PLANETA, planete, s. f. 1. Corp ceresc fara lumina proprie, satelit al Soarelui, care se vede pe cer sub forma unui punct luminos ca urmare a reflectarii luminii solare; p. restr. Pamant (1). ♦ Orice corp ceresc fara lumina proprie, satelit al unei stele. 2. Zodie (in care se naste cineva). ♦ Bilet care contine preziceri naive privitoare la viitor si pe care il vand flasnetarii extragandu-l la intamplare dintre altele de acelasi fel (cu ajutorul unui papagal sau al unui soarece dresat). [Var.: (inv.) planet s. m.] – Din fr. planete, lat. planeta.

METEOR, meteori, s. m. 1. Fenomen atmosferic de natura apoasa, electrica sau optica. 2. Fenomen care consta in aparitia, pe bolta cereasca, a unui punct luminos (reprezentand corpuscule cosmice patrunse in atmosfera terestra) care se misca cu mare viteza, lasand uneori o dara care se stinge dupa scurt timp; stea cazatoare. [Pr.: -te-or]. – Din it. meteora, ngr. meteoron, fr. meteore, germ. Meteor.

CON², conuri, s. n. 1. Suprafata descrisa de o dreapta care se deplaseaza sprijinindu-se pe o curba inchisa imobila si pe un punct fix exterior. ♦ Corp geometric marginit de o asemenea suprafata si de un plan. 2. (Geogr.; in sintagmele) Con vulcanic = forma de relief conica cat un munte, constituita in urma eruptiilor vulcanice, din lava, cenusa etc. Con de dejectie = forma de relief in evantai, rezultata din acumularea materialului transportat de torenti acolo unde se micsoreaza panta; agestru. ♦ (Fiz.) Con de lumina = manunchi de raze care pleaca dintr-un punct luminos si cade pe o suprafata. 3. Fructul coniferelor, format dintr-un ax cu numerosi solzi lemnosi, care reprezinta florile mascule sau femele. – Din fr. cone.

STEA stele f. 1) Corp ceresc, cu lumina proprie, care poate fi vazut noaptea sub forma unui punct luminos; astru. ◊ ~ua diminetii luceafarul de dimineata. ~ cu coada cometa. A vedea stele verzi se spune cand cineva a fost lovit (sau s-a lovit) foarte tare. A crede in ~ua sa a) a crede in menirea, in vocatia sa; b) a fi optimist. ~ calauzitoare conceptie care indrumeaza o activitate. Vai de ~ua mea (a ta, a lui etc.) vai de mine (de tine, de el etc.). A se naste sub o ~ norocoasa (sau rea) a avea o soarta buna (sau rea). A sta cu dintii la stele a nu avea ce manca. 2) Obiect sau desen avand forma asemanatoare cu acest corp ceresc. ~ cu cinci colturi. ◊ A umbla cu ~ua a umbla cu colinda, purtand un obiect in forma de stea, impodobit cu hartie de diferite culori. ~-de-mare animal marin avand cinci brate radiare; asterie. ~ua-pamantului ciuperca de pamant, de culoare bruna, la baza careia se afla mai multe fasii dispuse radiar. 3) fig. Artist vestit (in special de cinema); vedeta. 4) Pata alba pe fruntea unor animale (mai ales a cailor); tinta. ◊ A fi cu ~ in frunte a se crede superior altora. 5) la pl. Pete rotunde de grasime sau unsoare pe suprafata unui lichid. [Art. steaua; G.-D. stelei; Monosilabic] /<lat. stella

CON² s. n. 1. corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic in jurul uneia dintre catetele sale; obiect cu o astfel de forma. ◊ ~ vulcanic = partea exterioara, in forma de con, a unui vulcan; ~ de lumina = fascicul de raze care pleaca dintr-un punct luminos si cade pe o suprafata. 2. fructul coniferelor. (<fr. cone, lat. conus)

CON s.n. 1. Corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghi in jurul uneia dintre catetele sale; (p. ext.) obiect cu o astfel de forma; Con vulcanic = partea exterioara in forma de con (1), a unui vulcan; con de lumina = fascicul de raze care pleaca dintr-un punct luminos si cade pe o suprafata. 2. Fructul coniferelor. [Pl. -nuri. / < lat. conus, gr. konos, cf. fr. cone].

FOTOM s. n. halucinatie vizuala sub forma unui punct luminos, pata de culoare, de umbra etc. (< fr. photome)

METEOR¹ s. m. 1. fenomen meteorologic (fulger, trasnet, ploaie, roua). 2. punct luminos care apare noaptea pe cer si se deplaseaza cu mare viteza, lasand uneori o dara care se stinge dupa scurt timp; stea cazatoare. 3. telegrama care contine date meteorologice. (< fr. meteore, germ. Meteor, gr. meteoron)

FOSFENA, fosfene, s. f. Senzatie care apare sub forma unor puncte luminoase atunci cand inchidem ochii si apasam cu degetele pe pleoape. – Din fr. phosphene.

FOSFENA s.f. Senzatie luminoasa care apare, mai ales sub forma unor puncte luminoase, atunci cand inchidem ochii si apasam cu degetele pe pleoape; fotopsie. [Pl. -ne. / < fr. phosphene, cf. gr. phos – lumina, phainein – a aparea].

METEOR s.m. 1. Nume dat fenomenelor meteorologice (fulgere, trasnete, ploaie, roua etc.). 2. punct luminos care apare noaptea pe cer si se deplaseaza cu mare viteza, lasand uneori o dara care se stinge dupa scurt timp; stea cazatoare. 3. Telegrama care contine date meteorologice. [Pron. -te-or. / < fr. meteore, it. meteora, germ. Meteor, cf. gr. meteoros – prezent in aer].

AUREOLA s. f. 1. cerc luminos cu care pictorii inconjura capetele unor personaje, in special ale sfintilor; nimb. 2. halo in jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etc. ◊ zona luminoasa care inconjura flacara propriu-zisa. 3. fenomen de iluminare parazita, sub forma de inele concentrice, in jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop. 4. efect nedorit de zona luminoasa pe marcile postale litografiate. 5. (fig.) glorie, faima; aura (1). (< fr. aureole, lat. aureola)

FOSFENA s. f. halucinatie vizuala sub forma unor puncte luminoase la apasarea pleoapelor cu ochii inchisi sau spontan, in unele boli; fotopsie. (< fr. phosphene)

SPINTEROPIE s. f. tulburare a vederii, constand in perceperea unor puncte luminoase ca niste scantei. (< fr. spintheropie)

SCHIATRON s.n. Tub catodic al carui ecran devine mai putin luminos in punctul de impact cu fasciculul electronic. [Pron. schi-a-, scris si skiatron. / < fr. skiatron].

FASCICUL s.n. 1. Manunchi, reuniune de mai multe obiecte, lucruri etc. de acelasi fel. ◊ Fascicul de raze = manunchi de raze vizuale care strabat prin acelasi punct; fascicul luminos = totalitatea razelor de lumina care trec printr-o anumita regiune din spatiu; (mat.) fascicul de drepte = figura formata din mai multe drepte care trec prin acelasi punct. ♦ (Anat.) Grup de fibre musculare, nervoase sau conjunctive avand acelasi traiect si aceeasi distributie. ♦ Tesut vegetal conducator, format din fibre lemnoase si liberiene care strabat tulpina, ramurile si frunzele. 2. V. fascicula. [Pl. -le, (s.m.) -li, var. fascicol s.n. / < fr. fascicule, cf. lat. fasciculus – mic manunchi].

SCHIATRON s. n. tub catodic al carui ecran devine mai putin luminos din punctul de impact cu fasciculul electronic. (< fr. skiatron)

AEROFAR ~uri n. Instalatie de semnalizare prevazuta cu o sursa luminoasa, care serveste ca punct de reper pentru avioane in zbor. /<fr. aerophare

SPUT s.n. Aparat care concentreaza razele luminoase intr-un singur punct, folosit ca proiector in teatru si in cinematografie. [< engl., fr. spot].

SPUT s. n. aparat care concentreaza razele luminoase intr-un singur punct, proiector in teatru si in cinematografie. (< engl., fr. spot)

FOCAR ~e n. 1) punct de intalnire a razelor luminoase convergente, reflectate sau refractate de un sistem optic. 2) geom. punct de reunire a razelor vectoare ale unei curbe. 3) Parte a unei instalatii de incalzit in care are loc arderea combustibilului. 4) fig. Centru de concentrare si de raspandire a unor idei sau influente. ~ de stiinta. /foc + suf. ~ar

FASCICUL, fascicule, s. n. Grup format din mai multe elemente de acelasi fel, asezate in forma de manunchi. ◊ (Mat.) Fascicul de drepte = totalitatea dreptelor care trec prin acelasi punct fix. ♦ (Fiz.) Manunchi de raze luminoase sau vizuale cu sectiune bine delimitata; ansamblu de particule aflate in miscare ordonata. ♦ (Anat.) Grup de fibre care au aceeasi asezare si aceeasi distributie. ♦ (Bot.) Tesut conducator format din fibre care strabat in acelasi sens partile unei plante. [Var.: fascicol s. n.] – Din fr. fascicule, lat. fasciculus.

FOCAR s.n. 1. punct in care se reunesc razele luminoase emanate de o anumita sursa luminoasa si care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic. 2. punct in care se reunesc razele vectoare ale unei curbe. 3. Parte a unei masini, a unui aparat sau a unei instalatii de incalzit in care se produce arderea combustibilului. 4. (Fig.) Centru, loc unde se strang si de unde se raspandesc anumite idei, influente etc. 5. Focar de infectie = centru al unui proces inflamator; loc din care se raspandeste o anumita boala; (p. ext.) loc murdar. [< foc + -ar, lat. focarium – sursa de caldura, dupa fr. foyer].

FOCAR s. n. 1. punct in care se reunesc razele luminoase emanate de o anumita sursa luminoasa si care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic. 2. punct in care se reunesc razele vectoare ale unei curbe. 3. parte a unei masini, a unui aparat sau a unei instalatii de incalzit in care se produce arderea combustibilului. 4. (fig.) centru, loc unde se strang si de unde se raspandesc anumite idei, influente etc. 5. centru al unui proces inflamator; loc din care se raspandeste o anumita boala. (dupa fr. foyer)

HALO, halouri, s. n. 1. Cerc luminos, colorat, care apare in anumite conditii atmosferice in jurul soarelui sau al lunii si care se datoreste reflexiei si refractiei luminii in cristalele de gheata aflate in atmosfera la mari inaltimi; cearcan (2). 2. Zona luminoasa care incercuieste imaginea fotografica a unui punct stralucitor. – Din fr. halo.

HALO ~uri n. 1) astr. Formatie luminoasa circulara, colorata care, in anumite conditii atmosferice, apare in jurul Soarelui sau Lunii. 2) Zona luminoasa ce inconjoara imaginea fotografica a unui punct stralucitor. [Art. haloul] /<fr. halo

ROI roiuri n. 1) Grup de albine pornite, impreuna cu matca lor, in cautarea unui adapost. 2) fig. Grup de fiinte sau de obiecte in miscare. ◊ ~ meteoric ansamblu de meteori ale caror traiectorii luminoase pe bolta cereasca pornesc din acelasi punct. ◊ Roiuri de stele concentrari de stele avand aceeasi provenienta si proprietati similare. /<sl. roj

DIVERGENT, -A, divergenti, -te, adj. 1. (Despre linii geometrice, raze luminoase dintr-un fascicul etc.) Care se departeaza dintr-un punct comun in directii diferite; (despre fascicule de raze luminoase) a carui sectiune creste pe masura departarii de un punct de referinta; (despre sisteme optice) care produce un fascicul de raze de lumina ce se departeaza unele de altele. ♦ (Mat.; despre siruri de numere) Care nu are o limita finita, care tinde spre infinit. 2. Fig. (Despre pareri, conceptii, atitudini) Care se deosebesc, se contrazic intre ele; care urmaresc scopuri diferite. – Din fr. divergent, lat. divergens, -ntis.

OPTICA s.f. 1. Ramura a fizicii care studiaza lumina si fenomenele luminoase si vizuale. 2. (Fig.) Aspect particular al unei idei; punct de vedere, conceptie. [Cf. lat. optica, germ. Optik, fr. optique].

HALO (‹ fr. {i}; {s} gr., lat.) s. n. 1. Fenomen optic (fotometeor) care consta in aparitia unor inele luminoase in jurul Soarelui sau al Lunii, datorita refractiei, reflexiei si dispersie luminii in cristalele de gheata aflate in suspensie in atmosfera inalta. 2. Zona luminoasa care apare pe fotografii in jurul imaginii unui punct stralucitor. 3. Fenomen psihologic normal, frecvent intalnit, constand in contagiunea si influentarea perceptiei si a evaluarii sau a aprecierii unui subiect (poate fi pozitiv sau negativ).

HALO³ s. n. 1. cerc luminos, colorat, in jurul Soarelui sau al Lunii, datorita prezentei cristalelor de gheata. ◊ (p. ext.) cerc luminos difuz in jurul unei surse luminoase. 2. iradiatie luminoasa pe stratul fotosensibil al unui material fotografic in jurul unui punct stralucitor, ca urmare a producerii unor reflexii si difuziuni puternice in strat. 3. (fig.) aureola, nimb. (< fr. halo, gr. halos)

BARIERA, bariere, s. f. 1. Bara mobila care arata ca trecerea peste o sosea, peste o linie ferata etc. este oprita temporar; p. ext. loc unde se intretaie o sosea cu o linie ferata. ♦ Fig. Obstacol, piedica in calea realizarii unui lucru. ◊ Bariera sociala = situatie prin care este denumit in sociologic elementul care face dificil sau chiar imposibil accesul dintr-o grupare sociala ierarhic inferioara intr-o grupare sociala superioara. Bariera luminoasa = fascicul luminos folosit pentru comanda unui fotoreleu, in scopul semnalizarii prezentei corpurilor straine intr-o anumita zona. 2. punct de intrare in oras, unde se incasau altadata taxele pentru marfurile aduse spre vanzare; p. ext. periferie. [Pr.: -ri-e-]. – Din fr. barriere.

DIVERGENTA, divergente, s. f. 1. Deosebire, dezacord de pareri, de conceptii, de atitudini; p. ext. neintelegere. ◊ Expr. A face (sau a fi in) divergenta = (despre o parte a unui complet de judecata) a-si exprima sau a avea pareri deosebite de ale majoritatii asupra unei pricini judecate. 2. Proprietatea unor linii geometrice, unor raze si fascicule luminoase, unor sisteme optice etc. de a fi divergente. ♦ (Mat.) Marime a unui camp vectorial egala cu suma derivatelor partiale ale componentelor vectorului intr-un punct dat. – Din fr. divergence, lat. divergentia.

OPTIC, -A I. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit in optica; o centru ~ = punct pe axa unei lentile catre care tind punctele ei principale si nodale si prin care poate trece o raza de lumina nedeviata; nerv ~ = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. ◊ (adv.) substanta ~ activa = substanta care isi roteste planul de polarizare cand este strabatuta de lumina polarizata liniar. II. s. f. 1. ramura a fizicii care studiaza lumina si fenomenele luminoase si vizuale. ♦ ~ electronica = domeniu al electronicii care studiaza miscarea electronilor in vid, intr-un camp electric sau magnetic. 2. (fig.) mod personal de a vedea si interpreta faptele si fenomenele; punct de vedere, opinie. (< fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik)

RAZA, raze, s. f. 1. Linie dreapta dupa care se propaga lumina; traiectorie luminoasa. ♦ Zona luminoasa; lumina, stralucire. 2. Fig. Licarire, palpaire, semn slab, indiciu vag de... 3. (Fiz.) Radiatie. ◊ Raze X (sau rontgen) = unde electromagnetice cu lungimi de unda mult mai mici decat acelea ale luminii. 4. Distanta de la centrul unui cerc pana la orice punct de pe circumferinta sau de la centrul unei sfere pana la orice punct de pe suprafata ei. 5. Distanta pana la care se exercita o actiune in jurul centrului de unde porneste. ◊ Raza de actiune (sau de activitate) = loc pana unde se intinde puterea sau influenta cuiva sau a ceva. 6. (Reg.) Ramificatie a coarnelor cerbului. – Lat. radia (= radius).

SFANT¹ ~a (sfinti, sfinte) 1) Care inspira sentimente luminoase si inaltatoare; demn de veneratie absoluta; sacru. ~a libertate. 2) Care este exceptional de important. Datorie ~a 3) (despre unele elemente, fenomene din natura) Care se crede ca ar avea proprietati datatoare de viata. ~ul soare. ~ul pamant. 4) (despre persoane) Care duce o viata extrem de curata din punct de vedere moral. 5) (in conceptiile religioase) Care poseda har divin. Apa ~a. /<sl. sventu