fuzaie s.f. (inv.) pusca veche; flinta, saneata.

tacala, tacale, s.f. (reg.) 1. pusca veche, de vanatoare. 2. obiect uzat, stricat, clopot la gatul oilor. 3. persoana cicalitoare.

PUSCOCI, puscoace, s. n. Jucarie ce imita teava de pusca, facuta din lemn de soc sau din tulpina de cucuta, cu care copiii impusca cu gloante de calti sau improasca cu apa; puscoaie; pusca de soc. ♦ (Depr.) pusca veche; pusca de proasta calitate. – Pusca + suf. -oci.

foitas, foitase, s.n. (reg., inv.) bucata de hartie (sau de zdreanta) cu care se astupau tevile pustilor vechi; incarcatura unei astfel de pusti.

TIGAIE ~ai f. 1) Vas de bucatarie rotund, cu fundul plat, cu marginile joase si cu o coada lunga, folosit la prajit. ◊ A se uita cu un ochi la gaie si cu altul la ~ a fi sasiu. 2) Continutul unui asemenea vas. O ~ de cartofi. 3) Mic recipient in care se punea praful de pusca la vechile arme de foc. [G.-D. tigaii] /<sl. tigani

tigaie (tigai), s. f. – 1. Vas de bucatarie pentru prajit, cratita. – 2. Caldare, tingire, lagar. – 3. Mic recipient in care se punea praful de pusca la vechile arme de foc. – Var. inv. tigan. Mr. tigane, megl. tigana. Mgr. τιγάνι (Miklosich, Fremdw., 132; Cihac, II, 706; Tiktin; Vasmer, Gr., 142), cf. cuman. tegana (Kuun 124), sl. tiganu, bg., sb., cr. tigan, rus. tagan. – Der. tigaita, s. f. (tigaie mica; casoleta).

pisluga s.f. (inv. si reg.) vergea cu care se impingeau cartusele in teava pustilor de tip vechi.

arbiu n., pl. uri si e (turc. harbi, bg. sirb. arbiia). Munt. Mold. Rar azi. Huludet (piston) de curatat teava si de batut incarcatura in pustile de sistema veche sau in puscoace. V. varga, vergea.

capsa f., pl. e (lat. capsa, cutie. V. casa 2). Mic cilindru metalic acoperit la un capat si umplut c´o substanta exploziva pentru ca, fiind izbit de cocosu sau percusoru unei arme, sa comunice aprinderea incarcaturii. (La pustile de sistema veche capsa se punea la petitar, la cele moderne se aplica cartusului. La pustile de copii, capsa se reduce la un disc de hirtie umplut c´o substanta exploziva). Caciula, disc ori veriga de tinichea aplicata unei foi de hirtie s. a. pentru diferite scopuri. V. petita.

OTEL, (2) oteluri, (3) otele, s. n. 1. Aliaj de fier cu carbon (si cu alte elemente), intrebuintat pentru rezistenta, duritatea, tenacitatea si elasticitatea lui. ◊ Loc. adj. De otel = asemenea otelului (ca tarie, rezistenta sau culoare). 2. (La pl.) Diverse sorturi de otel (1); p. ext. obiecte fabricate din acest aliaj. ♦ (Rar; la pl.) Tinte, cuisoare cu capul lat si stralucitor. 3. (Inv.; la pl.) Mecanism de declansare la pustile si pistoalele de tip vechi, alcatuit din cocos, cremene si amnar. ◊ Expr. A fi iute (sau slab) de otele = a fi iute (sau slab) din fire. ♦ P. ext. Arma. – Din sl. ocelu.

ARCHEBUZA, archebuze, s. f. veche arma de foc, asemanatoare cu pusca. – Din fr. arquebuse.

ARCHEBUZA, archebuze, s. f. veche arma de foc, asemanatoare cu pusca. – Fr. arquebuse.

TIGAIE, tigai, s. f. 1. Vas de bucatarie de forma rotunda, cu marginea joasa si cu o coada lunga, intrebuintat la prajit. ♦ (Reg.) Cratita cu doua toarte in care se fierbe mancarea. 2. Mic recipient la vechile arme de foc, in care se punea praful de pusca. – Din bg. tigan, scr. tiganj.

hasca² s.f. (inv.) mic recipient la vechile arme de foc, in care se punea praful de pusca.

MUSCHETA s.f. veche arma de foc cu fitil, portativa, folosita inainte de inventarea pustii. [Var. muschet s.n. / cf. fr. mousquet, it. moschetto].

CREMENE, (rar) cremeni, s. f. 1. Varietate de roca sedimentara silicioasa, alcatuita din calcedonie, opal si cuart, care are proprietatea sa produca scantei atunci cand este lovita cu obiecte de otel. 2. Bucatica de cremene (1) folosita la scaparat cu amnarul. *Expr. Cat ai da in cremene = intr-o clipa. 2. Bucatica de cremene (1) care inlocuia la armele vechi capsa de aprindere si care, lovita de cocos, producea scantei si aprindea praful de pusca. – Din bg. kremeni.

pravalie (pravalii), s. f. – s. f. – Magazin mic, dugheana. Origine incerta. Dupa Tiktin, legat de pravali „a se invirti, a se rostogoli”, cf. sb. provalija „prapastie” (Scriban), dar der. nu este convingatoare semantic. In Pravila lui Matei Basarab (1640), se vorbeste de pravalie de vinzare de vin, care se chiama prost circiuma; de unde pare ca s-ar putea presupune ca in sec. XVII cuvintul era simtit mai putin vulgar decit circiuma, lucru imposibil daca se porneste de la pravali. Der. din sl. pravljenije „administratie” (Candrea) nu este posibila fonetic. Ar trebui sa ne gindim la pravarie „magazin de praf de pusca” (cf. praf), de unde s-ar fi trecut usor la sensul de „pravalie in general, depozit”; cu atit mai mult cu cit in limba veche se obisnuia sa se arate si felul vinzarii: pravalie de vin.