CARAMB, carambi, s. m. 1. Parte a cizmei care imbraca pulpa piciorului de la genunchi pana la glezna. 2. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei, in care intra spetezele carului. 3. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai scarii, in care intra fusceii. – Lat. *calamulus < calamus „trestie, arc, prajina”).

MOLETIERA, moletiere, s. f. Obiect de imbracaminte militara format dintr-o fasie de stofa, cu care se infasoara pulpa piciorului, peste pantalon, de la glezna pana sub genunchi. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. molletiere.

MOLETIERA ~e f. mai ales la pl. Fiecare dintre cele doua fasii lungi de stofa cu care se infasura pulpa piciorului, peste pantaloni (intrebuintata candva, mai ales, in vechea uniforma militara). [Sil. -ti-e-] /<fr. molletiere

MOLETIERA s.f. Fasie de stofa cu care se infasoara pulpa piciorului pe deasupra pantalonului. [Pron. -ti-e-. / < fr. molletiere].

MOLETIERA s. f. fasie de stofa cu care se infasoara pulpa piciorului pe deasupra pantalonului. (< fr. molletiere)

SURA s. f. pulpa piciorului. (< lat. sura)

CARAMB, carambi, s. m. 1. Partea cizmei care imbraca pulpa piciorului de la genunchi pana la glezna. 2. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei, in care intra spetezele carului. – Lat. *calamulus.

ICRA, icre, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Denumire generica pentru ovulele de peste. ◊ Icre negre = icre de culoare cenusiu-inchis sau neagra, produse de morun, nisetru sau pastruga; caviar. Icre de Manciuria = icre de culoare rosie-portocalie, produse de unii pesti din Oceanul Pacific. 2. (Pop.) Partea moale a pulpei piciorului. – Din sl. ikra.

partita s.f. (reg.) parte a corpului calului situata intre pulpele picioarelor din spate si coaste, care prezinta o adancitura.

icre s. f. pl. – Denumire generica pentru ovulele de peste, caviar. – 2. Corp sau masa care prezinta consistenta icrelor; se spune mai ales despre partea moale a pulpei piciorului. – 3. (Arg.) Bomba, bombardament. Sl. ikra (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Miklosich, Lexicon, 255; Meyer 158; Conev 87), cf. bg., sb., cr., pol., rus., mag., alb. ikra. – Der. icros, adj. (cu multe icre); icr(e)ana, s. f. (femela de sturion).

jambon (-oane), s. n. – 1. Sunca de porc. – 2. (Arg.) pulpa, picior. Fr. jambon. Nu se foloseste prea mult cu primul sens.

pulpaR, pulpare, s. n. 1. Aparatoare de metal sau de piele purtata odinioara de razboinici pe pulpe. 2. Caramb de piele care protejeaza piciorul calaretului. – pulpa + suf. -ar.

HAITIS, haitise, adj.n. (Reg.; despre picioare) Cu conformatie defectuoasa, cu linia pulpelor stramba, curbata. ♦ (Adverbial) In pozitie stramba, sucita. – Cf. magh. hajlitani.

pulpa s. 1. (ANAT.) (reg.) icra. (~ a piciorului.) 2. (BOT.) carne. (~ a unui fruct.)

pulpa, pulpe, s. f. 1. Partea musculoasa posterioara a piciorului, situata intre genunchi si glezna. ♦ Parte a piciorului situata in portiunea acestor muschi. 2. Tesut conjunctiv bogat in vase si nervi. pulpa dentara. 3. Partea carnoasa si comestibila a unor fructe. 4. Reziduu obtinut in industria zaharului, in distilerii si la prepararea feculei, folosit ca hrana pentru vite. – Lat. pulpa (cu unele sensuri dupa fr. pulpe).

pulpa ~e f. 1) (la oameni) Partea carnoasa de dinapoi a piciorului, cuprinsa intre genunchi si glezna. 2) (la animale) Parte a membrului posterior, cuprinsa intre crupa si gamba; coapsa. 3) pop. (la femelele animalelor mamifere) Organ de secretie a laptelui; uger. 4) Tesut conjunctiv cu numeroase vase sangvine si terminatii nervoase. ~ dentara. 5) Partea moale, carnoasa, a unui fruct. 6) Reziduu obtinut in urma prelucrarii sfeclei de zahar, folosit ca furaj. [G.-D. pulpei] /<lat. pulpa