VEST s. n. Unul dintre cele patru puncte c*******e, opus estului; p. ext. Loc pe orizont, regiune unde apune soarele; apus. ♦ Nume generic dat unui loc, unei regiuni, unui stat asezat spre apus (in special nume dat statelor din apusul Europei si din America de Nord); apus, occident. ◊ (Adjectival) Statele vest-europene – Din germ. West.

APUS¹, apusuri, s. n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliste oferita de soare cand apune. 2. Unul dintre cele patru puncte c*******e, opus rasaritului; vest; p. ext. loc pe orizont, regiune, tara situata spre acest punct c******l. 3. Timp al zilei cand apune soarele; asfintit. 4. Fig. Declin, decadere, disparitie. – V. apune.

ORIENT s. n. Unul dintre cele patru puncte c*******e, situat in directia in care rasare soarele; rasarit, est; p. ext. spatiul geografic situat la est fata de un punct de referinta (indeosebi Asia si estul Africii); nume generic pentru tarile sau popoarele din acest spatiu. [Pr.: -ri-ent] – Din fr. orient, lat. oriens, -ntis, germ. Orient.

MIAZANOAPTE s. f. 1. Unul dintre cele patru puncte c*******e, aflat in directia stelei polare, nord; p. ext. parte a globului pamantesc, a unui continent, a unui oras etc. situata spre acest punct c******l. ♦ Lumea, popoarele din tarile, tinuturile etc. situate in (sau spre) nord. 2. (Inv. si pop.) Miezul noptii. – Lat. mediam noctem.

NORD s. n. sg. 1. Unul dintre cele patru puncte c*******e aflat in directia stelei polare; miazanoapte. (Adjectival) Polul Nord. ♦ Nord magnetic = directie in care se indreapta intotdeauna varful unui ac magnetic. ◊ Loc. adj. De nord = nordic. 2. Parte a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc. asezata spre nord (1); tinut nordic. ♦ Popoarele, lumea etc. din aceste regiuni. – Din fr. nord, germ. Nord.

EST s. n. Unul dintre cele patru puncte c*******e, aflat in partea unde rasare soarele, opus vestului; loc pe orizont unde rasare soarele; p. ext. regiune situata in locul unde rasare soarele; rasarit¹, orient. – Din fr. Est.

PARTE parti f. 1) Element din care se compune sau in care se imparte un tot. O ~ din recolta a fost stransa. O ~ din deputati n-au sustinut proiectul. ◊ Cea mai mare ~ marea majoritate; in mare masura. In ~ a) intr-o oarecare masura; partial; b) separat; pe rand; c) aparte. ~ de vorbire clasa de cuvinte grupate conform anumitor caracteristici morfologice. ~ de propozitie element constructiv al unei propozitii care indeplineste o anumita functie sintactica. 2) Cantitate care ii revine cuiva la o imparteala. ◊ ~ea leului cantitate preponderenta pe care si-o ia cineva dintr-un castig obtinut in comun. A avea ~ de ceva a dispune, a se bucura de ceva. A face ~ dreapta a imparti egal. 3) Contributie la o activitate comuna. ◊ A lua ~ a participa. 4) Portiune dintr-un spatiu; loc. Din care ~ vine? ◊ Cele patru parti ale lumii cele patru puncte c*******e. Din ~ea (sau partile) locului din tinutul (localitatea) despre care se vorbeste; localnic. In toate partile peste tot; pretutindeni. 5) Extremitate laterala a unui obiect; margine; latura. ◊ A se da la o (sau intr-o, de-o) ~ a) a se feri; a se da in laturi; b) a se eschiva; a se sustrage. A lasa la o ~ a inceta de a mai indeplini; a abandona. A pune la (sau de o) ~ a economisi; a lasa in rezerva. A da (sau a face) intr-o ~ a ocoli. Din ~ea cuiva (sau a ceva) in ceea ce priveste pe cineva sau ceva; din punctul de vedere al cuiva. Pe de o ~ privind sub un aspect. Pe de alta ~ privind sub alt aspect. 6) Persoana (organizatie sau stat) antrenata intr-o anumita actiune. 7) Totalitate de persoane care alcatuiesc aceeasi categorie sociala sau profesionala. ◊ ~ barbateasca fiinta de s*x barbatesc. ~ femeiasca fiinta de s*x feminin. Din ~ea mamei (a tatalui etc.) din neamul mamei (al tatalui etc.). Din ~ea (cuiva) in numele cuiva; ca reprezentant al cuiva. A fi de ~ea cuiva a sustine pe cineva. A-i lua (sau a-i tine) cuiva ~ a-i lua cuiva apararea. 8) Portiune dintr-o lucrare; compartiment. ~ea finala. ~ea practica. [G.-D. partii] /<lat. pars, ~tis

EST s.n. Unul dintre cele patru puncte c*******e; rasarit, orient. [< fr., it. est, cf. engl. east].

SUD s.n. 1. Unul dintre cele patru puncte c*******e principale, care se afla in partea opusa nordului; miazazi. 2. Parte a globului, a unui continent etc. asezata spre sud (1). [< fr. sud, cf. germ. Suden].

APUS¹, apusuri, s. n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliste oferita de soare cand apune. 2. Unul dintre cele patru puncte c*******e, opus rasaritului si aflat la 90° de punctul sud (in directia miscarii acelor unui ceasornic); p. ext. loc pe orizont, regiune unde apune soarele; vest. ♦ Nume generic dat statelor din vestul Europei si din America; Occident. 3. Timp al zilei cand apune soarele; asfintit. ♦ Fig. Declin, decadere. – V. apune.

c******l, -A, c******li, -e, adj., s. m. I. Adj. Principal, esential, fundamental. ◊ punct c******l = fiecare dintre cele patru directii principale ale orizontului, care ajuta la determinarea pozitiei unui punct de pe glob. Numeral c******l = numeral care exprima un numar intreg abstract sau un numar determinat de obiecte, fiinte etc. II. S. m. Titlu din ierarhia bisericii catolice, purtat de inaltii demnitari care alcatuiesc consiliul papei si dintre care se alege noul papa; persoana care poarta acest titlu. ♦ (Adjectival; in sintagma) Rosu c******l = rosu purpuriu. – Din fr. c******l, lat. c******lis.

INTERCARDINAL, interc*******e, adj. (In sintagma) Punct intercardinal = fiecare dintre cele patru directii aflate intre punctele c*******e principale, care servesc la determinarea mai precisa a unui punct de pe glob. – Din engl. intercardinal.

ROZA, roze, s. f. 1. Trandafir. ◊ Expr. A sta pe roze = a se gasi intr-o situatie favorabila. ♦ Roza fisurilor = reprezentare grafica pentru determinarea directiilor principale pe care le urmeaza fisurile de separatie intr-un masiv de roci. Roza vanturilor = a) reprezentare grafica a regimului vanturilor intr-un anumit punct sau intr-o anumita zona de pe un teritoriu; b) reprezentare grafica, in forma de stea, a directiilor punctelor c*******e, folosita in cutia unei busole pentru a repera directia catre care se indreapta acul magnetic al busolei. 2. Slefuire speciala care se da diamantului. 3. Fereastra circulara mare, cu vitralii, asezata pe fatada catedralelor gotice, deasupra portii de intrare. – Din fr. rose, it., lat. rosa, germ. Rose.

SUD s. n. 1. punct c******l opus nordului, aflat in directia in care se indreapta Soarele la amiaza in emisfera nordica; miazazi, amiaza. ◊ Loc. adj. De sud = sudic. 2. Parte a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc., asezata spre sud (1). ♦ Popoare, populatii care locuiesc in sud (2). – Din fr. sud.

ORIENTA, orientez, vb. I. 1. Refl. A sti incotro sa se indrepte pentru a ajunge la destinatie, a recunoaste, a stabili directia, a gasi drumul; p. ext. a gasi calea cea mai buna de urmat intr-o anumita imprejurare, atitudinea, solutia cea mai potrivita, a actiona adecvat. ♦ Tranz. A indrepta pe cineva intr-o anumita directie. 2. Tranz. A aseza pe cineva sau ceva intr-o anumita pozitie sau directie fata de punctele c*******e. ♦ Fig. A indruma, a indrepta, a dirija. ♦ Refl. A se calauzi dupa..., a se conduce. ♦ (Mat.) A da un sens unei drepte; a alege un sens de rotatie in plan in jurul unui punct. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. orienter.

MIAZAZI s. f. punct c******l opus nordului; sud; amiaza; p. ext. parte a globului pamantesc, a unui continent, a unui oras etc. situata spre acest punct c******l. ♦ Lumea, popoarele din tarile, tinuturile etc. situate in (sau spre) sud. – Lat. mediam diem.

NORD-EST s. n. punct c******l secundar situat pe directia bisectoarei unghiului format de directiile nord si est; parte a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc. asezata intre nord si est. – Din fr. nord-est.

NORD-VEST s. n. punct c******l secundar situat pe directia bisectoarei unghiului format de directiile nord si vest; parte a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc. asezata intre nord si vest. – Din germ. Nordwest.

RASARIT¹, rasarituri, s. n. 1. Faptul de a rasari. ♦ Trecere a unui astru la orizont; momentul aparitiei unui astru la orizont; spec. moment al zilei cand rasare Soarele. ♦ Fig. Inceputul unei ere sau al unei vieti noi. 2. punct c******l situat in partea orizontului de unde rasare Soarele; est. 3. Tara, tinut asezat in directia rasaritului (2) fata de un punct de reper dat; orient; (colectiv) popoarele dintr-un astfel de tinut sau dintr-o astfel de tara. ◊ Expr. Rasaritul si Apusul = lumea intreaga. – V. rasari.

SUD-EST s. n. 1. punct c******l secundar, situat in directia bisectoarei unghiului format de directiile sud si est. 2. Parte a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc, asezata intre sud si est. – Din fr. sud-est.

SUD-VEST s. n. 1. punct c******l secundar, situat in directia bisectoarei unghiului format de directiile sud si vest. 2. Parte a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc. asezata intre sud si vest. – Din fr. sud-ouest, germ. Sudwest.

VEST s. 1. apus, asfintit, (inv. si pop.) sfintit, (pop.) scapatat, soare-apune, (inv. si reg.) scapat, (reg.) scapatis. (Se indreapta catre ~; punctul c******l numit ~.) 2. v. occident.

APUS² ~uri n. 1) v. A APUNE. 2) Timpul zilei cand apune Soarele; asfintit. 3) Parte a orizontului; vest; asfintit. 4) punct c******l care corespunde acestei parti a orizontului; asfintit; vest. 5) Spatiu geografic situat in aceasta parte a orizontului; asfintit; vest; occident. 6) fig. Sfarsitul a ceva (al vietii, al unei activitati etc.). /v. a apune

ASFINTIT n. 1) v. A ASFINTI. 2) Parte a orizontului unde apune Soarele; apus; vest. 3) Timpul zilei cand apune Soarele; apus. 4) fig. Partea cu care se termina sau se incheie ceva; declin; sfarsit. 5) punct c******l care corespunde acestei parti a orizontului; apus; vest; occident. 6) Spatiu geografic situat in aceasta parte a orizontului; apus; vest; occident. /v. a asfinti

EST n. (in opozitie cu vest) 1) Parte a orizontului de unde rasare Soarele; rasarit. 2) punct c******l care corespunde acestei parti a orizontului; rasarit. ◊ De ~ estic. /<fr. est

MIAZANOAPTE f. (in opozitie cu miazazi) 1) punct c******l care se afla in directia stelei polare; nord. 2) Parte (a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc.) care este situata spre acest punct c******l. /<lat. medium noctem

MIAZAZI f. (in opozitie cu miazanoapte) 1) punct c******l care se afla in directia Soarelui la amiaza; sud. 2) Parte (a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc.) care este situata spre acest punct c******l. /<lat. medium diem

NORD n. 1) (in opozitie cu sud) punct c******l care se afla in directia stelei polare; miazanoapte. ◊ ~-vest punct c******l inter-mediar care indica directia intre nord si vest. ~-est punct c******l intermediar, care indica directia intre nord si est. De ~ nordic. 2) Par-te (a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc.) care este situata in aceasta directie in raport cu restul teritoriului. ~ul tarii. 3) rar Vant care sufla din aceasta di-rectie; crivat. /<fr. nord, germ. Nord

OCCIDENT n. 1) punct c******l situat spre soare-apune; vest; apus. 2) Spatiu geografic situat spre soare-apune (in special, Europa de Vest); apus; vest. /<fr. occident, lat. occidens, ~ntis

A ORIENTA ~ez tranz. 1) (persoane, colective etc.) A face sa se orienteze. 2) (insta-latii, aparate etc.) A aranja intr-o anumita pozitie fata de un anumit reper (un punct c******l, o directie, un obiect). [Sil. ri-en-] /<fr. orienter

ORIENTARE ~ari f. 1) v. A ORIENTA si A SE ORIENTA. 2) Mod de asezare in raport cu punctele c*******e. ◊ ~ politica (sau ideologica) stare de spirit bazata pe anumite conceptii politice (sau ideologice). [Sil. -ri-en-] /v. a (se) orienta

RASARIT² ~uri n. 1) Parte a orizontului de unde rasare Soarele; est. 2) punct c******l care corespunde acestei parti a orizontului; est. 3) Spatiu geografic aflat in directia acestui punct c******l; orient; est. 4) Moment cand rasare Soarele. /v. a rasari

ROZA ~e f. 1) Arbust decorativ cu tulpina inalta, ramificata si spinoasa, cultivat pentru florile lui viu colorate si placut mirositoare, folosita si in industria parfumurilor; trandafir. ◊ A sta pe ~e a o duce foarte bine. 2) Floare a acestui arbust. ◊ ~a-vanturilor a) pre-zentare grafica in forma de stea a directiei punctelor c*******e, folosita la busole; b) dia-grama care fixeaza directia si viteza vantului in raport cu punctele c*******e. 3) Forma pe care o capata diamantul ca rezultat al unei slefuiri speciale. /<fr. rose, lat. rosa, ~ae, germ. Rose

SEPTENTRION n. livr. punct c******l situat in directia stelei polare; nord. /<lat. septentrio, ~onis, fr. septentrion

SUD n. (in opozitie cu nord) 1) punct c******l care indica directia Soarelui la amiaza; miazazi. ◊ Sud-est punct c******l intermediar, care indica directia intre sud si est. Sud-vest punct c******l intermediar, care indica directia intre sud si vest. De ~ sudic; austral. 2) Parte (a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc.) care este situata in aceasta directie in raport cu restul teritoriului. Locuitori ai ~ului. /<fr. sud, it. sud

VEST n. la sing. (in opozitie cu est) 1) Parte a orizontului unde apune Soarele; apus; asfintit. 2) punct c******l care corespunde acestei parti a orizontului; apus; asfintit; occident. 3) Spatiu geografic situat in aceasta parte a orizontului; asfintit; apus; occident. /< ger. West[en]

AMPLITUDINE s.f. 1. Departare intre pozitiile extreme ale unui punct sau ale unui corp care oscileaza. ♦ (Mat.) Distanta care separa punctele extreme ale unui arc. ◊ Amplitudinea unui astru = arcul de orizont cuprins intre punctul c******l est si vest si punctul de pe orizont unde astrul rasare, respectiv apune. ♦ (Fig.) Intindere, amploare. 2. Maximul diferentei dintre valoarea unei marimi periodice si valoarea medie a marimii in cursul unei perioade. [< fr. amplitude, it. amplitudine, cf. lat. amplitudo – intindere].

C******L, -A adj. Principal, fundamental, esential. ◊ punct c******l = fiecare dintre cele patru directii principale dupa care se determina pozitia unui punct de pe glob; numeral c******l = numeral care exprima un numar intreg abstract sau un numar determinat de obiecte, de fiinte etc. // s.n. (Mat.) Numar care exprima o cantitate; numar natural. [< fr. c******l, it. c******le, cf. lat. c******lis – principal].

NORD-EST s.n. punct c******l secundar, situat la distanta egala de nord si de est; regiune, tinut etc. din aceasta parte. [< fr. nord-est].

NORD-VEST s.n. punct c******l secundar, situat la egala distanta de nord si de vest; regiune, tinut etc. din aceasta parte. [Cf. fr. nord-ouest, germ. Nordwest].

NORD s.n. 1. punct c******l care se afla in directia stelei polare; miazanoapte. 2. Tinut, regiune etc. de la nord (1). [Cf. fr. nord, it. nord, germ. Nord].

ORIENTA vb. I. 1. refl. A afla pozitia punctelor c*******e in raport cu locul unde se afla; a sti incotro sa se indrepte. ♦ (Fig.) A descoperi felul de a proceda intr-o situatie, a gasi solutia unei probleme. 2. tr. A aseza (ceva) in raport cu punctele c*******e. ♦ A indrepta, a indruma; (mar.) a indrepta velatura astfel incat sa prinda vantul. ♦ (Mat.) A da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens in plan in jurul unui punct. [Pron. -ri-en-. / < fr. orienter, it. orientare].

ROZA s.f. 1. Trandafir. ♦ A sta pe roze = a se gasi intr-o situatie favorabila. ♦ Roza vanturilor = desen in forma de cerc, reprezentand directiile punctelor c*******e si gradatiile lor intermediare. 2. (Herald.) Stilizare a florii de macies cu cinci petale in jurul unui bumb central (stigmatul) si, de regula, cinci sepale ascutite intre petale. 3. Gen special de slefuire care se da diamantului. 4. Rozeta (3), rozasa. [< fr. rose, it. rosa].

SUD-EST s.n. punct c******l secundar, situat intre sud si est; regiune situata intre sud si est. [Cf. fr. sud-est].

SUD-VEST s.n. punct c******l secundar, situat intre sud si vest; regiune situata intre sud si vest. [Dupa fr. sud-ouest].

AMPLITUDINE s. f. 1. distanta dintre pozitiile externe ale unui corp care oscileaza. ◊ lungimea pasului unui cal. 2. (mat.) distanta care separa punctele extreme ale unul arc de curba. ♦ ~ a unui astru = arcul de orizont intre punctul c******l est si vest si punctul de pe orizont unde astrul rasare (apune). ◊ (fig.) intindere, amploare. 3. valoare absoluta, maxima a elongatiei unei marimi care variaza periodic. ♦ ~ climatica = diferenta dintre valorile maxima si minima inregistrate de un element meteorologic in evolutiile sale periodice. (< fr. amplitude, lat. amplitudo)

EST s. n. punct c******l in partea unde rasare soarele; rasarit, orient. (< fr. est)

INTERCARDINAL adj. punct ~ = fiecare dintre cele patru directii aflate intre punctele c*******e principale. (< engl. intercardinal)

NORD s. n. 1. punct c******l care se afla in directia Stelei Polare; miazanoapte. 2. tinut, regiune etc. de la nord (1). (< fr., engl. nord)

NORD-EST s. n. punct c******l secundar, la distanta egala de nord si de est. (< fr. nord-est.)

NORD-VEST s. n. punct c******l secundar, la egala distanta de nord si de vest. (< germ. Nordwest)

ORIENTA vb. I. refl. a afla pozitia punctelor c*******e in raport cu locul unde se afla; a sti incotro sa se indrepte. ◊ (fig.) a descoperi felul de a proceda intr-o situatie, a gasi solutia unei probleme. II. tr. a aseza in raport cu punctele c*******e. ◊ a indrepta; (mar.) a indrepta velatura astfel incat sa prinda vantul. ◊ (mat.) a da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens de rotatie in plan, in jurul unui punct. (< fr. orienter)

ROZA s. f. 1. trandafir. ♦ a sta pe e = a se gasi intr-o situatie favorabila. ♦ a vanturilor = cerc, cu directiile punctelor c*******e si gradatiile lor intermediare. 2. (herald.) stilizarea florii de maces cu cinci petale in jurul unui bumb central (stigmat) si cinci sepale ascutite intre petale. 3. gen special de slefuire care se da diamantului. (< fr. rose, lat., it. rosa, germ. Rose)

SUD s. n. 1. punct c******l opus nordului; miazazi. 2. regiune de la sud (1). (< fr. sud)

SUD-EST s. n. punct c******l secundar, intre sud si est. (< fr. sud-est)

SUD-VEST s. n. punct c******l secundar, intre sud si vest. (dupa fr. sud-ouest)

VEST s. n. punct c******l opus estului; apus; occident. (< germ. West)

vest s. n. – punct c******l opus estului, apus. Germ. West.

c******l², -A, c******li, -e, adj. Principal, esential, fundamental. ◊ punct c******l = fiecare dintre cele patru directii principale ale orizontului, care ajuta la determinarea pozitiei unui punct pe glob. Numeral c******l = numeral care exprima un numar intreg abstract sau un numar determinat de obiecte, fiinte etc. – Fr. c******l (lat. lit. c******lis).

S s. m. invar. 1. A douazeci si doua litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat cu aceasta litera (consoana fricativa dentala surda). 2. (CHIM.) Simbol pentru sulf. 3. Simbol pentru conductanta electrica. 4. (GEOGR.) Notatie pentru punctul c******l Sud.

orient (punct c******l) (rar) (-ri-ent) s. n.

cadran n., pl. e (fr. cadran, vechi cadrant, d. lat. quadrans-antis, care e patrat, cum erau cadranele la inceput. V. cadru). Disc pe care-s insemnate orele ceasornicului sau punctele c*******e ale busolei, Cadran solar, ceasornic de soare.

c******l, -a adj. (lat. c******lis, d. cardo, c******s, titina, balama). Principal, de frunte. Virtuti c******le, justitia, prudenta, temperanta si forta. puncte c******le, nordu, vestu, sudu si estu. Numar si numeral c******l, care arata numai raportu cantitatii [!] fata de unitate, ca unu, doi, trei s. a. S. m. Prelat care face parte din colegiu papal, compus din 70 de membri. Un fel de pasare rosie din America de Nord.

CRAINIC, Nichifor (pseud. lui Ion Dobre) (1889-1972, n. Bulbucata, jug. Giurgiu), scriitor, ziarist si om politic roman. Acad. (1940), prof. univ. la Chisinau si Bucuresti. Director al revistei „Gindirea” (1922-1944). Lirica de factura traditionalista („Tara de peste veac”). Principalul animator al curentului gindirist. Opera sa se bazeaza pe o viziune teologica asupra istoriei si artei. Impotriva imitarii Occidentului a lansat ideea etnocratiei („puncte c*******e in haos”, „Ortodoxie si etnocratie”).

colateral, -a adj. (mlat. collateralis. V. lateral). Afara din linia directa (vorbind de rudenie): linie colaterala. Subst. Un colateral departat. puncte colaterale, care-s intre punctele c*******e, ca nord-est, sud-vest.

c******l², -A I. adj. principal, fundamental, esential. ♦ punct ~ = fiecare dintre cele patru directii principale dupa care se determina pozitia unui punct de pe glob; numeral ~ = numeral care exprima un numar intreg, abstract sau un numar determinat de obiecte, fiinte etc. II. s. n. (mat.) numar care exprima o cantitate. (< fr. c******l, lat. c******lis)

c******l¹ ~a (~i, ~e) 1) Care este deosebit de important; principal; esential; fundamental; substantial; primordial. Schimbari ~e. 2): punct ~ fiecare din cele patru directii principale ale orizontului, care servesc drept punct de reper pentru orientarea in spatiu. 3): Numeral ~ numeral care exprima un numar intreg sau un numar determinat de obiecte. /<germ. Kardinal, fr. c******l