BRAUN, Wernher von (1912-1977), om de stiinta german. Stabilit in S.U.A. (1945). A condus (1937-1945) lucrarile de construire a primelor rachete balistice. Pamint-Pamint teleghidate (V-2), pe care Germania le-a folosit in cel de-al doilea razboi mondial pentru bombardarea oraselor din Marea Britanie si Belgia. In S.U.A., a realizat construirea primului satelit artificial american al Pamintului; coordonator al constructiei rachetelor cu combustibil lichid pentru programul „Apollo”.

OBERTH, Hermann (1894-1989, n. Sibiu), fizician si inventator german originar din Romania. Prof. la Sighisoara si Medias. Unul dintre inventatorii astronauticii. Alaturi de C.E. Tiolkovski si R.H. Goddard, este considerat pionier la zborurilor cosmice. A conceput (1942) primele rachete balistice cu raza mare de actiune din lume; a colaborat cu W. von Braun, la Peenemunde, la realizarea rachetelor V1 si V2; a elaborat (1947) proiectul unei rachete cu trei trepte pentru explorarea cosmosului; a inventat procedeul si dispozitivul de combustie rapida (efectul O., 1931), in acelasi an luand startul si prima racheta cu combustibil lichid construita dupa conceptia sa. Dupa al Doilea Razboi Mondial lucreaza in Italia (1955) si in S.U.A. (dupa 1955). Lucrari: „racheta pentru zborul in cosmos”, „Zborul rachetelor si zborul in vid”. M. de onoare post-mortem al Acad. Romane (1991).

ANTIBALISTIC, -A adj. impotriva rachetelor balistice. (< engl. antiballistic)

ANTIracheta I. s. f. racheta destinata combaterii altei rachete (balistice). II. adj. inv. indreptat impotriva unei rachete. (dupa engl. antirocket)

balistic ~ca (~ci, ~ce) Care tine de balistica; propriu balisticii. Experiment ~. ◊ Curba ~ca traiectorie a unui proiectil. racheta ~ca racheta care se deplaseaza in conformitate cu legile balisticii. /<fr. balistique, it. balistica

balisticA f. Ramura a mecanicii teoretice, care se ocupa cu studiul miscarii corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliti etc.) lansate in spatiu. ~ interioara. [G.-D. balisticii] /<fr. balistique, it. balistica

balisticA s.f. (Fiz.) Disciplina care se ocupa cu studiul miscarii corpurilor grele (proiectile, rachete) pe traiectorie. [< fr. balistique].