ACOLIT, -A, acoliti, -te, subst. 1. S. m. si f. Persoana care urmeaza, care ajuta pe cineva (intr-o actiune, intr-un domeniu de activitate). ♦ Partas, complice la o uneltire (criminala). 2. S. m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic, avand atributii legate de cult. – Din fr. acolyte.

CAFEGI-BASA, s. m. invar. Boier de rang inferior, mai mare peste cafegiii curtii domnesti, insarcinat sa aduca domnitorului cafeaua la ceremonii. – Din tc. Kahveci bası.

PAHARNICEL, paharnicei, s. m. Boier de rang inferior, subaltern al paharnicului. – Paharnic + suf. -el.

CINOVNIC, cinovnici, s. m. (Inv.) Functionar de stat (de rang inferior). – Din rus. cinovnik.

EDECLIU, edeclii, s. m. (Inv.) Slujitor (cu rang inferior) la curtea domneasca. – Din tc. yedecli.

SEMIZEU, semizei, s. m. (Mitol.) Zeitate de rang inferior; erou nascut dintr-un zeu si o muritoare sau dintr-o zeita si un muritor. – Semi- + zeu (dupa fr. demi-dieu).

BOIER ~i m. 1) (folosit si ca titlu de noblete pe langa numele respectiv) Mare proprietar de pamant (care detinea si o functie inalta in stat). ◊ ~ de divan mare demnitar care facea parte din divanul domnesc. ~ mare boier de prim rang. ~ mic boier de rang inferior. 2) fig. fam. Persoana cu atitudini si maniere de aristocrat. ◊ A face pe ~ul a) a se feri de munca fizica; b) a astepta sa fie servit. A trai ca un ~ a trai fara griji, fiind indestulat. [Sil. bo-ier] /<sl. boljarinu

BOIERNAS ~i m. Boier de rang inferior. /<rus. boiarin + suf. ~as

CEAUS ~i m. inv. 1) Slujbas de rang inferior care indeplinea diferite functii la curte. 2) Servitor la sinagoga. [Sil. cea-us] /<turc. savus

CINOVNIC ~ci m. inv. Persoana angajata intr-o functie administrativa (avand un rang inferior). /<rus. tinovnik

MINISTRU ~stri m. Conducator al unui minister. ◊ Consiliu de ~stri guvern. Prim-~ conducator al unui guvern. ~ plenipotentiar agent diplomatic de rang inferior celui de ambasador. /<lat. minister, ~tri, fr. ministre

PRETOR ~i m. 1) (in Roma antica) Magistrat cu rang inferior celui de consul (care avea atributii judecatoresti si administrative). 2) Sef administrativ si politienesc al unei plase. 3) Sef administrativ al unui sector al orasului. /<lat. praetor

SPATAREL ~i m. (in evul mediu) Boier de rang inferior spatarului care supraveghea ordinea la sate si avea imputerniciri militare in timp de razboi. /spatar + suf. ~el

STOLNICEL ~i m. (in Tara Romaneasca si in Moldova din evul mediu; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Boier de rang inferior stolnicului, care servea mancarea la masa domnitorului. /stolnic + suf. ~el

SUPLEANT ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) inv. Judecator de rang inferior (cu atributii de mica importanta). 2) Persoana care suplineste temporar pe cineva intr-o functie. ◊ Membru ~ membru ales (sau numit) intr-un organ de stat, intr-un comitet, care poate inlocui pe titular, avand drept de vot consultativ. [Sil. -ple-ant] /<fr. suppleant

VORNICEL ~i m. 1) (in Moldova si in Muntenia medivala; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Boier de rang inferior vornicului, insarcinat cu treburi judecatoresti in judete si sate. 2) pop. Flacau care pofteste si cinsteste oaspetii la nuntile taranesti. /vornic + suf. ~el

edechiu, edechii, s.m. (inv.) slujitor cu rang inferior la curtea domneasca.

naip, naipi, s.m. (inv.) judecator de rang inferior la turci; loctiitor al unui cadiu.

namestnic², -a, adj. (inv.) 1. de rang inferior, subordonat. 2. care se comporta necivilizat; brutal, badaran, grosolan.

INFRASPECIFIC, -A adj. de rang inferior speciei. (< fr. infraspecifique)

LEGATIE s. f. 1. reprezentanta diplomatica cu rang inferior ambasadei. ◊ localul, sediul acesteia. 2. misiune a unui legat¹ (2), in vechile state ale bisericii. 3. suprafata unei tari supusa unui legat¹ (2). (< fr. legation, lat. legatio)

VICECONSUL s. m. demnitar care indeplineste functii consulare, avand rang inferior consulului. (< fr. vice-consul)

semi- – Pref. care indica ideea de „jumatate”. Lat. semi-, prin intermediul fr. Se aplica uneori comp. proprii rom., cf. semicarturar, s. m. (semidoct), semizeu, s. m. (zeitate de rang inferior).

vistier (-re), s. n. – Tezaur, vistierie. – Var. vist(i)er(iu). Mr. avisteare. Lat. vestiārium, prin intermediul mgr. βεστιάρις, cf. sl. vistiarija; este cuvint introdus de administratia bizantina. – Der. vistier (var. vister(nic), vistiernic), s. m. (boier de rangul intii, tezaurar, administrator general al vistieriei si al finantelor statului; vistier al doilea, boiernas de rang inferior; ajutorul marelui vistier; vistier al treilea, boier de rang inferior, inspector de finante; in manastiri, administrator, econom); vist(i)erie, s. f. (tezaur; finante); visternicel, s. m. (functionar, slujbas la finante); visternicie, s. f. (slujba vistiernicului, trezorerie).

BECER, beceri, s. m. (Inv.) Boier de rang inferior, insarcinat cu supravegherea bucatariei domnesti; p. ext. bucatar domnesc. – Din beci + suf. -ar.

CAFEGI-BASA s. m. invar. (Inv.) Boier de rang inferior, insarcinat sa aduca domnitorului cafeaua. – Tc. kahveci-basi.

ACOLIT, -A, acoliti, -te, s. m., s. f. 1. S. m. si f. Persoana care urmeaza, care ajuta pe cineva (intr-o actiune, intr-un domeniu de activitate); persoana care urmeaza indeaproape ideile cuiva. ♦ Partas, complice la o uneltire (criminala). 2. S. m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic, avand atributii legate de cult. – Din fr. acolyte.

cavaler m. (rus. kavaler, fr. cavalier, ngr. kavallieris, d. it. cavaliere, care vine d. cavallo, cal. V. cal). Cetatean roman din al doilea ordin (eques). Nobil admis in ordinu cavalerizmului in evu mediu: cavaleru Bayard. Membru al unui ordin militar (ca cei din Malta ori cei Teutoni). Nobil de un rang inferior celui de baron (obisnuit in Italia si Austria). Purtator al unei decoratiuni in gradu cel mai de jos: cavaler al Coroanei Romaniii. Barbat, in opoz. cu dama la dans. Pop. Holtei. Cavaler ratacitor, cavaler care cutreiera lumea ca sa indrepte nedreptatile (ca Don Quijote). Cavaler de industrie, escroc.

LEGATIE, legatii, s. f. Reprezentanta diplomatica permanenta inferioara in rang unei ambasade, condusa de un ministru plenipotentiar sau de un insarcinat cu afaceri. ♦ Localul, sediul acestei reprezentante. [Var.: legatiune s. f.] – Din fr. legation, lat. legatio.

MORGANATICA, morganatice, adj. (In sintagmele) Casatorie morganatica = casatorie intre un barbat dintr-o familie domnitoare si o femeie de rang social inferior. Sotie morganatica = sotie care a contractat o casatorie morganatica si care nu beneficiaza de toate drepturile acordate sotului. – Din fr. morganatique, lat. morganaticus.

TRIMIS², trimisi, s. m. Persoana careia i s-a incredintat o misiune oficiala; delegat, mesager. ♦ Reprezentant diplomatic al unei tari, inferior in rang ambasadorului. ♦ Fig. Apostol, misionar. – V. trimite.

MORGANATICA ~ce adj. (despre casatorii) Care se face intre un suveran sau un principe si o femeie de rang social inferior. ◊ Sotie ~ca sotie care, casatorindu-se cu un principe, nu se bucura de privilegiile acestuia. /<fr. morganatique, lat. morganaticus

TRIMIS ~si m. 1) Persoana imputernicita cu o misiune speciala; delegat. 2) Reprezentant diplomatic, inferior ca rang ambasadorului. ◊ ~ extraordinar diplomat cu rang de ministru plenipotentiar. 3) fig. Adept si propagator al ideilor cuiva intr-un domeniu de activitate. /v. a trimite

PRETOR s.m. 1. Inalt magistrat care avea un rang imediat inferior consulului in vechea Roma. 2. (In trecut) Persoana numita pe langa marile unitati militare, cu atributii in timp de razboi sau de mobilizare in politia administrativa si judiciara. 3. Seful administrativ al unei plasi. [< lat. praetor, cf. fr. preteur].

SUBORDINE s.f. In subordine(le cuiva) = inferior, de rang mai mic, sub conducerea cuiva. [< it. subordine].

PLENIPOTENTIAR s. m., adj. (diplomat) cu rang imediat inferior ambasadorului, investit cu puteri depline de catre autoritatea competenta a statului pe care il reprezinta. (< fr. plenipotentiaire, lat. plenipotentiarius)

PRETOR s. m. 1. magistrat roman cu rang imediat inferior consulului. 2. (in trecut) persoana pe langa marile unitati militare, cu atributii in timp de razboi sau de mobilizare in politia administrativa si judiciara. 3. reprezentant al puterii centrale intr-o plasa, cu atributii administrative si de politie. (< lat. praetor)

REZIDENT, -A I. s. m. 1. reprezentant diplomatic inferior ca rang ministrului plenipotentiar sau ambasadorului. ◊ (in trecut) reprezentant al guvernului central intr-o tara coloniala sau sub protectorat. 2. persoana stabilita temporar in alt loc decat tara al carei cetatean este. II. adj. (despre cetateni stabiliti in alt stat) care locuieste in... III. s. m. f. absolvent medicinist care isi perfectioneaza practica in spital. (< fr. resident, lat. residens, germ. Resident)

SUBORDINE s. f. subordonare. ♦ in ~(le cuiva) = inferior, de rang mai mic, sub conducerea cuiva. (< it. subordine)

PLENIPOTENTIAR ~a (~i, ~e) 1) Care are putere deplina; cu puteri depline. Comisie ~a. ◊ Ministru ~ diplomat care, dupa rang, este imediat inferior ambasadorului. 3) si substantival (despre diplomati) Care reprezinta conducerea unui stat pe langa guvernele altor state, avand imputerniciri depline. [Sil. -ti-ar] /<fr. plenipotentiaire

MITROPOLIT, mitropoliti, s. m. rang in ierarhia Bisericii ortodoxe, inferior patriarhului si superior episcopului; persoana care detine acest rang. – Din sl. mitropolitu.

inferiorITATE ~ati f. 1) Caracter inferior. 2) Stare a ceea ce este inferior. 3) Dezavantaj in ceea ce priveste rangul, forta, meritul etc. [Sil. -ri-o-] /<fr. inferiorite

ORDIN³ ~e n. 1) Treapta intr-o ierarhie; rang. De prim ~. 2) biol. Categorie sistematica inferioara clasei si superioara familiei. /<lat. ordo, ~inis, fr. ordre

CAPITAN ~i m. 1) Ofiter cu grad inferior celui de maior. 2) Comandant al unei nave. ◊ ~ de rangul intai (doi, trei) grad in marina militara corespunzator colonelului (locotenent-colonelului, maiorului) din trupele de uscat. 3) Conducator al unei echipe sportive. 4) v. CAPETENIE. /<it. capitano, rus. kapitan

inferior, -OARA adj. 1. Care este asezat mai jos; de jos. ♦ (despre o parte a unui curs de apa; p. ext., despre o regiune) Situat in apropiere de punctul de varsare; departat de izvor. 2. Mai mic din punct de vedere numeric. 3. De calitate (mai) proasta; mai putin bun; mai putin frumos; mai mic decat altii. 4. Care are un grad, o functie, un rang mai mic decat altul. // s.m. Subaltern, subordonat. [Pron. -ri-or. / < lat. inferior, cf. fr. inferieur].

inferior, -OARA I. adj. 1. asezat mai jos; de jos. ◊ (despre o parte a unui curs de apa, o regiune) in apropiere de punctul de varsare; departate de izvor. 2. mai mic din punct de vedere numeric. 3. de calitate (mai) proasta; mai putin bun; mai putin frumos; mai mic decat altii. 4. care are un grad, o functie, un rang mai mic decat altul. II. s. m. subaltern, subordonat. (< fr. inferieur, lat. inferior)

CAPITAN, capitani, s. m. 1. Grad de ofiter superior locotenentului-major si inferior maiorului; persoana care are acest grad. ◊ (Mar.) Capitan-locotenent = grad corespunzator capitanului din armata de uscat sau din aviatie; ofiter care are acest grad. Capitan de rangul intai (sau al doilea, al treilea) = grad corespunzator colonelului (sau locotenent-colonelului, maiorului); ofiter care are acest grad. Capitan de vas (sau de slep, de remorcher) = persoana care conduce un vas (sau un slep, un remorcher). Capitan de port = comandant insarcinat cu conducerea activitatii unui port sau a unui oficiu portuar. 2. (Inv.) Persoana care comanda o ostire sau o parte a ei; comandant. ◊ Capitan-pasa = comandantul flotei turcesti. ♦ Capitan de posta = administratorul unei poste. ♦ Capetenie (de haiduci, de hoti etc.). 3. (Sport) Jucator care in timpul unei competitii este reprezentantul si conducatorul unei echipe. – It. capitano.

inferior, -OARA, inferiori, -oare, adj. 1. Care este asezat dedesubt sau mai jos. ♦ (Despre ape curgatoare sau despre regiuni de pe cursul lor) Situat mai aproape de varsare decat de izvor. 2. Care este din punct de vedere numeric mai mic decat altul. 3. Care are un rang, o functie sau un grad mai mic decat altul. ♦ (Substantivat) Subaltern, subordonat (intr-o functie). 4. Care este de calitate mai proasta, valoreaza mai putin sau are importanta mai mica decat altul. ◊ (In vechea organizare a scolii) Curs inferior = ciclu de invatamant cuprinzand primele patru clase ale liceului. [Pr.: -ri-or] – Din fr. inferieur, lat. inferior.

CLASA ~e f. 1) Grup de obiecte, fenomene sau fiinte cu insusiri comune. 2): ~ sociala grup de oameni constituit istoric care se deosebeste de alte grupuri prin situatia economica. 3) biol. Categorie sistematica superioara ordinului si inferioara increngaturii. ~a flagelatelor. 4) mat. Fiecare dintre grupurile a cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. ~a unitatilor. 5) Unitate organizatorica de invatamant compusa dintr-un numar de elevi de aceeasi varsta. Elev in ~a a doua. 6) Sala de studii intr-o scoala. ~-laborator. 7) Grup de elevi care studiaza acelasi obiect sub conducerea unui specialist. ~ de pian. 8) Categorie ce se atribuie unor compartimente de tren, de nava etc. conform gradului de confort. Cupeu de ~a intai. 9) rang, categorie in care este incadrat cineva potrivit functiei detinute. [G.-D. clasei] /<fr. classe, lat. classis