AERATIE, aeratii, s. f. Ventilatie si racire a cerealelor aflate intr-un siloz cu ajutorul aerului¹ (1). [Pr.: a-e-] – Din fr. aeration.

AERATIE s. f. 1. introducere de aer intr-un mediu; aerare; ventilatie. 2. racire a cerealelor depozitate intr-un siloz. (< fr. aeration)

AERAT, -A, aerati, -e, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer¹ (1). 2. (Despre cereale) racit prin introducere de aer¹ (1) sub presiune sau prin vanturare cu lopeti. 3. (Livr.) (Despre texte) Care are o structura simpla; clar, limpede. 4. (Despre pagini scrise) Cu literele si randurile spatiate; cu mult spatiu alb. [Pr.: a-e-] – V. aera.

AERAT, -A adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer. 2. (Despre cereale) racit cu ajutorul aerului, prin vanturare etc. 3. (Despre pagini) Spatiat. [< aera].

AERAT, -A adj. 1. tratat prin introducere de aer. 2. (despre cereale) racit cu ajutorul aerului, prin vanturare etc. 3. (despre un text) cu o structura simpla; (despre pagini) spatial. (< aera)

AERA, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer in masa unui lichid, a unui material granulos sau care e in forma de pasta fluida. 2. A raci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer sub presiune sau prin vanturare cu lopeti. – Fr. aerer.

AERAT, -A, aerati, -te, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducerea de aer. 2. (Despre cereale) racit prin introducere de aer sub presiune sau prin vanturare cu lopeti. – V. aera.

AERA, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer¹ (1) in masa unui lichid, a unui material granulos sau care este in forma de pasta fluida. 2. A raci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer¹ (1) sub presiune sau prin vanturare cu lopeti. – Din fr. aerer.

AERATIE f. racire a cerealelor depozitate intr-un siloz cu ajutorul aerului. /<fr. aeration

AERATIE s.f. Introducere de aer intr-un mediu oarecare. ♦ racire a cerealelor depozitate intr-un siloz cu ajutorul aerului. [< fr. aeration].

LOPATA, lopatez, vb. I. 1. Intranz. A vasli. 2. Tranz. A intoarce cerealele cu lopata pentru aerisirea si racirea lor. – Din lopata.

VANTURA, vantur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vanturatoare sau a le face sa cada de la o mica inaltime pentru ca vantul sa imprastie impuritatile usoare. ♦ Fig. A imprastia, a risipi; a spulbera. 2. A varsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas in altul, pentru a-l raci, pentru a-l amesteca etc. 3. A misca incoace si incolo, a agita. ♦ Fig. A framanta, a tulbura. 4. Fig. A da in vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vantura-lemne sau vantura-tara s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vant) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (=ventilare).

VANTURA, vantur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vanturatoare sau a le face sa cada de la o mica inaltime pentru ca vantul sa imprastie impuritatile usoare. ♦ Fig. A imprastia, a risipi; a spulbera. 2. A varsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas in altul, pentru a-l raci, pentru a-l amesteca etc. 3. A misca incoace si incolo, a agita. ♦ Fig. A framanta, a tulbura. 4. Fig. A da in vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vantura-lume sau vantura-tara s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vant) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare).