ciurca⁴, ciurci, s.f. (reg.) pui de gaina.

pitan, pitani, s.m. (reg.) pui de gaina.

puiezitura, puiezituri, s.f. (reg.) 1. multime de pui de gaina. 2. multime de copii.

puioc, puioci, s.m. si puiocuri, s.n. (reg.) 1. (s.m.) pui mai mare; pui de gaina mai mare. 2. (s.n.) pui de animal mai mare; puiandru. 3. (s.n.) sertar mai mare; sertaroi.

puit, puiti, s.m. (reg.) 1. pui de pasare mic. 2. pui de gaina mic, puisor, puiut. 3. ou sau larva de albina; catel; puiet. 4. arpagic, orceag. 5. (la pl.) bomboane.

puiut, puiuti, s.m. (pop.; reg.) 1. (adesea ca termen dezmierdator de adresare) pui mic, puisor. 2. pui de gaina. 3. boboc de floare. 4. (adesea ca termen dezmierdator de adresare) copilas, fiulet. 5. (de obicei ca termen alintator de adresare) iubit, iubitel. 6. (la pl.) cusaturi decorative marunte pe iile, camasile si cojoacele taranesti; rauri. 7. nume dat unor obiecte de dimensiune reduse (puiut de mamaliga, puiut de perna, puiut de flacara etc.) 8. sertaras. 9. petic de diferite forme care se pune la rascroiala de la subsuoara sau la poalele camasilor taranesti; broscuta, puiete, palha, palacrint. 10. bomboana mica, bombonea, bombonica.

PI¹ interj. (De obicei repetat) Exclamatie cu care se cheama puii, gainile sau ratele (la mancare). – Onomatopee.

PAPADIE s. (BOT.; Taraxacum officinale) (reg.) buha, cicoare, crestatea, laptuca, lilicea, mata, papalunga, pilug, turci, c**u-gainii, floarea-broastei, floarea-gainii, floarea-malaiului, floarea-sorului, floarea-turcului, flori-galbene (pl.), galbinele-grase (pl.), gusa-gainii, ouale-gainilor (pl.), papa-gainii, parasita-gainilor, pui-de-gasca.

puiCA, puici, s. f. 1. pui¹ de gaina de s*x femeiesc; gaina tanara. 2. Termen de dezmierdare pentru o fata sau o femeie (iubita). – pui¹ + suf. -ca.

CLOSCA, closti, s. f. 1. gaina care cloceste sau care a scos pui de curand. ◊ Closca artificiala = instalatie generatoare de caldura pentru incalzirea puilor de gaina obtinuti pe cale artificiala. ◊ Expr. A sedea closca = a sedea nemiscat, in inactivitate. Fura closca de pe oua sau fura ouale de sub closca, se zice despre un hot foarte abil. ♦ Fig. Om lenes, inactiv. 2. (In expr.) Closca-cu-pui = numele unei constelatii din emisfera boreala; pleiadele, gainusa. – Bg. klocka.

TIFOZA s. f. (Med. vet.; in sintagma) Tifoza aviara = boala a puilor de gaina produsa de un virus din grupul bacteriilor paratifice. – Din fr. typhose.

PIUI vb. 1. (reg.) a pieuna, a pioci, a piscui. (puii de gaina ~.) 2. v. tiui.

PIUIT s. 1. piuire, piuitura, (reg.) pieunat, piscuit. (~ul puilor de gaina.) 2. v. tiuitura.

GAINUSA¹ ~e f. (diminutiv de la gaina) 1) Pasare salbatica semiacvatica, migratoare, de talia unei prepelite, cu cioc scurt si cu penaj cafeniu-verzui. ◊ ~ de alun pasare sedentara de talia unui porumbel, avand penaj cenusiu cu puncte negre, apreciata pentru carnea ei gustoasa; ierunca. ~ de balta pasare acvatica de talie medie, cu cioc scurt, rosu la baza, avand picioare lungi, verzui, si penaj divers colorat; corla. 2) Insecta de talie medie, cu elitre tari, de culoare bruna-cafenie, care apare la inceputul lunii mai si ataca culturile agricole; carabus; gandac de mai. 3) art. astr. pop. Ansamblu de stele din constelatia Taurului; Closca-cu-pui; Pleiada. /gaina + suf. ~usa

pui³ interj. (se foloseste repetat ca strigat cu care se cheama, mai ales, puii de gaina si gainile). /<lat. pulleus

PULOROZA s.f. Boala contagioasa a puilor de gaina transmisa prin oua, care provoaca moartea puilor dupa ecloziune. [< fr. pullorose].

PULOROZA s. f. boala contagioasa a puilor de gaina, transmisa prin oua, care provoaca moartea puilor dupa ecloziune. (< fr. pullorose)

TIFOZA s. f. 1. stare febrila, cu lancezeala, in febra tifoida. 2. boala microbiana, contagioasa, a pasarilor. ♦ ~ aviara = boala a puilor de gaina datorata unui virus din grupul bacteriilor paratifice. (< fr. typhose)

PITAN, pitani, s. m. (Reg.) pui de gaina, bun de friptura. – Din *pit (< magh. piczi) + suf. -an.

chirai si -iesc, a -i v. intr. (imit. d. chir-chir, cum fac curcile, puii de gaina, vrabiile cind fac a ploaie s. a. Cp. cu cherlai, chiorai, tirii s. a.). Olt. A striga ca curcile, ca puii de gaina, ca vrabiile s. a. Fig. Tip, strig (de durere).

ciricai sau giricai si -iesc, a -i v. intr. (d. ciric-ciric, strigatu pasarelelor, ruda cu vsl. cirikati, rus. cirikati, cirkati, cirlikati, ung. csirikolni, id. [Bern. 1, 157]; ol. gerikketik, ciripire, s. a. V. ciripesc, ciocirlie, tirlii). Est. Ciripesc (despre puii de gaina si pasarele).

PALARIE s. 1. (Transilv. si Ban.) clop, (arg.) gaina. (Si-a pus ~ pe cap.) 2. (reg.) pleasca. (~ la o lampa cu petrol.) 3. (BOT.) caciula. (~ la ciuperci.) 4. (BOT.) palaria-cucului (Geranium phaeum) = (reg.) andrisea, pliscarita, priboi, sovarf, dedansele; palaria-sarpelui (Amanita muscaria) = muscarita.

papa s.f. sg. (inv. si reg.) 1. mancare pentru copii mici facuta din lapte si gris; mancare. 2. mancare ingrosata cu faina sau malai. 3. omleta. 4. mancare ciobaneasca din cas si urda, prajite impreuna. 5. malai cu apa pentru puii mici de gaina. 6. laptisor-de-matca.

pichirica s.f. (reg.) pui mic de gaina pitica; pichirin.

pichirin, -a, s.m. si f. (reg.) pui mic de gaina pitica; pichirica.

VARI vb. 1. v. baga. 2. a baga, a introduce, a pune. (~ vinul in damigeana, gaina in traista.) 3. a baga, a introduce, a trece. (~ ata prin urechea acului.) 4. a se baga, a intra, a se introduce. (S-a ~ in spartura din zid.) 5. v. infige. 6. v. indesa. 7. v. imbulzi. 8. v. inchide. 9. v. amesteca. 10. a se angaja, a se baga, a intra, a se incadra, a se tocmi, (pop.) a se invoi, a merge, a se naimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. si Bucov.) a se apuca. (S-a ~ argat la un mosier.) 11. v. investi.

cobace (-e), s. f. – 1. Coliba. – 2. Dependinte. – Var. (Trans.) cobase. Sb. kobaca (Densusianu, Hateg, 56; DAR). In Banat si Trans. de Sud. Din aceeasi familie par a face parte mai multe cuvinte, a caror legatura exacta este greu de definit: cobilcer (var. cobilser), s. n. (Banat, scrumiera); cobilteata, s. f. (cotet de gaini), pe care DAR il pune in legatura cu germ. Kobel „coliba”; cobirlau, s. n. (cotet de gaini; vizuina de urs); cobirna, s. f. (coliba); cobilete (var. copilet), s. n. (nisa, firida; colt, ungher). Poate sint in legatura cu coliba (vezi cuvintul), prin intermediul unei metateze a radicalului lor comun, cobil-.

BAGA vb. 1. a introduce, a pune, a vari. (~ mana in apa, cheia in broasca.) 2. a introduce, a pune, a vari. (~ vinul in damigeana, gaina in traista.) 3. a introduce, a trece, a vari. (~ ata in ac.) 4. a intra, a se introduce, a se vari. (S-a ~ in spartura din zid.) 5. v. infige. 6. v. indesa. 7. v. imbulzi. 8. v. inchide. 9. v. ascunde. 10. v. amesteca. 11. v. angaja. 12. v. angaja. 13. v. investi.

PLEIADELE s. pl. art. (ASTRON.) (pop.) gaina (art.), gainusa (art.), closca-cu-pui (art.), pastorul-cu-oile (art.), (reg.) clota (art.).

po¹ interj. (reg.; in corelatie cu „pui”) cuvant cu care se striga gainile.

cotineata f., pl. ete (d. cotet cu sufixu din chichineata). Cotet de pasari de curte, poiata, curnic. – In nord si costereata si -ireata (supt [!] infl. altor cuvinte, ca bg. kysta, casa), ingraditura de dat mincare puilor si unde nu pot patrunde gainile adulte.

puiuc, puiuci, s.m. si puiucuri, s.n. (reg.) 1. (s.m.) pui mic, puisor. 2. (s.m.) puisor de gaina. 3. (s.m.) bob de fasole. 4. (s.m.)iubit, iubitel. 5. (s.n.) sertaras, sertarel.

cusca (custi), s. f. – 1. Cusca. – 2. Cotet de gaini. – 3. Cusca de ciini. – 4. Sarbatoare evreiasca, praznicul Corturilor. – 5. Coliba, bordei. – 6. Coliba, bordei. – 6. Cusca de lemn in care in vechime se dezghioca de obicei porumbul. Rut. kucka „cotet de gaini” (Cihac, II, 88), incrucisat probabil cu tc. kus „pasare”, kushane „colivie”, deoarece se spune cusca numai pentru cotet, de gaini, de ciini facut din zabrele. Cf. cuschebap, s. n. (pui fript), din tc. kuskebabi, inv.

CLOSCA, closti, s. f. 1. gaina (sau, p. gener., pasare) care cloceste sau care a scos pui de curand. ◊ Closca artificiala = incubator. ◊ Expr. Fura closca de pe oua sau fura ouale de sub closca, se zice despre un hot foarte abil. (Adverbial) A sedea (sau a sta) closca = a sta nemiscat sau inactiv. 2. Compus: Closca-cu-pui = numele unei constelatii din emisfera boreala; Pleiadele, Gainusa, Pastorul-cu-Oile. – Din bg. klocka.

closca f., pl. ste, sti si sci (bg. klocka, kvacka, closca; sirb. rut. kvocka, rus. klusa, kluska; alb. klocka, kvacka; turc. kolocka, kulucka, ven. chioca, sp. clueca, pg. choca, germ. glucke s. a. V. clocesc). gaina ori alta pasare care cloceste, si pe urma, si creste puii. Fig. Persoana foarte suparacioasa. A te rapezi [!] ca o closca, a te rapezi cu mare furie. Closca cu puii, constelatiunea Pleiadelor. – In Trans. si cloca, pl. i (nsl. bg. vsl. kloka), in Ban. si Olt. (NPl. Ceaur, 143), clota, pl. e (d. sirb. kvocati, a cloncani, klocati, a clampani).

puiCA ~ci f. 1) gaina tanara (care inca nu se oua). 2) fig. Fata sau femeie iubita. /pui + suf. ~ca

privita, privite, s.f. (inv. si reg.) 1. nuia flexibila, rasucita, cu care se leaga o sarcina de lemne, de fan. 2. numele mai multor obiecte, piese, parti ale unor unelte, constructii etc. (de lemn sau de metal) care au, in general, rolul de a fixa, de a lega (cele doua nuiele puse crucis la plasa crasnicului; grebla ramei metalice pentru pescuitul scoicilor; prinzatoare de pasari; nuia pentru largirea matelor de porc; bat pus peste varza in butoi; stinghia din cotet pe care se urca gainile; piesa metalica ce imbraca partea de jos a leucii carului; inel de fier sau lant scurt care leaga doua tanjale; nuiele de salcie care fixeaza, la roata morii, aripile de colaci). 3. partea inferioara a tocului unei ferestre la casele taranesti. 4. etajera mica.

pui¹ ~ m. I. 1) Pasare de la iesirea din gaoace si pana la maturitate. ~ de gaina. ~ de curca. ◊ ~ de cuc (sau de bogdaproste) copil al nimanui. 2) Carne de gaina tanara. Zeama de ~. 3) Orice fiinta vie in prima faza de dezvoltare. ~ de om. ~ de urs. ◊ ~ de lele a) persoana usuratica, amorala; b) copil nelegitim; bastard. ~ de vipera (sau de naparca, de sarpe) om rau, perfid. 4) Ramura tanara care porneste de la radacina unei plante; copilet. 5) fig. fam. Fiinta scumpa, draga. 6) la pl. pop. Cusatura decorativa in forma de cruciulite marunte facuta pe pieptul si pe manecile camasilor taranesti. II. (in imbinari cu valoare de superlativ): ~ de ger ger cumplit. ~ de somn somn bun, reconfortant. ~ de chef chef mare. ~ de bataie bataie zdravana. /<lat. pulleus

SA, sei f. 1) Piesa de harnasament confectionata din piele, care se fixeaza pe spinarea calului (sau a altor animale), servind pentru sederea comoda a calaretului. ◊ A pune ~ua pe cineva a impune cuiva propria vointa. A se tine tare in ~ a fi stapan pe situatie; a fi sigur de ceva. 2) Scaunul bicicletei sau al motocicletei. 3) Os din spinarea gainii. ◊ ~ua turceasca scobitura in osul sfenoid, in care se afla glanda hipofiza. 4) Forma de relief reprezentand o depresiune intre crestele unui lant muntos, servind adesea si ca trecatoare. [Art. saua; G.-D. seii] /<lat. sella

GAINUSA, gainuse (gainusi), s. f. 1. Diminutiv al lui gaina. 2. Numele mai multor pasari salbatice de munte sau de balta. ◊ Gainusa de balta = pasare migratoare acvatica, cu penaj negru, cu o pata rosie de piele golasa in frunte si cu picioarele verzui (Gallinula chloropus). 3. (Astron.; art.) Closca-cu-pui. 4. Carabus, corla. 5. (La pl.) Planta veninoasa cu tulpina lunga si subtire, cu flori mici albe, situate in varful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 6. Planta din familia rozaceelor cu tulpina scurta si cu flori albe (Potentilla micrantha). [Pr.: ga-i-] – gaina + suf. -usa.

UNGHIE, unghii, s. f. 1. Lama cornoasa care creste pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la maini si de la picioare, la om. ♦ Expr. A reteza (sau a taia) cuiva din unghii = a infrana obraznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia in gat = a constrange pe cineva sa raspunda urgent unei obligatii. A-si pune unghia in gat = a face orice pentru atingerea unui scop. A-si arata unghiile a deveni agresiv. ♦ Substanta cornoasa formata la varfurile degetelor de la picioarele animalelor si pasarilor; p. ext. gheara. 2. Compuse: unghia-gaii sau unghia-gainii = planta erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori galbene-verzui, dispuse in ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-pasarii = planta erbacee cu flori albastre si cu petala inferioara prelungita in forma de pinten, patata cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele doua instrumente, in forma de parghie, pentru ridicat si lasat cosul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula).

bot n., pl. uri (cp. cu fr. bout, capat). Gura animalelor si (fam.) a omului impreuna cu buzele: vulpea are botu acutit, stiuca are botu lat, mierla are botu galben. Fam. Sarutare: da-mi un bot, ca nu mai pot! Virf orizontal: botu corabiii (prova), al ghetei. A da (a cadea, a veni) in bot (de osteneala sau alunecind, ca o vita), a cadea in brinci (V. berbeleacu). A te sterge pe bot, a-ti pune pofta’n cui, a-ti margini pofta. La botu calului, in graba, fara sa lasi calu de bot (de friu): a bea un pahar la la botu calului. Cu botu pe labe, linistit, ca cinele dupa ce l-ai batut. A avea puf (pufusor) pe bot (botisor), a fi vinovat, a fi furat, ca vulpea din fabula dupa ce mincase gaina si-i ramasese pe bot niste puf care trada ce facuse. V. tic 1.

SA, sei, s. f. 1. Piesa de harnasament confectionata din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului si pe care sade calaretul. ◊ Expr. A pune saua (pe cineva) = a supune, a stapani, a exploata (pe cineva), a constrange pe cineva sa faca ceva. A vorbi din sa = a vorbi de sus, cu siguranta de sine. 2. Parte a bicicletei, a motocicletei etc. formata dintr-un mic suport (triunghiular) din piele, din cauciuc sau din material plastic, pe care se sta in timpul deplasarii vehiculului. 3. Os din spinarea gainii. ◊ Saua turceasca = scobitura in grosimea osului sfenoid, in care se afla situata glanda hipofiza. 4. Forma de relief reprezentand o depresiune cuprinsa intre doua parti de teren mai ridicate, cu care alcatuieste un ansamblu; curmatura. Saua dealului. [Var.: sea s. f.] – Lat. sella.

cotruta (cotrute), s. f. – 1. Vatra, partea din fata a cuptorului sau a sobei. – 2. Aparatoare la horn. – 3. Lant pentru ceaun. – 4. Cotet pentru pisica, pentru ciini sau gaini. – Var. cotret, catret. Sl. (slov. kotrec), cf. ceh. katrc „coliba”; mag. katroc, katrocz, kotroc (Cihac, II, 77; Lacea, Dacor., III, 741). DAR considera ca sensul 4 reprezinta un cuvint diferit, si il deriva pe cel anterior din bg. kotor „groapa”, fiind insa putin probabil sa fie asa. Pentru a explica semantismul, trebuie sa avem in vedere vechiul obicei popular de a face o nisa sub vatra pentru animalele mici, cum sint pisicile, cateii, puii, pentru a folosi astfel caldura sobei. Cf. cotet, ca si legatura semantica a lui cotar, cu cotirlau.