CERNI, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A vopsi in negru (in semn de doliu); a innegri. 2. Refl. A se imbraca in haine negre, a-si vopsi hainele in negru, in semn de doliu; a purta doliu. 3. Refl. Fig. A se mahni, a se intrista. – Din sl. cruniti.

PURTA, port, vb. I. 1. Tranz. A lua, a ridica, a tine pe cineva sau ceva in mana, in brate etc. pentru a-l transporta in alta parte; a duce. ◊ Expr. A purta pe cineva pe palme = a arata cuiva o grija deosebita, a rasfata pe cineva. A purta (pe cineva) pe degete = a dispune de cineva dupa bunul sau plac. (Inv.) A purta arma = a aduce arma in pozitia regulamentara de salut. ♦ A trece, a transmite ceva (dintr-o mana intr-alta, din mana in mana, de la unul la altul) ◊ Expr. A purta vorbe (sau minciuni) = a cleveti, a barfi. ♦ (Despre vehicule) A transporta, a cara. ♦ (Despre animale) A trage dupa sine. 2. Tranz. A duce dintr-o parte in alta, dintr-un loc in altul sau intr-un anumit loc; a conduce (indrumand, calauzind, dirijand); a insoti. ♦ (Inv. si pop.) A induce in eroare; a amagi, a pacali. ◊ Expr. A purta (pe cineva) cu vorba = a face promisiuni fara a-si tine cuvantul (pentru a obtine un ragaz); a taragana. ♦ (Pop.) A manui o unealta. 3. Tranz. A-si duce sarcina, a avea fat in pantece. ♦ Fig. A suporta, a suferi, a rabda. 4. Refl. (Reg.) A umbla (de colo pana colo), a circula, a merge. 5. Tranz. A misca incoace si incolo corpul sau o parte a corpului; a umbla sau a-si tine corpul intr-o anumita pozitie. ♦ A face sa se miste de colo pana colo; a agita, a plimba dintr-o parte in alta. 6. Tranz. A avea, a poseda, a detine; a contine, a ascunde. ♦ A avea anumite sentimente, atitudini; a nutri. ◊ Loc. vb. A purta dusmanie (sau pica) = a dusmani. A purta interes = a se interesa de... (Reg.) A purta frica de... = a se teme de... 7. Tranz. A avea, a mosteni sau a transmite un nume. 8. Tranz. A avea, a tine asupra sa (pentru a se folosi la nevoie). 9. Tranz. A pune pe sine un obiect de imbracaminte, o podoaba etc., a fi imbracat, incaltat sau impodobit cu..., a folosi un anumit obiect de imbracaminte sau de incaltaminte. ◊ Loc. adj. De purtat = care serveste ca imbracaminte (de fiecare zi). ◊ Expr. A purta doliu = a umbla imbracat in negru (in semn de doliu) sau cu un semn negru de doliu pe imbracaminte. ♦ A avea ceva pe sine (de la natura sau datorita obiceiului, a modei etc.) Poarta un coc monumental. ◊ Expr. (Fam.) A purta coarne = (despre barbati) a fi inselat in casnicie. (Refl. impers.) Se poarta = e la moda, se obisnuieste, e modern. ♦ Refl. A se conforma unei anumite mode. ♦ Tranz. A aranja imbracamintea, accesoriile de imbracaminte, parul etc. intr-un anumit fel. Poarta parul peste cap. 10. Tranz. A suporta cheltuielile, grija cuiva; a intretine. ◊ Expr. A purta de grija cuiva = a ingriji. A purta grija cuiva = a fi ingrijorat din cauza cuiva. 11. Tranz. A detine o functie, un post, un titlu. ◊ Expr. A purta raspunderea = a fi raspunzator. 12. Tranz. A intretine, a duce, a sustine. ◊ Loc. vb. A purta (o) discutie = a discuta. A purta (o) conversatie = a conversa. A purta lupte (sau razboi) = a se lupta, a se razboi. 13. Tranz. (Despre obiecte) A avea imprimat, gravat etc. un semn distinctiv. 14. Refl. A se comporta, a se manifesta (intr-un anumit fel). – Lat. portare.

CERNI, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A vopsi in negru; a innegri. ♦ A vopsi in negru in semn de doliu. 2. Refl. A se imbraca in haine negre, a-si vopsi hainele in negru, in semn de doliu; a purta doliu. 3. Refl. Fig. A se mahni, a se intrista. – Slav (v. sl. cruniti).

CERNIT², -A, cerniti, -te, adj. 1. De culoare neagra. ♦ (Despre haine) Negru, de doliu. 2. (Despre oameni) Care poarta doliu. 3. Fig. Mahnit, indurerat, trist; posomorat, mohorat. – V. cerni.

INDOLIAT, -A, indoliati, -te, adj. Care poarta doliu; de inmormantare. ♦ Trist, indurerat. [Pr.: -li-at]- – V. indolia.

INDOLIAT ~ta (~ti, ~te) 1) Care poarta doliu; aflat in doliu. 2) Care este adanc indurerat; cuprins de o durere adanca. Om ~. 3) Care este caracteristic pentru inmormantare. Haine ~te. /v. a indolia

CERNIT², -A, cerniti, -te, adj. 1. De culoare neagra. ♦ (Despre haine) Negru, de doliu. 2. (Despre oameni) Care poarta doliu. 3. Fig. Mahnit, indurerat, trist; posomorat, mohorat. – V. cerni.

DESCERNI, descernesc, vb. IV. Refl. (Inv.) A inceta sa mai poarte haine de doliu. – Din des¹- + cerni.

doliu, doliuri, s. n. 1. Durere profunda pricinuita de moartea cuiva sau de o mare nenorocire colectiva; atitudine plina de tristete a celui caruia i-a murit cineva. ◊ Zi de doliu = zi care aminteste un eveniment dureros. 2. Semn exterior (imbracaminte neagra, banta neagra etc.) prin care cineva isi exprima doliul (1); perioada cat cineva poarta asemenea semne. ◊ Loc. adj. De doliu = (despre haine, culori etc.) care se foloseste pentru a exprima durerea la moartea si dupa moartea unei rude. ◊ Loc. adv. In doliu = in haine de culoare neagra (in semn de doliu 1). – Din lat. dolium. Cf. fr. deuil.

CREP, crepuri, s. n. 1. Cauciuc natural, de culoare alba-galbuie, din care se fac talpi pentru incaltaminte. 2. Tesatura subtire, incretita, din fire de matase sau de lana suprarasucite. ◊ Crep satin = tesatura cu una dintre fete mata si cu cealalta lucioasa. ♦ Bucata dintr-o asemenea tesatura, de culoare neagra, care se poarta la brat, la rever sau la palarie in semn de doliu. – Din fr. crepe.

ZABRANIC ~ce n. 1) Tesatura fina de matase, de borangic sau de lana, de culoare neagra. 2) Val dintr-o astfel de tesatura, care se poarta de catre femei pe cap sau se atarna la casa in semn de doliu; val de doliu. /<bulg. zabradnik

doliu ~ri n. 1) Durere adanca provocata de moartea cuiva sau de o mare nenorocire comuna. ~ national. ◊ Zi de ~ zi care aminteste de un eveniment tragic. 2) Semn exterior consacrat (imbracaminte sau banta neagra) prin care cineva isi exprima aceasta durere. A fi in ~. A purta ~. /<lat. dolium