MORGANATICA, morganatice, adj. (In sintagmele) Casatorie morganatica = casatorie intre un barbat dintr-o familie domnitoare si o femeie de rang social inferior. Sotie morganatica = sotie care a contractat o casatorie morganatica si care nu beneficiaza de toate drepturile acordate sotului. – Din fr. morganatique, lat. morganaticus.

TEAPA s. f. 1. Soi, fel, fire, caracter. 2. Stare, treapta, rang social, conditie sociala. – Et. nec.

MORGANATICA ~ce adj. (despre casatorii) Care se face intre un suveran sau un principe si o femeie de rang social inferior. ◊ Sotie ~ca sotie care, casatorindu-se cu un principe, nu se bucura de privilegiile acestuia. /<fr. morganatique, lat. morganaticus

COLEGIU s.n. 1. (Ant.) Grup (de cel putin trei persoane) insarcinat cu o anumita functie publica. ♦ Grup care formeaza organul de conducere si de indrumare al unui periodic, al unei lucrari, carti etc., al unei institutii etc. 2. Corp sau asociatie a unor persoane care au aceeasi profesiune sau aceeasi demnitate. 3. Categorie electorala care ingloba, in trecut, cetatenii cu aceeasi avere sau de acelasi rang social. 4. Institutie de invatamant public asemanatoare liceului, cu o organizare speciala. [Pron. -giu. / < fr. college, cf. it. collegio < lat. collegium – confrerie, tovarasie].

COLEGIU s. n. 1. (in Roma antica) grup (de cel putin trei persoane) insarcinat cu o anumita functie publica. 2. organ de conducere colectiva si de indrumare a unui periodic, a unei lucrari, carti etc., a unei intreprinderi sau institutii. 3. corp sau asociatie a unor persoane care au aceeasi profesie sau aceeasi demnitate. ◊ (jur.; in unele tari) colectiv de judecatori in cadrul organizarii interne a instantei supreme sau cu atributii speciale pe langa unele organe de jurisdictie. ♦ ~ de avocati = colectiv al avocatilor dintr-o unitate administrativ-teritoriala. 4. ~ de partid = organ care controleaza modul in care se respecta prevederile statutului cu privire la disciplina si morala de partid etc. 5. (in trecut) categorie electorala care ingloba cetatenii cu aceeasi avere sau cu acelasi rang social. 6. institutie de invatamant public asemanatoare liceului, cu o organizare speciala. 7. ~ de redactie = organ consultativ pe langa redactorul-sef al unei publicatii; comitet de redactie. (< lat. collegium, fr. college)

MARIRE, mariri, s. f. 1. Actiunea de a (se) mari¹ si rezultatul ei; marit. ♦ (Fiz.) Operatie de copiere fotografica prin proiectie, in scopul obtinerii unor pozitive mai mari decat negativele copiate. ♦ Loc de frunte intr-o anumita ierarhie (sociala); rang, demnitate; (concr.) persoana care ocupa o functie inalta in ierarhia sociala; fruntas, demnitar. ♦ Glorie, stralucire, splendoare. ♦ Putere, autoritate, tarie. 2. (Inv.) Marie (1). – V. mari¹.

CONDITIE s. 1. v. situatie. 2. v. clauza. 3. v. factor. 4. pozitie, situatie, stare, (inv. si pop.) obraz, (Transilv.) prindoare. (~ sociala.) 5. rang, stare, teapa, treapta, (pop.) mana, seama. (Sunt de aceeasi ~.)

CIN ~uri n. inv. Treapta intr-o ierarhie (administrativa, diplomatica sau militara); stare sociala; rang. /<sl. cinu

POZITIE ~i f. 1) Loc ocupat de un obiect sau de o persoana in raport cu alt obiect sau cu alta persoana. 2) Mod de asezare sau de situare in spatiu. ~ orizontala. 3) Situatie dictata de circumstante. ~ critica. 4) Situatie sociala; rang. ~ de director. 5) Consideratie a unei persoane (despre ceva sau despre cineva); punct de vedere particular; parere; judecata; opinie; cuvant. ◊ A se afla (sau a se gasi) pe ~i opuse a avea pareri contrare referitor la o problema. 6) mil. Loc pe care sunt situate trupele pe front sau vasele de razboi pe mare. ~ de lupta. ~ defensiva. [G.-D. pozitiei; Sil. -ti-e] /<fr. position, lat. positio, ~onis

postrig s.n. (inv.) 1. ceremonia intrarii cuiva in randul calugarilor. 2. manastire. 3. tagma calugareasca; stare sociala, rang de calugar.

POZITIE s.f. 1. Loc al unei persoane sau al unui obiect in raport cu ceva; loc unde se gaseste ceva. ♦ Felul, situatia in care sunt asezate, plasate o persoana, un lucru etc. 2. Loc ocupat de un luptator sau de o unitate pe campul de bataie. ♦ (Muz.) Loc al unei note pe portativ. 2. Situatie; (spec.) situatie sociala, rang. [Gen. -iei, var. pozitiune s.f. / cf. fr. position, lat. positio].

ALIENARE s. f. actiunea de a (se) aliena; instrainare. ◊ (fil.) depersonalizarea oamenilor, denaturarea relatiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea deformata a realitatii; alienatie. (< aliena)

POZITIE s. f. 1. mod in care este asezat sau situat ceva sau cineva; (p. ext.) loc unde se gaseste ceva sau cineva. ◊ (muz.) loc al unei note sau al unei chei pe portativ; felul in care sunt tinute mainile in timpul cantatului la instrumentele muzicale. ◊ locul pe care il ocupa un sunet intr-un cuvant. 2. teren, loc pe care sunt dispuse trupele pe front sau navele de razboi pe mare, servind ca baza de atac sau de aparare. 3. atitudine a corpului; tinuta. 4. situatie, stare in care se gaseste cineva sau ceva. ◊ situatie sociala, rang. (< fr. position, lat. positio, germ. Position)

SITUATIE s. 1. caz, circumstanta, conditie, conjunctura, ipostaza, imprejurare, postura, pozitie, stare, (inv.) incunjurare, peristas, prilejire, stat, imprejurstare, (fig.) context. (In aceasta ~ nu poate actiona.) 2. v. imprejurare. 3. v. dispozitie. 4. stare, (inv.) stepena. (~ infloritoare.) 5. soarta, stare. (Nu stie nimic de ~ lor.) 6. etapa, faza, punct, stadiu. (In ce ~ se afla lucrarile incepute?) 7. (concr.) raport, referat, dare de seama, (prin Transilv.) samadas, (inv.) doclad, otnosenie, tacrir, (rusism inv.) predstavlenie. (A intocmit o ~ despre ...) 8. conditie, pozitie, stare, (inv. si pop.) obraz, (Transilv.) prindoare. (~ sociala.) 9. v. rang. 10. loc, pozitie. (Ocupa o ~ onorabila in societate.) 11. pozitie, (inv.) pusaciune. (O ~ de indiviat.) 12. rost, stare. (Avea acum si el o ~.) 13. v. avere.

grant s. m. – (Munt., Arg.) rang, categorie sociala. Fr. grand (Scriban). Este dublet al lui grant, s. n. (furtisag, procedeu special aplicat de anumiti pungasi din Bucuresti), de la Grant, nume al unui cartier numit astfel de la Legrand; grantas, s. m. (Arg., pungas).

NON EST PRINCEPS SUPRA LEGES, SED LEGES SUPRA PRINCIPEM (lat.) nu conducatorul sta deasupra legilor, ci legile deasupra conducatorului – Principiu atribuit lui Pliniu cel Tanar. Toti oamenii, indiferent de rangul lor social, sunt datori sa respecte legea. V. si Caesar non supra grammaticos.

SOCIETATE, societati, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care traiesc laolalta, fiind legati intre ei prin anumite raporturi economice. ♦ Ansamblu unitar, sistem organizat de relatii intre oameni istoriceste determinate, bazate pe relatii economice si de schimb; p. ext. sistem social. ♦ Cerc limitat de oameni de prim rang (prin pozitie sociala, situatie materiala etc.). 2. Asociatie de persoane constituita intr-un anumit scop (stiintific, literar, sportiv etc.). 3. (Comert) Asociatie de oameni de afaceri alcatuita pe baza unor investitii de capital, in vederea obtinerii unor beneficii comune. ◊ Societate in nume colectiv = asociatie intre un numar limitat de persoane, care intemeiaza o intreprindere comerciala sau industriala, depunand fiecare capital si contributie in munca si raspunzand solidar si nelimitat la obligatiile pe care si le-au asumat. 4. Grup de oameni care petrec un anumit timp impreuna; tovarasie, companie. ◊ Expr. In societate = intre oameni, in lume. [Pr.: -ci-e-] – Din fr. societe, lat. societas, -atis.

comis (-si), s. m. – Dregator. – Mare comis, in vechea organizare sociala, boier de rangul doi, mare dregator, care avea in sarcina sa grajdurile domnesti si organizarea paradelor militare de Boboteaza si de Sfintul Gheorghe. Participa la sfatul domnesc si era singurul boier de rangul doi care purta calpac de zibelina, ca boierii de prim rang. Avea in subordine un comis al doilea, boier de rangul patru, si un comis al treilea, boier de rangul cinci. Din 1812 nu s-a mai bucurat de monopolul cumpararii de furaje pentru armata. Lat. comes, prin intermediul ngr. ϰόμης, cf. sl. komisu (Vasmer, Gr., 80). Reprezinta ceea ce era comes stabuli in organizarea medievala a Occidentului. – Der. comisoaie, s. f. (nevasta de comis); comisie, s. f. (inv., dregatoria marelui comis); comisel, s. m. (rindas de cai).

1) cin n., pl. uri (vsl. cinu, ordin, rang, cinovihiku, oficial, ciniti, a compune, a forma; rus. cin, rang, ung. csin, eleganta. V. cinie 1, cinel 2, cinovnic, cisla, citesc, pricina, cinatuiesc. Vechi. rang, treapta, stare sociala. Tagma, teapa.

SCARA s. 1. (inv.) scala. (Se suie pe ~.) 2. v. treapta. 3. peron. (Trasura a tras la ~.) 4. (TEHN.) scara rulanta = escalator. 5. (TEHN.) (reg.) scaun, ursoaie. (~ la cosul morii.) 6. scala. (~ unui aparat de radio.) 7. (MUZ.) (inv.) scala. 8. ierarhie, nivel, rang, stare, strat, treapta. (~ sociala.) 9. (BOT.) scara-doamnei (Polemonium coeruleum) = scaricea, scara-domnului; scara-domnului (Polemonium coeruleum) = scaricea, scara-doamnei.

MARIE ~i f. inv. 1) (urmat de un pronume posesiv) Termen reverentios, care era folosit la adresa unei persoane de rang inalt; maiestate. 2) Pozitie sociala inalta. /a mari + suf. ~ie

NOTABILITATE ~ati f. 1) Caracter notabil. 2) mai ales la pl. livr. Persoana care are un rol important in viata publica (detinand un rang inalt in ierarhia sociala). ~ati locale. /<fr. notabilite

TREAPTA, trepte, s. f. 1. Fiecare dintre suprafetele orizontale, cu latime relativ mica, situate la diverse inaltimi, la distante egale, care alcatuiesc o scara. ♦ Fiecare dintre barele (de lemn sau de fier) asezate transversal, la distante egale, intre doua bare verticale, alcatuind o scara; fuscel. 2. Fig. Grad, nivel; etapa, faza. ♦ (Si in sintagma examen de treapta) Examen de admitere in clasa a IX-a de liceu. ♦ rang, pozitie, situatie. 3. Fig. Categorie sociala; patura. – Lat. trajecta.

IERARHIE s. nivel, rang, scara, stare, strat, treapta. (~ sociala.)

rang s. n. 1. loc ocupat de cineva sau de ceva intr-o ierarhie. ◊ treapta, situatie sociala. ◊ locul ocupat in ierarhia unui pachet de carti de joc de catre fiecare grupa a cate patru carti cu aceeasi cifra sau fata (asi, valeti, decari etc.). 2. categorie a navelor militare potrivit marimii sau armamentului lor. 3. (mat.) numar natural care indica pozitia unui termen intr-un sir. ♦ (lingv.) ~ de frecventa = loc ocupat de un cuvant, fonem etc. in ordinea frecventei, organizata descendent. (< fr. rang)

rang s.n. 1. Loc ocupat de o persoana sau de o institutie intr-o ierarhie. ♦ Treapta, situatie sociala. 2. Clasificare a navelor potrivit marimii sau armamentului lor. 3. (Mat.) Locul pe care il ocupa un termen intr-un sir. [< fr. rang].

rang s. 1. v. titlu. 2. v. demnitate. 3. grad, pozitie, situatie, treapta, (inv.) stepena. (~ul cel mai inalt in ierarhia sociala.) 4. v. ierarhie. 5. v. conditie. 6. v. functie. 7. v. categorie. 8. categorie, ordin. (De prim ~.)

MORGANATIC, -A adj. Casatorie morganatica = casatorie intre un barbat dintr-o familie monarhica sau princiara si o femeie de alta conditie sociala, care nu-i este socotita sotie decat din punct de vedere legal, fara a fi ridicata la rangul lui. [< fr. morganatique].

BOIERIE, boierii, s. f. (In oranduirea feudala) Calitatea de boier; rangul sau titlul de boier; functia detinuta de un boier. ♦ (In regimul burghezo-mosieresc) Pozitie inalta in ierarhia sociala; putere sau avere pe care a da aceasta pozitie. – Din boier + suf. -ie.

CLASA s. f. 1. grup de obiecte, fenomene, fiinte cu insusiri comune. ◊ (log.) ansamblu de elemente avand anumite insusiri comune care satisfac o conditie sau un criteriu dat. 2. ~ sociala = grup mare de oameni, istoriceste constituit, carora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelasi loc in sistemul productiei sociale, acelasi raport fata de mijloacele de productie, acelasi rol in organizarea muncii , acelasi mod de obtinere a partii de care dispun din bogatia societatii, o psihologie si o constiinta sociala proprie. 3. categorie sistematica a regnului animal sau vegetal, intre increngatura si ordin. 4. fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. 5. unitate de baza in invatamant, cuprinzand elevi de aceeasi varsta si cu acelasi nivel de pregatire, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. ◊ sala in care se tin cursurile unui asemenea grup de elevi. 6. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 7. categorie, grad, rang stabilite dupa valoare, dupa merit. ♦ de (mare) ~ = de calitate superioara, de mare valoare. (< fr. classe, germ. Klasse)

CLASA ~e f. 1) Grup de obiecte, fenomene sau fiinte cu insusiri comune. 2): ~ sociala grup de oameni constituit istoric care se deosebeste de alte grupuri prin situatia economica. 3) biol. Categorie sistematica superioara ordinului si inferioara increngaturii. ~a flagelatelor. 4) mat. Fiecare dintre grupurile a cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. ~a unitatilor. 5) Unitate organizatorica de invatamant compusa dintr-un numar de elevi de aceeasi varsta. Elev in ~a a doua. 6) Sala de studii intr-o scoala. ~-laborator. 7) Grup de elevi care studiaza acelasi obiect sub conducerea unui specialist. ~ de pian. 8) Categorie ce se atribuie unor compartimente de tren, de nava etc. conform gradului de confort. Cupeu de ~a intai. 9) rang, categorie in care este incadrat cineva potrivit functiei detinute. [G.-D. clasei] /<fr. classe, lat. classis

CLASA s.f. I. (Fil.) Clasa sociala = grup mare de oameni care se deosebeste de alte grupuri dupa locul pe care-l ocupa intr-un anumit sistem de productie sociala, dupa raportul fata de mijloacele de productie, dupa rolul indeplinit in organizarea sociala a muncii, dupa felul in care obtin partea de care dispun din bogatia societatii si dupa marimea acestei parti. II. 1. Fiecare dintre subimpartirile si despartiturile mari ale regnului animal sau vegetal. 2. Fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. III. 1. Unitate de invatamant care cuprinde elevi cu acelasi nivel de cunostinte, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. 2. Sala in care se tin cursurile pentru un grup de elevi cu acelasi nivel de cunostinte. 3. Ora de curs. IV. 1. Categorie a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 2. Categorie, grad, rang. [Var. clas s.n. / < rus. klas, cf. fr., it. classe, germ. Klasse, lat. classis].