JANTA s.f. Partea exterioara a unei roti, pe care se fixeaza bandajul de rulare sau pneul; obada. ◊ A ramane pe janta = a avea un cauciuc dezumflat; (fam.) a ramane in pana de bani, a fi lipsit de bani. [Var. geanta s.f. / < fr. jante].

TALON s.n. 1. Portiunea de deasupra calcaiului unui ciorap. ♦ (Rar) Talus. 2. Partida la jocul de carti. 3. Marginea tare si ingrosata a unei anvelope, care se introduce in janta rotii. 4. Parte care ramane la cotorul unui chitantier, al unui bonier etc., dupa ce s-au rupt partile detasabile. 5. (Arhit.) Mulura convex-concava formata din doua arcuri de cerc care se racordeaza. 6. (Muz.) Partea de la capatul de jos al arcusului. [< fr. talon].

TALON s. n. 1. partida la unele jocuri de carti. 2. portiunea de deasupra calcaiului unui ciorap. 3. marginea tare si ingrosata a unei anvelope, care se introduce in janta rotii. 4. parte care ramane la cotorul unui chitantier, bonier etc. dupa ce s-au rupt partile detasabile. ◊ document eliberat calatorilor cu avionul, sau cu vaporul care certifica existenta biletului sau permite controlul trecerii lor prin diversele servicii ale (aero)portului. 5. (arhit.) mulura convex-concava formata din doua sferturi de cerc care se racordeaza. 6. (muz.) piesa montata la capatul de jos al unui arcus. (< fr. talon)

janta, jante, s. f. Partea exterioara periferica a unei roti de autovehicul, de bicicleta etc., construita astfel incat sa permita montarea pe roata a unui pneu. ◊ Expr. A ramane (sau a fi) pe janta = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a ramane fara bani, a fi lefter. [Var.: geanta s. f.] – Din fr. jante.

janta s. f. partea exterioara periferica a unei roti de automobil, de bicicleta, pe care se monteaza pneul. ♦ a ramane pe ~ = a) a avea un cauciuc dezumflat; b) (fam.) a ramane in pana de bani. (< fr. jante)

TALON ~oane n. 1) Parte a unui document care ramane dupa detasarea partii de baza inmanate solicitantului. 2) Foaie de control pentru obtinerea unui lucru sau pentru accesul undeva. 3) Parte intarita a unui ciorap, care acopera calcaiul. 4) Parte de la capatul de jos al arcusului. 5) tehn. Margine tare si ingrosata a unei anvelope care se introduce in janta rotii. /<fr. talon