pusca, pusti, s. f. 1. Arma de foc portativa si individuala cu patul de lemn si cu teava lunga. ◊ pusca-mitraliera = pusca la care incarcarea si descarcarea se executa automat. pusca de soc = puscoci. ◊ Expr. (Adverbial) Gol pusca = a) complet dezbracat, in pielea goala; b) fara avere, sarac lipit. A se duce (sau a trece etc.) pusca = a se duce (sau a trece etc.) in mare viteza (si de-a dreptul). 2. (Inv.) Tun. 3. (Bot.; in compusul) pusca-d******i = planta erbacee cu flori, de obicei albastre (Phyteuma tatramerum). – Din magh. puska, pol. puszka, rus. puska.

pusca-mitraliera s. f. (sil. -tra-li-e-), g.-d. art. pustii-mitraliere; pl. pusti-mitraliere

pusca pusti f. 1) mil. Arma de foc individuala, cu teava lunga si cu patul de lemn. ◊ ~ antitanc pusca de calibru mare, folosita contra tancurilor. ~-mitraliera pusca la care incarcarea si tragerea se fac in mod automat. Gol ~ (sau pistol) v. PISTOL. A trece (sau a se duce) ~ a trece (sau a se duce) cu mare viteza. 2) inv. Arma de artilerie care arunca proiectile grele pe o traiectorie intinsa. [G.-D. pustii] /<ung. puska

PISTOL¹ s. n. 1. arma de foc de dimensiuni mici, manuita cu o singura mana. ♦ ~ mitraliera = arma automata cu teava scurta si cu bataie mai mica decat a pustii-mitraliera; ~ de rachete = pistol de semnalizare cu rachete¹ (2). 2. aparat portativ, de forma pistolului, pentru vopsit, nituit etc. (< ngr. pistoli, germ. Pistol)

KALASNIKOV, kalasnikovuri, s. n. pusca mitraliera de fabricatie ruseasca. – Din rus. kalasnikov.

INALTATOR, -OARE, inaltatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care inalta; fig. care ridica din punct de vedere spiritual. 2. S. n. Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la pusti, la mitraliere si la tunuri, care permite sa se dea tevii inclinarea necesara pentru a lovi tinta. – Inalta + suf. -ator.

mitraliera, mitraliere, s. f. Arma automata de calibru mic, usor transportabila, cu care se poate trage intr-un timp scurt un numar mare de proiectile asemanatoare cu gloantele de pusca. [Pr.: -li-e-] – Din it. mitragliera.