 1. Potrivit ratiunii; logic; (despre oameni) inzestrat cu ratiune; cuminte. 2. Facut cu judecata, cu masura; sistematic, metodic. 3. (Mat.) numar rational = numar egal cu catul a doua numere intregi; functie rationala = functie exprimata prin raportul a doua polinoame de una sau de mai multe variabile independente. [Cf. fr. rationnel, it. razionale, lat. rationalis].

RATIONAL, -A adj. 1. potrivit ratiunii; dedus prin rationament; logic. 2. (despre oameni) inzestrat cu ratiune; cuminte. 3. (si adv.) facut cu judecata, cu masura; sistematic, metodic. 4. (mat.) numar ~ = numar egal cu catul a doua numere intregi; functie ~a = functie exprimata prin raportul a doua polinoame de una sau de mai multe variabile independente. (< fr. rationnel, lat. rationalis)

CARTEZIAN, -A, cartezieni, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care apartine cartezianismului, privitor la cartezianism. 2. S. m. si f. Adept al cartezianismului. 3. Adj. (In sintagma) Coordonate carteziene = sistem de numere care definesc pozitia unui punct in raport cu doua sau trei axe perpendiculare intre ele. [Pr.: -zi-an] – Din fr. cartesien.

CARTEZIAN, -A s.m. si f. Adept al cartezianismului. // adj. referitor la teoriile sau la ideile lui Descartes. ♦ Coordonate carteziene = sistem de numere care definesc pozitia unui punct in raport cu doua sau trei axe perpendiculare intre ele. [Pron. -zi-an. / cf. fr. cartesien < Cartesius – numele latinizat al lui Descartes, filozof si matematician francez].

CARTEZIAN, -A I. adj., s. m. f. (adept) al cartezianismului. II. adj. coordonate ene = sistem de numere care definesc pozitia unui punct in raport cu doua axe perpendiculare (abscisa si ordonata). (< fr. cartesien)

CARTEZIAN, -A, cartezieni, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care apartine cartezianismului, privitor la cartezianism. 2. S. m. si f. Adept al cartezianismului. 3. Adj. f. (In expr.) Coordonate carteziene = sistem de numere care definesc pozitia unui punct in raport cu doua sau trei axe perpendiculare intre ele. [Pr.: -zi-an] – Fr. cartesien.

INTERVAL s. n. 1. distanta in timp intre doua fenomene, faze, evenimente etc. consecutive; rastimp. 2. spatiu care separa doua lucruri. 3. (muz.) raport dintre inaltimile a doua sunete. 4. (mat.) multimea punctelor (sau numerelor) intre doua puncte (sau numere) date. (< fr. intervalle, lat. intervallum)

OMOGRAFIE s. f. 1. faptul, insusirea de a fi omograf; situatie in care se afla doua cuvinte omografe. 2. (mat.) corespondenta biunivoca a multimii numerelor reale sau complexe, exprimata in forma de raport a doua polinoame de gradul intai; transfomare omografica. (< fr. h*********e)

FACTOR ~i m. 1) Conditie esentiala care determina aparitia unui proces sau fenomen; element care contribuie la producerea unui fenomen sau proces. 2) mat. Element constitutiv al unui produs; termen al unei inmultiri. ◊ ~ prim fiecare dintre numerele prime la care se imparte exact un numar dat. ~ comun numar cu care se inmultesc toti termenii unei sume. 3) fiz. raport dintre doua valori ale aceleiasi marimi. ~ de presiune. /<fr. fracteur, lat. factor, ~oris

FRACTIE s.f. numar care exprima una sau mai multe parti dintr-un intreg. ♦ raport intre doua expresii matematice. [Gen. -iei, var. fractiune (5) [in DN] s.f. / cf. fr. fraction, lat. fractio].

FRACTIE s. f. numar care exprima una sau mai multe parti dintr-un intreg. ◊ raport intre doua expresii matematice. (< fr. fraction, lat. fractio)

PARITATE, paritati, s. f. 1. Egalitate numerica. ♦ (Mat.) Proprietate a unui numar intreg de a fi divizibil cu doi. 2. Egalitate valorica, echivalenta in valoare. ◊ Paritate monetara = raport de echivalenta intre unitatile banesti a doua tari, in functie de continutul (greutatea) lor de metal pur de acelasi fel (aur sau argint) sau de puterea de cumparare. Paritate valutara = raport de echivalenta intre diferite valute, pe baza continutului lor in aur, stabilit prin lege. – Din fr. parite, lat. paritas, -atis.

ACORD s.n. 1. Comunitate de vederi asupra unui punct determinat intr-o intelegere; invoire, intelegere. 2. Tratat, conventie intre state, care reglementeaza domenii determinate ale colaborarii internationale. 3. Remunerare a muncii prestate, fixata pe unitatea de produs realizat. ◊ Acord global = forma de organizare si de retribuire a muncii prin care se leaga nemijlocit marimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea si importanta muncii prestate. 4. raport intre doua sau mai multe cuvinte ale caror forme trebuie sa concorde potrivit genului, numarului, cazului, conjugarii etc. 5. Armonie a mai multor sunete muzicale produse in acelasi timp. ♦ Disciplina care studiaza legile de baza ale suprapunerii sunetelor muzicale si inlantuirii lor. ♦ (Fiz.) Sintonie. [Cf. fr. accord, it. accordo].

ACORD s. n. 1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare. ♦ a cadea de ~ = a se invoi; de comun ~ = a) in perfecta intelegere; b) in unanimitate. 2. intelegere privitoare la relatiile de colaborare si de cooperare intre state, partide politice, organizatii. 3. forma de retributie a muncii prestate. ♦ ~ global = forma de organizare si de retribuire a muncii prin care se leaga marimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea si importanta muncii prestate. 4. concordanta in numar, gen, caz, persoana intre care exista raporturi sintactice. 5. (fiz.) egalitate a frecventelor de oscilatie a doua sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie (1). 6. (muz.) reunire a cel putin trei sunete, formand o armonie; disciplina care studiaza legile de baza ale suprapunerii sunetelor muzicale. (< fr. accord, it. accordo)

INVERS, -A, inversi, -se, adj. (Adesea adverbial) Care este, se face intr-un sens opus directiei initiale sau firesti, de la sfarsit catre inceput; facut pe dos, de-a-ndoaselea. ◊ (Mat.) raport invers (proportional) = raport intre doua marimi, cantitati, valori care depind in asa fel una de cealalta incat, daca una se mareste de un numar de ori, cealalta scade de acelasi numar de ori. Marimi (sau valori etc.) invers proportionale = marimi (sau valori etc.)care se afla in raport invers proportional. Cantitati (sau marimi, numere) inverse = cantitati (sau marimi, numere) al caror produs este egal cu unitatea. – Din fr. inverse, lat. inversus.

REFRACTIE, refractii, s. f. (Fiz.) Fenomen de abatere a directiei de propagare a unei unde, a unei radiatii sau a unui corpuscul, cand acestia intalnesc suprafata de separatie a doua medii diferite. ◊ Indice de refractie = numar care caracterizeaza fenomenul de refractie a unei radiatii luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiatii sau a acelor unde in mediul din care provin si viteza lor de propagare in mediul in care patrund. Refractie astronomica = deviere a razei de lumina a unui astru de la directia rectilinie, datorita refractiei sale in atmosfera terestra. [Var.: refractiune s. f.] – Din fr. refraction, lat. refractio, -onis.

PARITATE s.f. 1. Egalitate de numere, numar egal. 2. Egalitate valorica. ♦ Paritate monetara = raportul in greutate dintre cantitatile de metal pur de acelasi fel continut in unitatile monetare a doua tari; paritate valutara = a) continutul de metal pretios al unitatii monetare a unei tari, stabilit prin lege; b) raportul dintre diferitele valute pe baza continutului lor in aur, stabilit prin lege. [Cf. fr. parite, lat. paritas].

FACTOR s. m. 1. conditie, element, imprejurare care poate determina, influenta sau explica un proces, un fenomen, o actiune etc. ♦ ~ de productie = componenta a ansamblului de elemente care iau parte la producerea bunurilor materiale. 2. (mat.) fiecare dintre termenii unui produs. ♦ ~ prim = fiecare dintre numerele prime prin care se imparte exact un numar dat; ~ comun = numar sau polinom prin care se divide oricare dintre termenii unei sume. 3. marime pentru un sistem tehnic, un material etc., reprezentand raportul a doua marimi de natura diferita. 4. coeficient; postas. 5. functionar, agent postal care distribuie corespondenta. (< fr. facteur, lat. factor)

PARITATE s. f. 1. egalitate numerica. ◊ (mat.) proprietate a unui numar intreg de a fi divizibil cu 2. 2. echivalenta valorica. 3. valoarea, exprimata in aur, a mai multor unitati monetare. ♦ ~ monetara = raportul valoric dintre cantitatea de metal pretios de acelasi fel continuta in unitatile monetare a doua tari: ~ valutara = exprimarea valorilor paritare intr-o valuta. (< fr. parite, lat. paritas)

FACTOR, factori, s. m. I. 1. Element, conditie, imprejurare care determina aparitia unui proces, a unei actiuni, a unui fenomen. 2. (Mat.) Fiecare dintre termenii unei inmultiri. ◊ Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se imparte exact un numar dat. Factor comun = numar care imparte exact oricare dintre termenii unei sume neefectuate. 3. Marime a carei valoare intra prin multiplicare intr-o relatie care caracterizeaza un sistem fizico-chimic. 4. Marime caracteristica pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilita prin raportul altor doua marimi diferite. II. Functionar al postei care duce corespondenta la destinatie; postas. [Acc. si: (II) factor] – Din fr. facteur, lat. factor.

SOT, soti, s. m. 1. Barbat casatorit considerat in raport cu sotia lui; barbat. ♦ (La pl.) Cele doua persoane de s*x opus unite prin casatorie. ♦ (Inv.) Sotie, nevasta. 2. (Pop.) Tovaras, insotitor; asociat. 3. Obiect care, impreuna cu altul (similar), formeaza o pereche. ◊ Loc. adj. si adv. Cu (sau fara) sot = cu (sau fara) pereche, in numar pereche (sau nepereche), par (sau impar). – Lat. socius.

ACORD ~uri n. 1) Intelegere intre doua sau mai multe persoane (juridice sau fizice) din care decurg anumite drepturi si indatoriri. ~ international. ~ comercial. 2) Comunitate de vederi asupra unui lucru; consimtamant; intelegere. ◊ De comun ~ in intelegere deplina. A fi (sau a cadea) de ~ a se invoi cu...; a accepta. De ~! ma invoiesc! bine! Munca in ~ munca normata, remunerata in raport cu rezultatele obtinute. 3) Concordanta de numar, gen, caz si persoana intre cuvintele care se afla in anumite raporturi sintactice. 4) Potrivire perfecta a mai multor sunete muzicale (cel putin trei), produse in acelasi timp; armonie. 5) Garnitura de coarde pentru un instrument muzical. /<fr. accord, it. accordo

MISCARE ~ari f. 1) v. A MISCA si A SE MISCA. ◊ A (se) pune in ~ a intra sau a face sa intre la actiune. In doi timpi si trei ~ari foarte repede; momentan. Nici o ~! a) liniste; b) comanda data cuiva, ca sa ramana in pozitia in care se afla. A prinde ~area cuiva (sau a ceva) a) a ghici intentiile sau planurile cuiva; b) a pricepe mersul unei actiuni. 2) fiz. Variatie in timp a pozitiei unui corp in raport cu un sistem de referinta. 3) Fiecare mutare de piese la unele jocuri (de sah, de table etc.). 4) Actiune care include un numar mare de oameni cu interese sau conceptii comune (in sprijinul unei idei, al unui scop unic etc.). ~ sindicala. ~area pentru pace. [G.-D. miscarii] /v. a misca