Rezultate din textul definițiilor
ALEVIN, alevini, s. m. Larva de peste, pui de peste. – Din fr. alevin.
ALEVIN s. m. larva, pui de peste. (< fr. alevin)
ADAUGA, adaug, vb. I. 1. A mai pune peste..., a da in plus; a face sa sporeasca. ♦ A spune sau a scrie ceva in continuare sau in completare. 2. Refl. si tranz. A (se) alatura, a (se) alipi, a (se) reuni. [Pr.: -da-u-. – Var.: adaoga vb. I, adaoge vb. III, adaogi, adaugi vb. IV] – Lat. *adaugere.
PALA5, pale, s. f. Bucata de panza dreptunghiulara pe care si-o puneau peste rochie femeile romane. – Din lat. palla.
PALA3 ~e f. Bucata de panza dreptunghiulara pe care si-o puneau peste rochie femeile romane. [G.-D. palei /<lat. palla
PRESPAPIER [pr.: prespapie] n. Obiect greu de birou care se pune peste hartii pentru a le fixa. [Sil. -pi-er] /<fr. presse-papiers
SCORTISOARA s.f. Scoarta aromatica a unor arbori exotici vesnic verzi (Cinnanomum zeylanicum si Cinnamomum cassia), comercializata uscata sub forma de batoane de aproximativ 10 cm lungime, sub forma de bucatele sau gata macinata, de culoare maronie-roscata. Se utilizeaza in bucataria occidentala mai ales pentru aromatizarea produselor de cofetarie, dar in tarile orientale si la condimentarea preparatelor culinare (carne, pui, peste), in special in amestecuri traditionale.
ipingea, ipingele, s.f. (inv.) 1. manta barbateasca facuta din dimie sau postav (cu gluga si impodobita cu gaitane), care se purta in trecut; zeghe, imurluc, suba, burca, sarica, dulama, suman, zabun, bolou, capeneag. 2. gluga (de pus peste haine). 3. stofa pentru mantale de ploaie. 4. patura de pus sub sea.
LIZEUZA s.f. Obiect de imbracaminte femeiasca de pus peste camasa de noapte. [Pron. li-zo-. / < fr. liseuse].
privita, privite, s.f. (inv. si reg.) 1. nuia flexibila, rasucita, cu care se leaga o sarcina de lemne, de fan. 2. numele mai multor obiecte, piese, parti ale unor unelte, constructii etc. (de lemn sau de metal) care au, in general, rolul de a fixa, de a lega (cele doua nuiele puse crucis la plasa crasnicului; grebla ramei metalice pentru pescuitul scoicilor; prinzatoare de pasari; nuia pentru largirea matelor de porc; bat pus peste varza in butoi; stinghia din cotet pe care se urca gainile; piesa metalica ce imbraca partea de jos a leucii carului; inel de fier sau lant scurt care leaga doua tanjale; nuiele de salcie care fixeaza, la roata morii, aripile de colaci). 3. partea inferioara a tocului unei ferestre la casele taranesti. 4. etajera mica.
ADAUGA, adaug, vb. I. 1. Tranz. A mai pune peste, a pune in plus. ♦ A spune sau a scrie in continuare sau in completare. 2. Refl. A se alatura, a se alipi, a se reuni. [Var.: adaoga vb. I, adaoge vb. III, adaogi, adaugi vb. IV] – Lat. *adaugere.
ceapsa f., pl. cepse (ung. csapsza, d. vsl. cepici. Ruda cu ceapca, sapca. Bern. 1, 143). Trans. Scufie, caita (in Trans. femeile maritate o pun peste conci).
IERNATOR, iernatoare, s. n. Bazin strabatut la fund de un curent permanent de apa, in care se pun toamna pestii scosi din helesteie. – Ierna + suf. -ator.
JAI s. m. (Reg.) pui de peste ramas pe malul garlelor cand scade apa.
puiET, (1, 2) s. n., (3) puieti, s. m. (Cu sens colectiv) 1. S. n. Multime de pui1 (I 1, 2). ♦ Pesti mici (in prima lor perioada de viata) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. S. n. Larve (de albine). 3. S. m. Plante lemnoase tinere care se transplanteaza in alta parte; p. gener. plante tinere. [Pr.: pu-iet] – pui1 + suf. -et.
CHITIC ~ci m. 1) Denumire data mai multor varietati de pesti marunti. 2) pui de peste; pestisor. ◊ A tacea ~ a pastra tacerea. /cf. pitic
GRAMADA2 ~ezi f. 1) Cantitate mare de lucruri, de materiale puse unele peste altele in neoranduiala. 2) Grup numeros si neorganizat (de fiinte); droaie; multime. ~ de haine. ~ de bani. [G.-D. gramezii] /<sl. gramada
A OBLOJI ~esc tranz. 1) (rani sau organe vatamate) A trata cu oblojeli. 2) fig. A ingriji, manifestand o atentie deosebita. 3) pop. A imbraca in multe haine puse una peste alta; a imbodoli; a incotosmana; a infofoli. [Sil. -blo-] /<sl. oblojiti
PLACINTA ~e f. Preparat culinar facut din foi de aluat cu umplutura (de branza, cartofi, dovleac, carne etc.) si copt in cuptor sau prajit pe tava. ◊ ~ (cu) poale (sau poalele)-n brau placinta facuta dintr-o foaie de aluat impaturita sau din mai multe foi suprapuse in mijlocul carora se pune umplutura, peste care se intorc colturile foii. A-i pregati cuiva ~a a-i pregati cuiva, pe neasteptate, o neplacere. [G.-D. placintei] /<lat. placentae
TORT2 ~uri n. Produs de cofetarie, preparat din mai multe foi de aluat dulce, coapte, unse cu crema si puse una peste alta. /<germ. Torte
VUTA s.f. (Arhit.) 1. Lucrare de zidarie in forma de bolta, construita din pietre puse unele peste altele. ♦ Portiune a unei bolti sau a unei arcade cuprinsa intre inceputul curbei si un punct oarecare de pe aceasta. ♦ Partea arcuita a unei porti, a unei ferestre. 2. (Geol.) Creasta unui anticlinal; bolta. [< fr. voute].
ALEVIN s.m. (Zool.) pui de peste in stadiul premergator formarii solzilor. [< fr. alevin].
covatea, covatele, s.f. (reg.) 1. albiuta, copaita. 2. cutia (teica) morii. 3. (la pl.) doua castroane puse unul peste altul si imbucate, pentru pastrarea alimentelor.
hirotesi (-sesc, -it), vb. – A pune miinile peste ceva. Ngr. χειροθέτω. Sec. XIX. – Der. hirotesie, s. f. (actiunea de a hirotesi).
ALEVIN, alevini, s. m. (Rar) pui de peste. – Fr. alevin.
baclava si (Mold. nord) pa- f. (turc. baklava) Un fel de prajitura compusa din foi puse una peste alta (si care au intre ele nuci sau migdale pisate), taiate in forma de romburi si oparite cu sirop de zahar sau de miere. V. sarailie.
Aloidae, denumire purtata de doi giganti, Otus si Ephialtes, fiii lui Poseidon si ai Iphimediei, sotia lui Aloeus. Crescind nemasurat, cei doi frati au pornit sa lupte cu zeii; ca sa ajunga la cer, au pus unul peste altul trei munti: Olympul, Ossa si Pelionul. Au incercat apoi sa pravaleasca muntii in mare si sa inunde uscatul. In cele din urma l-au prins pe Ares si l-au tinut prizonier pina cind Hermes a reusit sa-l elibereze. Miniati de indrazneala lor, zeii i-au pedepsit. Dupa o legenda, ei au fost fulgerati de catre Zeus. Dupa o alta, Artemis, luind chipul unei caprioare, a trecut in goana printre ei intr-o zi, in timp ce se aflau la vinatoare. Cautind s-o doboare, ei s-au ucis reciproc. Pravaliti in Tartarus dupa moarte, au fost apoi inlantuiti, spate in spate, de o coloana. Li se atribuia intemeierea mai multor cetati printre care si Ascra, situata la poalele muntelui Helicon.
BANDAJ, bandaje, s. n. 1. Fasie de panza sau tifon utilizata la fixarea si protejarea unui pansament sau la imobilizarea unei parti bolnave a corpului. ♦ Cerc de otel elastic imbracat in panza si cu o pernita la capat, care apasa pe locul unei hernii inghinale. ♦ Fasie de panza cu care boxerii isi infasoara pumnii si peste care isi pun manusile. 2. Imbracaminte inelara de otel sau de cauciuc care se monteaza pe obada unei roti de vehicul pentru a o feri de degradare. ♦ Imbracaminte in forma unei benzi infasurate pe o teava, pe o varga de metal etc. – Din fr. bandage.
INDOI, (I) indoi, (II, III) indoiesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A strange in doua o stofa, o hartie, un material etc.; a strange ceva de doua sau de mai multe ori (punand marginile una peste alta). 2. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni curb; a (se) incovoia, a (se) apleca, a (se) inclina. ♦ Refl. (Despre oameni) A se garbovi. II. Tranz. 1. A mari ceva de doua ori; a dubla; p. ext. a inmulti, a mari (de un numar oarecare de ori). 2. A amesteca (in parti egale) un lichid cu altul; a subtia. III. Refl. A fi nesigur in parerea sa, a sta la indoiala; a nu avea incredere (in cineva sau in ceva). – In + doi.
PREPUS2, -A, prepusi, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adaugat, pus inainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Banuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoana care efectueaza acte juridice sau indeplineste o functie dupa directivele si sub controlul altei persoane. – V. prepune.
OLAC, (1) olaci, s. m., (2) olace, s. n. (Inv.) 1. S. m. Curier special (calare) care ducea vesti sau corespondenta in tara si peste hotare; sol, stafeta, mesager. ◊ Lipcan de olac = curier postal calare. 2. S. n. Serviciu de transport pentru calatori si pentru corespondenta, folosit inainte de introducerea cailor ferate; posta. ♦ Caruta de posta; postalion, diligenta. ◊ Cal de olac = a) cal de postalion; b) fig. om sau cal pus sa munceasca peste masura; c) cal datorat de sateni trimisilor domnesti in tara (ca prestatie temporara, in sec. XV-XVIII). ◊ De olac = a) loc. adj. care apartine postei sau postalionului, folosit pentru transportul calatorilor si al corespondentei; b) loc. adj. si adv. iute, repede, grabnic. – Din tc. ulak.
LOJNITA, lojnite, s. f. (Reg.) Leasa de nuiele pe care se usuca sau se afuma fructele, casul etc.; cuptor (sau groapa) peste care se pune aceasta leasa. [Var.: losnita, loznita s. f.] – Cf. ucr. loznyc' a.
somoiag, somoiegi, s.m. (reg.) pui de somn (peste); somnicas, somnulet, somnisor, somotei.
susnic, susnice, s.n. (reg.) leasa de nuiele pe care se usuca sau se afuma fructele; groapa sau cuptor peste care se pune aceasta leasa; incapere in care se usuca sau se afuma fructele.
SOMIERA s.f. 1. Retea elastica de sarma fixata intr-un cadru de fier la pat, peste care se pune salteaua. 2. Bloc de piatra care sustine o bolta. ♦ Grinda de reazem principal pe care se sprijina grinzile secundare ale unui planseu. [Pron. -mi-e-. / < fr. sommier].
SOMIERA s. f. 1. retea elastica de sarma fixata intr-un cadru de fier la pat, peste care se pune salteaua. 2. bloc de piatra care sustine o bolta. ◊ grinda de reazem principal pe care se sprijina grinzile secundare ale unui planseu. (< fr. sommier)
APLICA, aplic, vb. I. 1. Tranz. A pune pe (sau peste) ceva un lucru, facandu-l sa adere, sa se prinda, sa se intipareasca. 2. Tranz. A pune in practica; a intrebuinta, a folosi; a face, a administra. A aplica o teorie. A aplica un tratament. ◊ Expr. A aplica (cuiva) o corectie = a pedepsi cu bataia (pe cineva). 3. Tranz. A raporta un principiu general la ceva, a potrivi cu un caz dat sau particular. 4. Refl. (Frantuzism) A se dedica, a se consacra. – Fr. appliquer (lat. lit. applicare).
BANDAJ, bandaje, s. n. 1. Fasa (de tifon) cu care se acopera o rana sau cu care se sustine sau se imobilizeaza o parte bolnava a corpului. V. pansament. 2. Fasie de panza cu care boxerii isi infasoara pumnii si peste care isi pun manusile. 3. Piesa circulara montata pe exteriorul obezii sau jantei rotilor, la unele vehicule. – Fr. bandage.
acoper, a -i v. tr. (lat. ac-co-operire, cooperire, a acoperi; it. coprire, vpv. pg. cobrir, npv. kurbi, fr. couvrir, sp. cubrir. – El sau ei acopere [est], el sau ei acopera [vest], sa acopere. V. des-coper, opercul). Pun un lucru peste altu ca sa-l ascund, ca sa-l conserv, ca sa-l ornez: a acoperi o casa cu trestie, zapada acopere cimpu, cimpu e acoperit de zapada, casa e acoperita cu sindila, florile acopereau cimpu. Fig. Apar, protejez: acoper un loc. Ascund, tainuesc: imi acoper planurile. Scuz, justific: acoper o greseala. V. refl. Ma imbrac, imi pun palaria. Fig. Ma acoper de glorie, de rusine. Ceru se acopere [!], se intuneca. – Vechi coper si inacoper. Azi in est si acuper, in vest si coper, in nord acopar.
aspic n. (fr. aspic). Racituri din zeama de carne sau peste care se pun pe linga mezeluri.
clit n., pl. uri (rut. klit, camara, klitka, cusca, rus. klieti, camara, klietka, cusca, teanc de caramizi; pol. kleta, klita, klitka, cladire rea. V. cleata, poclit, scirleica). Est. Teanc: un clit de haine; linga clitu de opinci (Sadov. VR. 1911, 4, 48). Adv. In ordine, unu peste altu: a pune straiele clit. – Si clid. V. stiv. V. alandala.
1) coc n., pl. uri (d. coca 1, care e inrudit cu cocuta si lat. cucutium, scufie, si tutulus, coc, ca si cu rom. cocolos si fr. coque, cocolos de par. D. rom. vine ung. kok, nod, si koka, mot). Mold. Munt. est. Un fel de peptanatura [!] femeiasca care consista in ingramadirea coadei deasupra cefei ori in crestet. Trans. Pinisoara ratunda [!]. – In vest conci, pe care tarancele il mai maresc facindu-l si din lemn ori carton, iar in Trans. si din sirma invirtita ca niste coarne, peste care se pune ceapsa. V. motoc.
CLADARIE, cladarii, s. f. (Pop.) Gramada mare de lucruri disparate, puse la intamplare unele peste altele; cladaraie. Clada + suf. -arie.
SUPRApune, suprapun, vb. III. Tranz. A aseza, a pune un lucru deasupra altuia; a plasa, a aseza ceva peste altceva. ♦ (Geom.) A pune o figura deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea. ♦ Refl. (Despre doua suprafete) A se afla asezat deasupra altuia; p. ext. a avea loc in acelasi timp; a coincide. – Supra- + pune (dupa fr. superposer).
MOMEALA, momeli, s. f. 1. Mijloc viclean folosit pentru a ademeni, a insela pe cineva; ceea ce ademeneste pe cineva; inselaciune. ◊ Expr. Cu sosele, cu momele = cu viclenii, cu fagaduieli mincinoase. 2. Spec. Mancare care se arunca pestilor sau care se pune in undita spre a-i ademeni; hrana pe care o pune vanatorul pentru a atrage vanatul; nada. [Pl. si: momele] – Momi + suf. -eala.
CLADARIE ~i f. Gramada de lucruri puse la intamplare, unul peste altul. [Art. cladaria; G.-D. cladariei; Sil. -ri-e] /clada + suf. ~arie
NAS ~a (~i, ~e) m. si f. 1) (in ritualul crestin) Persoana care participa la oficierea botezului tinand pruncul in brate. ◊ A fi ~ul cuiva a-i veni cuiva de hac. A-si gasi ~ul a da peste omul care poate pune la punct pe cineva. 2) Persoana care a fost nun in timpul oficierii unei casatorii. /nun + suf. ~as
morloi s.m. (reg.) pui mic de somn (peste).
pringa, pringi, s.f. (reg.) fiecare dintre cele doua lemne puse de-a curmezisul peste capetele loitrelor la carul pentru transportat cereale.
teasta (-este), s. f. – 1. Hirca, craniu. – 2. Carapace. Lat. testa (REW 8682), cf. it., prov., cat., sp. testa, fr. tete. Tiktin se indoieste ca ar fi mostenit; dar apare in vorbirea populara, chiar daca circulatia lui este in prezent redusa (ALR, I, 7). S-a pastrat mai bine sub forma test, s. n. (inv., craniu; inv., carapace; inv., capitel; castron sau vas de pamint folosit drept cuptor, se tine cald peste aluatul care se pune la copt), din lat. testum (Puscariu, 1728; REW 8686), cf. mr. test, megl. tost. – Der. testos, adj. (care are carapace, incapatinat, indaratnic).
afum, a -a v. tr. (lat. affumo, -are, d. fumus, fum). Pun la fum: afum peste. Stric bucatele pin [!] fum: ai afumat sarmalele. Parfumez cu fum mirositor: am afumat camera cu smirna. Murdaresc cu fum: ai afumat tavanu. Fig. V. refl. Ma cam imbat.
cinatuiesc si cenatuiesc v. tr. (ung. csinositni, csinogatni, csinosgatni, a curata, a impodobi. V. cin 1). Mold. nord. Curat (pregatesc) un purcel, o pasare, un peste, ca sa-l pun la foc. Fig. Bat, ciomagesc. – In Maram. cinaltuiesc (dupa ung. csinalt, facut).
INSAMANTA, insamantez, vb. I. Tranz. 1. A pune in pamant semintele unei culturi; a semana1. 2. A pune in apa icre sau pesti de reproductie, in vederea obtinerii unei culturi artificiale. ♦ A introduce pe cale artificiala gameti masculi in organele genitale femele, in vederea reproductiei. ♦ A introduce intr-un mediu nutritiv propice bacterii, germeni microbieni etc. – In + samanta (dupa fr. ensemencer).
UNDITA, undite, s. f. Unealta de pescuit alcatuita dintr-o varga flexibila de care este legata o sfoara, un fir de material plastic etc., avand la capat un carlig ascutit si indoit, in care se pune momeala pentru a prinde pestele: p. restr. carligul acestei unelte. – Din sl. ondica.
APLICA, aplic, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva in practica; a intrebuinta, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament. ◊ Loc. vb. A aplica (cuiva) o corectie = a pedepsi cu bataia (pe cineva). 3. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare.
CULCA, culc, vb. I. 1. Refl. si tranz. A (se) intinde, a (se) aseza in pozitie orizontala (spre a dormi, a se odihni sau a face sa adoarma sau sa se odihneasca). ◊ Expr. (Refl.) A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepasator. Culca-te sau poti sa te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ti nadejdea; e in zadar sa mai pastrezi vreo speranta. ♦ Refl. recipr. (Fam.) A avea raporturi s*****e cu cineva. ♦ Tranz. A adaposti peste noapte; a gazdui. ♦ A pune pe cineva sa se intinda sau a se intinde la pamant cu fata in jos (in cadrul unor exercitii militare). 2. Tranz. A pune, a aseza un obiect, o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva. 3. Tranz. (In expr.) A culca la pamant = a dobori; a ucide. ♦ Refl. (Despre plante) A se pleca, a se indoi spre pamant. – Lat. collocare.
PROTAP ~uri n. 1) Lemn lung si gros de care se fixeaza jugul la carul cu boi. 2) Prajina, de obicei, despicata la unul din capete, avand diferite intrebuintari. ~ pentru oale. ◊ A umbla (sau a veni) cu o jalba in ~ a veni cu o plangere; a se plange; a se jelui. 3) Instalatie primitiva, formata din doua bete despicate la un capat si infipte in pamant, intre care se pun la fript alimente (carne, peste etc.). /<sl. protepu, bulg. procep
SANDVIS ~uri n. Doua felii de paine, asezate una peste alta, intre care se pune un aliment rece (unt, salam, jambon, branza, etc.). [Sil. sand-vis; Var. sandvici] /<fr., engl. sandwich
A GASI ~esc tranz. 1) (fiinte, lucruri etc.) A scoate la iveala cautand sau din intamplare; a descoperi; a afla. ~ strada. A-i ~ acasa. ◊ A-si ~ nasul (sau popa) a da peste omul care poate sa-l puna la punct. A nu-si ~ locul a fi foarte ingrijorat. A-si ~ sa... a-i veni pe neasteptate sa...; a-l apuca sa... 2) A obtine in urma unui efort; a dobandi. ~ un apartament bun. 3) (despre suferinte fizice sau despre moarte) A cuprinde brusc; a lua pe neasteptate; a surprinde. 4) A socoti de cuviinta; a crede. El ~este ca lucrarea poate fi publicata. 5) A descoperi prin munca creatoare; a inventa; a nascoci. ~ rezolvarea problemei. ~ un pretext. 6) A putea sa aiba la dispozitie. ~ timp. ~ o ocazie. 7) (fiinte, obiecte) A vedea intr-o anumita stare sau situatie. Am gasit usa incuiata. L-am gasit dormind. /<sl. gasiti
potroci1, potrocesc, vb. IV (reg.; despre alimente) a pune prea multa sare, a sara peste masura.
aterina f., pl. e (ngr. atherina). Un fel de pestisor marin pe care pescarii il pun in undita ca sa momeasca pestii mai mari (atherina hepsetus si ath. pontica).
cimber n., pl. e (turc. cember, tulpan, basma, d. pers. cember, lucru invalatucit; bg. cumber, sirb. cember, ngr. tzemberi, iasmac). Munt. Tulpan dirmea. – Si cimbel, cimbir si ciumber. In Trans. cimbir, gimbir si giumbir, tulpanu de borangic al mireselor si al femeilor maritate, peste care, cind iese in lume, pun „cirpa” (barisu). V. fachiol.
IMPIEDICA, impiedic, vb. I. 1. Refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care sta in cale (si a cadea); a se poticni. ◊ Expr. A se impiedica in picioare = a se impletici. A i se impiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. A se impiedica la vorba = a gangavi. ♦ Fig. A da mereu peste ceva sau peste cineva care supara, stinghereste. 2. Tranz. A pune unui animal piedica la picioare, a-i lega picioarele ca sa nu poata fugi. ♦ A infrana rotile unui vehicul (pentru a-l face sa mearga greu). ♦ A pune piedica de siguranta la mecanismul armelor de foc. 3. Tranz. Fig. A opri, a tine in loc pe cineva sau ceva; a se pune in calea cuiva sau a ceva. [Var.: (reg.) impiedeca vb. I] – Lat. impedicare.
INZORZONA, inzorzonez, vb. I. Refl. si tranz. A (se) impodobi peste masura si fara gust, a(-si) pune zorzoane; a (se) impopotona. – In + zorzoane.
PRAVILA, pravile, s. f. (Inv.) 1. Lege (sau corp de legi), dispozitie, regulament, hotarare (cu caracter civil sau bisericesc). ◊ Loc. adv. Dupa pravila = conform legii, legal; just, drept. peste pravila = (pe) nedrept, ilegal. ◊ Expr. A pune (sau a randui) pravila = a stabili o regula. ♦ Lege naturala, lege a firii; p. ext. destin. ♦ Carte care contine astfel de legi. ◊ Pravila imparateasca = corp de legi si de dispozitii juridice intocmit initial pe vremea imparatului Iustinian. 2. Norma dupa care se produce sau se alcatuieste ceva; regula. 3. Regula de comportare. ♦ Obicei, traditie, datina. [Pl. si: pravili] – Din sl. pravilo.
RASFIRA vb. 1. (inv. si reg.) a raschira. (Isi ~ barba.) 2. v. infoia. 3. v. desface. 4. v. imprastia. 5. a (se) imprastia, a (se) prefira, a (se) presara, a (se) raspandi, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 6. a imprastia, a presara, a pune. (A ~ sare, zahar pe bucate.)
VARF ~uri n. 1) Partea de deasupra (ascutita) a obiectelor inalte; creasta. ~ul acoperisului. ~ul copacului. ◊ Cu ~ incarcat pana sus; foarte plin. Cu ~ si indesat mai mult decat trebuie; cu prisosinta. Asta pune (sau face) ~ (la toate) asta e peste orice masura; asta este din cale-afara. 2) Partea cea mai inalta a unui munte sau a unui deal; culme; creasta; coama; spinare; crestet; pisc. 3) Capatul (de obicei mai ascutit) al unui obiect sau organ. ~ul cutitului. ~ul degetului. ◊ Din ~ul buzelor a) de man-tuiala; b) cu dispret; sfidator. 4) Punct de intretaiere a doua laturi ale unei figuri geometrice. 5) fig. Moment central in desfasurarea unei activitati. ~ul adunarii. ◊ Ore de ~ ore cu o mare aglomeratie sau cu o solicitare intensa. 6) la pl. Totalitate a persoanelor de frunte ale unei societati, clase, organizatii. /<sl. vruhu
BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura (si nasul). ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. (Fam.) A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie, si unde nu trebuie. (Fam.) A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supara, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; varf; partea din fata a unui vehicul cu tractiune mecanica. Botul cizmei. Botul automobilului. Botul locomotivei. – Et. nec.
puiSOR1, (1) puisori, s. m., (2, 3) puisoare, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui pui1; puiulet, puiut. 2. S. n. (Reg.) Donita mica. 3. S. n. Perna mica, care se asaza sub cap (peste o perna mare); puiut. [Pr.: pu-i-] – pui1 + suf. -isor.
CIORBA ~e f. Fel de mancare lichida, pregatita din legume (uneori cu carne sau peste) si acrita cu bors. ~ de stiuca. ~ de pui. ◊ ~ lunga a) ciorba cu mult lichid; ciorba subtire; b) vorbarie multa, dar fara continut; palavrageala. A se amesteca in ~a altuia a se amesteca in treburi straine. [G.-D. ciorbei; Sil. cior-ba] /<turc. corba
UMAR1 umeri m. 1) Parte a corpului omenesc care corespunde articulatiei dintre brate si trunchi. ◊ A pune ~ul a contribui in mod real la infaptuirea unei activitati. A strange (sau a da, a ridica) din umeri a inalta umerii ca semn al lipsei de informare, al nepasarii, nedumeririi. A se uita la cineva peste ~ a manifesta dispret fata de cineva. A pune (cuiva ceva) pe umeri a) a arunca vina pe cineva; b) a da o insarcinare de raspundere. 2) Portiune a unei haine care acopera aceasta parte a corpului. 3): ~ul obrazului (sau fetei) partea superioara, osoasa, a obrazului iesita in afara; pometi. 4) Partea mai inalta a unui deal sau a unui munte. 5) Parte a jugului care se sprijina pe gatul boilor. 6) Iesitura pe suprafata unui obiect folosita ca suport sau ca sprijin pentru ceva. /<lat. humerus
SUPRApune vb. III. tr. A pune un lucru deasupra altuia, a aseza unul peste altul. [P.i. suprapun, conj. -na. / < supra- + pune, dupa fr. superposer].
SUPRApune vb. I. tr. a pune un lucru deasupra altuia, a aseza unul peste altul. II. refl. a se afla asezat deasupra altuia; (p. ext.) a coincide in timp. (dupa fr. superposer)
SANDVIS, sandvisuri, s.n. Felie de paine (unsa cu unt) pe care se pune o felie de branza, de salam etc. (si peste care se asaza o alta felie de paine).
FAINA, (2) fainuri, s. f. 1. (De obicei urmat de determinari care arata felul) Pulbere obtinuta prin macinarea boabelor de cereale sau a altor seminte de plante si folosita in alimentatie. ◊ Expr. Alta faina se macina acum la moara = s-a schimbat situatia, lucrurile nu mai sunt cum au fost. 2. Pulbere obtinuta prin macinarea anumitor materiale. ◊ Faina animala = produs obtinut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sange etc., sterilizat, folosit mai ales pentru hrana puilor, a pasarilor ouatoare si a porcilor. Faina de peste = produs sub forma de pulbere obtinut din pesti inferiori si necomestibili sau din diferite resturi de la fabricile de conserve de peste, folosit pentru hrana porcilor, a pasarilor etc. Faina de oase = pulbere fina obtinuta prin macinarea oaselor si folosita ca supliment valoros in hrana animalelor si ca ingrasamant in agricultura. – Lat. farina.
BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura si nasul. ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie si unde nu trebuie. A da (cuiva) peste bot = a dojeni aspru pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supara, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; capat, varf. Botul cizmei.
ALBITURA ~i f. 1) mai ales la pl. Totalitate a rufelor de corp sau de pat; lenjerie; rufarie. 2) Nume dat mai multor specii de pesti mici (platica, babusca). 3) poligr. Piese de plumb care se pun intre cuvinte si randuri pentru a completa spatiile albe. 4) Spatiu alb dintre cuvinte si randuri. /alb + suf. ~itura
MARINATA s. f. 1. mancare (de peste) preparata cu un sos condimentat. 2. zeama condimentata in care se pune carnea (de vanat) la fragezit. (< it. marinato)
ZACATOR, -OARE, zacatori, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Inv.) Care zace, care sta culcat, intins (la pamant). II. s. f. 1. Vas mare in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada. ♦ Vas mare cu gura larga ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii pentru a fi lasati sa fermenteze. 2. Vas mare de lemn captusit cu tabla subtire, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ Vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care sta pe loc si deasupra careia se roteste alergatoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihna; staniste, zacatura (1). – Zacea + suf. -ator.
ZACATOARE, zacatori [si zacatoare] s. f. 1. Vas mare cu doage, in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada ♦ Vas mare cu gura larga, ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii, pentru a fi lasati sa fiarba. 2. Vas mare de lemn, captusit cu tinichea, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ Vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana. 3. Denumita si piatra zacatoare = (intr-o moara de apa) piatra (fixa) aflata in partea inferioara a morii, deasupra careia se roteste piatra alergatoare (mobila). 4. Loc unde stau vitele la odihna ziua; (in special) Loc la stana unde se odihnesc oile dupa muls; staniste. (din zacea) [si DLRLC]
COTET, cotete, s. n. Adapost pentru pasari, porci sau caini, facut din scanduri sau din zid. ◊ Expr. (Ir.) A pune (pe cineva) la cotet = a pune (pe cineva) la ingrasat, a indopa. ♦ Fig. Inchisoare. 2. Capcana pentru prins peste in iazurile acoperite cu stuf, facuta din nuiele impletite cu papura si prevazuta cu o deschidere ingusta intoarsa inauntru, astfel incat pestele, odata intrat in ea, sa nu mai poata iesi. [Var.: coteata s. f.] – Din sl. kotĩcĩ.
A CINATUI ~iesc tranz. reg. 1) (pasari sau peste) A curata (de pene, de solzi si de maruntaie) pentru a pune la fiert sau la fript. 2) fam. A bate foarte tare; a stalci in bataie. /<ung. csinalt
ZACATOARE, zacatori, s. f. 1. Vas mare in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada. ♦ Vas mare cu gura larga, ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii, pentru a fi lasati sa fermenteze. 2. Vas mare de lemn, captusit cu tinichea, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ Vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii, deasupra careia se roteste alergatoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihna; staniste. – Din zac (prez. ind. al lui zacea) + suf. -(a)toare.
NOAPTEA SFANTULUI BARTOLOMEU, nume dat evenimentului sangeros petrecut la Paris in noaptea de 23 spre 24 august 1572, in care au fost masacrati peste 2.000 de hughenoti. Moment principal al razboaielor religioase din Franta (1562-1598). Masacrul a fost pus la cale de Caterina de Medici, mama regelui Carol IX.
SARATURA ~i f. 1) Produs alimentar (peste, carne, branza, legume etc.), conservat prin sare. 2) peior. Mancare in care s-a pus prea multa sare. /a sara + suf. ~atura
ceatlau, ceatlaie, s.n. (reg.) 1. (inv.) instrument de tortura circular, care se punea pe cap. 2. bucata de lemn, bat cu care se rasuceste funia sau lantul trecut peste o sarcina de fan sau lemne. 3. prajina adaugata la inima carutei, spre a inhama inca un cal. 4. bucata de lemn sau carpa cu care se innadeste ceva; innaditura. 5. aparatoarea saniei; ganjul cu care se leaga de sanie protapul sau tanjala. 6. servet pus in jurul capului contra durerilor de cap. 7. lemn care prinde loitrele cosului in partea dinainte, sus, pe care se poate sedea. 8. bat gros, bata, ciomag. 9. lemn gros, stalp.
inierba, inierbez, vb. I (reg.) 1. a trata o vita cu radacini de spanz. 2. a arunca pestilor iarba otravitoare, pentru a-i prinde. 3. (refl.) a se supara, a se mania. 4. a pune iarba de pusca sub un zid pentru a exploda; a mina.
JUG, juguri, s. n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, in unele tari, se fixeaza de coarnele lor. ◊ Expr. A trage la jug = a) a trage carul, caruta, plugul etc.; b) fig. (despre oameni) a munci din greu, peste puteri. ♦ Munca grea, neplacuta; robie, tiranie. 2. Jujeu. ♦ Colac de lemn imbracat in piele care se pune uneori la gatul cailor si prin care se trec hamurile. 3. Piesa in forma de cadru sau de inel, care serveste la sustinerea altor piese ale unei masini sau ale unei unelte. ♦ Grinda sau rigla de lemn folosita la constructia acoperisurilor. 4. Parte componenta a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei masini electrice, care nu are infasurari electrice. – Lat. jugum.
NADA, nade, s. f. 1. Hrana naturala sau imitatie de hrana care se pune intr-o unealta de pescuit sau intr-o cursa pentru a ademeni si a prinde pestii sau alte animale; momeala. ♦ Fig. Ispita, tentatie; cursa. 2. Parte innadita, adaugata la un obiect; innaditura. [Pl. si: (2) nazi] – Din bg. nada.
A CAFTANI ~esc tranz. 1) (domnitori) A urca in tron (daruind un caftan ca semn distinctiv). 2) (inalti demnitari) A pune in posesia unui rang de boierie; a face mare boier. 3) fig. (persoane) A bate tare peste spate. /Din caftan
A MUTA mut tranz. 1) A lua din locul in care se afla, punand in alt loc; a misca (din loc). ◊ ~ (cuiva) falcile a lovi (pe cineva) cu putere peste obraz, vatamandu-i maxilarele. A-si ~ gandul a-si schimba parerea, intentiile; a se razgandi. 2) A face sa se mute. /<lat. mutare
STREASINA stresini f. 1) Prelungire a acoperisului peste marginea de sus a peretilor unei constructii, pe care o apara de ploaie. ◊ A(-si) pune (sau a duce) mana ~ (la ochi) sau a se uita cu mana ~ (la ochi) a(-si) pune mana deasupra ochilor, pentru a se apara de soare si a vedea mai bine. 2) Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat de marginea acoperisului unei case; uluc. 3) Partea iesita mai in afara a unei girezi sau a unui stog, pe care se scurge apa de ploaie. 4) Marginea de jos a caierului, pus pe o furca de tors. [G.-D. stresinii] /<sl. stresina
CURMEZIS adv. De-a latul, transversal; piezis. ◊ In lungis si (in) curmezis sau si (in) crucis si (in) curmezis = in lung si (in) lat, peste tot, pretutindeni. ◊ Loc. prep. In (sau de-a) curmezisul = in lat, in diagonala. ◊ Expr. A se pune in crucis si in curmezis (sau in curmezis, de-a curmezisul) = a incerca prin orice mijloace sa zadarniceasca ceva, a impiedica pe cineva in actiunile sale; a se opune. [Forma gramaticala; (substantivat) curmezisul] – Probabil din curma + suf. -is, sub influenta sinonimului piezis.
CARD, carduri, s. n. 1. Grup mare de animale mamifere, de pasari, de pesti de acelasi fel, care se afla impreuna. 2. (De obicei peior.) Ceata (mare) de oameni. ◊ Expr. A se pune (sau a intra) in card cu cineva = a se asocia, a se intovarasi cu cineva (in vederea unor actiuni reprobabile). 3. (Fam.) Multime, sir (de ani, de zile). ◊ Loc. adv. De (la) un card de vreme = de un timp incoace. Un card de ani = foarte multi ani. – Din scr. krd.
A INVADA ~ez tranz. 1) (state, teritorii) A ocupa prin violenta; a lua in stapanire cu forta; a cotropi; a incalca. 2) fig. (despre sentimente, emotii etc.) A pune stapanire deplina. 3) (despre plante si animale daunatoare) A cuprinde in intregime; a impanzi. 4) (incaperi, suprafete) A umple peste masura; a inunda. /<lat., it. invadere
A SE SUPRApune pers. 3 se suprapune intranz. 1) (despre linii, figuri, lucruri etc.) A se aseza exact unul peste altul; a etaja. 2) (despre evenimente) A avea loc in acelasi timp; a se produce concomitent. /supra- + a pune
TARA tari f. 1) Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ si politic. ~ industrial-agrara. ◊ A trece peste mari si tari a face un drum foarte departe. ~a lui Cremene loc unde domneste anarhia. A pune ~a la cale a discuta chestiuni majore fara a avea competenta necesara. ~a nimanui a) comunitate dezorganizata; b) zona neutra (intre doua armate inamice). 2) Totalitate a locuitorilor unui astfel de teritoriu. ◊ A se pune cu ~a a intra in conflict cu toata lumea. A afla targul si ~a a afla toata lumea. 3) Loc unde s-a nascut si traieste o persoana; patrie; bastina. 4) fig. Teritoriu de mare intindere avand anumite caracteristici specifice (de clima, de relief, resurse economice); meleag; tinut; regiune. ◊ La ~ la sat. De ~ rural. [G.-D. tarii] /<lat. terra
GHIONDER, ghiondere, s. n. Prajina care serveste pentru a pune in miscare o ambarcatie mica, impingand cu ea in fundul apelor putin adanci, sau cu care se mana pestele spre plasa, cu care se construiesc gardurile pentru prinderea pestelui etc. – Din tc. gonder.
puiET ~ti m. 1) Totalitate a pestilor mici aflati in prima faza de dezvoltare. 2) Larve de albine. 3) Arbore sau arbust tanar care urmeaza a fi transplantat. /pui + suf. ~et
dric (dricuri), s. n. – 1. Centru, punct central. – 2. Scheletul de sus al unui car. – 3. Car mortuar. Origine incerta. Pare a proveni din mag. derek „centru” (Tiktin; Scriban; Galdi, Dict., 89), care ar fi cuvint identic cu tc. direk, cf. direc. Cf. si sb. drek „incarcatura unei carute”. – Der. dricar, s. m. (functionar de pompe funebre); dricar, s. n. (Banat, patura), din mag. derekal; dricala, s. f. (Banat, plapuma), cuvint identic cu cel anterior (cf. Galdi, Dict., 125); indrica, vb. refl. (a se aseza peste), pe care DAR il deriva de la ridica, si Graur, BL, VI, 154, de la sensul 2, atribuindu-i acceptia de „a pune, a aseza”.
FRUNTAR ~e n. 1) Element de harnasament constand dintr-o curea care trece peste fruntea calului. 2) Fasie de panza folosita pentru a lega fruntea nou-nascutilor. 3) bis. Fasie de hartie cu o inscriptie, care se pune pe fruntea mortului. /<lat. frontale
MARINATA s.f. 1. Mancare cu peste sau cu carne, pregatita sau conservata cu sos facut din untdelemn, bulion, otet si diferite condimente. 2. Zeama condimentata in care se pune carnea (de vanat) la fragezit; bait. [< it. marinato, cf. fr. marinade, germ. Marinade].
BABES 1. Vicentiu B. (1821-1907, n. sat Hodoni, jud. Timis), jurist, profesor, publicist si om politic. Acad. (1866). Luptator pentru drepturile nationale ale romanilor transilvaneni, presedinte al Partidului National Roman din Transilvania (1881-1891). 2. Victor B. (1854-1926, n. Viena), medic si bacteriolog roman. Fiul lui B. (1). Acad. (1893), prof. univ. la Bucuresti. Unul dintre fondatorii microbiologiei moderne, autor al primului tratat de bacteriologie din lume (in colab. cu Victor Parnil, Paris, 1885). Contributii importante la studiul turbarii, leprei, difteriei, tuberculozei. A descris „granulatiile metacromatice” (ale lui B. si Ernst), importante in studiul si diferentierea variatelor specii microbiniene, precum si piroplasmidelor „babesii”. A descoperit peste 50 de microbi necunoscuti si a preconizat metode noi de colorare a bacteriilor si a ciupercilor. A introdus vaccinarea antirabica si a pus bazele seroterapiei in Romania.
PARJOLI, parjolesc, vb. IV. 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui in flacari o fiinta. 3. Intranz. (Despre soare) A incalzi peste masura; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a vesteji, a usca din cauza arsitei prea mari. – Din magh. porzsolui.
BRODI, brodesc, vb. IV. 1. Tranz. A o nimeri bine, a o scoate bine la capat. ◊ Expr. (Ir.) A brodit-o = a facut o gafa. ♦ A pune la cale, a aranja o treaba, un plan etc. 2. Refl. A se gasi din intamplare, a se nimeri. ♦ Tranz. (Rar) A da peste cineva tocmai la momentul oportun sau pe neasteptate, surprinzandu-l. – Slav (v. sl. broditi).
VANA, vanez, vb. I. Tranz. 1. A pandi, a urmari si a prinde sau ucide animale sau pasari salbatice. ♦ A pescui (mai ales pesti mari). ♦ Fig. A urmari un om pentru a-l prinde; a haitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmari cu aviditate, cu staruinta. ♦ (Fam.) A pune mana pe...; a face rost. – Lat. venare (=venari).
CUVIER [cuvie], Georges (1769-1832), zoolog si paleontolog francez. A formulat legea corelatiei organelor, a clasificat pentru prima data mamiferele, pasarile, amfibiile si pestii in grupul vertebratelor. E explicat disparitia unor grupe de animale si aparitia altora in trecutul geologic al Pamintului prin teoria cataclismelor si a pus bazele anatomiei comparate.
CARD ~uri n. 1) Grup mare de animale (de pasari, de pesti) de acelasi fel care umbla impreuna. 2) Grup de oameni adunati la un loc sau care merg impreuna; ceata; droaie. ◊ A intra (sau a se pune) in ~ cu cineva a se intovarasi cu cineva. 3) Timp nedelimitat; multa vreme. De un ~ de ani. /<sb. krd
CIRCULATIE, circulatii, s. f. Faptul de a circula. 1. Miscare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicatie. ♦ Spec. Deplasare a sevei in plante sau a citoplasmei in interiorul celulelor. 2. Miscare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. in interiorul unui circuit sau al unei conducte. 3. Transmitere, schimb de bunuri, de marfuri (prin intermediul banilor), transformare a marfurilor in bani si a banilor in marfuri. ◊ Loc. adj. De mare circulatie = foarte raspandit. ◊ Expr. A fi in circulatie = a fi intrebuintat, a avea valoare. A pune (sau a introduce, a da) in circulatie = a face sa intre in uz, sa se raspandeasca, sa functioneze. (Fam.) A scoate (pe cineva) din circulatie = a obosi peste masura (pe cineva), a extenua. – Din fr. circulation, lat. circulatio, -onis.
SARE saruri f. 1) Substanta alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust specific, intrebuintata in alimentatie drept condiment si in industrie; clorura de sodiu. ~ de bucatarie. ◊ ~ gema clorura naturala de sodiu. ~ de mare sare obtinuta prin evaporare din apa de mare. ~ea pamantului ceea ce este mai de pret, mai valoros. A fi cuiva drag ca ~ea in ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva ~ pe coada a nu putea pedepsi pe cineva, desi s-ar cuveni. A nu avea (nici) ~ de mamaliga a fi foarte sarac. ~ea-i buna in fiertura, insa nu peste masura un lucru este util cand este folosit la locul lui si in mod cumpatat. 2) fig. Finete de spirit. 3) Compus chimic format din reactia unui acid cu o baza. ◊ ~ amara praf alb, cristalin, intrebuintat ca purgativ; sulfat de magneziu. ~ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. ~ de lamaie acid citric. ~ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, intrebuintat la fabricarea chibriturilor si in pirotehnica. [G.-D. sarii] /<lat. sal, salis
GRAMADA, gramezi, s. f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale stranse ori aflate la un loc (unele peste altele); ingramadire. ♦ (Adverbial) In mare cantitate (la un loc), formand o gramada (1). ◊ Expr. A cadea (sau a se prabusi) gramada = a cadea jos (in nesimtire). A da (sau a face, a pune etc.) (pe cineva) gramada (jos) = a dobori; p. ext. a omori (pe cineva). 2. Cantitate, numar mare de fiinte (stranse, aflate la un loc); multime. ♦ Spec. Ingramadire (organizata) de jucatori la rugbi; meleu. – Din sl. gramada.
OBOROC, oboroace, s. n. 1. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Danie. 2. Masura de capacitate de 44 sau de 22 de ocale, folosita in trecut. ♦ Vas mare de forma cilindrica, larg la gura, facut de obicei din scoarta de tei, care serveste ca unitate de masura pentru cereale sau pentru pastrarea si transportul acestora; continutul acestui vas. ◊ Expr. A pune (sau a ascunde, a tine etc.) ceva sub obroc = a feri ceva de vazul lumii, a tine ascuns, a ascunde bine ceva. 3. Cos de nuiele fara fund cu care se prind pestii. [Var.: obroc s. n.] – Din ucr. uborok.
GRATAR, gratare, s. n. 1. Ansamblu de bare metalice paralele ori incrucisate sau placa de tabla gaurita, alcatuind un dispozitiv folosit pentru inlesnirea patrunderii aerului si inlaturarea cenusii in (sau din) instalatiile de ardere, pentru separarea de impuritati a unor materii prime, pentru impiedicarea patrunderii corpurilor straine in instalatiile hidrotehnice, pentru separarea bucatilor mari de minereuri dupa marime etc. 2. Obiect alcatuit din vergele metalice paralele, prinse intr-un cadru (dreptunghiular), sau din aluminiu ondulat, pe care se frige carne, peste, ciuperci etc.; p. ext. friptura astfel preparata. ◊ Loc. adj. La gratar = (despre carne, peste, ciuperci etc.) fript pe gratar (2). 3. Obiect alcatuit din bare de lemn sau de fier paralele, servind drept stergatoare pentru talpa incaltamintei. 4. Partea de deasupra ieslei, in forma de scara inclinata fixata de-a lungul peretelui, in care se pune fanul. 5. (Tehn.) Grila (1). – Probabil lat. *gratarium (< *gratis = cratis).
CAPRA ~e f. 1) la pl. Gen de mamifere rumegatoare, paricopitate, cu coarne mari, par lung si neted, crescute pentru lapte, lana si carne. 2) Animal din acest gen. ~ de Angora. ◊ A scapa ~a in gradina a acorda incredere unei persoane necinstite. A impaca si ~a si varza a imbina doua interese opuse. 3) art. Obicei popular practicat de Anul Nou, constand in executarea unor dansuri si figuri comice de o persoana mascata in chip de capra. 4) Personaj mascat astfel. 5) Suport cu patru picioare incrucisate pe care se pun lemnele pentru a fi taiate cu ferastraul. 6) Scaun pe care sade vizitiul intr-o trasura. 7) Aparat de gimnastica constand dintr-un suport capitonat si patru picioare cu inaltime reglabila. 8) Joc de copii, unde unul sta aplecat, iar altii sar peste el. [G.-D. caprei] /<lat. capra
APROAPE1 adv. 1. La o distanta mica; in preajma, in vecinatate. Pe aproape. De aproape.. ◊ Expr. A cunoaste (pe cineva) de aproape = a cunoaste (pe cineva) foarte bine. 2. peste putin timp. Vara este aproape. ♦ (In expr.) Aproape de... = cu putin timp inainte de... Era aproape de sfarsitul anului (C. PETRESCU). 3. Cam, mai, aproximativ. N-am mai putut manca aproape nimic (CAMIL PETRESCU). ♦ Gata, mai-mai, cat pe-aci. Cand aproape-aproape sa pun mana pe dansul, i-am pierdut urma (CREANGA). – Lat. ad-prope.
OBADA, obezi, s. f. 1. Fiecare dintre bucatile de lemn incovoiat care, impreunate, alcatuiesc partea circulara a unei roti de lemn (la car, la caruta, la moara etc.); p. gener. partea circulara a unei roti de lemn (peste care se monteaza sina. ♦ Partea periferica a rotii unui autovehicul, peste care se monteaza cauciucul. 2. (La pl.) Instrument de tortura in evul mediu, alcatuit din doua bucati de lemn avand fiecare cate o scobitura in forma de semicerc si care, inchizandu-se, imobilizau picioarele sau mainile osanditilor sau ale robilor; p. ext. catuse, fiare. ◊ Expr. A pune (in) obezi = a subjuga. [Var.: (inv. si reg.) obeada s. f.] – Din sl. obedu.
BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus
SABIE, sabii, s. f. 1. Arma taioasa formata dintr-o lama lunga de otel ascutita la varf si pe una dintre laturi si fixata intr-un maner. ◊ Expr. Sabia lui Damocles = pericol mare care ameninta in orice moment situatia cuiva. A trece (sau a lua, a trage) in (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici. A pune mana pe sabie = a porni la lupta. A scoate (sau a trage) sabia (impotriva cuiva) = a provoca pe cineva la lupta, a porni razboi. A-si pune capul (teafar sau sanatos) sub sabie = a-si cauza singur un necaz, o nenorocire. Sabie cu doua taisuri, se spune despre o situatie care prezinta, in acelasi timp, avantaje si dezavantaje, prespective si pericole. ♦ (Sport) Una din probele de scrima in care se foloseste sabia. 2. Arma formata dintr-o lama elastica de otel, din garda si maner, folosita la scrima. 3. peste de apa dulce, cu corpul turtit lateral si cu abdomenul arcuit; sabioara, sabita (Pelecus cultratus). – Din bg. sabja.
PLUS2, (1, 2) plusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. Ceea ce depaseste o cantitate data; prisos. ◊ Loc. adj. In plus = peste ceea ce este obisnuit; pe langa aceasta, pe deasupra. 2. S. n. (Mat.) Semn grafic in forma de cruce, care indica operatia de adunare (a marimilor intre care se gaseste) sau caracterizeaza numerele sau marimile pozitive (daca se gaseste inaintea acestora). (Cu valoare de prepozitie) Cinci plus trei fac opt. ◊ Plus infinit = simbol matematic care arata cresterea nelimitata a numerelor pozitive. ♦ Semn grafic in forma de cruce, care, pus pe langa o nota data scolarilor, ii mareste valoarea. ♦ Semn grafic identic cu cel din matematica, indicand sarcinile electrice pozitive. 3. Adv. Mai mult, si inca. – Din lat. plus.
PRAG ~uri n. 1) Parte componenta orizontala a unui toc de usa care uneste capetele usorilor. ◊ A calca (sau a trece, a pasi) ~ul casei a face o vizita cuiva; a intra in casa cuiva. A pune piciorul in ~ v. PICIOR. A bate ~urile a) a umbla pe la casele oamenilor; b) a solicita ceva, apeland la diferite instante. Din ~ in ~ din casa in casa. 2) Locul din fata usii. 3) fig. Ajun a ceva (a unei noi perioade de timp, a unui eveniment, a unei situatii etc.). In ~ul primaverii. 4) Ridicatura naturala pe fundul albiei unei ape curgatoare, care face imposibila navigatia; treapta inalta de stanca, peste care curge o apa. 5) fig. Valoare maxima sau minima a unei marimi. 6) (la instrumentele muzicale cu coarde) Piesa constand dintr-o bucatica de lemn cu crestaturi, care se fixeaza sub coarde pentru ca acestea sa nu se atinga de corpul rezonator al instrumentului. 7) fam. Partea de jos a pantecelui. /<sl. pragu
Deucalion 1. Fiul lui Prometheus. S-a casatorit cu Pyrrha, fiica lui Epimetheus si a Pandorei. In epoca de bronz, cind Zeus a pus la cale sa nimiceasca semintia umana dezlantuind potopul, el a hotarit sa-i crute numai pe Deucalion si pe Pyrrha, singurii oameni drepti si cucernici de pe pamint. Sfatuiti de Prometheus, cei doi au construit o corabie, cu care au plutit noua zile si noua nopti pe apa. In cea de-a noua zi, dupa ce potopul se sfirsise, ei au coborit de pe corabie in muntii Thessaliei. Dorind sa reinvie neamul omenesc, Deucalion l-a rugat pe Zeus sa-l ajute. Zeus i-a poruncit sa arunce peste umar in urma lui oasele mamei lui. Prin mama, Zeus a inteles glia strabuna. Pricepind tilcul vorbelor lui si socotind ca oasele pamintului sint pietrele, Deucalion si Pyrrha au facut intocmai: au aruncat inapoia lor, peste umar, pietrele intilnite in cale. Din pietrele aruncate de Deucalion au rasarit de indata barbati, din cele aruncate de Pyrrha – femei. 2. Fiul regelui Minos cu Pasiphae. Era prieten cu Theseus si a participat la vinatoarea mistretului din Calydon.
