tituc, tituci, s.m. (reg.) pui de pisica; titus.

MAT ~i m. 1) pop. Masculul pisicii. 2) pui de mata; pisoi. /Din mata

PISICUTA ~e f. (diminutiv de la pisica) pui de pisica. /pisica + suf. ~ica

PISOI, pisoi, s. m. pui de pisica, pisic; (in special) cotoi. – Pis + suf. -oi.

cotruta (cotrute), s. f. – 1. Vatra, partea din fata a cuptorului sau a sobei. – 2. Aparatoare la horn. – 3. Lant pentru ceaun. – 4. Cotet pentru pisica, pentru ciini sau gaini. – Var. cotret, catret. Sl. (slov. kotrec), cf. ceh. katrc „coliba”; mag. katroc, katrocz, kotroc (Cihac, II, 77; Lacea, Dacor., III, 741). DAR considera ca sensul 4 reprezinta un cuvint diferit, si il deriva pe cel anterior din bg. kotor „groapa”, fiind insa putin probabil sa fie asa. Pentru a explica semantismul, trebuie sa avem in vedere vechiul obicei popular de a face o nisa sub vatra pentru animalele mici, cum sint pisicile, cateii, puii, pentru a folosi astfel caldura sobei. Cf. cotet, ca si legatura semantica a lui cotar, cu cotirlau.

PISOI², pisoi, s. m. pui de pisica; (in special) cotoi. – Din pis[ica] + suf. -oi.

MAT, mati, s. m. (Pop.) 1. (Pop.) Cotoi, motan, pisoi; p. restr. puiul (de s*x masculin al) pisicii. 2. Matisor (2). – Din mata (derivat regresiv).

PISOI ~ m. 1) pui (mai ales mascul) de pisica; pisic. 2) Mascul al pisicii; motan; cotoi; cotosman. /pis + suf. ~oi

pui s. I. 1. (pop.) fat. (~ul iepei.) 2. prasila, progenitura, (Mold.) tinc, (inv.) prasitura. (pisica cu ~ii ei.) *3. (reg.) catel. (~ul unei insecte.) 4. v. copil. II. v. pernuta.

LABA ~e f. 1) Parte a piciorului de la glezna in jos. 2) Parte inferioara a piciorului pe care calca pasarile. ◊ ~a- (sau talpa-) gastei a) ridurile din jurul ochilor; b) scris neingrijit; c) mica planta erbacee cu flori rosii-purpurii. 3) Picior al unor animale (caine, lup, urs, pisica etc.). 4) fam. depr. Fiecare dintre cele doua membre superioare ale corpului omenesc; mana. ◊ A pune ~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde, a apuca, a inhata pe cineva (sau ceva). 5): ~a-ursului denumire a mai multor specii de ciuperci comestibile de padure. [G.-D. labei] /<ung. lab

catusa f., pl. i (vrom. catusa, mrom. citusa, pisica, d. lat. catta, pisica, cu suf. -usa; it. gatta, fr. chatte, sp. gata. Tot de aci balta Catusa, linga Galati, aproape de care e si satu pisica, in Dobr. Cp. cu catea, ranita. D. rom. vine rut. katusa, pol. katusza, tortura). Lanturi de legat oamenii: a pune catusi unui hot, a pune un hot in catusi (V. manusa). Sing. Nord. Jampita. O planta labiata ruderala cu miros greu (ballota nigra), care seamana cu catusnica, o buruiana care place pisicilor.

cit interj. – Se foloseste pentru a speria pisicile. Creatie expresiva. Der. citii, vb. (a speria pisica); cit-mit, s. m. (obicei popular din joia din Saptamina Mare). De aceeasi origine este cata, interj. care imita strigatul cotofanei, de unde cata-cata, interj. care exprima vocea unei femei vorbarete, si cata, s. f. (gaita, femeie care vorbeste mult); catai, vb. (a cirii, a flecari), pe care Cihac il pune in legatura cu sb., cr. kvocati, sl., ceh. kvokati „a cirii”.