ACIL s. m. radical monovalent derivat din acizii organici. (< fr. acyl)

AMINO s. n. radical monovalent rezultat prin inlocuirea unui atom de hidrogen din molecula amoniacului. (< fr. amino)

BISMUTIL s. m. radical monovalent al bismutului, la hidroliza sarurilor de bismut. (< fr. bismuthyle)

HIDROXIL s. m. radical monovalent compus dintr-un atom de hidrogen si un atom de oxigen; oxidril. (< fr. hydroxyle)

ACIL, acili, s. m. radical monovalent al unui acid organic. – Din fr. acil.

HIDROXIL, hidroxili, s. m. radical monovalent format dintr-un atom de hidrogen si un atom de oxigen; oxidril. – Din fr. hydroxyle.

BENZIL s.m. 1. radical monovalent provenit din toluen prin indepartarea unui atom de hidrogen. (din fr. benzyle) 2. Substanta aromatica, cristalizata, galbena, insolubila in apa, foarte solubila in benzen. (din fr. benzile)

BENZOIL s.m. radical monovalent derivat din acidul benzoic prin eliminarea gruparii hidroxil. (din fr. benzoyle)

AMONIU n. radical monovalent care, in compusi, se comporta ca un metal alcalin, formand saruri de amoniu. [Sil. -niu] /<fr., lat. ammonium

ALIL s.n. radical monovalent derivat din propilena prin indepartarea unui atom de hidrogen. [< fr. allyl].

BISMUTIL s.m. (Chim.) radical monovalent al bismutului, care ia nastere la hidroliza sarurilor de bismut. [< fr. bismuthyle].

ACIL s.m. (Chim.) radical monovalent al unui acid organic. [< fr. acyl].

AMONIU s.n. radical monovalent care nu a fost obtinut in stare libera si care, in combinatiile sale, se comporta ca un metal alcalin. [Pron. -niu. / < fr. ammonium].

BENZOIL s.n. (Chim.) radical monovalent, derivat de la acidul benzoic prin indepartarea gruparii hidroxil. [Pron. -zo-il. / < fr. benzoyl].

ACETIL, acetili, s. m. radical organic monovalent, derivat de la acidul acetic. – Din fr. acetyle.

ALCHIL, alchili, s. m. (Chim.) radical organic monovalent obtinut dintr-o alchena si o hidrocarbura aromatica sau parafina. – Din fr. alkyle.

AMIL, amili, s. m. radical organic monovalent, provenit din pentan prin indepartarea unui atom de hidrogen. – Din fr. amyle.

ARIL s. m. (Chim.) radical organic monovalent rezultat dintr-o hidrocarbura aromatica prin indepartarea unui atom de hidrogen. – Din fr. aryle.

FENIL, fenili, s. m. (Chim.) radical organic monovalent, rezultat din benzen prin inlaturarea unui atom de hidrogen. – Din fr. phenyle.

METIL s. m. radical organic monovalent, derivat din metan prin indepartarea unui atom de hidrogen. – Din fr. methyle.

ACETIL ~i m. chim. radical organic monovalent, derivat de la acidul acetic. /<fr. acetyle

FENIL n. radical organic monovalent obtinut prin indepartarea din benzen a unui atom de hidrogen. /<fr. phenyle

HIDROXIL ~i m. radical chimic monovalent, format dintr-un atom de hidrogen si un atom de oxigen. /<fr. hydroxyle

METIL m. radical organic monovalent, derivat din metan. /<fr. methyle

METIL s.m. radical organic monovalent, compus dintr-un atom de carbon si din trei atomi de hidrogen. [< fr. methyle].

ACETIL s.m. (Chim.) radical organic monovalent, derivat de la acidul acetic. [< fr. acetyle].

ALCHIL s.m. radical organic monovalent obtinut prin indepartarea hidroxidului unui alcool. [< germ. Alkyl, fr. alkyl].

FENIL s.m. radical organic monovalent, provenit din benzen prin eliminarea unui atom de hidrogen. [< fr. phenyle].

HIDROXIL s.m. (Chim.) radical chimic monovalent compus dintr-un atom de hidrogen si un atom de oxigen; oxidril. [< fr. hydroxyle].

ACETIL s. m. radical organic monovalent, din acidul acetic. (< fr. acetyle)

ALCHIL s. m. radical organic monovalent, prin indepartarea hidroxidului unui alcool. (< fr. alkyle)

ALIL s. n. radical etilenic monovalent derivat din propilena prin indepartarea unui atom de hidrogen. (< fr. allyle)

AMIL¹ s. m. radical organic monovalent care intra in compusi amilici. (< fr. amyle)

ARIL¹ s. m. radical organic monovalent derivat de la o hidrocarbura aromatica prin indepartarea unui atom de hidrogen. (< fr. aryle)

BUTIL s. m. radical organic monovalent, obtinut prin eliminarea unui atom de hidrogen din molecula butanului. (< fr. butyle)

ETIL s. m. radical organic monovalent derivat din etan. (< fr. ethyle)

FENIL s. m. radical organic monovalent, derivat din benzen, prin indepartarea unui atom de hidrogen. (< fr. phenyle)

METIL s. m. radical organic monovalent, derivat din metan, prin indepartarea unui atom de hidrogen. (< fr. methyle)

PROPIL s. m. radical chimic monovalent derivat din alcool propilic. (< fr. propyle)

monovalent adj. (CHIM.) (inv.) monoatomic. (radical ~.)

AMONIU s. n. radical cu proprietati de metal monovalent, din compunerea sarurilor amoniacale. (< fr. ammonium)

monovalent, -A, monovalenti, -te, adj. (Despre elemente chimice sau radicali chimici) Care are valenta unu. – Din fr. monovalent.