AGAT, agate, s. n. 1. Varietate cristalina de silice, cu benzi divers colorate, folosita ca piatra semipretioasa. 2. (In forma agata) Litera cu corpul de 5,16 puncte tipografice. [Var.: agata s. f.] – Din fr. agate.

CANON, canoane, s. n. 1. Regula, dogma bisericeasca; tipici. ♦ Norma, regula de conduita. ♦ Lista de texte sacre care se bucura de autoritate deplina in cadrul unei religii. 2. Pedeapsa data de biserica la calcarea unui canon (1). ♦ Fig. Suferinta, chin. 3. Nume dat cartilor Vechiului si Noului Testament. 4. Regula care face parte dintr-un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci; p. ext. regula rigida, formalista. 5. Compozitie muzicala in care doua sau mai multe voci, intrand succesiv, executa impreuna aceeasi melodie. ♦ Cantare bisericeasca; p. ext. cantec; glas. 6. Litera de tipar, avand corpul de 36 de puncte tipografice, cu care se tipareau in trecut cartile canonice. – Din sl. kanonu, fr. canon, germ. Kanon.

CICERO¹ s. m. invar. (Tipogr.) 1. Corp de litera de 12 puncte tipografice. 2. Albitura avand baza un patrat de un cicero¹ (1). – Din fr. cicero.

GARMOND s. n. Corp de litera de tipar egal cu 10 puncte tipografice. – Din germ. Garmond.

PERL subst. Corp de litera cu marimea de cinci puncte tipografice. – Din germ. Perl.

PETIT subst. Corp de litera cu marimea de opt puncte tipografice. – Din fr. petit, germ. Petit.

CORP, corpuri, s. n., (I 3) si corpi, s. m. I. 1. Totalitatea organelor unei fiinte vii; organismul considerat ca un intreg anatomic si functional; trup. ◊ Loc. adj. si adv. Corp la corp = (despre modul de desfasurare a luptelor) fata in fata, pieptis, deschis, in lupta dreapta; p. ext. inversunat, aprig. ◊ Expr. A face corp cu cineva = a se uni, a se asocia cu cineva. ♦ Trup fara cap; trunchi. ◊ Loc. adj. De corp = care se refera la trup; care se poarta direct pe piele. ♦ Cadavru. ♦ Denumire a unor structuri anatomice. Corp galben. 2. Partea principala a unui obiect, a unei constructii, a unei masini etc. ◊ Corp de casa (sau de case) = cladire, casa mare (cu mai multe apartamente sau aripi). ♦ Continutul unei scrisori (fara formula de introducere si de incheiere si fara adresa); cuprinsul unei carti. 3. (Fiz.) Agregat de molecule, portiune de materie cu masa diferita de zero. ◊ Corp strain = particula care se gaseste intr-un tot de alta natura. ♦ (Chim.) Substanta definita (organica sau anorganica). ◊ Corp simplu = substanta ale carei molecule sunt formate din atomi de acelasi fel; element.Corp compus = substanta chimica ale carei molecule sunt formate din atomi ai mai multor elemente. ♦ Corp ceresc = astru. Corp geometric = corp marginit de fete (plane sau sferice) definite geometric. 4. (Jur.; in sintagma) Corp delict = obiect care a servit sau era destinat sa serveasca la savarsirea unei infractiuni, obiect care poarta urmele unei infractiuni sau asupra caruia s-a savarsit infractiunea, adus in justitie ca proba materiala contra acuzatului. 5. (In sintagma) Corp de litera = lungimea paralelipipedului care formeaza piciorul literei, exprimata in puncte tipografice. II. 1. Totalitatea persoanelor care, prin functie sau prin profesiune, formeaza o unitate deosebita, legal constituita. ◊ Corp constituit = colectivitate de persoane organizata, de obicei pe baza unei legi. Corp legislativ (sau legiuitor) = totalitatea deputatilor dintr-o adunare legislativa. 2. (Cu determinari introduse de prepozitia „de”) Mare unitate militara, cuprinzand mai multe divizii, de obicei de aceeasi categorie. Corp de aviatie. ◊ Corp de garda = cladire sau incapere pe care o ocupa o garda militara in timpul serviciului de paza. (In vechea organizare a armatei) Corp de trupa = unitate militara independenta. 3. (In sintagma) Corp de legi = culegere de legi; corpus. – Din fr. corps, lat. corpus.

NONPAREIL s. n. Corp de litera avand marimea de sase puncte tipografice, folosit de obicei pentru tiparirea tabelelor, adnotatiilor etc. [Pr.: nonparei. – Var.: nonparel s. n. ] – Din fr. nonpareille.

TEXT, texte, s. n. 1. Ceea ce este exprimat in scris; cuprinsul unei opere literare sau stiintifice, al unui discurs, al unei legi etc. ♦ Fragment, parte dintr-o scriere. 2. Cuvintele unei compozitii muzicale. 3. Litera de tipar cu un corp de 20 de puncte tipografice. – Din fr. texte, lat. textus.

TERTIA s. f. Litera de tipar cu un corp de 16 puncte tipografice. [Pr.: -ti-a] – Din germ. Tertia.

COLONEL² s. n. Corp de litera de sapte puncte tipografice. – Din germ. Kolonel.

CORPUS ~uri n. 1) Corp de litera de zece puncte tipografice. 2) livr. Totalitate a volumelor unei colectii de materiale referitoare la un anumit domeniu; corp. /<lat. corpus

GARMOND n. Litera de tipar cu corpul de zece puncte tipografice. /<germ. Garmond

INTERLINIE ~i f. 1) poligr. Linie metalica, avand grosimea de doua puncte tipografice, folosita la separarea si la raritul randurilor in text. 2) Spatiu dintre randurile unui text ori dintre liniile unui portativ. /<fr. interligne

TERTIA f. Corp de litera de saisprezece puncte tipografice. /<germ. Tertia

BORGHIS s.n. (Poligr.) Corp de litera de noua puncte tipografice, folosit in special pentru culegerea articolelor de ziar. [< germ. Borgis].

CICERO s.n. 1. Corp de litera de 12 puncte tipografice. ◊ Dublu cicero = litera tipografica cu corpul de 24 de puncte, sau de 2 cicero. 2. Albitura avand baza unui patrat cu dimensiunile unui corp de litera de 12 puncte. [< fr. cicero].

COLONEL s.n. (Poligr.) Corp de litera de sapte puncte tipografice. [< germ. Kolonel].

CORPUS s.n. (Poligr.) Corp de litera de 10 puncte tipografice; garmond. 2. (Liv.) Culegere de documente, de fragmente din mai multi autori etc. cu privire la un subiect sau la o epoca. [Pl. -suri. / < lat., fr. corpus].

TEXT s.n. 1. Ansamblul cuvintelor continute intr-un document, o publicatie, o tiparitura sau alt lucru scris. ♦ Scriere originala autentica, considerata in opozitie cu notele, comentariile etc. ♦ Fragment dintr-o scriere. 2. Cuvintele unei bucati muzicale. 3. (Poligr.) Corp de litera de 20 de puncte tipografice. [< fr. texte, cf. lat. textus].

MISSAL s.n. (Poligr.) Corp de litera de 48 de puncte tipografice. [< germ. Missal].

MITEL s.n. (Poligr.) Corp de litera de 14 puncte tipografice. [< germ. Mittel].

NONPAREIL s.n. Corp de litera de sase puncte tipografice. [Pron. -pa-rei, var. nonparei, nonparel s.n. / < fr. nonpareil].

PERL s.n. Corp de litera de cinci puncte tipografice; perla (5) [in DN]. [< germ. Perl].

PETIT s.n. (Poligr.) Corp de litera de opt puncte tipografice. // adj. (Frantuzism) Mic. ◊ Petit four = dulciuri uscate facute pe baza de pasta de migdale; petit gris = blana pretioasa confectionata din pielea unor specii de rozatoare siberiene. [< fr. petit, cf. petit four, petit gris].

COLONEL² s. n. corp de litera de sapte puncte tipografice; mignon. (<germ. Kolonel)

BRILIANT s.n. 1. Diamant slefuit in dubla piramida, folosit ca podoaba. 2. Caracter de litera de trei puncte tipografice. [Pron. -li-ant, pl. -te, -turi, var. briant s.n. / < fr. brillant, engl. brilliant].

CANON s.n. 1. (Arte) Regula care facea parte dintr-un ansamblu de norme artistice obligatorii intr-o anumita epoca; regula rigida, obligatorie. ♦ Proportie care exista intre diferitele parti ale corpului omenesc. 2. Compozitie muzicala polifonica in care doua sau mai multe voci, intrand succesiv, executa fiecare aceeasi melodie. 3. Caracter de litera de 36 de puncte tipografice. [< fr. canon, germ. Kanon < gr. kanon – regula].

GARMOND s.n. (Poligr.) Caracter de litera de 10 puncte tipografice. [< germ. Garmond].

Cicero s. m. pr. – Persoana special pregatita care conduce vizitatorii intr-un muzeu, intr-un oras etc. Der. cicero, s. m. invar. (corp de litera de 12 puncte tipografice), din fr. cicero; cicerone, s. m. (calauza, ghid), din it. cicerone; cicronian, adj.

TERTIA s.f. (Poligr.) Corp de litera de saisprezece puncte tipografice. [Pron. -ti-a. / < germ. Tertia].

BORGHIS s. n. corp de litera de noua puncte tipografice, pentru culegerea articolelor de ziar. (< germ. Borgis)

BRILIANT s. n. 1. diamant slefuit in forma de dubla piramida, piatra pretioasa. 2. caracter de litera de trei puncte tipografice. (< fr. brillant, rus. brilliant)

CANON s. n. 1. norma, regula fundamentala. ◊ (arte) regula fixa care stabileste proportia diferitelor parti ale corpului. 2. compozitie polifonica in care doua sau mai multe voci, intrand succesiv, executa fiecare aceeasi melodie; imitatie (2). 3. caracter de litera de 36 puncte tipografice. 4. ansamblul cartilor considerate sfinte; parte a ceremonialului de liturghie. (< fr. canon, germ. Kanon)

CICERO¹ s. m. 1. corp de litera de 1² puncte tipografice. 2. albitura avand baza unui patrat cu dimensiunile unui cicero¹ (1). (< fr. cicero)

DUBLU-CICERO s. n. corp de litera de 24 de puncte tipografice (2 cicero). (dupa germ. Doppelcicero)

GARMOND s. n. corp de litera de 1⁰ puncte tipografice; corpus (2). (< germ. Garmond)

MICROSCOPIC, -A adj. 1. de dimensiuni vizibile numai la miscroscop. ◊ care se efectueaza cu microscopul. 2. (fig.) extrem de mic, minuscul; (p. ext.) fara valoare, neinsemnat. ◊ (s. n.) cel mai mic corp de litera, de 2,5 puncte tipografice. (< fr. microscopique)

MISSAL s. n. corp de litera de 48 de puncte tipografice. (< germ. Missal)

MITEL s. n. corp de litera de 14 puncte tipografice. (< germ. Mittel)

NONPAREIL REI/ s. n. cel mai mic corp de litera, de sase puncte tipografice. (< fr. nonpareil)

PERL s. n. corp de litera de cinci puncte tipografice; perla (5). (< germ. Perl)

PETIT s. n. corp de litera de opt puncte tipografice. (< fr. petit, germ. Petit)

TERTIA s. f. corp de litera de 1⁶ puncte tipografice. (< germ. Tertia)

TEXT s. n. 1. totalitatea cuvintelor intr-un document, o publicatie, o tiparitura sau alt lucru scris. ◊ scriere originala autentica, in opozitie cu notele, comentariile etc. ◊ fragment dintr-o scriere. 2. cuvintele unei bucati de muzica vocala. 3. corp de litera de 20 de puncte tipografice. (< fr. texte, lat textum)

MITEL, mitele, s. n. Corp de litera de paisprezece puncte tipografice. – Germ. Mittel.

GARAMOND (< fr.; n. pr. Garamond) s. n. 1. Caracter de litera, denumit si roman, in opozitie cu cel gotic, inventat de gravorul si tipograful francez Claude Garamond (1499—1561). 2. Denumire traditionala pentru corpul de litera de zece puncte tipografice.

CICERO m. 1) Garnitura de caractere tipografice (de 12 puncte). 2) Corp de litera din aceasta garnitura. /<fr. cicero

PETIT ~uri n. 1) Garnitura de caractere tipografice de 8 puncte. 2) Corp de litera din aceasta garnitura. /<fr. petit, germ. Petit

spit (-turi), s. n. – 1. Bat cu virf. – 2. Lucratura din puncte. – 3. Gravura tipografica. – Var. spit. Germ. Spitz(e) „virf” (Borcea 206). – Der. spitarat, adj. (brodat, cusut cu ajur).

TIPOMETRU, tipometre, s. n. 1. Instrument pentru masurarea corpului literelor tipografice. 2. Rigla de metal cu una sau mai multe scari gradate in puncte sau alte unitati tipografice si cu care se controleaza dimensiunile machetei, textelor etc. – Din fr. typometre.

UMLAUT s.n. Palatalizarea vocalelor a, o, u in limba germana. ♦ (Poligr.) Semn tipografic compus din doua puncte orizontale, care se asaza deasupra acestor vocale. V. trema. [Pron. -laut. / < germ. Umlaut].

CVADRAT s. m. unitate de masura in tehnologia tipografica traditionala cu 48 de puncte (18,04 mm). ◊ bucatica de metal cu care se umplu golurile dintre cuvinte sau randuri avand aceasta lungime. (< germ. Quadrat, fr. quadrat)

AGATE s. f. pl. litere tipografice cu floarea de sase puncte. (< fr. agate)

AGATE s.f.pl. Litere tipografice a caror floare corespunde unei litere de sase puncte. [Sg. agata. / cf. fr. agate].

POANSON s. n. 1. matrita pentru decupare, indoire, ambutisare etc. prin deformare plastica. ◊ bucata de otel pe care se graveaza literele in relief si cu care se bat matritele pentru caractere tipografice. 2. unealta de otel cu varful gravat, pentru marcat, stantat etc. 3. unealta cilindrica de os ascutita la varf, cu care se da forma rotunda unor puncte de broderie cu gauri. (< fr. poinson)

SET s.n. 1. Parte a unui meci de tenis, de volei etc., determinata de atingerea unui anumit numar de puncte inscrise in favoarea unei echipe sau a unui jucator. 2. Ansamblu de piese, de instrumente de acelasi fel sau deosebite, folosite intr-o anumita munca sau exploatare; garnitura. 3. Unitate de masura tipografica, egala cu 0,019598 mm. [Pl. -turi. / < engl., fr. set].

SET s. n. 1. parte a unui meci de tenis, volei etc. determinata de obtinerea unui anumit numar de puncte. 2. ansamblu de piese, de instrumente de acelasi fel sau deosebite, intr-o anumita munca sau exploatare; garnitura. ◊ ansamblu de obiecte de imbracaminte confectionate din acelasi material, care se poarta impreuna. ♦ ~ de cromozomi = totalitatea cromozomilor cu care contribuie unul din genitori la formarea zigotului. 3. unitate de masura tipografica, de 0,019598 mm. (< engl., fr. set)