MIZANSCENA, mizanscene, s. f. Organizare a unei reprezentatii artistice care consta in gasirea locului, decorurilor, miscarilor, jocului actorilor etc.; punere in scena. – V. scenografie. – Din fr. mis en scene.

PUNERE s. 1. v. asternere. 2. punere in scena v. regie. 3. v. aplicare. 4. v. coasere. 5. v. inhamare. 6. v. injugare. 7. v. plantare. 8. v. semanat. 9. v. ba-gare. 10. v. incuiere. 11. v. fixare.

REGIE s. I. inscenare, montare, arta regizorala, punere in scena, (rar) regizorat, (inv.) scenariu. (~ la un spectacol.) II. v. tutungerie.

REGIZORAT s. v. arta regizorala, inscenare, montare, punere in scena, regie.

SCENARIU s. v. arta regizorala, inscenare, montare, punere in scena, regie.

TRAVLING s.n. Procedeu de punere in scena, folosit in cinematografie si televiziune, constand in filmarea unui plan cu un aparat mobil, montat de obicei pe un carucior cu roti care gliseaza pe sine; miscarea de translatie executata de aparatul de filmat. ♦ Aparatul insusi. ♦ Caruciorul pe care e montat aparatul. ◊ Travling optic = efect identic travlingului obisnuit, obtinut cu un aparat de filmat mobil, prin varierea distantei focale. [Pl. -uri, scris si travelling. / < engl. travelling].

MIZANSCENA s.f. Realizare scenica sau cinematografica a unei piese, a unui scenariu; punere in scena. V. scenografie. [< fr. mise en scene].

scenarie, scenarii, s.f. (inv.) 1. punere in scena a unui spectacol dramatic; scenariu. 2. decor montat pe scena.

MIZANSCENA s. f. realizare scenica sau cinematografica a unei piese, a unui scenariu; punere in scena. (< fr. mise en scene)

INscena, inscenez, vb. I. Tranz. 1. A regiza un spectacol, a pune in scena. 2. Fig. A pune la cale actiuni rau intentionate spre a aduce cuiva prejudicii. – Din it. inscenare.

EPITAF, epitafuri, s. n. 1. Inscriptie funerara, in versuri sau in proza, cuprinzand elogiul defunctului sau o sentinta morala; p. ext. placa cu o inscriptie funerara. ♦ Poezie epigramatica avand ca pretext moartea (imaginara) a unei persoane. 2. Obiect de cult care consta dintr-o bucata de stofa pe care este brodata o scena reprezentand punerea in mormant a lui Isus Cristos; aer² (2). – Din ngr. epitafion, fr. epitaphe.

MONTA¹, montez, vb. I. Tranz. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a imbina. ♦ A fixa, a amplasa la locul de functionare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre pretioase intr-o bijuterie. 2. A pregati reprezentarea unui spectacol artistic, a pune in scena. 3. Fig. A pune la cale. ♦ A intarata pe cineva impotriva cuiva; a atata. – Din fr. monter.

DRAMATIC, -A, dramatici, -ce, adj. 1. Care tine de drama sau de teatru, privitor la drama sau la teatru. ◊ Arta dramatica = ansamblu de principii privitoare la interpretarea si la punerea in scena a unui spectacol, a unei piese. Artist dramatic = actor. Genul dramatic = gen literar care cuprinde opere scrise pentru a fi reprezentate pe scena. ♦ (Despre vocea cantaretilor) Care are o sonoritate ampla, intensa, capabila sa exprime situatii zbuciumate, de tensiune. 2. Fig. (Despre intamplari, imprejurari, situatii, momente etc.) Bogat in contraste si in conflicte; zguduitor, impresionant. ◊ (Substantivat, n.) Dramaticul unei situatii. – Din fr. dramatique, lat. dramaticus.

DRAMATURGIE s. f. 1. Totalitatea operelor dramatice care apartin unui popor, unei epoci, unei scoli literare, unui scriitor etc. 2. Arta de a scrie piese de teatru, de a le pune in scena si de a le interpreta. – Din fr. dramaturgie.

scena, scene, s. f. 1. Parte mai ridicata si special amenajata in incinta unei sali de spectacole sau in aer liber, unde se desfasoara reprezentatiile. ◊ Expr. A pune in scena = a regiza. ♦ Teatru. ◊ Expr. A parasi scena = a) a parasi profesiunea de actor; b) a se retrage dintr-o activitate. 2. Subdiviziune a unui act dintr-o opera dramatica, marcata prin intrarea sau iesirea unui personaj. 3. Fig. Loc unde se petrece ceva. 4. Fig. Actiune capabila de a impresiona pe cineva, de a-i atrage atentia; intamplare interesanta. ♦ (Concr.) Compozitie plastica in care sunt de obicei infatisate mai multe personaje. 5. Fig. Cearta, iesire violenta. ◊ Expr. (Fam.) A-i face cuiva o scena = a aduce cuiva imputari violente (cu amenintari, cu lacrimi etc.). – Din fr. scene, it. scena, lat. scaena.

REGIZA, regizez, vb. I. Tranz. 1. A organiza, a conduce un spectacol din punct de vedere artistic si tehnic; a indruma jocul actorilor si montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei conceptii si viziuni prealabile a regizorului; a pune in scena. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbra) o activitate, o operatie etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DRAMATURGIE f. 1) Totalitate a ope-relor dramatice ale unui scriitor, ale unei literaturi. 2) Arta si teoria scrierii si punerii in scena a operelor dramatice. /<fr. dramaturgie

A INscena ~ez tranz. 1) (lucrari dramatice, opere) A pune in scena; a reprezenta prin mijloace scenice; a monta. 2) fig. (actiuni reprobabile) A organiza din timp prezentand, insa, ca spontan. [Sil. in-sce-] /<it. inscenare

MIZANSCENA ~e f. punere in scena (a unei piese, a unui scenariu). /<fr. mis en scene

A MONTA ~ez tranz. 1) (piese, mecanisme etc.) A reuni, formand un sistem tehnic, in vederea functionarii; a asambla. 2) (obiecte sau parti ale acestora) A fixa definitiv, amplasand la locul de functionare. 3) (pietre pretioase) A fixa intr-o bijuterie. 4) (piese de teatru) A reda prin mijloace scenice; a pune in scena; a inscena. 5) fig. (actiuni dusmanoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a tese; a urzi; a unelti. 6) fig. (persoane) A aduce in mod intentionat intr-o stare de agitatie; a atata; a intarata; a incita; a zadari. /<fr. monter

A REGIZA ~ez tranz. 1) (spectacole) A organiza si a conduce (in calitate de regizor); a pune in scena. 2) fig. (actiuni, operatii ostile etc.) A organiza pe ascuns; a pune la cale din umbra; a unelti; a urzi; a tese. /Din regizor

TEATRU ~e n. 1) Institutie de cultura care se ocupa cu punerea in scena a operelor dramatice sau muzicale. ~ de revista. ~ de papusi. ~ de opera. 2) Cladire in care se afla aceasta institutie. ◊ ~ de vara loc special amenajat intr-o gradina publica, unde au loc reprezentatii artistice vara. 3) Prezentare pe scena a unei opere dramatice; spectacol dramatic. ◊ De ~ care este destinat scenei; teatral. 4) Arta de a reprezenta pe scena opere dramatice; profesie de actor. 5) Ansamblu de opere dramatice (apartinand unui scriitor, unei scoli literare sau unei epoci); dramaturgie. 6) pop. Discutie aprinsa care atrage atentia celor din jur. ◊ A face (sau a juca) ~ a se preface. 7) Loc de desfasurare (a unei actiuni, a unui eveniment etc.). ◊ ~ de operatii (sau de razboi) zona in care are loc o actiune militara; camp de lupta. [Sil. tea-tru] /<lat. theatrum, ngr. theatron, fr. theatre, germ. Theater

scena s.f. 1. Parte mai ridicata a unei sali de teatru, unde joaca actorii. 2. Teatru; arta dramatica. ◊ A parasi scena = a se retrage din teatru, (fig.) dintr-o activitate oarecare; a pune in scena = a organiza felul in care se va reprezenta o piesa de teatru. ♦ Decorurile folosite pentru a reprezenta locul unde se petrece actiunea piesei. 3. Subdiviziune a unui act dintr-o piesa determinata fie de intrarea sau iesirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului de actiune. ♦ (P. ext.) Scurta etapa in desfasurarea unei opere literare in care se consuma o singura intamplare, intr-un cadru neschimbat. 4. Loc unde se petrece o actiune sau o activitate. 5. Actiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. Cearta, iesire violenta, scandal. // (In forma scen-, sceno-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) scena”. [Pron. sce-. / < fr. scene, it. scena, cf. lat. scaena, gr. skene – adapost, refugiu].

SCENOLOGIE s.f. Arta punerii in scena a spectacolelor. [< fr. scenologie].

DRAMATIC, -A adj. 1. Care tine de drama sau de teatru. ◊ Gen dramatic = gen literar care cuprinde operele in care ideile si sentimentele, ducand la desfasurarea unui conflict intre personaje, sunt prezentate dinamic pe scena; cronica dramatica = prezentare (analitica) a unei reprezentatii teatrale; arta dramatica = arta si teoria punerii in scena si interpretarii operelor dramatice. ♦ (Despre voci) Care se caracterizeaza printr-o sonoritate colorata si plina de gravitate, dar avand o mobilitate limitata. 2. (Fig.) Bogat in contraste, in conflicte; care se desfasoara dinamic in fata noastra; zguduitor, emotionant. [Cf. fr. dramatique, it. dramatico, lat. dramaticus].

DRAMATURGIE s.f. Totalitatea operelor dramatice ale unui popor, ale unei epoci etc. ♦ Arta de a scrie piese de teatru, de a le pune in scena si de a le interpreta. [Gen. -iei. / cf. fr. dramaturgie, it. drammaturgia, germ. Dramaturgie, gr. dramatourgia].

MONTA vb. I. tr. 1. A aseza, a potrivi la locul lor (piesele unei masini, ale unui aparat etc.); a imbina, a asambla. ♦ A fixa o piatra pretioasa intr-o bijuterie. 2. A pregati pentru reprezentare, a pune in scena (o piesa de teatru, un spectacol). 3. (Fig.) A atata, a incita (pe cineva) contra cuiva; a instiga. [< fr. monter].

REGIE s.f. 1. Conceptia interpretarii textului si activitatea de indrumare si de supraveghere a jocului artistilor, desfasurata la punerea in scena si la montarea unei piese de teatru, a unui film. ♦ Regie tehnica = conducerea tehnica a realizarii unui spectacol; cel care desfasoara aceasta activitate. 2. Exploatare a unui bun sau executarea unei lucrari de catre un administrator prin angajati sau agenti directi. ♦ Cheltuieli de regie = cheltuieli de intretinere (la o intreprindere sau institutie); cheltuieli facute la executarea unei lucrari. 3. (Inv.) Administratie care se ocupa cu perceperea impozitelor indirecte. ♦ Administratie a unor produse sau bunuri asupra carora exista un monopol de stat. [Gen. -iei. / < fr. regie].

DRAMATIC, -A adj. 1. referitor la drama, la teatru. ♦ gen ~ = gen literar care cuprinde opere scrise in dialog, in care ideile si sentimentele, ducand la desfasurarea unui conflict intre personaje, sunt prezentate dinamic pe scena; cronica ~a = prezentare (analitica) a unei reprezentatii teatrale; arta ~a = arta si teoria punerii in scena si interpretarii operelor dramatice; drama (2). ♦ (despre voci) care se caracterizeaza printr-o sonoritate colorata si plina de gravitate, dar avand o mobilitate limitata. 2. (fig.; despre intamplari, situatii etc.) bogat in contraste, in conflicte; zguduitor, impresionat. (< fr. dramatique, lat. dramaticus, gr. dramatikos)

DRAMATURGIE s. f. 1. totalitatea operelor dramatice ale unui popor, ale unei epoci etc.; genul dramatic. 2. arta de a scrie piese de teatru, de a le pune in scena si de a le interpreta. (< fr. dramaturgie, gr. dramaturgia)

MONTA¹ vb. I. tr. 1. a aseza, a potrivi la locul lor (piesele unei masini, ale unui aparat etc.); a imbina, a asambla. ◊ a fixa o piatra pretioasa intr-o bijuterie. 2. a pune in scena o piesa de teatru, un spectacol. 3. a pune la cale, a atata, a instiga. II. refl. a se irita, a se infuria. (< fr. monter)

REGIE s. f. 1. conceptia interpretarii textului si activitatea de indrumare si supraveghere a jocului artistilor, desfasurata la punerea in scena si la montarea unei piese de teatru, a unui film. 2. exploatare a unui bun sau executarea unei lucrari direct de catre beneficiar. ♦ cheltuieli de ~ = cheltuieli de intretinere la o intreprindere sau institutie; cheltuieli la executarea unei lucrari; in ~ proprie = (despre constructii, reparatii capitale) executate de beneficiar cu mijloace proprii. 3. forma capitalista de organizare a unor intreprinderi, exploatarea de bunuri ale statului sau valorificarea unor drepturi ale acestuia; (p. ext.) administratia, personalul, sediul unei asemenea intreprinderi. (< fr. regie, germ. Regie)

REGIZA vb. tr. 1. a face regia (1) unui spectacol, a unui film, a pune in scena. 2. (fig.) a conduce, a dirija. ◊ a pune la cale, a conduce (din umbra) o activitate etc. (< regizor)

RITUAL, -A I. adj. referitor la rituri; facut dupa anumite rituri; ritualic. II. s. n. punerea in scena a unui eveniment sacru sau a unui mit; ceremonial religios. ◊ act magic cu implicatii folclorice, avand ca obiect orientarea unei forte oculte, malefice sau benefice, catre o actiune determinata, dupa anumite reguli; rit (1). (< fr. rituel, it. rituale, lat. ritualis)

SCENOLOGIE s. f. stiinta punerii in scena a spectacolelor. (< fr. scenologie)

SOAP OPERA [Pron.: saup opera] s.f. foileton televizat in mai multe episoade care pun in scena personaje cu psihologii stereotipe si intrigi bazate pe situatii si actiuni. (< engl., fr. soap opera)

scena (-ne), s. f. – 1. Platforma, estrada. – 2. Scandal, spectacol. Fr. scene. – Der. scenariu, s. n., din it. scenario, cf. fr. scenario; sceneta, s. f., din sp. sainete prin fr. saynete, considerat, din cauza pronuntarii, drept der. din fr. scene; scenic, adj., din fr. scenique; scenografie, s. f., din fr. scenographie; inscena, vb. (a pune in scena), din germ. inszenieren.

ALEXA, Visarion (n. 1947, Baluseni, jud. Botosani), regizor roman. In teatru, a pus in scena „O noapte furtunoasa”, „Unchiul Vania”, „Richard al III-a”, „Noaptea regilor”. Filme („Inainte de tacere”, „Inghititorul de sabii”, „Napasta”).

APPIA, Adolphe (1862-1928), scenograf, regizor, teoretician de teatru elvetian. Reformator al artei spectacolului modern. Remarcabile puneri in scena ale operelor lui Wagner. Lucrari teoretice („Opera de arta vie”).

COPEAU [copo], Jacques (1879-1949), actor si animator de teatru francez. A condus „Theatre du Vieux-Colombier”, unde si-a aplicat principiile innoitoare, opuse naturalismului, bazate pe simplificarea punerii in scena.

FINTI, Alexandru (1910-1972, n. Giurgiu), regizor si actor roman. Prof. univ. la Bucuresti. S-a remarcat prin claritatea transmiterii mesajului dramatic, punand in scena piesele: „Discipolul diavolului” de G.B. Shaw, „Oameni si soareci” de J. Steinback, „Omul cu martoaga” de G. Ciprian s.a.

BROOK [bruc], Peter (n. 1925), regizor englez. Celebru prin montarea pieselor lui Shakespeare. A pus cu succes in scena piese din dramaturgia contemporana („Marat-Sade” de Peter Weiss), spectacole colaj cu un pronuntat caracter politic („US”), spectacole de opera („Evgheni Onedin”); filme („Moderato cantabile”).

TRANSpune, transpun, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba ceva dintr-un loc in altul, dintr-o stare sau dintr-o situatie in alta. ♦ Fig. A da expresie in scris, pe scena, pe ecran etc.; a reda, a pune pe hartie, in versuri, pe scena etc. ♦ A transcrie sau a executa o compozitie muzicala in alta tonalitate decat aceea in care a fost scrisa initial. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuatii in alta (schimbandu-i semnul). 2. Refl. Fig. A se situa cu mintea, cu imaginatia etc. in alta situatie sau in alt timp. – Trans- + pune (dupa fr. transposer, lat. transponere).

ROWLANDS [rouləndz], Gena (n. 1934), actrita americana de teatru si film. Talent de tragediana pus in valoare mai ales pe scena si in filmele sotului ei, John Cassavetes, care creeaza personaje special pentru ea („O femeie dominata”, „Gloria”, „Urmele dragostei”).

ICOANA ~e f. 1) Obiect de cult ce reprezinta un tablou cu chipuri de sfinti sau cu scene din Biblie. ◊ Ca o ~ deosebit de frumos. A pune la ~e a pastra cu sfintenie. 2) fig. Reprezentare plastica a unei fiinte, a unui obiect sau a unui tablou din realitate. /<sl. ikona

INSERT, -A I. adj. (biol.) fixat pe un organ. II. s. n. insertie (1). ◊ (cinem.) plan destinat a pune in valoare un detaliu descriptiv necesar pentru intelegerea scenei, in desfasurarea actiunii cinematografice. (< engl., fr. insert, it. inserto)

scena ~e f. 1) Parte in forma de platforma a unei sali de spectacole, special amenajata pentru reprezentatii artistice. ◊ A pune in ~ a monta o piesa; a inscena. 2) Activitate desfasurata de un actor; arta teatrala. ◊ A parasi ~a a) a abandona profesia de actor; b) a se retrage dintr-o activitate oarecare. 3) Subdiviziune a unui act dintr-o piesa de teatru. 4) fig. Loc unde se desfasoara o actiune sau o activitate; arena. 5) Fapt care atrage atentia cuiva. 6) Manifestare violenta a unei atitudini fata de cineva sau ceva. ◊ A-i face cuiva o ~ a-i aduce cuiva imputari pe un ton rastit si pretentios. [G.-D. scenei] /<fr. scene, lat. scaena, it. scena

TRAPA s. f. 1. capac rabatabil sau culisant care acopera o deschizatura in podeaua unei scene, a unui vagon, a unei (aero)nave etc.; deschizatura pe care o acopera un asemenea capac. 2. acoperamant discret pus la o capcana pentru prinderea in stare vie a animalelor. (< fr. trappe)

TRANSpune vb. III. 1. tr. A schimba, a pune, a muta ceva dintr-un loc in alt loc, dintr-o stare in alta. ♦ (Fig.) A reda, a arata ceva (in scris, pe scena, pe ecran etc.) ♦ A transcrie sau a executa o bucata muzicala in alta tonalitate decat aceea in care a fost compusa. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuatii in alta parte, schimbandu-i semnul. 2. refl. (Fig.) A se situa cu mintea in alta imprejurare, in alt timp. [P.i. transpun, conj. -na. / < trans- + pune, dupa fr. transposer, lat. transponere].

scena s. f. 1. parte mai ridicata a unei sali de teatru, unde joaca actorii. 2. teatru; arta dramatica. ♦ a parasi a = a) a se retrage din teatru; b) a se retrage dintr-o activitate; a pune in ~ = a organiza felul in care se va reprezenta o piesa de teatru. ◊ decorurile pentru a reprezenta locul unde se petrece actiunea unei piese sau a unui film. 3. subdiviziune a unui act dintr-o opera dramatica, marcata prin intrarea sau iesirea unui personaj; succesiune de cadre dintr-un film care infatiseaza o actiune distincta. ◊ scurta etapa in desfasurarea unei opere literare in care se consuma o singura intamplare, intr-un cadru neschimbat. 4. loc unde se petrece o actiune, o activitate. 5. actiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. cearta, iesire violenta, scandal. ♦ a-i face cuiva ~ (sau e) = a aduce cuiva reprosuri cu vorbe violente, amenintari, plans. (< fr. scene, it. scena, lat. scaena)

PRACTICABIL, -A, practicabili, -e, adj. 1. Care poate fi pus in practica, care este realizabil; de care te poti folosi in mod concret. 2. Pe unde se poate umbla sau trece cu usurinta; accesibil. ♦ (Substantivat, n.) Element de decor constand dintr-un podium mobil, folosit pentru a realiza pe scena impresia unei diferente de nivel (un damb, un balcon etc.) si pe care se poate circula; platforma mobila pe care sunt instalate luminile si camerele de luat vederi care inregistreaza un spectacol, o scena de film etc. – Din fr. praticable (dupa practica).

A JUCA joc 1. tranz. 1) (carti de joc, numere, figuri de sah) A pune in joc respectand anumite reguli. 2) fig. (situatia, reputatia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta intr-o piesa de teatru sau intr-un film. ◊ ~ un anumit rol a avea o anumita importanta pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scena in fata publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce in eroare (ridiculizand si recurgand la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite miscari; a dansa. 2. intranz. 1) A participa in mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumina, imagini) A produce efecte schimbatoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor miscari repezi si vibrante. ◊ A-i ~ (cuiva) ochii in cap a vadi vioiciune si viclenie. A-i ~(cuiva) ochii in lacrimi a fi pe cale de a plange. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalatii) A functiona in voie, fara a se atinge reciproc. /<lat. jocare

REDGRAVE [redgreiv] 1. Sir Michael Redgrave (1908-1985), actor britanic de teatru si film. Pe scena – distins interpret al repertoriului shakespearian („Hamlet”, „Richard al II-lea”, „Regele Lear”) si cehovian („Trei surori”, „Unchiul Vania”). In film – maestru al jocului interiorizat, remarcabil prin discretia si distinctia cu care exprima drama personajelor sale („Drumul spre stele”, „Suflete impietrite”, „”Singuratatea alergatorului de cursa lunga„). Vanessa R. (n. 1937), actrita britanica de teatru si film. Fiica lui R. (1). Considerata cea mai mare actrita de teatru, de limba engleza, a sec. 20, exceleaza in roluri care ii pun in valoare feminitatea ei rebela (”Femeia indaratnica„, ”Femeie marii„, ”Pescarusul„, ”Orfeu In Infern„). Aparent rationala, dar profund temperamentala, este pe ecran interpreta unor femei puternice, voluntare, dar care nu ezita sa-si devoaleze excentricitatile (”Isadora„, ”Diavolii„, ”Bostonienii„, ”Intoarcerea la Howards End„).

A ARUNCA arunc 1. tranz. 1) A face sa ajunga, printr-o miscare brusca, la o oarecare departare; a azvarli. ~ o piatra. ~ flori pe scena. ◊ ~ (ceva) in aer a distruge ceva printr-o explozie. ~ vorbele (sau cuvintele) a vorbi fara chibzuiala. A-si ~ ochii (sau privirea) a) a privi in graba; b) a examina superficial. ~ (cuiva) manusa a chema pe cineva la duel; a provoca. 2) A indeparta, considerand inutil; a azvarli. 3) A face sa iasa din interiorul sau. Vulcanul arunca lava. 4) fig. (persoane) A face sa ajunga intr-o anumita situatie (de obicei defavorabila). ◊ ~ in (sau la) inchisoare a intemnita. 5) (obiecte de imbracaminte) A pune pe corp in graba. 6) fig. (mai ales bani) A folosi in mod nechibzuit; a cheltui; a irosi; a risipi; a pierde. 2. intranz. A da cu ceva (in cineva sau in ceva); a azvarli. ~ cu pietre in geam. ◊ ~ din copite a azvarli. /<lat. eruncare