Rezultate din textul definițiilor
PLANUIT, -A, planuiti, -te, adj. Pregatit pentru viitor; pus la cale, uneltit, urzit. – V. planui.
SLIMUIT, -A, slimuiti, -te, adj. (Inv.) Intocmit, urzit, pus la cale. – V. slimui.
naragit, -a, adj. (reg.) avizat, pus la cale, randuit.
BASTA, Giorgio (1544-1607), general austriac de origine italiana. Comandant al armatei imperiale din Transilvania. A pus la cale uciderea miseleasca a lui Mihai Viteazul.
IPSILANTI, familie de fanarioti. Mai importanti: 1. Alexandru I., domn al Tarii Romanesti (1774-1782, 1796-1797) si al Moldovei (1786-1788). A reorganizat fiscalitatea, administratia si justitia si a promulgat un nou cod de legi, Pravilniceasca condica (1780). 2. Constantin I., domn al Moldovei (1799-1801) si al Tarii Romanesti (1802-1806, 1806-1807, iul.-aug. 1807). Fiul lui I. (1). A urmarit emanciparea de sub dominatia Portii Otomane, sprijinind rascoala sarbilor (1804); mazilit in 1806, s-a reintors cu trupele ruse, dar conflictele interne l-au obligat sa se retraga in Rusia (1807). 3. Alexandru I. (1792-1828). Fiul lui I. (2). General in armata rusa; a fost sef suprem al „Eteriei”. In 1821 a trecut in Moldova, apoi in Tara Romaneasca. Dezavuat de tarul Aleksandru I si intrand in conflict cu Tudor Vladimirescu, a pus la cale uciderea acestuia. Infrant de turci la Dragasani (1821), s-a refugiat in Transilvania si apoi la Viena, unde a fost inchis (1821-1827).
cale f., pl. cai (lat. callis, it. sp. calle). Linie, drum de comunicatiune. Fasie [!] de pamint pavata, sosea. Strada care se prelungeste si afara din oras spre alt oras ori loc. calatorie: a plecat in lunga cale. Mers, directiune de mers: mi-a taiat calea. Mod de transport ori de a lucra: pe ce cale a venit? Pe ce cale ai cistigat banii? Pe calea onorii [!], pe cale legala. Anat. Canal: caile respiratorii. Cale ferata, drum de fer [!] (pe ale carui sine circula locomotive si vagoane). Cale nationala, a statului. Cale judeteneasca, a judetului. Cale primara, intorcatura [!], prima vizita a mirelui si miresei la parinti ori la rude. Cale vicinala, a comunelor rurale. Calea laptelui sau drumu robilor, o dunga luminoasa pe cer compusa dintr´o infinitate de stele foarte departate. Cu cale, de cuviinta bun (opus lui fara cale, rau): asa a gasit el cu cale. A pune la cale, a concepe, a dispune, a face sa se execute. A indemna, a sfatui: tu m´ai pus la cale sa fac asta. A da cale cuiva (Ur.), a te retrage din fata lui. A fi pe cale sa faci ceva sau de a face ceva, a avea de gind, a umbla sa faci ceva. Afara din cale, (sau din cale afara), neobisnuit, extraordinar. Cale buna! Drum bun! Mergi sanatos! Calea-valea (cale si vale), binisor, suportabil.
NOAPTEA SFANTULUI BARTOLOMEU, nume dat evenimentului sangeros petrecut la Paris in noaptea de 23 spre 24 august 1572, in care au fost masacrati peste 2.000 de hughenoti. Moment principal al razboaielor religioase din Franta (1562-1598). Masacrul a fost pus la cale de Caterina de Medici, mama regelui Carol IX.
Arion, cintaret din Lesbos, care a trait la curtea lui Periander, tiranul cetatii Corinthus. In timp ce se intorcea in patrie invingator si incarcat cu daruri, in urma unui concurs cistigat in Sicilia, marinarii de pe corabia care-l purta au pus la cale uciderea lui ca sa-l prade. Prevenit in somn de catre Apollo de pericolul care-l pindea, Arion a cerut voie echipajului ca, inainte de a muri, sa mai cinte odata. Cind i-au auzit cintecul, delfinii lui Apollo i-au alergat in ajutor. Sarind in apa, el a fost purtat in spate de catre unul dintre ei si a reusit sa ajunga teafar la tarm. Acolo i-a istorisit patania lui Periander. Cind corabia a sosit in port, marinarii si-au primit pedeapsa meritata. Se spunea ca Apollo ar fi transformat atit lira lui Arion cit si delfinul care l-a salvat in doua constelatii.
Athamas, rege beotian din Orchomenus, fiul lui Aeolus. S-a casatorit cu Nephele, cu care a avut doi copii: pe Phrixus si pe Helle. Mai tirziu, indragostindu-se de Ino, fata lui Cadmus, a mai avut doi copii cu aceasta din urma: pe Learchus si pe Melicertes. Geloasa pe copiii din prima casatorie, Ino a pus la cale uciderea lor. Phrixus si Helle au fost salvati insa de la moarte, chiar in momentul in care erau dusi la altar spre a fi sacrificati, de un berbec cu lina de aur, daruit de Hermes mamei lor, Nephele. Berbecul a rapit copiii, purtandu-i prin vazduh pina in Colchis. Mai tirziu Phrixus avea sa-l ucida, jupuindu-i faimoasa lina (v. Phrixus si Argonautae). Fiind lovit de nebunie, Athamas isi ucide propriul fiu, nascut cu Ino, pe Learchus. De desperare, mama se arunca in mare impreuna cu Melicertes si amindoi sint transformati in divinitati marine. Gonit din Boeotia in urma crimei savirsite, Athamas e nevoit sa rataceasca vreme indelungata prin lume, pina cind, in cele din urma, se stabileste in Thessalia. De la el tinutul inconjurator a capatat numele de Athamantia.
Deucalion 1. Fiul lui Prometheus. S-a casatorit cu Pyrrha, fiica lui Epimetheus si a Pandorei. In epoca de bronz, cind Zeus a pus la cale sa nimiceasca semintia umana dezlantuind potopul, el a hotarit sa-i crute numai pe Deucalion si pe Pyrrha, singurii oameni drepti si cucernici de pe pamint. Sfatuiti de Prometheus, cei doi au construit o corabie, cu care au plutit noua zile si noua nopti pe apa. In cea de-a noua zi, dupa ce potopul se sfirsise, ei au coborit de pe corabie in muntii Thessaliei. Dorind sa reinvie neamul omenesc, Deucalion l-a rugat pe Zeus sa-l ajute. Zeus i-a poruncit sa arunce peste umar in urma lui oasele mamei lui. Prin mama, Zeus a inteles glia strabuna. Pricepind tilcul vorbelor lui si socotind ca oasele pamintului sint pietrele, Deucalion si Pyrrha au facut intocmai: au aruncat inapoia lor, peste umar, pietrele intilnite in cale. Din pietrele aruncate de Deucalion au rasarit de indata barbati, din cele aruncate de Pyrrha – femei. 2. Fiul regelui Minos cu Pasiphae. Era prieten cu Theseus si a participat la vinatoarea mistretului din Calydon.
A FERI ~esc tranz. (fiinte, lucruri) A apara pe toate caile (punand la adapost); a pazi /<lat. ferire
A PAZI ~esc tranz. 1) (persoane, lucruri, bunuri materiale etc.) A avea in paza; a lua sub ocrotire; a supraveghea; a veghea; a proteja; a ocroti; a apara. 2) rar (reguli, norme, legi etc.) A traduce cu strictete in viata; a indeplini intocmai; a respecta. 3) inv. (persoane) A urmari pe ascuns. 4) (persoane, lucruri) A apara pe toate caile (punand la adapost); a feri. ◊ Pazea! fereste! da-te la o parte. De-ar sti omul ce-ar pati, dinainte s-ar pazi de-ar sti omul ce primejdie il asteapta, s-ar feri la timp de ea. ~ ca lumina ochilor (sau ca ochii din cap) a pastra cu multa grija, cu sfintenie (ca pe un lucru sfant). A lua la trei pazeste a dojeni aspru; a lua la trei parale. /<sl. paziti
CHINEZESC, -EASCA, chinezesti, adj. Chinez2 (2). ◊ Zidul chinezesc = a) urias zid de aparare ridicat la granitele Chinei incepand din antichitate; b) fig. stavila, opreliste (pusa in calea influentelor inovatoare din afara). Umbre chinezesti = umbre (reprezentand diverse figuri) proiectate pe un perete, pe un ecran etc., prin combinarea pozitiei palmelor si a degetelor. – Chinez2 + suf. -esc.
CHITI1, chitesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. si refl. A socoti, a chibzui; a crede, a gandi. ♦ Tranz. A pune la cale; a planui. 2. Tranz. A potrivi, a aranja, a randui bine. – Din scr. kititi.
IMPIEDICA, impiedic, vb. I. 1. Refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care sta in cale (si a cadea); a se poticni. ◊ Expr. A se impiedica in picioare = a se impletici. A i se impiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. A se impiedica la vorba = a gangavi. ♦ Fig. A da mereu peste ceva sau peste cineva care supara, stinghereste. 2. Tranz. A pune unui animal piedica la picioare, a-i lega picioarele ca sa nu poata fugi. ♦ A infrana rotile unui vehicul (pentru a-l face sa mearga greu). ♦ A pune piedica de siguranta la mecanismul armelor de foc. 3. Tranz. Fig. A opri, a tine in loc pe cineva sau ceva; a se pune in calea cuiva sau a ceva. [Var.: (reg.) impiedeca vb. I] – Lat. impedicare.
INSCENA, inscenez, vb. I. Tranz. 1. A regiza un spectacol, a pune in scena. 2. Fig. A pune la cale actiuni rau intentionate spre a aduce cuiva prejudicii. – Din it. inscenare.
TESE, tes, vb. III. 1. Tranz. A incrucisa in unghi drept doua sisteme de fire la razboiul de tesut, trecand cu suveica batatura prin urzeala, pentru a face o tesatura. ◊ Refl. pas. Se tese panza multa. 2. Tranz. A carpi un ciorap, o haina etc., facand cu acul o cusatura speciala. ♦ A broda, a impodobi. 3. Tranz. (Despre paianjeni) A-si face panza. 4. Refl. recipr. Fig. A se incrucisa, a se intretaia (ca firele unei urzeli). ♦ A se imbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intriga, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere.
UNELTI, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregati in ascuns, a pune la cale, a urzi o actiune reprobabila impotriva cuiva sau pentru a obtine ceva; a complota. – Din unealta.
URZI, urzesc, vb. IV. Tranz. 1. A pregati, a intinde, a aseza urzeala (1) in razboiul de tesut pentru a incepe tesutul. 2. Fig. A funda, a intemeia; a cladi; a concepe, a alcatui. ♦ Intranz. (Reg.) A lua fiinta, a se forma, a se infiripa. ♦ A nascoci, a scorni, a inventa. 3. Fig. A pune la cale o actiune (reprobabila); a unelti, a complota. – Lat. ordire (= ordiri).
ORANDUI, oranduiesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) aseza, a (se) grupa intr-o anumita ordine; a (se) aranja. 2. Tranz. A hotari, a dispune; a ridica la o demnitate; a numi, a desemna; a investi. 3. Tranz. (Inv. si pop.) A decide, a fixa, a stabili. ♦ (Rar) A porunci, a ordona. 4. Tranz. (Inv. si pop.) A pune la cale; a pregati. – Din sl. urenditi.
TICLUI, ticluiesc, vb. IV. Tranz. (Pop. si fam.) A aranja, a aseza; a injgheba, a intocmi. ♦ Fig. A pune la cale (potrivind, inventand, nascocind). ◊ Expr. A o ticlui (bine) = a da unei afirmatii mincinoase aparenta de adevar. 2. A compune, a redacta (repede, usor). – Et. nec.
PLANUI, planuiesc, vb. IV. Tranz. A face planuri; a pregati ceva (in minte) pentru viitor; p. ext. a pune la cale, a unelti, a urzi. ♦ A determina, a preciza, a stabili, a hotari. – Plan + suf. -ui.
PREMEDITA, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregati, a planui o actiune (de obicei reprobabila). – Din fr. premediter, lat. praemeditari.
PREMEDITAT, -A, premeditati, -te, adj. pus la cale, planuit dinainte; savarsit in mod deliberat. – V. premedita.
ZID, ziduri, s.n. ◊ Zid chinezesc = (in forma articulata) zidul care despartea in vechime China de Mongolia; fig. (si in forma nearticulata) stavila, opreliste pusa in calea oricarei influente inovatoare din afara. ♦ Expr. A pune (pe cineva) la zid = a impusca (in urma unei sentinte de condamnare); (fig.) a osandi, a blama, a infiera. ♦ Expr. (Mold.) A trai cat zidul Goliei = a trai mult.
CLOCI, clocesc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. (Despre pasari) A sedea pe oua incalzindu-le, pentru a scoate din ele pui. ◊ Expr. (Tranz.) A cloci o boala = a fi pe cale de a cadea bolnav. 2. Tranz. Fig. A pune la cale; a planui, a urzi. ♦ A se gandi in tacere si insistent la ceva. 3. Intranz. Fig. A sta inactiv.; a lenevi, a trandavi. 4. Refl. (Despre lichide, alimente) A prinde miros urat; a se strica, a se altera. ♦ (Despre oameni) A se molesi de trandavie. Fata ei se clocise de sedere (ISPIRESCU). – Bg. kloci.
CISLUI, cisluiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A se sfatui, a discuta; a pune la cale. 2.Tranz. A acuza, a invinovati. – Cisla + suf. -ui.
MESTECA1, mestec, vb. I. Tranz. A sfarama un aliment cu dintii si a-l amesteca in gura (pentru a-l inghiti). ♦ A invarti ceva (cu limba) in gura. ♦ Fig. A pune la cale; a planui. – Lat. masticare.
MIJLOCI, mijlocesc, vb. IV. Intranz. A starui pe langa cineva in favoarea cuiva; a interveni, a intermedia. ♦ Tranz. A pune la cale, a inlesni. ♦ A realiza relatia dintre alti doi termeni; a media. – V. mijloc.
ZOTA, zote, s. f. (Argou) Furt organizat, actiune pusa la cale de catre o banda de hoti. (etim. nec.)
MONTA1, montez, vb. I. Tranz. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a imbina. ♦ A fixa, a amplasa la locul de functionare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre pretioase intr-o bijuterie. 2. A pregati reprezentarea unui spectacol artistic, a pune in scena. 3. Fig. A pune la cale. ♦ A intarata pe cineva impotriva cuiva; a atata. – Din fr. monter.
TOCMI, tocmesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. A discuta asupra pretului unei marfi, pentru a cadea la invoiala; a se targui. 2. Tranz. si refl. (Pop.) A (se) angaja ca sluga, lucrator etc. 3. Tranz. A inchiria un obiect, un mijloc de transport etc. 4. Tranz. (Inv.) A pune ordine; a orandui, a aranja. 5. Tranz. (Reg.) A repara; a reface. 6. Tranz. (Inv.) A pune la cale; a organiza, a constitui. – Din sl. tukumiti.
REGIZA, regizez, vb. I. Tranz. 1. A organiza, a conduce un spectacol din punct de vedere artistic si tehnic; a indruma jocul actorilor si montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei conceptii si viziuni prealabile a regizorului; a pune in scena. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbra) o activitate, o operatie etc. – Din regizor (derivat regresiv).
SLIMUI, slimuiesc, vb. IV. Tranz. (Inv.) A pune la cale; a intocmi, a urzi. – Et. nec.
CROI2, croiesc, vb. IV. 1. Tranz. A taia un material dupa forma si masura indicata sau dupa un contur desenat in prealabil, pentru a obtine piese ce urmeaza a fi asamblate in vederea confectionarii unui obiect. 2. Tranz. A planui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicatii, de planuri etc.; a incepe un lucru sau o lucrare. ♦ Fig. A ticlui o minciuna. 3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o sosea etc., inlaturand obstacolele. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om (facandu-i dungi sau vanatai pe piele). 5. Intranz. Fig. (Fam.; in expr.) A o croi la fuga = a fugi in cea mai mare graba (spre a scapa de o primejdie). – Din sl. krojiti.
AGRESOR ~oare (~ori, ~oare) si substantival Care savarseste sau pune la cale o agresiune. /<fr. agresseur, lat. aggressor
A ASEZA asez tranz. 1) A face sa se aseze. 2) A pune intr-o anumita ordine; a ordona; a orandui; a dispune; a aranja. ~ cartile pe polita. 3) A desemna intr-un post sau intr-o functie buna; a aranja. 4) fam. (persoane) A pune la punct; a aranja. 5) pop. A gati din timp; a pune la cale. ~ o petrecere. /<lat. assediare
A BRODI ~esc tranz. pop. 1) A termina cu succes; a scoate cu bine la capat. ◊ A o brodi a face o gafa; a o incurca. 2) (planuri, actiuni, treburi etc.) A pune la cale; a aranja. 3) (persoane) A intalni din intamplare si pe neasteptate. /<sl. broditi
A CLOCI ~esc 1. intranz. 1) (despre pasari) A sta pe oua (un anumit timp) pentru a scoate pui. 2) pop. A-si trece vremea fara nici un rost; a lenevi; a trandavi; a lenosi. 2. tranz. 1) (oua) (despre pasari) A incalzi (un anumit timp) pentru a scoate pui din ele. 2) fig. (actiuni dusmanoase) A pune la cale in taina; a intreprinde pe ascuns; a urzi; a unelti; a tese. /<bulg. kloti
A COACE coc 1. tranz. 1) (alimente) A prepara prin supunere la actiunea unei temperaturi inalte (in cuptor). ~ placinte. ~ mere. 2) fig. (actiuni dusmanoase) A intreprinde pe ascuns; a pune la cale in taina; a urzi; a tese; a unelti. ◊ A-i ~ cuiva turta a incerca sa-i faca cuiva pe neasteptate un rau. 2. intranz. (despre rani, abcese) A face puroi; a colecta. /<lat. cocere
CURMEZIS adv. In lat; de-a latul; transversal. ◊ In lungis si-n ~ in lung si-n lat. A se pune in ~ a se opune categoric; a se pune in calea cuiva. A se pune in crucis si in ~ a incerca prin toate mijloacele; a-si da toata silinta. /a curma + suf. ~is
A INTOCMI ~esc tranz. 1) A face sa ia fiinta si sa capete forta definitiva; a alcatui; a elabora. ~ un proiect (sau un plan). ~ actele. 2) A pune la cale temeinic, pe baze trainice. ~ o gospodarie. /in + a tocmi
A MEDIA ~ez tranz. (intelegeri, acorduri intre parti) A interveni in calitate de intermediar pentru a inlesni; a pune la cale, contribuind la realizare; a mijloci. [Sil. -di-a] /<lat. mediare
A MEDITA ~ez 1. intranz. A gandi mult si profund (asupra unui lucru); a cugeta; a reflecta; a contempla; a chibzui. 2. tranz. 1) inv. A supune unui examen amanuntit (pentru a cunoaste mai bine); a analiza atent si sub toate aspectele; a studia; a cerceta; a investiga; a analiza; a considera. 2) inv. (actiuni dusmanoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a urzi; a tese. 3) rar (planuri, lucruri, idei) A-si reprezenta in minte; a pregati indelung in gand; a plasmui; a urzi; a plamadi. 4) (elevi, studenti etc.) A face sa capete cunostinte intr-un domeniu oarecare (in mod particular). /<fr. mediter
A MESTECA mestec tranz. 1) (alimente) A sfarama cu dintii (in gura), inmuind cu saliva (pentru a inlesni inghitirea si digerarea). 2) A invarti in gura cu limba. ~ guma. 3) (mai ales alimente) A misca (cu o lingura) pentru a obtine o masa omogena sau pentru a nu se arde la foc. 4) fig. (mai ales actiuni reprobabile) A pune la cale; a organiza pe ascuns; a urzi; a tese; a unelti; a coace. /<lat. masticare
A MESTESUGI ~esc 1. tranz. 1) A face cu indemanare si pricepere (de mester); a mesteri; a maiestri. 2) fig. (actiuni dusmanoase) A intreprinde pe ascuns; a pune la cale in taina; a unelti; a urzi; a tese; a coace. 3) rar (obiecte, informatii etc.) A prezenta drept veritabil, denaturand in mod intentionat; a imita in scop de frauda; a contraface; a falsifica. 2. intranz. A organiza in taina o actiune reprobabila; a unelti; a urzi; a tese; a coace. /Din mestesug
A MIJLOCI ~esc tranz. (intelegeri, acorduri intre parti adverse) A interveni in calitate de intermediar (pentru a inlesni); a pune la cale, contribuind la realizare; a medita. /Din mijloc
A MONTA ~ez tranz. 1) (piese, mecanisme etc.) A reuni, formand un sistem tehnic, in vederea functionarii; a asambla. 2) (obiecte sau parti ale acestora) A fixa definitiv, amplasand la locul de functionare. 3) (pietre pretioase) A fixa intr-o bijuterie. 4) (piese de teatru) A reda prin mijloace scenice; a pune in scena; a inscena. 5) fig. (actiuni dusmanoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a tese; a urzi; a unelti. 6) fig. (persoane) A aduce in mod intentionat intr-o stare de agitatie; a atata; a intarata; a incita; a zadari. /<fr. monter
A PREMEDITA ~ez tranz. (actiuni reprobabile) A pune la cale dinainte, cu buna stiinta. /<fr. premediter, lat. praemeditari
A REGIZA ~ez tranz. 1) (spectacole) A organiza si a conduce (in calitate de regizor); a pune in scena. 2) fig. (actiuni, operatii ostile etc.) A organiza pe ascuns; a pune la cale din umbra; a unelti; a urzi; a tese. /Din regizor
SICANA ~e f. 1) Deranj iritant, provocat de cereri si pretentii nejustificate; sacaiala fara motiv. A face tot felul de ~e. 2) Motiv lipsit de temei; subtilitate falsa. 3) Obstacol pus in calea unui fluid pentru a-i micsora viteza, a-i modifica directia sau pentru a-i uniformiza debitul. ~ perforata. 4) Barna care apara intrarea intr-o fortareata. /<fr. chicane
A SE SOPTI se ~esc intranz. A vorbi incet unul cu altul (punand la cale ceva). /<sl. suptati, bulg. septja
TRAMA ~e f. livr. 1) Fir de matase obtinut prin rasucirea mai multor fire si intrebuintat ca batatura. 2) Subiectul unei lucrari artistice (piesa de teatru, film, opera etc.). 3) fig. Actiune dusmanoasa, pusa la cale in taina; uneltire; intriga. /<fr. trame
TRAGATOR1 ~oare (~ori, ~oare) si substantival 1) Care trage ceva. ◊ ~ de sfori a) actor care manevreaza marionetele cu ajutorul unor sfori; b) persoana care pune la cale actiuni condamnabile; uneltitor; intrigant. 2) (despre animale de tractiune) Care trage la ham sau la jug; care este de povara, de tractiune. /a trage + suf. ~ator
TREBUINTA ~e f. 1) Ceea ce este (absolut) necesar (pentru satisfacerea unor cerinte); necesitate. ◊ De (mare) ~ (foarte) util. Cele de ~ cele necesare. In caz de ~ daca va fi nevoie. A avea ~ a-i trebui. 2) Folos real (adus la ceva). ◊ A nu mai fi de nici o ~ a nu mai folosi la nimic. 3) pop. Chestiune personala care trebuie sa fie pusa la punct; interes. ◊ A avea o ~ cu cineva a pune la cale ceva. /a trebui + suf. ~inta
A TESE tes 1. tranz. 1) (panze, stofe etc.) A confectiona prin incrucisarea firelor de batatura cu cele de urzeala (la razboiul de tesut). 2) (ciorapi, haine sau stofe rupte) A repara refacand tesatura cu acul. 3) fig. (actiuni ostile sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a unelti; a urzi; a monta. 2. intranz. 1) A se ocupa cu confectionarea tesaturilor. 2) (despre paianjeni) A-si face panza. /<lat. texere
A UNELTI ~esc 1. tranz. (actiuni dusmanoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a intreprinde in taina; a coace; a urzi; a tese. 2. intranz. A pune la cale un complot; a conspira; a urzi; a conjura. /Din unealta
URZEALA ~eli f. 1) v. A URZI. 2) Totalitate a firelor intinse in lungime pe razboiul de tesut, printre care se trec transversal firele de batatura pentru a obtine tesatura. 3) fig. rar (despre opere de arta) Fel de aranjare a elementelor componente; compozitie; tesatura. 4) Actiune reprobabila pusa la cale in taina pentru a starni vrajba sau a zadarnici ceva; intriga. [G.-D. urzelii] /a urzi + suf. ~eala
A URZI ~esc tranz. 1) (fire textile) A aseza in stative sau in razboiul de tesut, trecand prin spata si infasurand pe suluri. 2) fig. (planuri, idei, ganduri) A-si reprezenta in minte; a-si schita in gand; a plasmui; a plamadi. 3) fig. (actiuni dusmanoase, fapte reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a tese; a unelti. 4) reg. A face sa se urzeasca. /<lat. ordire
A ZAVISTUI ~iesc inv. 1. tranz. A trata cu zavistie; a invidia; a pizmui. 2. intranz. A face intrigi; a pune la cale o intriga. /<sl. zavistovati
CONCILIABUL s.n. 1. Consfatuire secreta intre persoane care planuiesc, pun la cale ceva (nepermis). 2. Reuniune a prelatilor schismatici. [< lat. conciliabulum, cf. fr. conciliabule].
PREMEDITARE s.f. Actiunea de a premedita si rezultatul ei; planuire, punere la cale; premeditatie. [< premedita].
REGIZA vb. I. tr. 1. A face regia (1) unei piese de teatru, a unui film. 2. (Fig.) A conduce, a dirija. ♦ A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbra) o activitate, o operatie etc. [Var. regisa vb. I. / < regizor].
CONCERTA vb. I. intr. 1. a da un concert (1). 2. (despre sefi de state, diplomati etc.) a se consulta pentru a se pune de acord asupra unui proiect comun. II. tr. a pune la cale, a pregati (in comun). (<fr. concerter, it. concertare)
ARANJA vb. I. 1. tr. A randui, a ordona (lucruri, fiinte etc.) ♦ A pune la cale; a ispravi cu bine o actiune, o intreprindere. ♦ (Fig.) A face (cuiva) rau. 2. (refl.) A lua anumite masuri in interes personal. ♦ A se intelege cu cineva, a se pune bine. ♦ A-si potrivi tinuta exterioara, a se gati. 3. tr. A transcrie o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. [P.i. -jez, 3,6 -jeaza, 4 -jam, ger. -jand. / < fr. arranger].
catartosie s.f. (inv.) 1. organizare, punere la cale, planuire. 2. parvenire, reusita.
INSCENA vb. I. tr. A monta un spectacol. ♦ (Fig.) A pune la cale actiuni rau intentionate pentru a cauza prejudicii. [Cf. it. inscenare].
PREMEDITA vb. I. tr. A planui, a pune la cale (o actiune). [< fr. premediter, lat. praemeditari].
ARANJA vb. I. tr. 1. a randui, a pune in ordine. ◊ a pune la cale. 2. (fam.) a face cuiva un rau. 3. a prelucra, a transcrie o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. II. refl. a lua anumite masuri in interes personal; a-si face un rost. ◊ a se intelege cu cineva, a se pune bine. ◊ a-si potrivi tinuta exterioara. (< fr. arranger)
CONFABULA vb. intr. (glumet) a conversa, a pune la cale. (< it. confabulare)
INSCENA vb. tr. 1. a monta un spectacol teatral. 2. (fig.) a pune la cale actiuni rau intentionate. (< it. inscenare)
MONTA1 vb. I. tr. 1. a aseza, a potrivi la locul lor (piesele unei masini, ale unui aparat etc.); a imbina, a asambla. ◊ a fixa o piatra pretioasa intr-o bijuterie. 2. a pune in scena o piesa de teatru, un spectacol. 3. a pune la cale, a atata, a instiga. II. refl. a se irita, a se infuria. (< fr. monter)
PREMEDITA vb. tr. a planui, a pune la cale. (< fr. premediter, lat. premeditari)
REGIZA vb. tr. 1. a face regia (1) unui spectacol, a unui film, a pune in scena. 2. (fig.) a conduce, a dirija. ◊ a pune la cale, a conduce (din umbra) o activitate etc. (< regizor)
BRODI, brodesc, vb. IV. 1. Tranz. A o nimeri bine, a o scoate bine la capat. ◊ Expr. (Ir.) A brodit-o = a facut o gafa. ♦ A pune la cale, a aranja o treaba, un plan etc. 2. Refl. A se gasi din intamplare, a se nimeri. ♦ Tranz. (Rar) A da peste cineva tocmai la momentul oportun sau pe neasteptate, surprinzandu-l. – Slav (v. sl. broditi).
CHINEZESC, -EASCA, chinezesti, adj. Chinez3. ◊ Zidul chinezesc = zidul care despartea in vechime China de Mongolia; fig. stavila, opreliste pusa in calea influentelor inovatoare din afara. Umbre chinezesti = umbre proiectate pe un perete, pe un ecran etc., prin combinarea pozitiei degetelor si reprezentand diverse figuri. – Din chinez + suf. -esc.
balast n., pl. uri (fr. ballast, d. engl. ballast, care e din aceiasi rad. cu germ. last. V. lest). Lest, savura. Petrisu pe care se pun sinele caii ferate.
aranjez v. tr. (fr. arranger, d. rang, rind, rang). Rinduiesc, deretic, asez, r*****z, ordonez: a aranja lucrurile pin [!] casa, cartile in dulap. Potrivesc, r*****z, indrept, dreg: a aranja o masina. Fig. R*****z, rinduiesc, intocmesc: a-ti aranja bine viata. Capatuiesc, pun intr' o situatiune buna: si-a aranjat fiii. Fam. Iron. Pun ceva la cale contra cuiva, astern, defaim: lasa, ca-l aranjez eu la minister! Pun la cale sau termin o afacere: a aranja o afacere. V. refl. Imi asez lucrurile pin [!] casa dupa mutare: pina mine [!] ne aranjam. Fig. Imi fac o situatiune: s' a aranjat bine pin [!] politica. Ma invoiesc, ajung la o intelegere: lasa, ca ne vom aranja usor!
Alcestis, fiica lui Pelias, regele din Iolcus. Era cea mai frumoasa si cea mai cucernica dintre fetele lui si singura dintre surori care n-a participat la omorirea tatalui lor, pusa la cale de Medea. A fost sotia lui Admetus (v. Admetus).
concertez v. tr. (fr. concerter, it. concertare). Pun la cale, aranjez: a concerta o intreprindere. V. refl. Ma inteleg cu altii p. un plan. V. intr. Particip intr´un concert.
Hermione (sau Hermiona), unica fiica a lui Menelaus si a Helenei. A fost fagaduita din frageda copilarie drept sotie lui Orestes. Mai tirziu, dupa razboiul troian, tatal ei o casatoreste cu Pyrrhus, fiul lui Achilles. Dar Pyrrhus o iubeste pe Andromacha si, geloasa, Hermione pune la cale uciderea rivalei ei. Intre timp, survenind moartea lui Pyrrhus (v. si Pyrrhus), Hermione se casatoreste cu Orestes, cu care are un fiu, pe Tisamenus.
CHIBZUI, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. si intranz. A judeca o situatie cumpanind toate eventualitatile; a se gandi, a reflecta, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfatui unul cu altul inainte de a lua o hotarare. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a planui. – Din magh. kepezni „a forma”. Cf. magh. kepzelni „a-si imagina”.
STOMAC, stomacuri, s. n. Parte a aparatului digestiv, la om si la animalele superioare, in forma de punga, situata intre esofag si duoden, in care se face digestia alimentelor; foale. ◊ Expr. (Fam.) A nu avea (pe cineva) la stomac = a nu putea suferi (pe cineva). (Fam.) A-si pune stomacul la cale = a-si potoli foamea, a manca. [Var.: (inv.) stomah s. n.] – Din sl. stomahu.
MEDITA, meditez, vb. I. 1. Intranz. A cugeta adanc asupra unui lucru. 2. Tranz. (Inv.) A examina ceva din toate punctele de vedere, a studia. 3. Tranz. (Inv.) A pune ceva la cale; a planui, a urzi. 4. Tranz. A ajuta un elev, un student etc. sa-si pregateasca (in afara orelor de curs) lectiile, examenele; a da lectii particulare. – Din fr. mediter.
CLOCI, clocesc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. (Despre pasari) A sedea pe oua pentru a scoate din ele pui. ◊ Expr. (Tranz.) A cloci o boala = a fi pe cale de a se imbolnavi. 2. Tranz. Fig. A pune ceva la cale; a planui, a urzi (de obicei ceva reprobabil). ♦ A se gandi in tacere si insistent la ceva. 3. Intranz. Fig. A sta inactiv; a lenevi, a trandavi. 4. Refl. (Despre lichide, alimente statute) A capata un miros urat si un gust prost; p. ext. a se strica, a se altera. – Din bg. kloci.
TRAVERSA s. 1. (Transilv. si Ban.) slip, sliper. (~ de cale ferata.) 2. pres. (~ pusa peste un covor.)
COJOC ~oace n. Haina taraneasca de iarna, lunga, facuta din piele de oaie cu mitele inauntru. ◊ A-si teme ~ocul a nu intreprinde nimic riscant; a manifesta prudenta. A-si intoarce ~ocul pe dos (sau pe partea cealalta) a) a exprima pareri contrare celor de mai inainte; b) a trata pe cineva cu asprime (nu cu bunavointa de altadata). A avea (sau a gasi) ac de ~ocul cuiva a dispune de mijloace sau a afla calea pentru a pune la punct pe cineva. /<sl. kozuhu
STOMAC ~uri n. (la om si la animalele superioare) Parte a aparatului digestiv in care se digera alimentele. Durere de ~. ◊ A nu avea (pe cineva) la ~ a nu suporta (pe cineva). A-si pune ~ul la cale a manca bine. /<ngr. stomahos, sl. stomahu
TARA tari f. 1) Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ si politic. ~ industrial-agrara. ◊ A trece peste mari si tari a face un drum foarte departe. ~a lui Cremene loc unde domneste anarhia. A pune ~a la cale a discuta chestiuni majore fara a avea competenta necesara. ~a nimanui a) comunitate dezorganizata; b) zona neutra (intre doua armate inamice). 2) Totalitate a locuitorilor unui astfel de teritoriu. ◊ A se pune cu ~a a intra in conflict cu toata lumea. A afla targul si ~a a afla toata lumea. 3) Loc unde s-a nascut si traieste o persoana; patrie; bastina. 4) fig. Teritoriu de mare intindere avand anumite caracteristici specifice (de clima, de relief, resurse economice); meleag; tinut; regiune. ◊ La ~ la sat. De ~ rural. [G.-D. tarii] /<lat. terra
CONCILIA vb. I. tr. A solutiona un diferend pe cale amicala; a pune de acord, a impaca. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < lat., it. conciliare, cf. fr. concilier].
CONCILIA vb. tr. 1. a solutiona un diferend pe cale amicala; a pune de acord. 2. (jur.) a incerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin impacarea partilor. (<fr. concilier, lat. conciliare)
palatui2, palatuiesc, vb. IV (reg.) a vorbi a se sfatui cu cineva; a pune ceva la cale.
CHIBZUI, chibzuiesc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. A judeca cumpanind toate eventualitatile; a se gandi, a reflecta, a medita. ♦ Refl. (Rar) A se ingriji de... 2. Tranz. A pune ceva la cale, a planui. ♦ Refl. A se sfatui unul cu altul. 3. Tranz. (Reg.) A-si inchipui, a presupune, a banui. – Magh. kepezni „a forma”.
ROCHE [roʃ], Jean (1901-1992), medic si biochimist francez. Prof. la College de France. Cercetari originale in biochimia hormonilor tiroidieni, fizico-chimia si biochimia proteinelor („Biochimia medicala”), in enzimologia si biochimia comparata. A descoperit si a sintetizat trei noi hormoni tiroidieni, a pus in evidenta caile de metabolizare si rolul particulelor infracelulare; a facut cercetari asupra pigmentilor respiratori sanguini si musculari la vertebrate. M. de onoare al Acad. Rom. (1965).
A cala ~ez tranz. 1) (vehicule sau rotile lor) A imobiliza, cu ajutorul unei cale. 2) (piese mecanice) A pune in pozitie fixa. /<fr. caler
DOTATIE, dotatii, s. f. Dotare. ♦ (Concr.) Mijloace materiale puse la dispozitia cuiva pe calea dotarii. [Var.: (inv.) dotatiune s. f.] – Din fr. dotation, lat. dotatio, -onis.
DIAGONAL, -A I. adj. ca o diagonala; oblic. II. s. n. (text) impletitura de fire care prezinta in tesatura linii paralele oblice. II. s. f. 1. segment de dreapta care uneste doua varfuri opuse ale unui poligon sau ale unui poliedru. ♦ in ~ = de-a curmezisul. ◊ (mil.) curea purtata de-a curmezisul pieptului. 2. bara, grinda etc. pusa in curmezis. 3. linie de cale ferata care intretaie oblic mai multe linii paralele ale unei statii. (< fr. diagonal, lat. diagonalis)
FERASTRAU, ferastraie, s. n. 1. Unealta sau masina-unealta prevazuta cu o lama, o banda sau un disc de otel (cu dinti ascutiti), pusa in miscare manual sau pe cale mecanica si folosita pentru taiatul unor materiale (lemne, metale etc.). 2. Instrument muzical alcatuit dintr-o lama de metal care se freaca cu un arcus pentru a emite sunete. [Var.: (1) ferestrau, fierastrau, herastrau s. n.] – Firiz + suf. -au (contaminat cu fereastra sau ferestrui).
PRASILA ~e f. 1) Inmultire dirijata a animalelor domestice de rasa. 2) Pui de animal domestic obtinut pe aceasta cale. ◊ De ~ a) de rasa ameliorata; b) destinat reproductiei. [G.-D. prasilei] /a (se) prasi + suf. ~ila
CONTAINER s.n. Ambalaj de dimensiuni standardizate, folosit la transportul diferitelor marfuri in vagoanele de cale ferata; cutie speciala in care sunt puse aparate, instrumente etc. in rachetele cosmice. [Pron. -tai-, scris si conteiner. / < engl., fr. container].
VIVIPAR, -A adj. 1. (despre animale) care naste pui vii. 2. (despre plante) care se reproduce pe cale vegetativa, prin bulbili, care germineaza in inflorescenta. (< fr. vivipare, lat. viviparus)
bariera f., pl. e (fr. barriere, d. barre, bara). Prajina orizontala pusa ca sa opreasca trecerea (de ex., peste o cale ferata). Poarta unui oras, unde odinioara erau biurourile accizelor (unde marfurile plateau o taxa de intrare) si unde carutele erau oprite printr’o prajina orizontala. Fig. Pedica, obstacul. V. rohatca.
PIEDICA, piedici, s. f. 1. Factor care impiedica realizarea unui tel, care sta in calea unei actiuni: stavila, obstacol, impediment: dificultate, greutate. ◊ Loc. vb. A pune piedica (sau piedici) = a impiedica. ♦ Mijloc de a face pe cineva sa cada, impiedicandu-l cu piciorul. ◊ Loc. vb. A(-i) pune (o) piedica = a pune cuiva piciorul inainte pentru a-l face sa se impiedice si sa cada. ♦ (Rar) Greutate in vorbire. 2. (Concr.) Unealta, dispozitiv, instrument folosit pentru blocarea sau incetinirea miscarii unui sistem tehnic, pentru blocarea unui organ mobil al acestuia, la sprijinirea sau la sustinere etc. ♦ Franghie sau lant cu care se leaga picioarele de dinainte ale cailor, pentru a-i impiedica sa fuga cand sunt lasati sa pasca. 3. (Bot.; in compusul) Piedica-vantului = planta erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze alungite, cu flori liliachii si albastrii (Lathyrus hirsutus). [Var.: piedeca s. f.] – Din lat. pedica.
LUNTRE, luntre, s. f. Ambarcatie cu fundul plat si cu prora si pupa inclinate, folosita pe ape fara valuri mari; barca (cu vasle). ◊ Expr. A se face (sau a se pune, a se aseza) luntre si punte = a incerca pe toate caile si prin toate mijloacele sa obtina sau sa realizeze ceva sau sa impiedice realizarea a ceva. [Pl. si: luntri] – Lat. *lunter, -tris (= linter).
ECLIPSA, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A intuneca total sau partial un corp ceresc, interpunandu-se in calea razelor lui de lumina sau intre el si soare. 2. Fig. A pune, a lasa in umbra, a intuneca, a umbri; a intrece, a depasi pe cineva (in merite, in stralucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevazut, a pleca pe furis; a disparea. – Din. fr. eclipser.
DIAGONALA s.f. Dreapta care uneste varfurile opuse ale unui poligon, ale unui poliedru; (curent) bara, grinda etc. pusa in curmezis. ♦ (Mil.) Curea purtata de-a curmezisul pieptului. ♦ Linie de cale ferata care intretaie oblic mai multe linii paralele ale unei statii. [< fr. diagonale].
CIRCULATIE s. f. 1. miscare, deplasare (de oameni, de vehicule pe o cale de comunicatie etc.). 2. miscare a unui corp intr-un circuit. ♦ a pune in ~ = a face sa intre in uz. ◊ miscare a sangelui in aparatul circulator si a servei in plante. 3. (ec.) schimb de bunuri, de marfuri. ♦ ~ baneasca (sau monetara) = circulatia banilor in procesul schimbului. (< fr. circulation, lat. circulatio)
AUTODETERMINARE, autodeterminari, s. f. Principiu potrivit caruia o natiune are dreptul sa-si aleaga singura statutul politic si calea de dezvoltare economica, sociala si culturala; p. ext. ansamblu de masuri care pun in practica acest principiu. [Pr.: a-u-] – Auto1- + determinare (dupa fr. autodetermination, rus. samoopredelenie).
DISCUTIE ~i f. 1) Schimb de pareri referitor la o chestiune in vederea unei hotarari; dezbatere. ◊ Fara ~ fara a se pune la indoiala; in mod obligatoriu. 2) Schimb de vorbe sau de idei pe cale orala; dialog; convorbire. 3) Schimb de pareri contradictorii. [Art. discutia; G.-D. discutiei; Sil. -ti-e] /<fr. discussion
VARF ~uri n. 1) Partea de deasupra (ascutita) a obiectelor inalte; creasta. ~ul acoperisului. ~ul copacului. ◊ Cu ~ incarcat pana sus; foarte plin. Cu ~ si indesat mai mult decat trebuie; cu prisosinta. Asta pune (sau face) ~ (la toate) asta e peste orice masura; asta este din cale-afara. 2) Partea cea mai inalta a unui munte sau a unui deal; culme; creasta; coama; spinare; crestet; pisc. 3) Capatul (de obicei mai ascutit) al unui obiect sau organ. ~ul cutitului. ~ul degetului. ◊ Din ~ul buzelor a) de man-tuiala; b) cu dispret; sfidator. 4) Punct de intretaiere a doua laturi ale unei figuri geometrice. 5) fig. Moment central in desfasurarea unei activitati. ~ul adunarii. ◊ Ore de ~ ore cu o mare aglomeratie sau cu o solicitare intensa. 6) la pl. Totalitate a persoanelor de frunte ale unei societati, clase, organizatii. /<sl. vruhu
cala1 s. f. 1. incapere intre puntea inferioara si carlinga navei, in care se pune incarcatura. 2. plan inclinat catre mare pe care se construiesc sau se repara nave. 3. piesa pentru calarea (1) rotilor unui vehicul, a unei piese. 4. piesa de diverse forme cu care se controleaza dimensiunile pieselor in constructia de masini. (< fr. cale)
COMUTATIE s. f. 1. comutare; schimbare, mutatie. ◊ totalitatea operatiilor de conectare si deconectare a liniilor, efectuate in scopul realizarii unei legaturi telefonice sau telegrafice. 2. trecere a unei sectiuni a infasurarii induse a rotorului unei masini electrice cu colector dintr-o cale de curent intr-alta in cursul rotirii rotorului. 3. figura de stil prin care sunt puse in opozitie doua propozitii, astfel incat prin schimbarea ordinii cuvintelor sa rezulte un sens contrar. (<fr. commutation, lat. commutatio)
cala1 s.f. 1. Incapere aflata intre puntea cea mai de jos si carlinga navei, in care se pune incarcatura. 2. Plan inclinat catre mare pe care se construiesc sau se repara nave. [< fr. cale, cf. it. cala, gr. chalan – a cobori].
CLOSCA, closti, s. f. 1. Gaina care cloceste sau care a scos pui de curand. ◊ Closca artificiala = instalatie generatoare de caldura pentru incalzirea puilor de gaina obtinuti pe cale artificiala. ◊ Expr. A sedea closca = a sedea nemiscat, in inactivitate. Fura closca de pe oua sau fura ouale de sub closca, se zice despre un hot foarte abil. ♦ Fig. Om lenes, inactiv. 2. (In expr.) Closca-cu-pui = numele unei constelatii din emisfera boreala; pleiadele, gainusa. – Bg. klocka.
COMUTATIE s.f. 1. Comutare; schimbare, mutatie. ♦ Totalitatea operatiilor de conectare si deconectare a liniilor, efectuate in scopul realizarii unei legaturi telefonice sau telegrafice. 2. Trecere a unei sectiuni a infasurarii induse a rotorului unei masini electrice cu colector dintr-o cale de curent intr-alta, in cursul rotirii rotorului. 3. (Lit.) Figura de stil prin care sunt puse in opozitie doua propozitii astfel incat prin schimbarea ordinii cuvintelor sa rezulte un sens contrar. [Gen. -iei, var. comutatiune s.f. / cf. fr. commutation, lat. commutatio].
INSAMANTA, insamantez, vb. I. Tranz. 1. A pune in pamant semintele unei culturi; a semana1. 2. A pune in apa icre sau pesti de reproductie, in vederea obtinerii unei culturi artificiale. ♦ A introduce pe cale artificiala gameti masculi in organele genitale femele, in vederea reproductiei. ♦ A introduce intr-un mediu nutritiv propice bacterii, germeni microbieni etc. – In + samanta (dupa fr. ensemencer).
METASTAZA s. f. 1. localizare secundara, departe de focarul primitiv, a unei boli; raspandire la distanta, pe diferite cai, a unei tumori maligne. 2. figura retorica prin care vorbitorul, obligat sa recunoasca un fapt reprobabil, il pune pe seama altcuiva. 3. faza a detentei in articularea oclusivelor. (< fr. metastase)
BATUT2, -A, batuti, -te, adj. 1. (Despre fiinte) Care este sau a fost lovit. ◊ Expr. (Fam.) Batut in (sau la) cap = prost, ticnit. 2. (In expr.) Bani batuti = bani gheata. 3. (Despre flori; p. ext. despre plante) Involt. 4. (Despre o cale, un drum etc.) Batatorit. 5. (In expr.) Lapte batut = lapte usor fermentat, cu gust acrisor, facut din lapte dulce pus la prins. – V. bate.
OLAC, (1) olaci, s. m., (2) olace, s. n. (Inv.) 1. S. m. Curier special (calare) care ducea vesti sau corespondenta in tara si peste hotare; sol, stafeta, mesager. ◊ Lipcan de olac = curier postal calare. 2. S. n. Serviciu de transport pentru calatori si pentru corespondenta, folosit inainte de introducerea cailor ferate; posta. ♦ Caruta de posta; postalion, diligenta. ◊ Cal de olac = a) cal de postalion; b) fig. om sau cal pus sa munceasca peste masura; c) cal datorat de sateni trimisilor domnesti in tara (ca prestatie temporara, in sec. XV-XVIII). ◊ De olac = a) loc. adj. care apartine postei sau postalionului, folosit pentru transportul calatorilor si al corespondentei; b) loc. adj. si adv. iute, repede, grabnic. – Din tc. ulak.
A SE pune ma pun intranz. I. 1) pop. A se instala pentru a sedea; a se aseza. ◊ ~ bine pe langa (sau cu) cineva a cauta sa obtina avantaje prin lingusire. 2) (despre substante pulverulente) A se aseza pe o suprafata, formand un strat; a se asterne. S-a pus praf pe sticla. 3) pop. A sta impotriva; a se impotrivi; a se opune. ◊ ~ in poara v. POARA. ~ (sau a sta) in calea cuiva a) a nu lasa pe cineva sa treaca; b) a incurca pe cineva sa realizeze ceva. A nu ~ cu cineva a nu admite pe cineva ca obiect de comparatie. 4) pop. (despre persoane) A intra la lucru. S-a pus vanzatoare. II. (in imbinari sugerand ideea de antrenare in ceva) ~ pe lucru. ~ pe ganduri. ~ pe ras. ~ pe plans. ◊ ~ cu gura pe cineva a cicali pe cineva. /<lat. ponere
RECURSIV, -A adj. 1. (lingv.) care poate fi repetat in mod nelimitat. 2. (mat., log.) repetitiv pe calea unui automatism. ♦ functie ~a = functie de mai multe variabile cu domeniul de definitie cuprins in multimea numerelor naturale. 3. (inform.; despre un program) care se pune in miscare in mod repetitiv si automatic. (< fr. recursif, engl. recursive)
A PORNI ~esc 1. intranz. 1) (despre mijloace de locomotie, obiecte care se pot deplasa, fiinte) A se pune in miscare; a incepe sa se miste, parasind locul initial; a pleca din locul in care se afla. Coloana ~it. 2) (despre masini, motoare etc.) A incepe sa functioneze. Trenul ~it. Ceasul ~it. 3) (despre actiuni, manifestari, fenomene ale naturii) A-si lua inceputul (de la ceva); a incepe; a pleca. 2. tranz. 1) A face sa se puna in miscare. ~ masina de spalat. 2) (actiuni) A realiza in partea initiala; a incepe. ~ mitingul. 3) (urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) A fi pe cale (de); a incepe; a prinde. ~ sa citeasca. 4) (fiinte) A aduce (in mod intentionat) intr-o stare de iritare, indemnand la actiuni dusmanoase; a atata; a provoca; a starni; a intarata; a incita; a instiga. 5) (persoane) A face sa manifeste o atitudine dusmanoasa (fata de cineva). /<sl. porinonti
A RETEZA retez tranz. 1) A taia transversal, facand mai scurt. ~ parul. ◊ A o ~ a merge de-a curmezisul pentru a scurta din cale. 2) (fagurii) A taia, desprinzand stratul superior (pentru a recolta mierea). 3) fig. (vorba, convorbirea, cearta etc.) A intrerupe brusc; a curma. ◊ A i-o ~ cuiva a pune pe cineva la punct; a-i taia cuiva vorba. /Orig. nec.
LARINGE (‹ it.) s. n. Organul esential al fonatiei, care produce vocea cu ajutorul coardelor vocale. Reprezinta primul segment al cailor respiratorii, fiind un conduct aerian, interpus intre faringe si trahee, in partea mediana si anterioara a gatului, format din mai multe cartilaje articulate intre ele si puse in miscare de un aparat muscular complex. Orificiul superior al l., denumit glota, este inchis in momentul deglutitiei de epiglota. Sin. (pop.) beregata.
TRAVERSA s. f. 1. grinda transversala ca piesa de rezistenta in construirea scheletului unui pod, a unei cladiri etc. ◊ piesa transversala sub sinele de cale ferata. ◊ baza de metal, drug, parghie. 2. (mar.) parama fixata transversal fata de directia navei. 3. (mil.) mica ridicatura de pamant amplasata pe santurile de tragere. 4. fasie de panza care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja. (< fr. traverse)
TRAVERSA, traverse, s. f. Grinda de fier, de lemn, de beton armat etc., asezata transversal pe axa longitudinala a unei constructii sau a unui sistem tehnic si folosita ca piesa de rezistenta la construirea scheletului unei cladiri, al unui pod, al unei masini etc. ♦ Bara de lemn, de metal sau de beton armat care se asaza transversal sub sinele de cale ferata si de care acestea se fixeaza prin crampoane sau suruburi. ♦ Parama sau grinda transversala fata de directia unei nave, pe care se sprijina puntea. ♦ Fasie de panza care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja. – Din fr. traverse.
sina (-ne), s. f. – Linie, cale de fier, cerc, obada. – Germ. Schiene, prin intermediul pol. szyna (Cihac, II, 388; Borcea 207). Sec. XVII. – Der. sinar, s. m. (cui de fier cu care se fixeaza sinele); sinui, vb. (a pune cercuri, sine); sineu, s. n. (Trans. de N, bat cu care se stringe o sfoara sau un lant sau un fier-balot).
CIRCULATIE ~i f. 1) v. A CIRCULA. 2) Miscare circulara. ~a sevei in plante. ◊ ~a banilor (sau marfurilor) trecere a valorilor materiale de la un posesor la altul; schimb de valori. A pune (sau a introduce) in ~ a pune (sau a introduce) in uz. A scoate din ~ a scoate din uz. De mare ~ foarte raspandit. A fi in ~ a se afla in uz. 3) Deplasare (a oamenilor sau a vehiculelor) pe o cale de comunicatie; miscare rutiera. Drum cu ~ intensa. [Art. circulatia; G.-D. circulatiei; Sil. ti-e] /<fr. circulation, lat. circulatio, ~onis
caputa (capute), s. f. – 1. Parte a incaltamintei care acopera partea superioara a labei piciorului. – 2. Parte de deasupra a labei piciorului. Origine incerta. Este clara legatura sa cu sl. kopyto (› rom. copita); sl. kopytice „tip de incaltaminte”, dar nu este clara calea acestui der. Cf. mag. kapta „calapod de pantofi” (Cihac, II, 487;DAR), alb. keputse (Philippide, II, 703), pe care Meyer 188 il deriva cu mica probabilitate, din tc. papuc (Berneker 484). Der. caputa, vb. (a pune capute noi); caputar, s. m. (cizmar); caputatura, s. f. (pantofi vechi; pantofi in general); incaputa, vb. (a caputa; a repara).
A SUI sui 1. intranz. 1) A se deplasa in sensul urcusului, in panta ascendenta; a se ridica in sus; a se urca. 2) fig. (despre persoane) A fi mereu in ascensiune (pe scara sociala); a urca; a avansa. 3) (despre parametri fizici si aparate pentru masurarea lor) A avea sau a indica valori mai ridicate; a urca. 4) (despre cai de comunicatie) A urma o panta ascendenta; a urca. 5) (despre voci, glasuri melodii etc.) A creste in inaltime; a deveni mai inalt; a urca. 2. tranz. 1) A muta intr-un loc mai ridicat; a pune mai sus; a urca. ~ sacii in pod. 2) (forme de relief ridicate, scari etc.) A parcurge de jos pana sus; a ridica; a urca. ~ dealul. 3) (preturi, tonuri etc.) A face sa creasca calitativ sau cantitativ; a urca; a ridica. [Monosilabic] /<lat. subire
POPREALA, popreli, s. f. 1. (Inv. si reg.) Piedica, obstacol in calea unei actiuni; porunca sau masura prin care se interzice ceva; oprire, interdictie, opreliste. 2. (Pop.) Retinere (provizorie) a cuiva de catre o autoritate legala pe timpul unei cercetari penale; inchisoare, arest (la domiciliu). ◊ Loc. vb. A pune (pe cineva) la popreala = a aresta, a tine la arest; a baga la inchisoare. – Popri + suf. -eala.
Helenus, fiul lui Priamus, regele Troiei, si al Hecubei. Ca si sora sa, Cassandra, Helenus fusese inzestrat de Apollo cu darul profetiei. A participat la razboiul troian, luptind alaturi de Hector, si a fost ranit de catre Menelaus. Dupa moartea lui Paris s-a numarat printre pretendentii la mina Helenei. A fost respins insa in favoarea lui Deiphobus si, simtindu-se jignit, s-a retras pe muntele Ida. Acolo a fost luat prizonier de greci, carora le-a dezvaluit – gratie darului sau de prezicator – ce conditii trebuiau indeplinite pentru ca Troia sa poata fi cucerita: Pyrrhus, fiul lui Achilles, sa lupte in rindurile grecilor, Palladium, statuia miraculoasa cazuta din ceruri, sa fie luata de la troieni si grecii sa puna mina pe osemintele lui Pelops. Dupa incendierea Troiei, Helenus a revenit, ca prada de razboi, lui Pyrrhus pe care l-a salvat de la moarte sfatuindu-l – tot gratie darului sau de prezicator – sa nu aleaga drept cale de intoarcere marea, pe care avea sa piara ulterior intreaga flota a grecilor. Mai tirziu, Helenus s-a casatorit cu Amdromacha (v. si Andromacha), cu care a avut un fiu, Cestrinus. Dupa moartea lui Pyrrhus i-a urmat la tron, capatind o parte din regatul acestuia. Cind Aeneas, in drum spre Italia, a trecut prin Epirus, el a fost gazduit acolo de catre Helenus.
SCOC, scocuri, s. n. 1. Canal, jgheab prin care curge apa pentru a pune in miscare roata morii sau a joagarului; laptoc, uluc. ♦ Groapa, adancitura facuta de apa care cade din scoc (1) ♦ P. gener. Jgheab, canal pentru scurgerea unui lichid. 2. Constructie din lemn in forma de jgheab, pe care aluneca bustenii de la locul de taiere pana la caile de transport. 3. Jgheab sau tub metalic folosit la transportul prin alunecare al produselor miniere excavate. – Din scr. skok.
A URCA urc 1. intranz. 1) fig. (despre persoane) A fi mereu in ascensiune; a sui; a avansa. 2) (despre parametri fizici si aparate pentru masurarea lor) A avea sau a indica valori ridicate; a sui. 3) (despre cai de comunicatie) A urma o panta ascendenta. Drumul urca prin livezi. 4) (despre voci, melodii etc.) A creste in inaltime; a deveni mai inalt. 5) inv. A merge indarat in timp. Cantecul popular urca in negura vremurilor. 2. tranz. 1) A muta intr-un loc mai ridicat; a pune mai sus; a sui. ~ faina in pod. 2) (forme de relief ridicat, scari etc.) A parcurge de jos pana sus; a ridica; a sui. ~ panta. 3) A face sa creasca cantitativ si calitativ; a sui; a ridica. /<lat. oricare
VENIN ~uri n. 1) Substanta toxica de natura animala, vegetala sau obtinuta pe cale sintetica; otrava; toxina. 2) fig. Atitudine rautacioasa plina de dusmanie. Vorbe cu ~. 3) pop. Lichid galbui-verziu, amar, secretat de ficat; fiere. 4) fig. Stare de tristete adanca; otrava; mahnire; necaz. ◊ A avea ~ la (sau pe) inima a fi foarte necajit, mahnit. A-si face ~ a se amari foarte tare. A pune cuiva ~ la (sau pe) inima a-i produce cuiva mari neplaceri; a strica rau dispozitia. A-si varsa ~ul (asupra cuiva) a-si manifesta ura, dusmania (fata de cineva). /<lat. venenum
DEGET ~e n. 1) (la om) Fiecare dintre prelungirile mobile cu care se sfarsesc mainile si picioarele. ◊ A arata (pe cineva) cu ~ul a semnala (pe cineva) batjocurii pulbice (incriminandu-l); a compromite (pe cineva). A-si musca ~ele a regreta; a se cai. A juca (sau a invarti) (pe cineva) pe ~e a amagi; a duce de nas. A sti (ceva) pe ~e a cunoaste in detalii; a sti in amanunte. A scapa printre ~e a se strecura pe neobservate, evitand dificultatile. A avea (ceva) in (la) ~ul cel mic a sti la perfectie. A-i pune (cuiva) ~ul pe rana a aminti (cuiva) lucruri neplacute sau nedorite; a depista elementul esential al unei probleme, al unei situatii. A pune ~ul (pe un act) a aplica amprenta digitala in loc de semnatura. 2) (la unele animale) Fiecare dintre prelungirile mobile de la sfarsitul labei. 3) Parte a unei manusi care acopera prelungirile mainii. 4) pop. Unitate de masura a lungimii, suprafetei sau capacitatii, egala cu latimea unui deget. 5) tehn. (la seceratori sau cositori) Piesa care sprijina plantele in momentul taierii, separandu-le in fasii inguste. /<lat. digitus
caloian m., pl. ieni (vsl. kalienu, de lut. Cp. si cu rus. haluianu, om necioplit. V. scaloian). Munt. Est. Dobr. Mold. Un mic chip de lut in forma de om pe care, in Joia a treia dupa Paste si cind e seceta, il fac copiii la tara, il pun pe o scindurica, il impodobesc cu flori si cu coji de oua rosii si-i dau drumu pe o apa curgatoare bocindu-l cu Iene, Iene, Coloiene! in credinta ca asta va aduce ploaie.
SEMNALIZARE, semnalizari, s. f. 1. Actiunea de a semnaliza si rezultatul ei; instiintare, comunicare prin semnale. 2. (Psih.) punere a organismului in legatura cu mediul, prin anumite semnale. ◊ Sistem de semnalizare = totalitatea semnalelor prin care organismul se pune in legatura cu mediul inconjurator, prin intermediul scoartei cerebrale. Primul sistem de semnalizare = activitatea de semnalizare legata de „semnalele directe”, adica de insusirile optice, acustice, olfactive etc. ale obiectelor din realitate. Al doilea sistem de semnalizare = activitatea de semnalizare specifica oamenilor, legata de cuvinte, denumite de Pavlov semnale ale semnalelor directe; limbajul. 3. (Concr.) Instalatie pe un aerodrom, la o cale ferata, intr-un port, la intersectiile strazilor cu ajutorul careia se fac comunicari prin semnale la distanta. – V. semnaliza.
CIRCULATIE, circulatii, s. f. Faptul de a circula. 1. Miscare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicatie. ♦ Spec. Deplasare a sevei in plante sau a citoplasmei in interiorul celulelor. 2. Miscare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. in interiorul unui circuit sau al unei conducte. 3. Transmitere, schimb de bunuri, de marfuri (prin intermediul banilor), transformare a marfurilor in bani si a banilor in marfuri. ◊ Loc. adj. De mare circulatie = foarte raspandit. ◊ Expr. A fi in circulatie = a fi intrebuintat, a avea valoare. A pune (sau a introduce, a da) in circulatie = a face sa intre in uz, sa se raspandeasca, sa functioneze. (Fam.) A scoate (pe cineva) din circulatie = a obosi peste masura (pe cineva), a extenua. – Din fr. circulation, lat. circulatio, -onis.
A JUCA joc 1. tranz. 1) (carti de joc, numere, figuri de sah) A pune in joc respectand anumite reguli. 2) fig. (situatia, reputatia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta intr-o piesa de teatru sau intr-un film. ◊ ~ un anumit rol a avea o anumita importanta pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scena in fata publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce in eroare (ridiculizand si recurgand la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite miscari; a dansa. 2. intranz. 1) A participa in mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumina, imagini) A produce efecte schimbatoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor miscari repezi si vibrante. ◊ A-i ~ (cuiva) ochii in cap a vadi vioiciune si viclenie. A-i ~(cuiva) ochii in lacrimi a fi pe cale de a plange. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalatii) A functiona in voie, fara a se atinge reciproc. /<lat. jocare
