Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
GEOMETRIC, -A, geometrici, -ce, adj. 1. Care apartine geometriei, privitor la geometrie. ◊ Loc geometric = totalitatea punctelor dintr-un spatiu definite printr-o proprietate comuna. Medie geometrica = radacina patrata extrasa din produsul a doua numere. Desen geometric = desen executat fara a tine seama de perspectiva. 2. Care are forma figurilor din geometrie; regulat; schematic. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geometrique, lat. geometricus.

IMAGINAR, -A, imaginari, -e, adj. 1. Care exista numai in imaginatie; inchipuit, fictiv, ireal. ♦ (Substantivat, n.) Domeniu al imaginatiei. 2. (Mat.; despre numere) Care reprezinta radacina patrata a unui numar real negativ. – Din fr. imaginaire, lat. imaginarius.

MODUL, module, s. n. 1. Unitate de lungime conventionala, folosita in arhitectura clasica pentru determinarea proportiilor elementelor componente ale unei constructii, ale unui ordin arhitectonic. 2. (Mat.) Valoare absoluta a unui numar real (fara a se tine seama de semnul algebric). ♦ Numar pozitiv egal cu radacina patrata a sumei patratelor elementelor unui numar complex. 3. Fiecare dintre partile principale (si detasabile) ale unei nave cosmice. ◊ Modul lunar = parte a vehiculului de explorare lunara. 4. Parte componenta a unui ansamblu (cu functionalitate proprie). – Din fr. module.

PROPORTIONAL, -A, proportionali, -e, adj. Care formeaza o proportie, care corespunde unei proportii. ◊ Impozit proportional = impozit stabilit in raport cu venitul cuiva. (Mat.) Medie proportionala = radacina patrata a produsului dintre doua cantitati; media geometrica a unor marimi. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. proportionnel, lat. proportionalis.

EXTRAGE, extrag, vb. III. Tranz. 1.. A scoate o substanta dintr-un material, a separa o substanta de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul in care s-a format sau in care a fost introdus. 2. (Mat.; in expr.) A extrage radacina patrata (sau cubica etc.) = a calcula radacina patrata (sau cubica etc.) a unui numar dat. – Din lat. extrahere (dupa trage).

A EXTRAGE extrag tranz. 1) (substante) A separa dintr-un material (prin diverse procedee). 2) (zacaminte minerale) A dobandi prin extractie; a scoate. 3) (obiecte) A scoate din locul in care a fost sau in care a intrat. ~ un dinte. ~ un glont. 4) (citate, fragmente) A copia cu un anumit scop. 5) (radacina patrata sau cubica) A determina prin calcul. /<lat. extrahere

GEOMETRIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de geometrie; propriu geometriei. Calcul ~. 2) Care are forma corpurilor din geometrie. Ornament ~. ◊ Progresie ~ca serie de numere in care fiecare numar este egal cu produsul dintre numarul precedent si un numar constant. Medie ~ca radacina patrata extrasa din produsul a doua numere. 3) fig. Care vadeste regularitate si simplitate. Stil ~. /<fr. geometrique, lat. geometricus

PROPORTIONAL ~a (~i, ~e) 1) Care are un caracter de proportie; care formeaza o proportie. Dezvoltare ~a. Dimensiuni ~e. 2) Care este caracteristic pentru proportii. ◊ Medie ~a radacina patrata a produsului dintre doua cantitati; medie geometrica. Impozit ~ impozit fixat in raport cu un anumit venit. [Sil. -ti-o-] /<fr. proportionnel, lat. proportionalis

EXTRAGE vb. III. tr. 1. A separa ceva dintr-o materie din care facea parte, in care era incorporat. ♦ A scoate un corp din locul in care a intrat sau unde s-a format. 2. A scoate un citat, un fragment dintr-un text, dintr-o carte etc. 3. A cauta radacina patrata a unui numar. [P.i. extrag, var. estrage vb. III. / cf. fr. extraire, lat. extrahere, dupa trage].

MODUL1 s.m. 1. (Mat.) Valoare absoluta a unei marimi reale (fara sa se ia in considerare semnul algebric). ♦ (Statist.) Varianta a caracteristicii (4) [in DN], inregistrata la cele mai multe unitati ale unei colectivitati statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecventa. ◊ Modul al unui numar complex = radacina patrata a sumei patratelor partii reale si a coeficientului partii imaginare; modul al unui numar real = valoare absoluta a numarului. 2. Coeficient care caracterizeeaza o proprietate mecanica oarecare. ♦ Raportul dintre diametrul primitiv al unei roti dintate si numarul dintilor acesteia. ◊ Modul de elasticitate = marime reprezentand raportul dintre efortul unitar normal si lungirea specifica corespunzatoare a unei piese solicitate la intindere sau incovoiere. 3. Unitate de masura, in special pentru apele curgatoare. ◊ Modul de irigatie = cantitatea de apa necesara in unitatea de timp pentru irigarea unui hectar. [Pl. -li, (s.n.) -luri. / < fr. module, cf. lat. modulus].

PROPORTIONAL, -A adj. Care este in proportie cu cantitati de acelasi fel; corespunzator unei anumite proportii. ♦ Medie proportionala = radacina patrata a produsului dintre doua cantitati; medie geometrica. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. proportionnel, it. proporzionale, lat. proportionalis].

MODUL s. n. 1. (mat.) valoare absoluta a unei marimi reale. ◊ numar pozitiv egal cu radacina patrata a sumei patratelor componentelor unui numar real. ◊ (stat.) varianta a caracteristicii (4), inregistrata la cele mai multe unitati ale unei colectivitati statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecventa. 2. coeficient care caracterizeaza o proprietate mecanica oarecare. ◊ raportul dintre diametrul primitiv al unei roti dintate si numarul dintilor acesteia. ♦ ~ de elasticitate = raportul dintre efortul unitar normal si lungimea specifica corespunzatoare a unei piese solicitate de intindere sau incovoiere. 3. debitul anual al unui curs de apa. 4. parte componenta a unui ansamblu cu functionalitate proprie. ◊ fiecare din partile detasabile ale unei nave spatiale. 5. (telec.) bloc din microelemente (tranzistoare, diode, bobine), care indeplineste functia de etaj sau de celula intr-un aparat, ori intr-o instalatie electronica. 6. (arhit.) unitate de masura pentru determinarea proportiilor elementelor componente ale unui edificiu. (< engl., fr. module, lat. modulus)

PROPORTIONAL, -A adj. corespunzator unei anumite proportii. ♦ medie ~a = radacina patrata a produsului dintre doua cantitati; medie geometrica. ◊ (adv.) intr-o anumita proportie cu... (< fr. proportionnel, lat. proportionalis)

i (MAT.), simbol pentru radacina patrata a lui -1 (unitatea imaginara).

MODUL1 ~i m. 1) Valoare absoluta a unui numar real. 2) radacina patrata, rezultata din suma patratelor componentelor unui numar complex. /<fr. module

ABSOLUT, -A adj. (op. relativ). 1. Care nu este supus unei restrictii, neconditionat. ◊ Monarhie absoluta = monarhie in care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (s.n.; in idealismul obiectiv) Principiu vesnic, imuabil, infinit, care ar sta la baza universului. ♦ (In filozofia idealista) Spirit absolut, (idee) absoluta = factor primordial al universului, identificat cu divinitatea. 2. Considerat in raport cu sine insusi si nu in comparatie cu alte persoane asemanatoare. ◊ Adevar absolut = adevar care reprezinta cunoasterea completa a realitatii; element al cunoasterii care nu poate fi infirmat in viitor; (fiz.) miscare absoluta = deplasarea unui corp fata de un sistem de referinta fix; zero absolut = temperatura cea mai joasa posibila (-273 ºC). 3. (Mat.; despre marimi) Care nu depinde de sistemul la care este raportat. ◊ Valoare absoluta = valoare aritmetica a radacinii patratului unei marimi; verb absolut = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. 4. Desavarsit, complet, perfect. // adv. Cu desavarsire, intocmai, exact. [< lat. absolutus < absolvere – a dezlega, cf. fr. absolu].

EXTRAGE vb. tr. 1. a separa ceva dintr-o materie incorporata. ◊ a scoate un corp din locul in care a intrat sau unde s-a format. 2. a scoate un citat, un fragment dintr-un text. 3. a calcula radacina (patrata, cubica) a unui numar. (< lat. extrahere)

ABSOLUT2, -A, absoluti, -te, adj. 1. Care nu este supus nici unei restrictii; nelimitat. ♢ Adevar absolut = adevar care nu poate fi dezmintit in viitor, care reprezinta cunoasterea completa a lumii obiective. (In filozofia idealista) Spirit absolut, idee absoluta sau eu absolut = presupus factor de baza al universului, identificat cu divinitatea. 2. (Despre fenomene social-economice, in legatura cu notiuni de crestere sau de scadere cantitativa) Considerat in raport cu sine insusi si nu in comparatie cu alte fenomene asemanatoare. 3. (Mat.; despre marimi) A carui valoare nu depinde de conditiile in care a fost masurat sau de sistemul la care e raportat. ◊ Valoare absoluta = valoarea aritmetica a radacinii patratului unei marimi. 4. Desavarsit, complet. – Fr. absolu (lat. lit. absolutus).

radacina ~i f. 1) Organ al plantelor superioare, care indeplineste functia de fixare in sol si de absorbire a apei si a substantelor nutritive. ◊ A prinde ~ (sau ~i) a) a da radacina; b) a se stabili intr-un loc pe un timp indelungat; a se statornici. 2) anat. Parte a unui organ animal, prin care acesta este fixat intr-un tesut organic. 3) fig. Temelie a unui lucru. ◊ A curma (sau a starpi, a taia) raul din (sau de la) ~ a inlatura un rau in mod radical. 4) mat. Numar care, ridicat la o anumita putere, da numarul dat; radical. ~ patrata. 5) lingv. Element al unui cuvant dotat cu sens lexical si comun pentru toate cuvintele din aceeasi familie; radical. 6) fig. Locul unde s-a nascut cineva; neamul din care se trage; origine; izvor; obarsie; provenienta. [G.-D. radacinii] /<lat. radicina

CRAMPON, crampoane, s. n. 1. Piron de otel cu sectiune patrata, cu care se fixeaza pe traverse sinele de cale ferata. 2. Bucata mica de talpa groasa, de cauciuc sau de material plastic care se aplica pe talpa unor bocanci de sport, pentru a asigura stabilitatea jucatorilor pe teren. 3. radacina adventiva a unei plante agatatoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc. – Din fr. crampon.

crisnic (crisnici), s. m.1. Sacristan, diacon. – 2. Navod patrat. – 3. Plasa in general. Sl. kristu „cruce”, cu suf. -nic. Sensurile secundare se explica prin urzeala in forma de cruce pe care o are de obicei navodul. Sensurile 2 si 3 sint n. (pl. crisnice1) vezi comentariul). – De la aceeasi radacina sl. provine cristas, s. n. (navod), si probabil cristie, s. f. (mizerie, nevoie, necaz), cuvint rar, pe care DAR il pune in legatura cu crisca. Cf. si cristac, s. n. (navod), din bg. krustak „cruce”.