Rezultate din textul definițiilor
WALKIE-TALKIE [pr.: uochi-tochi] n. Aparat portativ de radio emisie-receptie. /Cuv. engl.
QUASAR s.m. Sursa puternica de radiatii luminoase si electromagnetice, identificata cu ajutorul radiotelescoapelor prin detectarea emisiei radio. [< americ. quasar < quas(i stell)ar (radio source) – sursa radio aproape stelara].
QUASAR [CUA-] s. m. obiect cosmic extragalactic, sursa puternica de radiatii luminoase si electromagnetice, identificata cu ajutorul radiotelescoapelor prin detectarea emisiei radio. (< engl. quasar)
radioTELESCOP (‹ fr.) s. n. Instalatie alcatuita dintr-o antena paraboloidala sau dintr-un grup de antene dirijate, precum si din receptoarele electronice aferente, care serveste la receptia si al studierea radioundelor emise de corpurile ceresti. Primul r. a fost construit in 1937 de inginerul american Grote Reber, la Wheaton, Illinois. De-a lungul timpului, o serie de specialisti s-au angajat in efortul de perfectionare a r.: dintre ei remarcandu-se Baade, W., Hanbury-Brown, R., Hewish, A., Lowell, A.C.B. si Sir Ryle, M. s.a. Intre cele mai cunoscute r. sunt cele de la Jodrell Bank (Cheshire), la S de Manchester, construit intre 1951 si 1957, si la Cambrigde (Marea Britanie), cel de la Institutul de radioastronomie Max Planck (Germania), de la Arecibo (Puerto Rico) si cel de la Very Large Array (S.U.A.). Cu ajutorul r. au fost descoperite, intre altele, intense emisii radio ale planetei Jupiter si au putut fi masurate temperaturile tuturor planetelor.
radioSTIMULATOR s. m. (med.) stimulator al refacerii sau dezvoltarii tesuturilor prin emisie de radiatii. (< radio1- + stimulator)
radioRELEU, radiorelee, s. n. Instalatie care permite realizarea unei comunicatii fara fir intre doua statiuni terminale, prin statiuni de receptie-emisie intermediare. [Pr.: -di-o-] – radio2 + releu.
EMISIUNE s.f. 1. Faptul de a emite, de a pune in circulatie; producerea de catre un organ, de catre un corp, de catre un dispozitiv etc. a unui sunet, a unei radiatii etc. ♦ Evacuarea aburului din cilindrul masinilor sau din rotorul turbinelor cu abur dupa ce acesta a efectuat lucrul mecanic. 2. Punere in circulatie a banilor, a hartiilor de valoare de catre un stat, de catre o banca etc. ♦ Marca postala sau serie de mai multe marci pusa oficial in circulatie. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune. [Pron. -si-u-, var. emisie s.f. / cf. fr. emission, it. emissione, lat. emissio].
EMISIUNE, emisiuni, s. f. 1. Punere in circulatie de catre stat sau de catre o institutie, o societate autorizata etc. a hartiilor de valoare, a bancnotelor, a actiunilor etc.; emitere. ♦ Punere in circulatie a unei noi serii de marci postale sau retiparirea la o anumita data a unei serii mai vechi. 2. Producere, de catre un corp sau un dispozitiv, a unor gaze, a unor unde etc. care se pot propaga in mediul inconjurator. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune intr-o ordine dinainte stabilita. [Pr.: -si-u-. – Var.: emisie s. f.] – Din fr. emission, lat. emissio, -onis.
radioECOU, radioecouri, s. n. radiounda receptionata dupa emisie, in urma reflexiei ei pe suprafata unui corp (ceresc). [Pr.: -di-o-] – radio2 + ecou.
DIRECTIONAL, -A adj. care orienteaza, care arata directia. ◊ (despre radio) care emite pe un fascicul putin divergent; directiv. ♦ antena ~a = antena de emisie sau receptie dotata cu directivitate. (< fr. directionnel)
radio2 I. s. n. 1. instalatie de transmitere si de receptie a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice; aparat de emisie si de receptie folosit in acest scop. 2. sistemul si activitatea de difuzare a programelor prin radio2 (I, 1). 3. institutie care dirijeaza problemele referitoare la radio2 (I, 1, 2). II. adj. inv. 1. referitor la radioreceptoare. 2. referitor la emisiunile difuzate prin radio2 (I, 1). 3. referitor la radiatia electromagnetica. (< fr. radio, germ. radio)
radio s.n. 1. Instalatie de transmitere si de receptie a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice; aparatele de emisie si de receptie folosite in acest scop. 2. Sistemul de difuzare a programelor (artistice, culturale etc.) prin radio (1). 3. Institutie care dirijeaza problemele referitoare la radio (1, 2). [Pron. -di-o, art. radioul, pl. -ouri. / < fr., it. radio, germ. radio].
