HELIOFOB ~a (~i, ~e) si substantival (de-spre plante) Care nu suporta radiatia solara. /Din heliofobie

BATERIE, baterii, s. f. 1. Subunitate de artilerie compusa din patru, sase sau opt tunuri, cu mijloacele de tractiune, utilajul si personalul necesar. 2. Grup de aparate, de dispozitive sau de piese identice asociate in vederea executarii unei operatii. ◊ Baterie electrica = reunire a mai multor butelii de Leyda sau a mai multor elemente voltaice spre a produce electricitate. Baterie solara = sursa de energie formata dintr-un grup de generatoare fotoelectrice cu semiconductori, care transforma energia radiatiei solare in energie electrica. 3. Ansamblul instrumentelor de percutie (intr-o orchestra). 4. Vas cu gheata in care se afla sticle cu bautura. ♦ P. ext. Un litru de vin si o sticla de sifon luate impreuna. – Din fr. batterie.

FOTOTERAPIE, fototerapii, s. f. Tratament medical care foloseste radiatiile solare sau ale unei surse artificiale de lumina, indicat in rahitism, tuberculoza osoasa etc. – Din fr. phototherapie.

PIRANOMETRU, piranometre, s. n. Instrument folosit pentru masurarea intensitatii radiatiei solare difuze. – Din fr. pyranometre.

PIRHELIOMETRU, pirheliometre, s. n. Aparat pentru masurarea intensitatii radiatiei solare directe, pe baza determinarii cantitatii de caldura rezultate prin absorbtia acestei radiatii. [Pr.: -li-o-] – Din fr. pyrheliometre, germ. Pyrheliometer.

solarIGRAF, solarigrafe, s. n. Aparat pentru masurarea si inregistrarea radiatiei solare globale; solarimetru. – Din fr. solarigraphe.

RAZA s. 1. radiatie. (~ solara.) 2. dara, dunga, fascicul, fasie, tramba, (fig.) spranceana. (O ~ de lumina.) 3. (FIZ.) raze Rontgen v. raze X; raze X = radiatie Rontgen, radiatie X, raze Rontgen. 4. (GEOM.) (inv.) semidiametru. (~ unui cerc.) 5. (MAT.) raza vectoare = vector de pozitie.

ACTINOMETRU ~e n. fiz. Aparat pentru masurarea intensitatii radiatiilor solare din atmosfera. /<fr. actinometre

EXTRAGALACTIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de spatiul de dincolo de galaxia noastra; propriu altor galaxii decat cea solara. radiatie ~ca. /<fr. extragalactique

HELIOFIT ~ta (~ti, ~te) si substantival (despre plante) Care se dezvolta normal in conditii de radiatie solara intensa. /<fr. heliophyte

PIRANOMETRU ~e n. Instrument pentru masurarea intensitatii radiatiei solare. /<fr. pyranometre

solarIMETRU ~e n. met. Aparat pentru masurarea radiatiei solare globale. /<fr. solarimetre

IONOSFERA s.f. Patura superioara a atmosferei, cuprinsa intre 100 si 1000 km altitudine, puternic ionizata datorita radiatiilor solare ultraviolete. [< fr. ionosphere].

ACTINOMETRU s.n. 1. Aparat pentru masurarea intensitatii radiatiilor solare sau a altor surse de energie radianta. 2. Exponometru. [< fr. actinometre, cf. gr. aktis – raza, metron – masura].

INSOLATIE s.f. 1. Afectiune provocata de radiatiile solare asupra organismului si manifestata prin dureri de cap, febra etc. ♦ Vatamare produsa pomilor tineri prin excesul de caldura. 2. Iluminare a unei suprafete de catre razele solare. ♦ Tratament prin expunere la soare. [Gen. -iei. / cf. fr. insolation, lat. insolatio].

PIRANOMETRU s.n. Instrument pentru masurarea intensitatii radiatiei solare difuze. [< fr. pyranometre, cf. gr. pyr – foc, metron – masura].

solarIMETRU s.n. Instrument pentru masurarea radiatiei solare. [< fr. solarimetre].

FOTOSENSIBILIZARE s. f. crestere a sensibilitatii fata de actiunea radiatiilor solare determinata de unele substante. (dupa fr. photosensibilisation)

HELIOTERAPIE s. f. tratament medical prin expunerea corpului la actiunea radiatiilor solare. (< fr. heliotherapie)

INSOLATIE s. f. 1. afectiune provocata de radiatiile solare asupra organismului si manifestata prin dureri de cap, febra etc. 2. stare patologica a plantelor datorita excesului de lumina sau de caldura solara. 3. iluminare a unei suprafete de catre razele solare. ◊ tratament prin expunere la soare. (< fr. insolation, lat. insolatio)

MELANOCIT s. n. celula a pielii care contine melanina si asigura protectia organelor interne contra radiatiilor solare. (< fr. melanocyte)

PIRHELIOMETRU s. n. aparat pentru masurarea radiatiei solare directe, cu o mare precizie. (< fr. pyrheliometre, germ. Pyrheliometer)

SOLARI- elem. „radiatie solara”. (< fr. solari-, cf. lat. solaris)

solarIMETRU s. n. instrument pentru masurarea radiatiilor solare; piranometru. (< fr. solarimetre)

CLIMOSTAT ({s} lat. clima „climat” + gr. statos „stabil”) s. n. Instrument-sonda asezat in exteriorul unei cladiri si care masoara efectul termic al factorilor climatici (temperatura, vint, umiditate, radiatie solara), prezentindu-l sub forma unei marimi electrice echivalente, numita temperatura echivalenta, in vederea reglarii automate a temperaturii din interiorul cladirii.

PORFIRIE (‹ fr.) s. f. Nume generic pentru unele boli ereditare cauzate de anomalii ale sintezei hemului (fractiunea neproteica a hemoglobinei), caracterizate prin producerea excesiva de porfirine, prin prezenta acestora in sange si prin eliminarea lor in u***a. Se manifesta prin leziuni cutanate (eriteme, vezicule), sensibilitate deosebita la radiatiile solare.

ACTINOMETRIE s. f. Capitol al fizicii care se ocupa cu masurarea si studiul radiatiilor electromagnetice (solare, terestre, atmosferice). – Din fr. actinometrie.

SPECTRU s.n. 1. Ansamblul radiatiilor de frecvente diferite care alcatuiesc o radiatie electromagnetica complexa. ◊ Spectru atomic = spectru creat prin tranzitii electronice in atomii elementelor; spectru molecular = spectru creat prin tranzitii intre nivelele energetice ale moleculelor aflate in stare libera. ♦ Ansamblu de valori pe care le poate lua o anumita marime in conditii determinate. 2. Totalitatea radiatiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse in functie de lungimea lor de unda sau de frecventa. ◊ Spectru solar = spectrul radiatiei emise de Soare. 3. Fantoma, vedenie, fantasma. ♦ (Fig.) Ceea ce produce spaima; pericol iminent. 4. Spectru floristic = raportul cantitativ, exprimat in procente, dintre familiile de plante care formeaza flora unui anumit teritoriu. [Pl. -re, (s.m.) -ri. / cf. fr. spectre, lat. spectrum].

SPECTRU s. n. 1. ansamblu de valori pe care le poate lua o anumita marime in conditii determinate. ◊ ansamblul radiatiilor de frecvente diferite cu o radiatie electromagnetica complexa. ♦ ~ atomic = spectru prin tranzitii electronice in atomii elementelor; ~ molecular = spectru prin tranzitii intre nivelele energetice ale moleculelor in stare libera. ◊ totalitatea aspectelor sub care se prezinta ceva. 2. totalitatea radiatiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse in functie de lungimea lor de unda sau de frecventa. ♦ ~ solar = spectrul radiatiei emise de Soare. 3. fantoma, vedenie, fantasma. ◊ (fig.) ceea ce provoaca ingrijorare, spaima; pericol iminent. 4. proportie procentuala a diverse categorii ecologice de specii dintr-un teritoriu sau dintr-o biocenoza. (< fr. spectre, lat. spectrum, germ. Spektrum)

ACTINOMETRIE s.f. 1. Masurarea intensitatii radiatiilor termice si solare. 2. Capitol al fizicii care studiaza radiatiile luminoase si termice din interiorul atmosferei. [Gen. -iei. / < fr. actinometrie].

FOTOSENSIBILITATE s.f. Sensibilitate la lumina. ♦ Sensibilitate marita a organismului fata de radiatiile actinice ale spectrului solar. [Cf. fr. photosensibilite].

INFRAROSU, -IE adj. (Despre radiatii) Care este situat in spectrul solar dincolo de limita rosie a spatiului vizibil si care are o lungime de unda superioara celei a radiatiilor rosii. // s.n. Parte a spectrului solar care cuprinde aceste radiatii. [< infra- + rosu, dupa fr. infrarouge].

FOTOSENSIBILITATE s. f. sensibilitate la lumina. ◊ sensibilitate marita a organismului fata de radiatiile actinice ale spectrului solar. (< fr. photosensibilite)

SPECTRU ~e n. 1) Totalitate a valorilor pe care le poate capata o marime fizica in conditii determinate. ~ optic. ~ electric. ~ mecanic. ~ acustic. 2) Ansamblu de radiatii colorate capatate prin descompunerea razelor de lumina. ~ solar. 3) livr. Chip ireal, creat de fantezie, care provoaca spaima; vedenie; aratare; naluca; stafie; fantoma. 4) Pericol mare, gata sa se produca. ~ul secetei. [Sil. spec-tru] /<fr. spectre, germ. Spektrum

INFRAROSU¹ ~ie (~ii) (despre radiatii) Care este situat dincolo de limita rosie a spectrului solar si este invizibil. [Sil. in-fra-ro-] /infra- + rosu

FOTOSFERA f. Strat inferior al atmosferei solare, format din vapori metalici si gaze incandescente, care constituie sursa de radiatie luminoasa a Soarelui. /<fr. photosphere

RAZA ~e f. 1) Fascicul ingust de lumina care porneste de la o sursa de lumina sau de la un obiect stralucitor. ~e solare. ◊ O ~ de speranta fapt pozitiv care, desi, neinsemnat, da curaj. 2) la pl. fiz. Flux de particule sau de energie a oscilatiilor electromagnetice; radia-tie electromagnetica. ~e Rontgen. 3) mat. Segment de dreapta care uneste un punct al circumferintei cercului sau al suprafetei sferei cu centrul acestora. 4) Limita pana la care se extinde ceva. ~ de influenta. 5) Fiecare dintre fofezele unei vartelnite. [G.-D. razei] /<lat. radia

URANUS, planeta a sistemului nostru solar. Stralucirea ei pe cer se afla la limita vizibilitatii cu ochiul liber. Diametrul: 51.120 km. A saptea planeta de la Soare, situata la o departare de c. 2.870 mil. km. Revolutie: c. 84 ani. Rotatia: 17 ore si 54 minute. Magnitudine aparenta: 5,7. Atmosfera de hidrogen(82,5%), heliu si metan; norii de metan absorb radiatia rosie, dand planetei un aspect albastrui; se considera ca temperatura medie a suprafetei este de -215ºC. Are 21 de sateliti (10 fiind descoperiti de sonda „Voyager”) si 11 inele, situate la o distanta intre 40.000 si 55.000 km de planeta. A fost descoperita de W. Herschel (in 1781). si a fost botezata cu numele zeului grec al cerului. La suprafata este fluida iar interiorul este format din metan inghetat. Axa ei de rotatie este paralela cu planul orbitei (caz unic in sistemul planetar). Are un camp magnetic foarte puternic. Survolata si fotografiata de sonda „Voyager” 2 in 1986.