ESEU s.n. 1. Studiu de proportii reduse, in care autorul ataca probleme de ordin filozofic, literar, stiintific etc., expunand un punct de vedere personal, fara a epuiza subiectul. 2. Incercare; proba. ♦ (Filat.) Proba preliminara de marci postale pe hartie si in culori diferite, din care se alege cea care va ramane prototipul definitiv al intregului tiraj. 3. (La rugbi) Asezarea mingii la sol, dincolo de linia de but a adversarilor. [Pl. -uri. / < fr. essai].

personalmente adv. (inv.) in mod personal; din punct de vedere personal.

ESEU s. n. 1. studiu de proportii reduse asupra unor probleme filozofice, literare, stiintifice etc., care expune un punct de vedere personal, fara intentia de a epuiza subiectul. 2. incercare; proba. ◊ proba preliminara de marci postale pe hartie si in culori diferite, din care se alege cea care va ramane prototipul definitiv al intregului tiraj. 3. (sport) incercare. ◊ (rugbi) asezarea mingii la sol, dincolo de linia de but a adversarilor. (< fr. essai)

personalISM s.n. 1. Curent filozofic care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii si subordonate lui Dumnezeu ca persoana suprema. ◊ personalism energetic = varianta a filozofiei personaliste, elaborata in Romania in perioada dintre cele doua razboaie mondiale de C. Radulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. 2. Atitudine a celui care ia in consideratie numai interesele si punctele de vedere personale; subiectivism. [< fr. personnalisme].

PERSPECTIVISM s.n. Conceptie filozofica potrivit careia cunoasterea depinde de punctul de vedere personal, de perspectiva celui care cunoaste. [< fr. perspectivisme, germ. Perspektivismus].

IMPRESIE s.f. Efect produs in constiinta de o cauza din afara; ganduri, imagini etc. intiparite in amintire. ◊ A face (sau a produce) impresie = a impresiona. ♦ Senzatie; parere. ♦ (la pl.) Pareri personale, puncte de vedere personale (asupra unei chestiuni, a unui fapt etc.). [Pron. -si-e, gen. -iei, var. impresiune s.f. / cf. fr. impression, it. impressione, lat. impressio].

IMPRESIE s. f. efect produs in constiinta de un factor din afara; ganduri, imagini etc. intiparite in amintire. ♦ a face (sau a produce) ~ = a impresiona puternic; a da (sau a lasa, a face) a ca = a parea ca. ◊ senzatie; parere. ♦ a avea a ca... = a banui, a crede ca... ◊ (pl.) pareri, puncte de vedere personale (asupra unei chestiuni, a unui fapt etc.). (< fr. impression, lat. impressio)

personalISM s. n. 1. atitudine a celui care ia in consideratie numai interesele si punctele de vedere personale; subiectivism. 2. curent in filozofia contemporana, cu o tendinta pronuntat fideista, care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii si subordonate lui Dumnezeu. ♦ ~ energetic = varianta a filozofiei personaliste, creata intre cele doua razboaie mondiale de C. Radulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. (< fr. personnalisme)

A SE SITUA ma ~ez intranz. A detine un anumit loc (in spatiu, in timp sau intr-un sistem ierarhic de valori). ◊ ~ pe o (anumita) pozitie a) a lua o (anumita) atitudine; a-si expune punctul de vedere; b) a avea o parere personala. ~ pe punctul de vedere (al cuiva) a accepta opinia cuiva; a adera la punctul de vedere (al cuiva). /<fr. situer, lat. situare

personalISM s. n. 1. Atitudine a cuiva care ia in consideratie numai punctele de vedere si interesele personale; subiectivism. 2. Doctrina sociala care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii (1) si subordonate lui Dumnezeu ca fiinta suprema. – Din fr. personnalisme. Cf. Germ. personalismus.

PRINCIPIU ~i n. 1) Teza fundamentala; idee de baza. 2) Cauza primara. 3) punct de vedere propriu; convingere personala. ◊ Din ~ conform convingerii. In ~ in linii mari; in genere. /<lat. principium, fr. principe

UTILITARIST, -A, utilitaristi, -ste, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care apartine utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupa (exclusiv) de folosul imediat (si personal) al lucrurilor; care se bazeaza pe considerente practice. 2. S. m. si f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoana care apreciaza totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste.

OPTIC, -A I. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit in optica; o centru ~ = punct pe axa unei lentile catre care tind punctele ei principale si nodale si prin care poate trece o raza de lumina nedeviata; nerv ~ = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. ◊ (adv.) substanta ~ activa = substanta care isi roteste planul de polarizare cand este strabatuta de lumina polarizata liniar. II. s. f. 1. ramura a fizicii care studiaza lumina si fenomenele luminoase si vizuale. ♦ ~ electronica = domeniu al electronicii care studiaza miscarea electronilor in vid, intr-un camp electric sau magnetic. 2. (fig.) mod personal de a vedea si interpreta faptele si fenomenele; punct de vedere, opinie. (< fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik)

STILIZAT, -A adj. 1. (Despre un text) Definitivat din punctul de vedere al stilului. 2. (Despre motive ornamentale) Realizat in linii simplificate dupa un model din natura. ♦ (Despre productii populare) Prelucrat intr-o creatie personala. [< stiliza].

ECLECTISM s.n. 1. Imbinare mecanica a unor idei, conceptii, puncte de vedere eterogene si opuse. ♦ Neconsecventa in convingeri; starea celui eclectic. 2. (Arhit., arte) Imbinare necritica a unor elemente luate din stiluri diferite sau din diferitele mijloace personale de exprimare ale unor artisti consacrati. [ < fr. eclectisme].

STILIZAT, -A adj. 1. (despre un text) definitivat din punctul de vedere al stilului. 2. (despre motive ornamentale) realizat in linii simplificate dupa un model din natura; schematizat intr-o forma adecvata, in vederea obtinerii unui efect decorativ. ◊ (despre productii populare) prelucrat intr-o creatie personala. (< stiliza)

ACORD s.n. 1. Comunitate de vederi asupra unui punct determinat intr-o intelegere; invoire, intelegere. 2. Tratat, conventie intre state, care reglementeaza domenii determinate ale colaborarii internationale. 3. Remunerare a muncii prestate, fixata pe unitatea de produs realizat. ◊ Acord global = forma de organizare si de retribuire a muncii prin care se leaga nemijlocit marimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea si importanta muncii prestate. 4. Raport intre doua sau mai multe cuvinte ale caror forme trebuie sa concorde potrivit genului, numarului, cazului, conjugarii etc. 5. Armonie a mai multor sunete muzicale produse in acelasi timp. ♦ Disciplina care studiaza legile de baza ale suprapunerii sunetelor muzicale si inlantuirii lor. ♦ (Fiz.) Sintonie. [Cf. fr. accord, it. accordo].

ANTECEDENT, antecedente, s. n., adj. 1. S. n. Fapt, intamplare anterioara unei anumite date sau stari. ◊ Antecedent penal = fapt penal existent in trecutul inculpatului si de care instanta judecatoreasca tine seama la stabilirea pedepsei. ♦ (La pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boala si care trebuie sa fie cunoscute de medic in vederea stabilirii diagnosticului si a tratamentului. 2. Adj. Care se afla inainte, care s-a intamplat inainte. 3. (Log.) Primul termen al unei judecati ipotetice, introdus prin conjunctia „daca”; p. gener. tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unui demonstratii. – Din fr. antecedent, lat. antecedens, -ntis.

ECLECTISM s. n. 1. imbinare mecanica a unor idei, conceptii, puncte de vedere eterogene si opuse. ◊ lipsa de consecventa in convingeri, in teorii. 2. sistem de conceptii care, fara a se intemeia pe idei originale, alege din diverse sisteme de gandire ceea ce pare mai adecvat. ◊ (arhit., arte) imbinare necritica a unor elemente luate din stiluri diferite sau din diferitele mijloace personale de exprimare ale unor artisti consacrati. (< fr. eclectisme)