DESFIINTA vb. 1. v. anula. 2. v. aboli. 3. a anula, (fig.) a ridica. (A ~ orice restrictie de circulatie.) 4. a suprima. (A ~ un post.) 5. v. dizolva. 6. v. li-chida. 7. a distruge, a lichida, a nimici, a prapadi, (fig.) a topi. (A ~ pur si simplu totul in calea lui.)

NIMICI vb. 1. v. distruge. 2. a desfiinta, a distruge, a lichida, a prapadi, (fig.) a topi. (Au ~ pur si simplu totul in calea lor.) 3. v. masacra. 4. a distruge, a potopi, a prapadi, a sfarama, a zdrobi, a zvanta, (inv. si pop.) a pierde, a rapune, a risipi, (pop.) a ispravi, a zdrumica, (inv. si reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potrosi, (inv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropsi, a tari, a zdruncina, (grecism inv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~pe dusmani.) 5. a distruge, a rade, a zdrobi, (inv. si reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a sterge. (Au ~ cetatea dusmana.) 6. v. mistui. 7. a (se) distruge, a (se) prapadi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 8. a distruge, (fig.) a sfarama, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.)

PRAPADI vb. 1. v. distruge. 2. a desfiinta, a distruge, a lichida, a nimici, (fig.) a topi. (A ~ pur si simplu totul in cale.) 3. v. masacra. 4. v. nimici. 5. v. muri. 6. a (se) distruge, a (se) nenoroci, (inv. si reg.) a (se) ticalosi, (fig.) a se ruina. (Bautura l-a ~.) 7. v. mistui. 8. a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 9. v. cheltui.

UIMI vb. 1. a consterna, a minuna, a nauci, a perplexa, a stupefia, a surprinde, a ului. (Ce-mi spui tu pur si simplu ma ~.) 2. a ului, (fig.) a speria. (M-a ~ cu inteligenta lui.) 3. a nauci, a stupefia, a ului. (Vestea aflata l-a ~.) 4. v. minuna.

aba interj. – Exprima o intrebare nuantata de indoiala sau mirare. Alteori introduce pur si simplu intrebarea. Creatie expresiva.

de interj. – Ia te uita, asta-i acum (exprima o reticenta, adesea pur si simplu emfatica). Var. (Mold.) dec, deh. – Mr. de. Creatie expresiva, cf. ngr. ντέ, alb., sb., cr. de. Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 275 credea ca este vorba de un cuvint dac.

NEAMESTECAT adj. 1. curat, pur, simplu. (O substanta ~; un corp ~.) 2. v. nativ. 3. v. natural. 4. curat, pur, (Transilv.) tistas. (Grau ~.)

SADEA adj. invar. v. adevarat, autentic, curat, natural, neamestecat, neaos, neimpodobit, neornat, pur, simplu, uni, unicolor, veritabil.

NUD, -A I. adj. 1. (despre corpul omenesc) neacoperit, gol. 2. (fig.) simplu, pur, curat. ♦ proprietate ~a = proprietate fara uzufruct. II. s. n. 1. corp dezbracat fara vesminte. 2. statuie, pictura reprezentand un corp gol. (< it. nudo, lat. nudus)

NUD, -A, (1, 3, 4) nuzi, -de, adj., (2) nuduri, s. n. 1. Adj. (Despre oameni sau despre corpul lor) Fara nici un vesmant, complet dezbracat, gol. ◊ Floare nuda = floare fara petale, care are numai stamine si pistil sau numai unul dintre aceste doua elemente. 2. S. n. Persoana sau corp omenesc complet dezbracat: spec. reprezentare in artele plastice a omului complet dezbracat. 3. Adj. Fara ornamente; simplu; neted. ♦ Fig. Fara artificii, fara complicatii; simplu; curat, pur. 4. Adj. (In sintagma) Proprietate nuda = proprietate pe care o stapaneste cineva fara a se bucura (vremelnic) de uzufructul ei. – Din lat. nudus, it.nudo.

PUR², -A, puri, pure, adj. 1. Care nu contine elemente straine; curat, neamestecat. 2. Nealterat, neviciat, nestricat. ♦ Fara pete; imaculat; limpede. ♦ Fig. Nepatat din punct de vedere moral; curat, neprihanit. 3. Veritabil, autentic, adevarat. E adevarul pur. ◊ Loc. adv. pur si simplu = nimic altceva decat...; numai si numai; nici mai mult, nici mai putin decat... 4. (Despre voce, sunete etc.) Limpede, clar, cristalin. – Din lat. purus, fr. pur.

SIMPLAMENTE adv. (Rar) pur si simplu; propriu-zis. – Din fr. simplement (dupa simplu).

INTELEGE vb. 1. v. dumeri. 2. v. sesiza. 3. a percepe, a pricepe, a sesiza, (fig.) a patrunde. (A ~ sensul celor citite.) 4. v. interpreta. (Cum ~ acest context?) 5. a auzi, a pricepe. (Nu ~ sa ma lasi in pace?) 6. a-si explica, a pricepe. (pur si simplu nu ~ cum a disparut.) 7. a concepe, a pricepe. (Nu ~ de ce s-a intamplat astfel.) 8. a cunoaste, a pricepe, a sti. (~ franceza ?) 9. v. asculta. (Cine nu ~ de cuvant, o pateste.) 10. a se impaca, (pop.) a se ingadui, a se invoi, (reg.) a se pogodi, (prin Ban.) a se barabari, (Transilv. si Ban.) a se naravi. (Se ~ bine impreuna.) 11. v. conveni. 12. a conveni, a se invoi, (pop.) a se ajunge, a se uni, (prin Munt.) a se indogati, (Ban.) a se toldui, (inv.) a se lovi, a pristani, a se targui, a se tocmi, a veni, (grecism inv.) a se simfonisi. (Se ~ asupra pretului.) 13. v. pactiza.

PRICEPE vb. 1. v. dumeri. 2. v. intelege. 3. a auzi, a intelege. (Nu ~ sa ma lasi in pace?) 4. a-si explica, a intelege. (pur si simplu nu ~ cum a disparut.) 5. v. concepe, a intelege. (Nu ~ cum s-a intamplat astfel.) 6. a cunoaste, a intelege, a sti. (~ franceza?) 7. v. cunoaste.

SIMPLAMENTE adv. (Rar) pur si simplu; propriu-zis. [Cf. fr. simplement].

NATURAL adj., adv. 1. adj. (livr.) elementar. (Fortele ~.) 2. adj. v. simplu. 3. adj. v. salbatic. 4. adj. pur, veritabil, (livr.) genuin. (Un produs ~.) 5. adj. curat, neamestecat, pur, (inv. si pop.) sadea. (Vin ~.) 6. adj. v. innascut. 7. adj. v. bastard. 8. adj. degajat, dezinvolt, firesc, neafectat, neartificial, necautat, neprefacut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonsalant, (inv.) prostatic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.) 9. adj. v. firesc. 10. adv. v. desigur.

ANTINOMIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Contradictie aparent insolubila intre doua teze care se exclud reciproc si care totusi pot fi demonstrate, fiecare in parte, la fel de concludent. In antichitate era adesea denumita aporie: I. Kant a formulat patru a. ale ratiunii pure: 1) lumea este finita si infinita; 2) fiecare substanta complexa consta din lucruri simple si nu exista nimic simplu; 3) in lume exista libertate si domina determinismul; 4) exista o cauza a lumii (Dumnezeu) si nu exista o cauza prima. V. paradox. 2. (REL.) Metoda teologica aplicata doctrinei despre Dumnezeu si, in general, dogmelor credintei, indicind neconcordanta dintre definitiile formale si continutul transcendent al credintei (misterul adevarului divin) care nu poate fi redus la notiuni rationale.

pur, -A adj. 1. (Despre corpuri) Curat, neamestecat. ♦ Nestricat, nealterat, neviciat. ♦ Fara pete; imaculat, clar, limpede. ♦ (Fig.) Neprihanit, curat, nevinovat. 2. (Fig.) simplu, gol. 3. (In filozofia idealista) Desprins de realitatea materiala. [Cf. lat. purus, fr. pur].

pur² ~a (~i, ~e) 1) (despre corpuri, substante etc.) Care are o compozitie omogena; fara impuritati; curat; veritabil. 2) Care este lipsit de defecte fizice sau materiale; fara defecte fizice; fara pete; nepatat; imaculat. 3) fig. (despre persoane) Care este cinstit si neprihanit; cast. 4) Care corespunde realitatii obiective; veritabil; autentic; adevarat; *~ si simplu a) iaca asa; uite asa; b) nimic altceva decat. 5) (despre sunete, voci etc.) Care are o sonoritate buna; caracterizat prin sonoritate de cristal; limpede; clar; cristalin. /<lat. purus, fr. pur