SAMBELAN, sambelani, s. m. Demnitar de rang superior in statele monarhice din apusul Europei, care are in grija sa camera suveranului. – Din fr. chambellan.

NAZAR, nazari, s. m. 1. Inalt functionar turc, sef al unui departament in guvernul Imperiului Otoman; guvernator (turc) al unui oras. 2. Slujbas de rang superior in administratia tarilor romanesti; capetenie peste vatafii plaiurilor; supraveghetor, administrator. 3. Vataf de tigani (domnesti). [Var.: nazir s. m.] – Din tc. nāzır.

SERAFIM, serafimi, s. m. 1. (In religia crestina) Inger de rang superior situat ierarhic intre arhangheli si heruvimi. 2. Prapur pe care sunt reprezentate chipuri de ingeri si care, dupa ritualul Bisericii ortodoxe, se poarta la procesiunile funebre. – Din sl. serafimu.

JUDET ~e n. Unitate administrativ-teritoriala de rang superior, avand in componenta mai multe orase si comune. /<lat. judicium

PONTIF ~i m. 1) (in Roma antica) Membru al colegiului sacerdotal suprem. 2) (in biserica catolica si protestanta) Preot de rang superior; prelat. 3) Sef suprem al bisericii catolice. ◊ Marele ~ papa de la Roma. 4) fig. depr. Persoana care se crede o autoritate indiscutabila intr-un domeniu. /<fr. pontife

PRELAT ~ti m. (in biserica catolica si protestanta) Preot de rang superior. /<fr. prelat, lat. praelatus

PROTOIEREU ~i m. Preot de rang superior in biserica ortodoxa; protopop. /<ngr. protoierefs

PROTOPOP ~i m. pop. Preot de rang superior in biserica ortodoxa; protoiereu. /<sl. protopopu

GENERAL, -A adj. 1. Comun, aplicabil unui mare numar de persoane, de fiinte sau de lucruri dintr-o anumita categorie. ♦ Care priveste multa lume, la care ia parte multa lume. 2. Universal. ♦ Care priveste (se ocupa de) ceva in linii mari, in ansamblu, in ceea ce are esential. ♦ (Despre notiuni) Care rezulta dintr-o generalizare. 3. Care are loc, care exista pe o mare intindere. 4. (Despre functii, grade etc.) De rang superior; care poarta raspunderea unei directii, a unei institutii, a unei intreprinderi etc. // s.n. (Fil.) Categorie filozofica care desemneaza unitatea trasaturilor fundamentale ale unei clase de obiecte si procese care, desemnand esentialul, se manifesta ca lege a existentei si dezvoltarii acestora. [Cf. fr. general, it. generale, lat. generalis].

AMBASADOR s.m. Reprezentant diplomatic de rang superior, insarcinat sa reprezinte un stat pe langa un alt stat. ♦ Persoana care are o misiune speciala pe langa un stat sau o organizatie internationala. [< fr. ambassadeur].

SAMBELAN s.m. Demnitar de rang superior insarcinat cu ingrijirea camerei unui suveran. [< fr. chambellan, cf. v.fr. kamarling < lat. camera – camera].

GENERAL²-A I. adj. 1. comun, aplicabil unui mare numar de persoane, fiinte sau obiecte dintr-o anumita categorie. ◊ care priveste pe toti, la care ia parte multa lume. 2. universal. ◊ care priveste, se ocupa de ceva in linii mari, in ceea ce are esential. ◊ (despre notiuni) care rezulta dintr-o generalizare. 3. care are loc, exista pe o mare intindere. 4. (despre functii, grade etc.) de rang superior; care poarta raspunderea unei directii, a unei institutii, intreprinderi etc. II. s. n. categorie desemnand unitatea trasaturilor fundamentale, esentiale ale unei clase de obiecte si procese, care se manifesta ca lege a existentei si dezvoltarii acestora. (< fr. general, lat. generalis)

SAMBELAN s. m. demnitar de rang superior insarcinat cu ingrijirea camerei unui suveran. (< fr. chambellan)

mitra (mitre), s. f. – Matrice, uter. – Mr. mitra. Ngr. μητρα. – Der. mitral, adj., din fr. mitral; mitropolie, s. f. (biserica ortodoxa cu rang superior episcopiei), mr. mitropule, din mgr. μητρόπολις, partial prin intermediul sl. mitropolija (Vasmer, Gr., 100); mitropolit, s. m. (arhiepiscop in ierarhia ortodoxa), din mgr. μητροπολίτης (Murnu 38); arhimitropolit, s. m. (arhiepiscop principal); cu gr. ἀρχί- „super”; metropola, s. f. (capitala), din fr. metropole; metropolitan, adj. (al capitalei).

serafim (-mi), s. m. – Inger de rang superior. – Mr. serafim. Ngr. σερσφίμ, cf. sl. serafimu. Sec. XVIII.

AMBASADOR, ambasadori, s. m. Reprezentant diplomatic plenipotentiar de rang superior. ♦ Persoana trimisa cu o misiune speciala pe langa un stat sau un for international. – Dupa fr. ambassadeur.

BALDACHIN, baldachinuri, s. n. 1. Acoperamant decorativ, impodobit cu perdele si asezat deasupra unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectura cu aceasta infatisare. ♦ (Rar, impr.) Lectica. 2. Acoperamant mobil care se poarta deasupra capului unui demnitar de rang superior al bisericii, la anumite solemnitati. [Pl. si baldachine. – Var.: (inv.) baldahin s. n.] – Fr. baldaquin.

MARE¹, mari, adj. 1. Care depaseste dimensiunile obisnuite. ◊ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros care, la mana, se poate opune celorlalte degete. ◊ Expr. A face (sau a deschide) ochii mari (cat cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate. A lasa (pe cineva) mare si devreme = a lasa (pe cineva) dezamagit. ◊ (Adverbial) Faina macinata mare. ♦ (Despre suprafete) Intins, vast. ◊ Expr. In mare = dupa un plan vast; in linii generale. ♦ Inalt. Un deal mare ne desparte (JARNIK-BIRSEANU). ♦ Lung. Par mare. ♦ Incapator, spatios; voluminos. Au umplut un sac mare, mare (SBIERA). ♦ (In expr.) Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasa a unei case taranesti, destinata oaspetilor. ♦ Lat; adanc. Apa mare. 2. In cantitate insemnata, abundent, mult; numeros. ◊ Expr. (Despre ape curgatoare) A veni mare = a creste, a se umfla; a inunda. ♦ (Despre surse de lumina si caldura) Puternic, intens. 3. De lunga durata. 4. In grad inalt; intens, profund, tare. Avusese mare iubire pentru el (SADOVEANU). ◊ Loc. adv. (Reg.) Cu mare ce = cu greu, anevoie. ◊ Expr. (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, rusinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte mila (sau drag, rusine etc.). Ziua-mare = moment al diminetii cand lumina devine intensa. ♦ (Despre sunet, voce) Puternic, ridicat. ◊ Expr. A vorbi (sau a striga) in gura mare = a vorbi cu glas tare, strigand. A fi cu gura mare = a fi certaret, scandalagiu. ♦ (Despre fenomene atmosferice) Violent, naprasnic. Ger mare. ♦ (Adverbial, pop.) Din cale-afara, peste masura. A sa fie Mare mult omor! (ALECSANDRI). ♦ Grav. Greseala mare. 5. Adult, matur, varstnic; (la comparativ) mai batran. ◊ Expr. (Despre copii) A se face mare = a creste, a deveni matur, adult. 6. Vestit, renumit, ilustru. 7. Care ocupa un rang superior, sus-pus. ◊ Expr. A se tine mare = a fi mandru, semet. A trage a mare = a-si da ifose; a cauta sa ajunga pe cei sus-pusi. La mai mare, urare facuta cuiva cu ocazia unei numiri sau avansari intr-un post. Mare si tare = influent, puternic. ◊ (Substantivat) Mai-marele = capetenie, sef. ♦ Mare tinuta = imbracaminte sau uniforma destinata pentru anumite solemnitati. ♦ Superior in ceea ce priveste calitatile morale. ◊ Expr. Mare la inima (sau la suflet) = marinimos, generos. 8. Important, de seama; hotarator. ◊ Zi mare = zi de sarbatoare, zi importanta. Strada mare = nume dat in unele orase de provincie strazii principale. Vorbe mari = cuvinte bombastice; promisiuni goale. ♦ Deosebit, ales. Mare cinste. – Lat. mas, maris.

IERARH ~i m. rang superior in cadrul bisericii oficiale. /<bulg. ierarh

SERAFIM ~i m. 1) (in crestinism) rang superior in ierarhia ingerilor. 2) Steag bisericesc cu chipuri de ingeri, purtat la inmormantari. /<sl. serafimu

MOLLA s.m. invar. rang superior in ierarhia bisericii mahomedane; persoana care detine acest rang. [Cf. fr., it. mollah, ar. maula – domn].

protovistier, protovistieri, s.m. (inv.) titlu dat boierului de rangul intai, superior vistierului, insarcinat cu administrarea vistieriei sau tezaurului tarii; persoana care purta acest titlu; vistier de rangul intai.

ambasador m. (fr. ambassadeur, d. mlat. ambactiator, de unde s' a facut ambasseor, apoi -adeur supt infl. it. ambasciatore). Reprezentantu unui stat mare in alt stat mare, superior in rang ministrului plenipotentiar, care reprezinta state mai mici.

PREEMINENT, -A, preeminenti, -te, adj. (Livr.) Care este mai presus decat altii sau decat altele, superior (ca valoare, rang etc.) [Pr.: pre-e-] – Din fr. preeminent.

LUX², (rar) luxuri, s. n. Nivel de viata excesiv de costisitor. ♦ Fast, eleganta, somptuozitate, splendoare. ◊ Loc. adj. De lux = a) extrem de confortabil; care nu reprezinta un lucru de prima necesitate; elegant, somptuos; b) de calitate superioara, de prim rang; select; c) care are articole de calitate superioara si de rafinament. Magazin de lux. ◊ Expr. A face lux = a duce o existenta fastuoasa, foarte costisitoare; spec. a se imbraca extrem de elegant si de costisitor. – Din fr. luxe, lat. luxus.

PRIM, -A adj., num. ord. 1. Cel dintai (in spatiu sau in timp); care se afla in fruntea unei serii. ◊ Materie prima = material prin a carui prelucrare se obtin produse finite. 2. Cel mai bun; cel mai insemnat etc. ◊ De prim rang = de calitate superioara. 3. Pe treapta cea mai inalta, intaiul in categoria respectiva. // Element prim de compunere savanta cu sensul „intai”, „primul”. [Var. primi-, primo-. / < lat. primus, cf. fr. primi-, it. primo-].

PREEMINENT, -A adj. superior altora in rang, ca merite etc. (< fr. preeminent)

PRIM²-, -A num. ord., adj. 1. cel dintai (in spatiu sau in timp); care se afla in fruntea unei serii. ♦ (mat.) numar ~ = numar natural care nu admite alti divizori decat pe 1 si pe el insusi; materie ~a = materie bruta prin a carei prelucrare se obtin produse finite. 2. cel mai bun; cel mai insemnat etc. ♦ de ~ rang = de calitate superioara. 2. pe treapta cea mai inalta, intaiul in categoria respectiva. ♦ ~ ministru = premier (< lat. primus)

PREEMINENT, -A adj. Mai presus decat altii; mult superior ca merite, ca rang. [Cf. fr. preeminent].

MITROPOLIT, mitropoliti, s. m. rang in ierarhia Bisericii ortodoxe, inferior patriarhului si superior episcopului; persoana care detine acest rang. – Din sl. mitropolitu.

AUTONIMIE s. f. 1. faptul, insusirea de a fi autonim. 2. creare in taxonomia biologica a numelui unui alt taxon de acelasi rang, care include tipul taxonului imediat superior. (< fr. autonymie)

ORDIN³ ~e n. 1) Treapta intr-o ierarhie; rang. De prim ~. 2) biol. Categorie sistematica inferioara clasei si superioara familiei. /<lat. ordo, ~inis, fr. ordre

CLASA s. f. 1. grup de obiecte, fenomene, fiinte cu insusiri comune. ◊ (log.) ansamblu de elemente avand anumite insusiri comune care satisfac o conditie sau un criteriu dat. 2. ~ sociala = grup mare de oameni, istoriceste constituit, carora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelasi loc in sistemul productiei sociale, acelasi raport fata de mijloacele de productie, acelasi rol in organizarea muncii , acelasi mod de obtinere a partii de care dispun din bogatia societatii, o psihologie si o constiinta sociala proprie. 3. categorie sistematica a regnului animal sau vegetal, intre increngatura si ordin. 4. fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. 5. unitate de baza in invatamant, cuprinzand elevi de aceeasi varsta si cu acelasi nivel de pregatire, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. ◊ sala in care se tin cursurile unui asemenea grup de elevi. 6. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 7. categorie, grad, rang stabilite dupa valoare, dupa merit. ♦ de (mare) ~ = de calitate superioara, de mare valoare. (< fr. classe, germ. Klasse)

NOBLETE s. f. 1. Calitatea de nobil (II); rangul sau titlul de nobil; nobilime (2), nobilitate (1). 2. (Rar) Nobilime (1). 3. Atitudine, insusire morala superioara; caracter nobil (I 1); nobilitate (2). 4. Distinctie, eleganta. [Var.: nobleta s. f.] – Din fr. noblesse.

superior adj., s. 1. adj. v. selectionat. 2. adj. v. fin. 3. adj. (livr.) preeminent. (~ ca valoare, rang etc.) 4. s. sef. (~ul si subalternii.) 5. adj. v. deosebit. 6. adj. evoluat. (Stadiu ~ de dezvoltare.) 7. adj. v. ridicat.

PREPOZIT s. m. 1. reprezentant al puterii superioare, temporar in fruntea unei colectivitati sau a unui oficiu special din Imperiul Roman. ◊ mare maestru al palatului in Imperiul Bizantin. 2. cleric catolic de rang inalt care indeplineste o functie administrativa importanta. (< lat. praepositus, germ. Prapositus)

CAPITAN, capitani, s. m. 1. Grad de ofiter superior locotenentului-major si inferior maiorului; persoana care are acest grad. ◊ (Mar.) Capitan-locotenent = grad corespunzator capitanului din armata de uscat sau din aviatie; ofiter care are acest grad. Capitan de rangul intai (sau al doilea, al treilea) = grad corespunzator colonelului (sau locotenent-colonelului, maiorului); ofiter care are acest grad. Capitan de vas (sau de slep, de remorcher) = persoana care conduce un vas (sau un slep, un remorcher). Capitan de port = comandant insarcinat cu conducerea activitatii unui port sau a unui oficiu portuar. 2. (Inv.) Persoana care comanda o ostire sau o parte a ei; comandant. ◊ Capitan-pasa = comandantul flotei turcesti. ♦ Capitan de posta = administratorul unei poste. ♦ Capetenie (de haiduci, de hoti etc.). 3. (Sport) Jucator care in timpul unei competitii este reprezentantul si conducatorul unei echipe. – It. capitano.

ORDIN s. n. 1. dispozitie obligatorie, data de o autoritate sau persoana oficiala; porunca; comanda. 2. comunitate catolica de calugari care se supuneau anumitor reguli de organizare si de activitate; cin, tagma. ◊ comunitate de cavaleri calugari din evul mediu. ◊ societate, asociatie in care cineva era primit in semn de onoare. 3. decoratie superioara medaliei. 4. dispozitie de plata (a unei sume). 5. (biol.) grup intre clasa si familie. 6. (mat.) ~ de multiplicitate (al radacinii unei ecuatii algebrice) = numar natural care arata de cate ori apare o radacina (solutie) intr-o ecuatie algebrica. 7. sistem de arhitectura ale carui elemente sunt dispuse si proportionate dupa anumite reguli. 8. rang. categorie. ♦ de ul = cu caracter (de); de prim ~ = de cea mai buna calitate, excelent. (< lat. ordo, -inis, fr. ordre)

CLASA ~e f. 1) Grup de obiecte, fenomene sau fiinte cu insusiri comune. 2): ~ sociala grup de oameni constituit istoric care se deosebeste de alte grupuri prin situatia economica. 3) biol. Categorie sistematica superioara ordinului si inferioara increngaturii. ~a flagelatelor. 4) mat. Fiecare dintre grupurile a cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. ~a unitatilor. 5) Unitate organizatorica de invatamant compusa dintr-un numar de elevi de aceeasi varsta. Elev in ~a a doua. 6) Sala de studii intr-o scoala. ~-laborator. 7) Grup de elevi care studiaza acelasi obiect sub conducerea unui specialist. ~ de pian. 8) Categorie ce se atribuie unor compartimente de tren, de nava etc. conform gradului de confort. Cupeu de ~a intai. 9) rang, categorie in care este incadrat cineva potrivit functiei detinute. [G.-D. clasei] /<fr. classe, lat. classis