smultura, smulturi, s.f. (inv.) 1. (pop.) lana tunsa de pe oi moarte sau smulsa de pe piele de oaie; lana de proasta calitate. 2. (reg.) smoc de lana prins in spinii pe langa care au trecut oile. 3. (reg.) multime de pene jumulite. 4. (reg.) femeie cu aspect dezordonat, neingrijit, neglijent, cu parul ciufulit; femeie zdrenturoasa. 5. (reg.) carne de purcel de lapte.

godac (godaci), s. m. – purcel de lapte. Sl. godu „an”, cu suf. -ac (Puscariu 1186; Cihac, II, 123; Puscariu, Dacor., VII, 467; Puscariu, Lr., 31). Este dublet al lui godanac, s. m. (purcel de lapte), din bg. godinak. – Der. godacita, s. f. (purcea); go(a)din, s. m. (purcel de lapte); godanac (var. codanac), s. m. (pusti, tinc, mucos); godana (var. codana), s. f. (tinara, fata), cu influenta lui coada „impletitura de par”.

gras (grasa), adj. – 1. Care are sub piele un strat gros de grasime. – 2. Unsuros. – 3. Carnos, zemos (despre fructe si plante). – 4. Fertil, roditor (despre pamint). – 5. (S. m., inv.) Grasime. – Mr., megl. gras, istr. gros. Lat. grassus (Diez, I, 251; Puscariu 726; Candrea-Dens., 749; Densusianu, Hlr., 111; REW 2299; DAR; Rosetti, I, 73), cf. it. grasso, prov., fr. gras, sp. graso, port. graxo. – Der. grasa, s. f. (varietate de struguri); grascean, adj. (gras, dolofan, rotofei); grasime, s. f. (inv., ingrasamint; untura), cu suf. -ime; grasun, s. m. (purcel de lapte), cu suf. -un (dupa Candrea-Dens., 750 si DAR, din. lat. pop. *grassonem); ingrasa, vb. (a deveni gras; a pune ingrasamint, balegar), care, dupa Puscariu 856; Candrea-Dens., 751 si DAR, ar proveni din lat. *ingrassiāre, cf. mr. ngrasu, dar care pare mai curind un der. intern; ingrasetor, adj. (care ingrasa); ingresamint, s. n. (ingrasamint).

groh interj. – Imita grohaitul porcului. Creatie expresiva. Desi nu este atestat acest uz al interj., se pare ca imita si zomotul produs de darimarea unui morman de pietre, dupa cum reiese din der. – Der. grohai, vb. (despre porci, a scoate sunete caracteristice; a calca in picioare; a farima), cu var. grofai, grogo(t)i, grohani; grohot, s. n. (morman de pietre; ruine); grohota, s. f. (morman de pietre); grohotis, s. n. (pietris); grohotar, s. n. (multime de pietre); grohaiala, s. f. (grohait); grohait, s. n. (sunet scos de porci). Coincide cu radacina sl., cf. slov. grohati „a grohai”, sl. grochotati „a izbucni in ris”, rus. grochotati „a rasuna” (dupa Cihac, II, 130 si Conev 72, rom. provine din sl., dupa Miklosich, Slaw. Elem., din sl. grochotu „zgomot”. – Aceleiasi radacini expresive pare a-i apartine grostei, s. m. (purcel de lapte), pe care DAR il deriva neverosimil de ls un lat. *grŏssicellus, cf. Puscariu, Dacor., I, 328 si REW 3882.

lapte n. 1) Lichid alb-galbui, secretat de glandele mamare ale femeii sau femelelor mamifere, care constituie hrana nou-nascutilor ~ matern. ◊ Vitel (sau purcel) de ~ vitel (sau purcel) care nu a fost inca intarcat. ~ de pasare desert preparat din lapte, oua si zahar. Calea ~lui Calea Lactee. 2) Lichid alb secretat de glandele mamare ale unor mamifere domestice folosit drept aliment. ~ de vaca. ◊ ~ acru lapte preparat prin fermentatie din laptele fiert si covasit cu smantana. ~ dulce lapte proaspat, nefermentat. ~ praf produs lactat sub forma de pulbere. ~ prins lapte inchegat. 3) Suc vegetal asemanator la aspect cu acest lichid. ~ de migdale. ~ de cocos. ◊ (A fi) in ~ se spune despre cereale care sunt in stadiu de coacere. ~ de var amestec de var stins si apa. ~ de ciment amestec de praf de ciment si apa. ~le-cainelui planta erbacee a carei tulpina contine un suc asemanator laptelui; alior. ~le-cucului planta erbacee cu flori galbene a carei tulpina contine un suc laptos amar. /<lat. lac, lactis