DEFICIENTA, deficiente, s. f. Scadere, lipsa, greseala; ramanere in urma. ♦ Lipsa in integritatea anatomica si functionala a unui organ; absenta a anumitor facultati fizice sau psihice. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. deficience, lat. deficientia.

DECALARE, decalari, s. f. Actiunea de a (se) decala si rezultatul ei; distantare in spatiu sau in timp; ramanere in urma; fig. nepotrivire, dezacord intre situatii, evenimente, conceptii etc. – V. decala.

arborizat, -a adj. (fr. arborise). Cu forme de arbori, vorbind despre urmele ramase de la arbori pe minerale.

CARUTA, carute, s. f. 1. Vehicul de forma carului, dar mai mic si mai usor decat acesta, cu tractiune animala, mai ales cu cai. ◊ Expr. A se lasa de caruta = a renunta la un lucru sau la o treaba inceputa. A ramane de caruta = a ramane in urma; a pierde ocazia. 2. Cantitate de fan, lemne etc. cat se poate incarca intr-o caruta (1). – Din car.

CALTI s. m. pl. Fire scurte ramase in urma trecerii fuiorului de canepa sau de in printre dintii daracului, din care se tese panza de saci si de saltele, se fac funii etc. – Din sl. kluku (pl. kluci).

IZBITURA, izbituri, s. f. Lovitura puternica. ♦ (Rar) Semn ramas in urma unei lovituri; contuzie. – Izbi + suf. -tura.

INAPOIAT, -A, inapoiati, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are mintea insuficient dezvoltata; arierat. 2. (Despre persoane, popoare, tari etc.) Care a ramas in urma din punct de vedere politic, social, cultural, economic etc. – V. inapoia².

INDARATNIC, -A, indaratnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Incapatanat, recalcitrant, nesupus; p. ext. staruitor, perseverent. ♦ (Rar) Ramas in urma; restantier. [Var.: (reg.) indarapnic, -a adj.] - Indarat + suf. -nic.

INTARZIERE, intarzieri, s. f. Actiunea de a intarzia si rezultatul ei. ◊ Loc. adv. si adj. Cu intarziere = (care se produce) mai tarziu decat trebuie sau decat este prevazut. ◊ Loc. adv. Fara intarziere = numaidecat, fara zabava. ◊ Expr. A exploda cu intarziere = (despre bombe sau corpuri explozive) a exploda la un anumit interval de timp (fixat dinainte) dupa momentul punerii sau al lansarii. A fi in intarziere = a fi ramas in urma, a fi intarziat. ♦ Timpul, durata cat cineva sau ceva intarzie. [Pr.: -zi-e-] – V. intarzia.

MARSA, marse, s. f. Sol format pe depunerile ramase in urma retragerii apelor marii. – Germ. Marsch.

RAMANERE, ramaneri, s. f. Faptul de a ramane; ramas. ◊ ramanere in urma = intarziere, lipsa de progres (in raport cu altii), stagnare. – V. ramane.

SAPA, sap, vb. I. Tranz. 1. A lucra, a faramita cu sapa¹ (sau cu cazmaua) pamantul (pentru a insamanta, a prasi etc.). 2. A face cu sapa¹ (sau cu alt instrument) o adancitura, o groapa, un sant in pamant. 3. A scoate cu sapa¹ ceva din pamant. 4. A scobi, a taia in piatra sau in lemn pentru a da materialului o anumita forma sau pentru a grava. ♦ Tranz. si refl. Fig. A lasa sau a ramane o urma adanca; a (se) intipari, a (se) imprima. 5. (Despre ape, ploi si alte elemente ale naturii) A roade, a manca, a macina (surpand); a ruina, a darama, a nimici. ♦ Tranz. si refl. recipr. Fig. A unelti impotriva cuiva sau unul impotriva altuia, a incerca sa(-si) faca rau. – Lat. sappare.

OLIGOFRENIE s. f. Stare patologica caracterizata prin ramanerea in urma a dezvoltarii facultatilor psihice, insotita uneori de tulburari ale dezvoltarii fizice si de leziuni ale sistemului nervos central, ca urmare a unor suferinte cerebrale, survenite in perioada intrauterina, in cursul nasterii sau in perioada copilariei. – Din fr. oligophrenie.

REZIDUU, reziduuri, s. n. Rest ramas in urma unui proces chimic sau fizic efectuat asupra unui material brut. ◊ Reziduuri furajere = deseuri din industria alimentara care pot fi valorificate in alimentatia animalelor. ♦ Materie care se depune pe peretii sau pe fundul recipientelor in care se pastreaza substante lichide. [Pr.: -du-u. – Var.: rezidiu s. n.] – Din lat. residuum, fr. residu.

LASAT², -A, lasati, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Caruia i s-a dat drumul sau a fost scapat din mana. 2. La care s-a renuntat, care a fost parasit. 3. (Despre bunuri) Care a fost primit ca mostenire. 4. (Despre mirosuri, caldura etc.) Care a ramas in urma cuiva sau a ceva, care a fost degajat de cineva sau de ceva. 5. (Despre intuneric, ger, caldura) Care s-a statornicit undeva. 6. Care a fost coborat, care a fost dat mai jos. 7. Incovoiat. – V. lasa.

CODAS, -A, codasi, -e, s. m. si f., adj. (Persoana, grup de persoane, institutie etc.) care a ramas in urma, se afla printre ultimii in munca, la invatatura, intr-o competitie sportiva etc. – Coada + suf. -as.

DEBURARE s. f. Operatie de curatare a c******r de impuritatile si de fibrele scurte ramase in urma cardarii; deburaj (1). – Cf. fr. debourrer.

RESTANT, -A, restanti, -te, adj. Ramas in urma; neachitat in termenul legal; intarziat. – Din fr. restant, germ. restant.

RESTANTIER, -A, restantieri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a ramas in urma cu o lucrare, cu o plata etc. ♦ (Despre studenti) Care nu si-a trecut examenul la termenul fixat. [Pr.:-ti-er] – Restanta + suf. -ier.

RAMBLEIERE, rambleieri, s. f. Actiunea de a rambleia si rezultatul ei; rambleiaj. 1. Ansamblul operatiilor de umplere cu steril, cu deseuri rezultate de la prepararea substantelor minerale utile, cu nisip, cu prundis etc. a golurilor ramase in urma unor excavari subterane. 2. Ansamblul operatiilor de executare a unei umpluturi de pamant sau a unui rambleu de drum sau de cale ferata. [Pr.: -ble-ie-] – V. rambleia.

RAZUITURA, razuituri, s. f. Faptul de a razui; (concr.) ceea ce ramane in urma razuirii, ramasite cazute in urma razuirii. [Pr.: -zu-i-] – Razui + suf. -tura.

CODAS ~a (~i, ~e) si substantival Care ramane in urma altora intr-un domeniu de activitate; care se afla printre ultimii.

INAPOIAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A INAPOIA. 2) (despre persoane) Care nu s-a dezvoltat suficient mintal; arierat. 3) (despre popoare, tari) Care a ramas in urma din punct de vedere al dezvoltarii politice, economice si culturale. /v. a inapoia

INAPOIERE ~i f. 1) v. A INAPOIA si A SE INAPOIA. 2) ramanere in urma. ~ economica. ◊ ~ mintala stare a unei persoane slab dezvoltate mintal. /v. a inapoia

ramanere ~i f. v. A RAMANE. ◊ ~ in urma a) lipsa de progres; b) intarziere (fata de ceva sau de cineva). /v. a ramane

RESTANT ~ta (~ti, ~te) 1) Care se afla in restanta; ramas in urma. 2) (despre datorii, sume de bani etc.) Care nu este achitat la timp; neachitat la termen. /<fr. restant, germ. restant

STRANSURA ~i f. 1) : ~ de mana strangere de mana. 2) peior. Ceea ce a fost strans de pe unde s-a putut, fara nici un discernamant; adunatura. Oaste de ~. ◊ De ~ a) de tot felul; b) din ceea ce a ramas la urma. 3) Cantitate de produse agricole stranse dintr-o recoltare. /strans + suf. ~ura

ULTIM ~a (~i, ~e) si substantival 1) Care este cel mai de pe urma intr-o ierarhie. ~ul numar al revistei. ~ul loc la competitie. ◊ ~ul pret pret stabilit irevocabil. Pana la ~a suflare (sau picatura de sange) pana la sfarsitul vietii. Pana la ~ul toti. 2) Care ramane in urma; care se afla in coada; codas. 3) Care este cel mai aproape de momentul de fata; de curand. ~ele stiri. ◊ ~a ora rubrica in ziare sau emisiune la radio sau la televiziune in care se prezinta cele mai noi stiri. /<lat. ultimus, it. ultimo

ZDRUMICATURA ~i f. pop. Ceea ce ramane in urma zdrumicarii. /a zdrumica + suf. ~atura

HOGBACK s.n. (Geol.) Creasta ascutita care ramane in urma eroziunii in zonele cu strate de duritati diferite, puternic inclinate. [< engl. hogback].

RETARDA vb. I. intr. (Frantuzism) A ramane in urma; a intarzia. [< fr. retarder].

RETARDAT, -A adj. (si s.m.f.) (Frantuzism) Ramas in urma; nedezvoltat din punctul de vedere al intelectului; intarziat mintal; inapoiat; retardatar. [< retarda].

SECHELA s.f. urma, consecinta, tulburare functionala sau organica care ramane in urma unei boli, interventii chirurgicale etc. ♦ (Fig.) urma, urmare. [< fr. sequelle, cf. lat. sequela – consecinta].

CICATRICE s.f. Semn, urma care ramane dupa vindecarea unei rani, a unei arsuri etc. ♦ (Fig.) urma a unei nenorociri etc. [< lat. cicatrix, fr., it. cicatrice].

FISTULA s.f. 1. Canal supurativ accidental ramas in urma inchiderii unui abces. ♦ Canal facut pe cale chirurgicala, care uneste un organ intern cu exteriorul. 2. Ulceratie adanca in tesuturile organismului. [< lat. fistula, fr. fistule].

INFANTILISM s.n. ramanere in urma a dezvoltarii, manifestata prin pastrarea la varsta adulta a unor caracteristici morfologice si functionale specifice copilariei. [< fr. infantilisme, cf. lat. infans – copil].

RESTANT, -A adj. Ramas in urma; intarziat. [Cf. fr. restant].

RESTANTIER, -A adj. (adesea s.) Ramas in urma, in restanta (cu o lucrare, cu o plata, cu un examen etc.). [Pron. -ti-er. / < restanta + -ier].

HOGBACK [HOGBEC] s. n. creasta ascutita care ramane in urma eroziunii in zonele cu straturi de duritati diferite, inclinate. (< engl. hogback)

RESTANT, -A adj. neachitat. ◊ ramas in urma. (< fr. restant)

RETARDA vb. intr. 1. a ramane in urma; a intarzia. 2. (fig.) a incetini (miscarea); a frana, a impiedica. (< fr. retarder, lat. retardare)

RETARDAT, -A adj. (si s. m. f.) ramas in urma; nedezvoltat din punctul de vedere al intelectului; intarziat mintal; retardatar. (< retarda)

REZIDUU s. n. 1. deseu care ramane in urma unei operatii de prelucrare chimica a unui material. 2. materie care se depune pe peretii recipientelor in care se pastreaza diferite substante lichide. (< fr. residu, lat. residuum)

VIRANEA, viranele, s. f. (Inv. si arh.) Loc viran; ruinele unor cladiri ramase in urma unui incendiu. – Tc. virane.

CARUTA, carute, s. f. 1. Vehicul de forma carului, dar mai mic si mai usor, tras de obicei de cai. ◊ Expr. A se lasa de caruta = a renunta la un lucru sau la o treaba inceputa. A ramane de caruta = a pierde o ocazie; a ramane in urma. 2. Cantitate dintr-o povara, cata se poate incarca intr-o caruta (1). – Din car + suf. -uta.

codirla (vest) si -irla (est) f., pl. e (d. coada cu sufixu ca´n sopirla, ciocirlan). Coada lunga (Iron.): codirla vulpii. Coada lunga la car, inima prelungita. Cel ramas in urma la joc: esti codirla! Corlata, serigla, scarila, suslet, infundatoare de gratii la caruta (compusa din cotoci si speteze). Partea din urma a carutei: a cauta pin [!] codirla.

BUSTEAN, busteni, s. m. Trunchi de copac taiat si curatat de crengi; partea trunchiului unui copac ramasa in pamant dupa taiere; bustihan. ◊ Expr. (Adverbial) A dormi bustean = a dormi adanc. A (se) lamuri bustean = a lasa (sau a ramane) nedumerit in urma unei explicatii neclare. – Et. nec.

INVARIANT, invarianti, s. m. Marime, relatie, proprietate etc. care ramane neschimbata in urma aplicarii sau interventiei unei transformari. [Pr.: -ri-ant. Var.: invarianta s. f.] – Din fr. invariant.

LINS, -A, linsi, -se, adj. 1. (Despre par) Bine netezit, intins², neondulat. 2. (Fam.; despre oale sau farfurii) Din care s-a mancat tot, in care n-a mai ramas nici o urma de mancare. – V. linge.

BRAZDA brazde f. 1) Fasie de pamant taiata si rasturnata cu plugul. 2) urma lunga care ramane in linie dreapta dupa rasturnarea pamantului cu brazdarul. ◊ A da (sau a se da) la brazda a se indrepta; a se schimba in bine; b) a se acomoda; a se deprinde cu ceva. Din (sau de) brazda vite injugate la plug dinspre brazda; din dreapta. 3) Bucata de pamant, de obicei de forma paralelipipedica, desprinsa cu iarba cu tot de pe un teren pentru a fi rasadita in alt loc (ca ornament, drept protectie etc.). 4) Fasie de iarba sau de cereale cosite, avand latimea unei apucaturi de coasa sau de cositoare; polog. 5) fig. Incretitura a pielii (mai ales la fata); rid; cret; zbarcitura; cuta. 6) fig. urma longitudinala lasata pe o suprafata. [G.-D. brazdei] /<sl. brazda

A LASA las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare

PRIMITIV ~a (~i, ~e) 1) Care tine de stadiile cele mai timpurii ale societatii umane; de la inceputul omenirii. Om ~. 2) (despre oameni) Care a ramas mult in urma in privinta nivelului de dezvoltare; necivilizat; salbatic. 3) Care se prezinta simplu de tot; elementar; rudimentar. Constructie ~a. 4) fig. (despre oameni sau despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de educatie si de cultura; grosolan; necioplit. 5) Care a ramas asa cum a fost la inceput. Forma ~a. ◊ Cuvant ~ cuvant de la care, cu ajutorul afixelor, sunt formate alte cuvinte. Culori ~e culorile de baza ale spectrului solar. /<fr. primitif, lat. primitivus

RUSALIE, rusalii, s. f. ~ 4. (La pl.) Saptamana dinaintea sarbatorii de rusalii (1.), in timpul careia exista obiceiul sa se sarbatoreasca anotimpul primaverii si sa se pomeneasca mortii. (indirect din lat. Rŏsālia; deriv. directa din lat. sau prin interm. unei var. rŏsāria este improbabila; cu toate acestea, traseul urmat de imprumut ramane discutabil: din sl. rusalija si acesta din gr. medie ρουσάλια; totusi persista indoiala ca rezultatul din rom. ar fi putut sa pastreze sunetul l palatalizat din sl. (cf. bg. rusalja, sb. rusalje), care, in mod normal, dispare in rom.; pe de alta parte, forma cea mai veche a cuv. din rom. este atestata cu o (rosalii), iar aceasta nu se poate explica nici prin interm. sl., nici prin cel al mgr.; prob. un imprumut cultural)

INVARIANT, -A adj. Invariabil. // s.n. Marime, relatie sau proprietate care ramane neschimbata in urma unor transformari de natura fizica sau matematica. ♦ (Estet.) Existenta in toate domeniile artei a unor elemente cu caracter de permanenta, absolut imuabile de-a lungul evolutiei istorice a artelor. [Pron. -ri-ant, pl. -te. / < fr., engl. invariant, germ. Invariant].

INVARIANT, -A I. adj. 1. (mat.; despre o marime, o expresie, o relatie) care ramane aceeasi pentru un grup de transformari. 2. (despre un sistem fizico-chimic) cu varianta nula. II. s. m. 1. marime, expresie, relatie, proprietate care ramane neschimbata in urma unor transformari de natura fizica ori matematica. 2. forma lexicala care, luata in raport cu o alta forma din paradigma aceluiasi cuvant, prezinta atat diferente de expresie, cat si de continut. 3. (estet.) existenta in toate domeniile artei, de-a lungul evolutiei lor istorice, a unor elemente cu caracter de permanenta, imuabile. (< fr., engl. invariant, germ. Invariant)

APOI adv. 1. Dupa aceea, pe urma. Isi lua ramas bun si apoi pleca. ♦ Pe langa asta. Si-apoi tot nu ma pot duce. ♦ Mai, in plus. Dupa ce ca e frig, apoi si ploua. 2. Totusi. Apoi tot am sa-ti mai vorbesc putin. 3. Atunci, in cazul acesta; daca e asa, asa fiind. Apoi dar ce vrei ?. ♦ Ei si! n-are importanta! S-apoi ce daca a plecat! 4. (De obicei precedat de conjunctii) a) Doar; b) (precedat de „si”) si inca; unde mai pui ca; c) vezi! ei!; d) dar; e) cu toate acestea; f) (precedat de „ca”) altminteri; g) (serveste la introducerea unui raspuns concesiv, evaziv, sau ca scuza) Apoi de, ce pot sa-ti spun?; h) (precedat de „si”, serveste ca introducere in poezie, proverbe etc.) S-apoi lin, dorule, lin. (JARNIK-BARSEANU). – Lat. ad-post.

BUSTEAN, busteni, s. m. Trunchi de copac taiat si curatat de crengi; partea trunchiului unui copac ramasa in pamant dupa taiere. ◊ Expr. A dormi bustean = a dormi adanc. A (se) lamuri bustean = a lasa (sau a ramane) nedumerit in urma unei explicatii neclare.

RAZBOAIE DE SUCCESIUNE, denumire a razboaielor purtate intre diferitele case domnitoare pentru succesiunea la tronurile ramase vacante ca urmare a lipsei urmasilor directi. Cele mai cunoscute sunt: Razboiul pentru Succesiunea la Tronul Spaniei (1711-1714), provocat in urma mortii regelui Spaniei, Carol al II-lea, de pretentiile lui Ludovic al XIV-lea, regele Frantei, la mostenirea spaniola. Purtat intre Franta si Spania, pe de o parte, si Habsburgi, Anglia, Olanda, Portugalia, Danemarca, Savoia si Prusia, pe de alta parte. Incheiat prin tratatele de pace de la Utrech si Rastatt. ◊ Razboiul pentru Succesiunea la Tronul Austriei (1740-1748), intre Prusia, Franta, Spania, Bavaria, Saxonia (din 1742, alaturi de Austria), Olanda si Rusia, pe de alta parte. Incheiat prin tratatele de pace de la Aachen (1748).

cormana f., pl. ane si ene si ani (ung. kormany, cirma; sirb. korman, rus. kormilo, cirma, korma, pupa, d. vsl. kruma, krumilo, cirma). Munt. Mold. sud. Cucura, partea din dreapta (lata si curba) care, unita cu birsa, formeaza unghiu brazdarului la plug si rastoarna pamintu: ramase brazda in urma cormenei (ChN. I, 17). – Si cormana (Mold. sud), pl. ene; cormuna (Cov.), pl. e si i, cormura (Rn.), pl. i; corman (Munt. Mold. sud), n., pl. e, si corman (Trans.), pl. e. V. plaz si raz.

SOMAJ s. n. Fenomen economic cauzat de crizele sau recesiunile economice, care consta in aceea ca o parte dintre salariati raman fara lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea si oferta de forta de munca; situatia aceluia care nu se poate angaja din cauza imposibilitatii de a gasi un loc de munca. – Din fr. chomage.

TONSURA, tonsuri, s. f. Ceremonia tunderii parului din crestetul capului la consacrarea unui cleric catolic; (concr.) locul, de forma rotunda, ramas fara par in urma acestei ceremonii. – Din fr. tonsure, lat. tonsura.

STERIL ~a (~i, ~e) 1) (despre fiinte) Care este lipsit de posibilitatea de reproducere; inapt de a procrea; sterp. 2) (despre plante) Care nu produce nici seminte si nici fructe; sterp. 3) (despre sol) Care nu este roditor; sterp; arid. 4) (despre aliante de casatorie) Care a ramas fara copii; fara urmasi. Mariaj ~. 5) (despre roci) Care este lipsit de minereu. 6) (despre instrumente medicale, pansament) Care a fost supus sterilizarii; prelucrat in vremea sterilizarii; dezinfectat. 7) fig. Care este lipsit de eficienta; fara utilitate; inutil. Discutie ~a. 8) (despre persoane) Care produce putin; fara rezultate pozitive. /<fr. sterile, lat. sterilis

TONSURA ~i f. 1) Ritual de consacrare a clericilor prin tunderea parului din crestetul capului. 2) Locul din crestetul capului care ramane fara par in urma acestei operatii. /<fr. tonsure

LITERA s. f. 1. semn grafic care corespunde, in general, unui fonem al limbii; semn din alfabet. 2. (fig.) intelesul strict formal al unui text. ♦ a legii = exact asa cum prevede legea; a ramane ~ moarta = a ramane fara nici o urmare. 3. (pl.) studiul literaturii; stiintele umaniste. ♦ om de e = literat. (< lat. littera)

TONSURA s. f. ceremonie a tunderii parului din crestetul capului la consacrarea unui calugar catolic; locul, de forma rotunda, ramas fara par in urma acestei ceremonii. (< fr. tonsure, lat. tonsura)

RAMBLEIA, rambleiez, vb. I. Tranz. 1. A umple cu rambleu golurile ramase intr-o mina in urma exploatarii. 2. A executa un rambleu la o sosea sau la o cale ferata. [Pr.: -ble-ia] – Din fr. remblayer.

RAMBLEU, rambleuri, s. n. 1. Material solid care serveste la umplerea golurilor ramase intr-o mina, in urma exploatarii. 2. Lucrare de terasament executata in scopul ridicarii unui teren la nivelul necesar constructiei unei cai ferate, unei sosele, unui dig etc. – Din fr. remblai.

OLOGI, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. si refl. A face pe cineva sa devina olog (1) (lovindu-l, ranindu-l etc.) sau a ramane, a deveni olog (in urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

A SE ALEGE ma aleg intranz. 1) A se reuni intr-un grup; a se grupa. 2) A ramane cu ceva (de pe urma unei actiuni, a unei imprejurari etc.). 3) A ajunge intr-o situatie (de obicei, defavorabila). ◊ ~ numai praful (din cineva sau ceva) a se distruge complet. /<lat. allegere

RAMBLEIA vb. I. tr. A face un rambleu pentru o sosea, o cale ferata etc. ♦ A umple cu rambleu golurile ramase intr-o mina in urma exploatarii. [Pron. -ble-ia., p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < fr. remblayer].

RAMBLEIA vb. tr. 1. a face un rambleu (1) pentru o sosea, o cale ferata etc. 2. a umple cu rambleu (2) golurile ramase intr-o mina in urma exploatarii. (< fr. remblayer)

CORUNCA, corunce, s. f. Dispozitiv folosit in industria extractiva pentru a prinde si a extrage prajinile sau tevile ramase in gaura de sonda in urma unei avarii. – Et. nec.

ERATIC, -A adj. Care nu este fix; neregulat. ◊ Bloc eratic = bloc de piatra de dimensiuni mari, adus de ghetari si ramas intr-un anumit loc in urma retragerii acestora. [< fr. erratique, cf. lat. errare – a rataci].

ERATIC, -A adj. care nu este fix; ratacitor, neregulat. ♦ bloc ~ = bloc de piatra de dimensiuni mari, adus de ghetari si ramas intr-un anumit loc in urma retragerii acestora. (< fr. erratique, lat. erraticus)

conservator, -oare adj. si s. Pastrator, care tine de partidu celor ce, in politica, se opun schimbarilor brusce si nu instiga plebea. Conservator progresist, nume pe care, in Decembre [!] 1918, si l-au luat vechii conservatori (urmasi ai lui Catargiu, Carp si Maiorescu si condusi de Marghiloman) ca raspuns la acuzatiunea de retrograzi, pe care le-o aruncau demagogii (ceilalti conservatori, care l-au urmat pe N. Filipescu in 1915 si au ramas fara sef dupa moartea lui, intimplata in Sept. 1916, s´au confundat in partidu tachist, mort si el apoi). S. n., pl. oare (fr. conservatoire, adica „scoala care conserva tradidiunea muzicii”). Scoala oficiala de muzica ori de declamatiune. V. ciocoi, liberal, colectivist, tachist.

CIUPITURA, ciupituri, s. f. 1. Piscatura, intepatura; (concr.) semn, urma ramasa pe piele in urma unei piscaturi; spec. fiecare dintre micile cicatrice ramase dupa variola. 2. (Rar) Bucatica rupta sau ciupita din ceva. – Ciupi + suf. -tura.

REZULTA vb. I. intr. A aparea ca o consecinta logica; a urma, a reiesi, a izvori. ♦ (Mat.) A iesi, a ramane (la o operatie). [P.i. 3 rezulta. / < fr. resulter].

REZULTA vb. intr. 1. a aparea ca o consecinta logica; a urma, a reiesi, a izvori. 2. (mat.) a iesi, a ramane (la o operatie). (< fr. resulter)

DORMI, dorm, vb. IV. Intranz. 1. A se gasi in stare de somn, a fi adormit. ◊ Expr. A dormi de-a-n picioarele (sau pe picioare) = a) a fi foarte obosit, a pica de somn; b) fig. a fi incet la treaba, a se misca lenes; p. ext. a fi absent la ceea ce se petrece in jur. ♦ Fig. A fi mort. ◊ Expr. (Tranz.) A dormi somnul (cel) de veci (sau cel lung, cel de pe urma) = a fi mort; (in imprecatii) a muri. 2. A ramane peste noapte undeva; a manea. 3. Fig. (In constructii negative) A veghea; a fi vigilent. 4. Fig. A zacea ascuns; a mocni. Acea tainica simtire care doarme-n a ta harfa (EMINESCU). [Var.: (reg.) durmi vb. IV] – Lat. dormire.

REPETA, repet, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce inca o data (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, facut sau produs. ♦ A citi sau a spune inca o data un rol, o lectie, pentru a le retine, pentru a le fixa in memorie sau pentru a le intelege mai bine continutul; (despre artisti) a face exercitii pregatitoare in vederea unui spectacol sau a unei auditii publice, a face repetitia unui rol, a unei piese de teatru etc. ♦ (Despre elevi, studenti) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (in care a ramas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se intampla inca o data (sau de mai multe ori), a avea loc din nou. [Var.: (inv.) repeti vb. IV] – Din fr. repeter, germ. repetieren.

SCHIZA vb. tr. (bridge) a obliga un adversar sa se deplaseze si, prin urmare, a-i suprima apararea prin una sau alta din culorile care ii raman. (< fr. squeezer, engl. squeeze)

CICATRICE s. (MED.) semn, urma, (rar) rana, stigmat, (inv. si reg.) beleazna, (prin nord-estul Olt.) pupaza. (I-a ramas o ~ de la plaga.)

A SE INTIPARI pers. 3 se ~este intranz. 1) (despre urme, desene) A se reproduce prin apasare; a se imprima. 2) fig. (despre amintiri, intamplari) A se fixa ramanand pentru mai mult timp; a se incrusta. ~ in minte. ~ in inima. /in + a tipari

PETRECE vb. v. baga, cerne, colinda, cutreiera, da, dainui, deceda, deplasa, desface, disparea, duce, dura, exista, fi, gauri, implanta, incheia, indura, infige, ingalbeni, lesina, mentine, muri, muta, ofili, parcurge, pali, pastra, patimi, pati, perfora, perinda, perpetua, persista, pieri, plasa, prapadi, rabda, ramane, raposa, rasfoi, scobi, scurge, sfarsi, sfredeli, strabate, stramuta, strapun-ge, succeda, suferi, suporta, termina, trage, trai, trece, tine, urma, usca, vesteji, vinde, vizita, vantura, vari.

SANTORIN (THIRA), grup de ins. grecesti in M. Egee (in S arh. Cicladelor); 75 km². In urma a numeroase eruptii vulcanice si in speciala celor din din primul sfert al milen. 2 i. Hr., ins. a fost aproape distrusa; totusi, pe ins. a ramas un oras, datand din perioada minoica; catre anul 1000 i. Hr. pe ins. au sosit dorienii, care mai tarziu, in 631 i. Hr., au fundat pe litoralul de N al Africii importantul oras-stat (polis) Cirene.

3) aleg, ales, a alege v. tr. (lat. pop. allego, allegere, cl. eligo, eligere. V. culeg, inteleg). Iau un lucru sau o fiinta din mai multe, prefer: a alege un loc. Numesc pin [!] alegere: a alege un deputat. Hotarasc: urma alege. Separ: a alege griu de neghina, smintina din lapte. A ales pin' a cules, a tot facut nazuri la ales pina cind nu i-a mai ramas de ales de cit ceva prost (cind o fata ii tot refuza pe cei ce o cer in casatorie). V. refl. Cistig, imi ramine, imi rezulta: nu m' am ales cu nimic din atita munca, praf s' a ales de el (s' a nimicit). Ma deosebesc: mic, mare: nu se mai alege.

NAMOL, namoluri, s. n. Sediment moale alcatuit din particule fine, de culoare inchisa, cu miros caracteristic si uneori cu proprietati radioactive, depus pe fundul bazinelor acvatice, mai ales al apelor statatoare, sau ramas dupa inundatie la malul unui rau; mal; p. ext. noroi. ◊ Expr. A face (bai de) namol = a-si unge corpul cu un strat de namol in scopuri curative. ♦ Fig. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Cantitate, volum mare din ceva. [Var.: (pop.) nomol s. n.] – Din ucr. namil, -olu.

Eurydice 1. Sotia lui Orpheus. Odata, in timp ce se afla pe cimp, Aristaeus a vazut-o si, indragostindu-se de ea, a vrut s-o violeze (v. si Aristaeus). Cautind sa se salveze, Eurydice a luat-o la fuga, dar a fost muscata de un sarpe si a murit. Indurerat, Orpheus n-a pregetat sa coboare in Infern ca s-o intilneasca. Acolo, prin cintecele lui minunate a reusit sa-i induplece pe zeii subpaminteni sa i-o inapoieze pe Eurydice. El s-a legat insa cu juramint sa n-o priveasca inainte de a fi pasit dincolo de hotarele lumii subpamintene. Altfel urma s-o piarda pentru totdeauna. Orpheus nu si-a putut tine insa juramintul. El n-a putut rezista dorintei arzatoare de a-si privi sotia inainte de a ajunge pe pamint. In felul acesta Eurydice a ramas pentru totdeauna in lumea mortilor. 2. Mama lui Danae. 3. Sotia lui Creon, regele din Thebae. Auzind de moartea fiului ei, Haemon, s-a sinucis. 4. Fiica lui Amphiaraus si a Eriphylei.

RUPT², -A, rupti, -te, adj., s.f. I. Adj. 1. ~ , gaurit (prin intrebuintare). ♦ Cu carnea trupului sfasiata; ranit. ♦ Fig. (Despre oameni, urmat de determinari introduse prin prep. de, aratand cauza) Zdrobit, coplesit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, ~ Lant rupt. ♦ Expr. (Reg.) Rupt-ales = precizat, accentuat. Iar eu va zic rupt-ales Ca asa fara nici o randuiala Nu putem nici pana dimineata ramanea. ~ 3. ~; smuls, v. cules. Floare rupta. ♦ Expr. Bucatica rupta = v. bucatica. 4. ~ , indepartat; care a pierdut legatura cu....

RUINA, ruine, s. f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a ramas dintr-o constructie veche, daramata; daramatura. ◊ Loc. adj. In ruina (sau ruine) = ruinat, darapanat. ♦ Fig. Ramasita a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. Fig. Pierderea averii sau a sanatatii; distrugere; dezastru. ♦ Persoana distrusa din punct de vedere fizic si moral ca urmare a unei sanatati precare sau unor necazuri. – Din fr. ruine, lat. ruina.

caputiner n., pl. e (germ.). Cafea cu lapte cu caimac gros (ori cu frisca). – La 1683, Turcii, in fuga lor de la asediu Vienei, parasise [!] o mare cantitate de boabe de cafea in saci. Austriecii, nefiind pe atunci deprinsi cu cafeaua, aruncara in Dunare mai toata cantitatea. Cita ramasese nearuncata fu cumparata de un Polon care traise in Orient si stia de bautura cafelei. Deschise prima cafenea, dar nu prea avu clienti. Atunci se gindi s´o strecoare si sa-i adauge putin zahar si lapte, precum si un caimac ori niste frisca care acoperea tot, ca gluga unui capucin. De aceia o numi kaputziner. – Pe urma Polonu se´ntovarasi cu femeia Cecila Krapf, care facea niste chifle foarte bune de consumat cu caputineru, si de atunci li s´a zis krapfen, de unde vine rom. crafle, gogosi. V. chifla.

BALTA, balti, s. f. 1. Apa statatoare permanenta, de obicei putin adanca si avand o bogata vegetatie acvatica; p. ext. lac. ◊ Expr. A ramane (sau a sta, a zacea) balta = a fi lasat in parasire; a sta pe loc, a stagna. A lasa balta (ceva) = a lasa (ceva) in parasire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bata in balta = a face o gafa. Are balta peste, se spune cand ceva se afla din belsug. ♦ Intindere de apa statatoare ramasa in urma revarsarii unui rau; regiune mlastinoasa de la tarmul unor rauri. 2. Apa de ploaie adunata intr-o adancitura; groapa cu apa sau cu mocirla; (prin exagerare) apa sau lichid varsat pe jos. – V. baltoaca.

1) ban m. (germ. ban, porunca supt amenintare de pedeapsa, jurisdictiune, ocol, judet, ngerm. bann, cu verbu bannen, a fermeca, verbannen, a exila, francic banjan, got. bandνjan, de unde fr. bannir, a exila. Sunetu a ramas intact ca’n lat. annus, rom. an. D. rom. vine ung. ban, sirb. bg. ban, domn, stapin; vpol. ban, bsn, moneta. Int. a evoluat de la judet la stapinu judetului, „ban”, apoi la moneta banului. V. banal). Titlu conferit de regii Ungariii unor nobili inferiori in Transilvania, apoi comandantilor unor provincii de frontiera, ca Croatia, Bosnia, Dalmatia si, mai ales, Severinu (1368). Dupa anul 1500, acest titlu trecu guvernatorului Craiovei (care era considerat ca locotenent al domnului in Oltenia). Mai pe urma, primu boier in Tara Romaneasca. Un boier mai mic in Moldova (pe la 1700) intre marele spatar si si marele paharnic (la Xen., 3, 162, dupa paharnic). Guvernator austro-unguresc in Croatia si Slavonia. Ban de judet, banisor.