BULETIN, buletine, s. n. 1. (Urmat de determinari) Scurt comunicat, raport, anunt sau nota oficiala care contine informatii de actualitate si de interes public. ♦ Adeverinta eliberata de o autoritate pentru a atesta ceva. Buletin de analize medicale. ♦ Nume dat unei publicatii periodice cu scurte dari de seama, studii si informatii de specialitate etc. 2. (Adesea cu determinarea „de identitate”) Act oficial care atesta identitatea unei persoane. 3. (In sintagma) Buletin de vot = imprimat cuprinzand numele si prenumele candidatilor la o alegere, cu ajutorul caruia alegatorii isi exercita dreptul de vot. – Din fr. bulletin.

HEMEROTECA, hemeroteci, s. f. (Rar) Biblioteca de publicatii periodice; sectie de periodice a unei biblioteci. – Din fr. hemerotheque.

ARTICOL, articole, s. n. 1. Expunere scrisa (de proportii mai reduse) cu caracter publicistic, pe o tema politica, economica, stiintifica etc. ◊ Articol de fond = articol care exprima punctul de vedere al redactiei unei publicatii periodice in cele mai importante probleme ale actualitatii. Articol-program = articol care cuprinde conceptia generala si programul de activitate al unei publicatii periodice la inceputul aparitiei sale. 2. Diviziune intr-un document oficial, marcata de obicei printr-un numar de ordine sau printr-o litera. ♦ Diviziune intr-un buget, intr-un plan financiar etc., care contine denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli. 3. Obiect care se vinde in comert. 4. Parte de vorbire flexibila care individualizeaza substantivul, adjectivul sau (mai rar) alte parti de vorbire si care marcheaza diverse functii gramaticale ale cuvintelor pe care le insoteste. – Din fr. article, lat. articulus.

EDITURA, edituri, s. f. Institutie care editeaza carti, publicatii periodice etc. – Edita + suf. -ura.

CURIER, -A, (1) curieri, -e, s. m. si f., (2) s. n., (3) curiere, s. n. 1. S. m. si f. Factor postal. ♦ Persoana (in serviciul unei institutii) insarcinata sa duca la destinatie corespondenta, mesaje etc. ♦ Stafeta. 2. S. n. (Inv.) Corespondenta care se trimite sau se primeste deodata; posta. 3. S. n. (Inv.) Nume dat unor publicatii periodice (cu caracter informativ) sau unor rubrici din aceste publicatii. [Pr.: -ri-er] – Din fr. courrier.

BIBLIOTECA ~ci f. 1) Colectie (publica sau particulara) de carti, publicatii periodice, manuscrie etc., clasificate si aranjate intr-o anumita ordine pentru a facilita utilizareaa lor de catre cititori. 2) Institutie care adaposteste o asemenea colectie, punand-o la dispozitia cititorilor. 3) Mobila cu rafturi pentru pastrarea cartilor. 4) Colectie de publicatii cu o anumita tematica, scoasa de o editura in volume identice ca format si ca aspect. [G.-D. bibliotecii; Sil. -bli-o-] /<lat. bibliotheca, fr. bibliotheque

BILUNAR ~a (~i, ~e) 1) Care are loc de doua ori pe luna; bimensual. Seminar ~. 2) (despre publicatii periodice) Care apare de doua ori pe luna; bimensual. Buletin ~. /bi- + lunar

BIMENSUAL ~a (~i, ~e) 1) Care are loc de doua ori pe luna; bilunar. 2) (despre publicatii periodice) Care apare de doua ori pe luna; bilunar. [Sil. -su-al] /<fr. bimensuel

DUMINICAL ~a (~i, ~e) si substantival 1) Care are loc duminica; de duminica. Intalnire ~a. Meci ~. 2) (despre publicatii periodice) Care apare duminica. Revista ~a. /duminica + suf. ~al

HEMEROTECA ~ci f. rar Biblioteca sau sectie intr-o biblioteca de publicatii periodice. /<fr. hemerotheque

JURNALISTICA f. Activitate literara si publicistica, desfasurata la publicatii periodice (ziare, reviste); gazetarie, ziaristica. [G.-D. jurnalisticii] /<germ. Journalistik

MANSETA² ~e f. 1) Titlu cu caractere aldine, imprimat pe prima pagina a unui ziar sau a unei publicatii periodice, care anunta o stire importanta. 2) Text scurt folosit ca titlu generic pentru mai multe articole de ziar, cu o tema comuna. /<fr. manchette, germ. Manschette

PRESA¹ f. 1) Ansamblu de publicatii periodice si cotidiene; literatura publicata (gazete, reviste, carti). ◊ Conferinta de ~ consfatuire a reprezentantilor mijloacelor de informare in masa pentru discutarea unor probleme actuale; b) intalnire a unor persoane oficiale cu jurnalistii pentru convorbiri si raspunsuri la intrebarile acestora. A avea ~ buna (sau ~ proasta) a se bucura de o apreciere buna (sau rea). 2) Activitate editoriala. 3) Corp al ziaristilor. [G.-D. presei] /<fr. presse

PUBLICISTICA f. 1) Literatura care trateaza probleme actuale ale vietii social-politice si culturale, reprezentata prin publicatii periodice (ziare si reviste). 2) Totalitate a publicatiilor periodice. 3) Ocupatie a publicistului; gazetarie; ziaristica; jurnalistica. /<germ. publizistisch

REDACTOR ~i m. Persoana specializata in lucrari de redactare. ◊ ~-sef conducator al unei publicatii periodice sau al redactiilor unei edituri, ingrijind lucrarile care se tiparesc. /<fr. redacteur, germ. Redaktor

RUBRICA ~ci f. 1) Coloana dintr-un formular sau dintr-un registru, marcata prin doua linii verticale sau orizontale, care urmea-za a fi completata. 2) Compartiment perma-nent al unei publicatii periodice, rezervat materialelor dintr-un anumit domeniu. 3) (in carti, manuscrise vechi) Titlu de capitol scris cu rosu. [G.-D. rubricii] /<lat. rubrica, germ. Rubrik, fr. rubrique

SAPTAMANAL ~a (~i, ~e) 1) Care cuprinde o perioada de o saptamana. 2) si adverbial Care are loc o data pe saptamana. 3) si substantival (despre publicatii periodice) Care apare o data pe saptamana. / saptamana + suf. ~al

SEMESTRIAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de semestru; referitor la semestru. 2) si adverbial Care se produce in fiecare semestru; la un interval de un semestru. 3) (despre publicatii periodice) Care apare in fiecare semestru. [Sil. -mes-tri-al] /<lat. semestrialis, fr. semestriel, germ. Semestral

TRIMESTRIAL ~a (~i, ~e) 1) Care cuprinde o perioada de un trimestru. 2) si adverbial Care are loc o data in trimestru. 3) (despre publicatii periodice) Care apare in fiecare trimestru. [Sil. -mes-tri-al] /<fr. trimestriel

HEMEROTECA s.f. (Liv.) Colectie de ziare si reviste; efemeroteca. ♦ Biblioteca de publicatii periodice; sectie a unei biblioteci rezervata periodicelor. [< fr. hemerotheque, cf. it. emeroteca].

BIBLIOTECA s.f. 1. Colectie (publica sau particulara) de carti, de manuscrise, de publicatii periodice etc. aranjate si clasate intr-o anumita ordine. ♦ Institutie, local care adaposteste o astfel de colectie. 2. Nume dat unor colectii de tiparituri, identice ca aspect, care trateaza teme dintr-un domeniu oarecare. [Pron. -bli-o-, pl. -ci. / < lat. bibliotheca, fr. bibliotheque, it. biblioteca, cf. gr. biblion – carte, theke – dulap].

EDITURA s.f. Intreprindere care editeaza carti, publicatii periodice etc. [< edit(or) + -ura, dupa colectura].

MONITOR, -OARE s.m. si f. 1. Elev care, in anumite sisteme de invatamant, este pus sa invete sau sa supravegheze un numar de elevi, colegi de ai sai. 2. Supraveghetor (mai ales in munca expusa radiatiilor ionizate). // s.n. Titlu al anumitor ziare sau publicatii periodice. [< fr. moniteur, cf. lat. monitor].

BIBLIOTECA s. f. 1. colectie de carti, manuscrise, publicatii periodice etc., aranjate si clasate intr-o anumita ordine; institutie, local care o adaposteste. ◊ mobila, raft, dulap pentru pastrarea cartilor. 2. nume dat unor colectii de tiparituri, identice ca aspect, care trateaza teme dintr-un domeniu oarecare. 3. colectie de programe intr-o unitate de informatica. (< fr. biblioteque, lat. bibliotheca)

MONITOR³, -OARE s. m. f. 1. elev mai in varsta si mai capabil care, in anumite sisteme de invatamant, il ajuta pe invatator in predare si in mentinerea ordinii. 2. supraveghetor (in munca expusa radiatiilor ionizate). II. s. n. titlu al anumitor ziare sau publicatii periodice. (< fr. moniteur, lat. monitor)

BACALBASA 1. Constantin B. (1856-1935, n. Bucuresti), ziarist roman. Fondator al mai multor publicatii periodice. A colaborat la ziarele „Adevarul”, „Dimineata” si „Universul”. Evocari pitoresti („Bucurestii de altadata”). 2. Anton C. B. (1865-1899, n. Braila), publicist si scriitor roman. Frate cu B. (1). Impreuna cu I. L. Caragiale a editat prima serie (1893) a revistei umoristice „Moftul roman”. Proza satirica la adresa vietii cazone („Mos Teaca”, „Din viata militara”).

ARTICOL, articole, s. n. 1. Compozitie cu caracter informativ, documentar, stiintific etc., tiparita intr-o publicatie periodica. ◊ Articol de fond = articol cu un continut general de indrumare, de orientare in problemele importante actuale; editorial. Articol-program = articol care cuprinde conceptia generala si programul de activitate al unei publicatii periodice, la inceputul aparitiei sale. 2. Diviziune intr-un document oficial, marcata de obicei printr-un numar de ordine sau printr-o litera. ♦ Diviziune care contine denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli intr-un buget sau intr-un plan financiar. Articol contabil = formula de inregistrare a unei operatii economice, in ordine cronologica. 3. Obiect de comert. 4. Particula sau cuvant care se alatura unui substantiv sau unui echivalent al lui, pentru a individualiza obiectul denumit de acesta. – Fr. article (lat. lit. articulus).

BULETIN, buletine, s. n. 1. Act oficial care atesta identitatea unei persoane. ♦ Adeverinta eliberata de o autoritate pentru a atesta ceva. 2. (Cu determinari) Scurt comunicat, raport, anunt sau nota oficiala, cuprinzand informatii de actualitate si de interes public. 3. Nume dat unei publicatii periodice cuprinzand scurte dari de seama, studii si informatii de specialitate etc. ◊ Buletin (oficial) = publicatie periodica cu caracter oficial, de stat, cuprinzand legi, decrete, decizii etc. 4. Lista cu numele candidatilor la o alegere, cu ajutorul careia voteaza alegatorul. – Fr. bulletin (<it.).

ALMANAH, almanahuri, s. n. 1. Calendar care cuprinde date de popularizare din diferite domenii. ♦ publicatie anuala, in forma de volum, care cuprinde un calendar si un bogat material beletristic sau de alta natura, precum si diverse note informative cu caracter enciclopedic. 2. publicatie periodica de literatura, pentru un anumit domeniu de activitate. – Din fr. almanach, lat. almanachus.

CAIET, caiete, s. n. 1. Fascicula de foi de hartie legate sau brosate impreuna, folosita la scris, desenat etc. 2. publicatie periodica cuprinzand diverse studii, note, informatii (dintr-un anumit domeniu de activitate). ◊ Caiet de sarcini = document care cuprinde conditiile tehnice, de calitate, termenele si programele de lucru etc. privitoare la executarea unei lucrari. Caiet program = program (de spectacol) sub forma de caiet(1). Caiet catalog = catalog de expozitie sub forma de caiet(1). [Pr.: ca-iet] – Dupa fr. cahier. Cf. pol. kajet.

CALEIDOSCOP, caleidoscoape, s. n. Aparat optic format dintr-un cilindru opac in interiorul caruia se gasesc mai multe oglinzi, dispuse astfel incat mici piese viu colorate, aflate la capatul opus celui prin care se priveste, sa formeze, prin rotirea cilindrului, diferite imagini simetrice. ♦ Rubrica intr-o publicatie periodica, emisiune la radio sau la televiziune etc. cu un continut extrem de variat. – Din fr. kaleidoscope.

GAZETA, gazete, s. f. publicatie periodica avand, de obicei, aparitie zilnica, care contine stiri, informatii politice, sociale, culturale etc. (de actualitate); ziar, jurnal. ◊ (Iesit din uz) Gazeta de perete = panou, vitrina etc., plasate de obicei in cadrul unei intreprinderi, institutii sau organizatii, unde se afisau articole (si desene, fotografii) referitoare la activitatea unitatii respective sau la probleme generale. – Din fr. gazette, it. gazzetta.

GRUPAJ, grupaje, s. n. Faptul de a grupa; fel in care sunt aranjate articolele pe o pagina de ziar sau de revista; (concr.) informatii privitoare la probleme inrudite, grupate laolalta intr-o publicatie periodica. – Grupa + suf. -aj. Cf. fr. groupage.

JURNAL, jurnale, s. n. 1. publicatie periodica avand aparitie zilnica; ziar, gazeta. 2. (De obicei in sintagma jurnal de moda) publicatie periodica in care se dau desene si tipare de imbracaminte si accesorii. 3. Insemnari zilnice ale cuiva despre anumite evenimente legate, de obicei, de viata sa; insemnari zilnice ale unor observatii stiintifice. ◊ Jurnal de calatorie = relatare in scris, zi de zi, a unei calatorii. Jurnal de bord = registru in care se consemneaza cronologic faptele survenite in timpul calatoriei unei nave. Jurnalul actiunilor de lupta = document militar in care sunt descrise zilnic pregatirea si desfasurarea actiunilor de lupta. 4. (Iesit din uz) Emisiune de radio si televiziune sau film de scurt metraj, rulat de obicei inaintea filmului artistic de lung metraj, care prezinta evenimente, stiri, informatii de stricta actualitate. 5. (Cont.) Registru in care sunt inscrise cronologic operatiile banesti, evenimentele supuse evidentei etc. – Din fr. journal.

VARIA¹ s. n. pl. 1. Culegere bibliografica de scrieri (marunte) diferite. 2. Rubrica intr-o publicatie periodica, care cuprinde articole, note si informatii marunte si cu continut variat. [Pr.: -ri-a] – Cuv. lat.

ZIAR, ziare, s. n. publicatie periodica, de obicei cotidiana, in care se tiparesc stiri, informatii politice, sociale, culturale etc. de actualitate; gazeta, jurnal. [Pr.: zi-ar] – Din zi (dupa it. diario).

MAGAZIN, magazine, s. n. 1. Local in care se expun si se vand diferite marfuri; pravalie (mare). 2. publicatie periodica (ilustrata) cu material din domenii variate sau, p. ext. (urmat de determinari), dintr-un anumit domeniu. – Din fr. magasin.

MANSETA, mansete, s. f. 1. Partea de jos a manecii unei camasi (barbatesti) sau a unei bluze; banda (detasabila) aplicata ca garnitura la partea de jos a unei maneci. ♦ Partea de jos (rasfranta) a pantalonilor. ♦ Portiune de la inceputul unui ciorap tricotat, lucrata de obicei ca un elastic. 2. Garnitura de piele sau de cauciuc, in forma de inel sau de cilindru, care serveste la etansarea unor deschideri. 3. Text scurt tiparit cu alt caracter de litera pe prima pagina a unui ziar sau intr-o publicatie periodica., la inceputul unui articol, care contine in rezumat o stire importanta din cuprinsul ziarului sau ideea principala, nota originala din cuprinsul articolului. ◊ Manseta bibliografica = indicatie bibliografica in partea de jos a copertei interioare a publicatiilor periodice, cuprinzand datele necesare identificarii sau citarii periodicului respectiv. ♦ Text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care trateaza aceeasi tema; p. ext. spatiu rezervat acestor texte. – Din fr. manchette, germ. Manschette.

MARGINALIA s. f. Comentariu cu note si insemnari privitoare la o opera (si aparut intr-o publicatie periodica). [Pr.: -li-a] – Din lat., it. marginalia.

ANUAR, anuare, s. n. publicatie periodica anuala care prezinta activitatea unei institutii, intreprinderi etc. sau care contine studii stiintifice. ♦ publicatie anuala a unei institutii stiintifice. [Pr.: -nu-ar] – Din fr. annuaire.

PRENUMERANT, prenumeranti, s. m. (Iesit din uz) Abonat la o publicatie periodica sau la o carte inca netiparita; p. ext. persoana care contribuie la o lista de subscriptie. – Din lat. praenumerans, -ntis.

PUBLICISTIC, -A, publicistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Totalitatea publicatiilor periodice dintr-o anumita epoca, considerate ca mijloc de informare a publicului; presa. ♦ Indeletnicirea publicistului. 2. Adj. Care apartine publicistilor sau publicisticii (1), privitor la publicisti sau la publicistica. – Publicist + suf. -ic. Cf. germ. publizistisch.

FISA, fise, s. f. 1. Foaie (mica) de hartie sau de carton pe care isi face insemnari cel ce strange material pentru elaborarea unei opere, pe care se redau extrase dintr-o lucrare etc. ♦ (In biblioteci) Foaie de carton de format unitar pe care se trec datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la o publicatie periodica. ♦ Fisa personala = act in care se trec datele personale ale unui salariat. Fisa de sanatate = document in care se trec date in legatura cu sanatatea cuiva. Fisa de evidenta = foaie volanta folosita in lucrarile de evidenta contabila pentru urmarirea sistematica a fiecarui mijloc economic, proces sau sursa sub aspectul cresterii, al diminuarii si al existentei soldului la o anumita data. Fisa tehnologica = (formular care contine) totalitatea indicatiilor privitoare la fazele unui anumit proces de productie. 2. (Tehn.) Piesa de la capatul unui cordon de retea, care se introduce intr-o priza, intr-un cuplu etc. spre a stabili legatura cu o linie electrica, telefonica etc. – Din fr. fiche.

CORESPONDENT, -A, corespondenti, -te, s. m. si f., adj. I. S. m. si f. 1. Persoana care colaboreaza la un ziar sau la o publicatie periodica, trimitand spre publicare informatii din locul unde se afla. 2. Persoana care, in lipsa parintilor unui elev, are raspunderea acestuia fata de autoritatile scolare. 3. (Rar) Persoana cu care cineva este in corespondenta. II. Adj. (In sintagmele) Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei institutii stiintifice avand aceleasi obligatii si drepturi ca si un membru activ, cu exceptia dreptului de a vota pe viitorii membrii, care este numai consultativ. Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri, egale intre ele, formate de aceeasi parte a unei secante care taie doua drepte paralele. – Din fr. correspondant.

MISCELANEU, -EE, miscelanee, adj., s. n. si f. (Livr.) (Rubrica in unele periodice, publicatie sau volum) care are un continut variat si care apartine, de obicei, mai multor autori. – Din lat. miscellanea, fr. miscellanees.

TIRAJ, tiraje, s. n. 1. Numarul de exemplare in care se tipareste o carte sau o publicatie periodica. ◊ Loc. adj. Cu (sau de) (mare) tiraj = care apare intr-un numar mare de exemplare. 2. Multiplicare, prin copiere, a unui film, pentru a asigura numarul de copii necesar retelei cinematografice. 3. Operatie de turnare in sticle a vinului pregatit pentru fabricarea sampaniei. 4. Circulatia aerului (si a gazelor de ardere) intr-o instalatie de incalzire cu focar (care se datoreste diferentei de presiune dintre doua sectoare ale cosului). – Din fr. tirage.

REVISTA, reviste, s. f. 1. publicatie periodica ce cuprinde articole, studii, dari de seama, note din domenii variate sau dintr-o anumita specialitate. 2. (In sintagme si expr.) Trecere in revista = solemnitate constand in trecerea unui comandant sau a unei persoane oficiale de-a lungul frontului unei subunitati sau unitati militare, care da onorul stand pe loc. A trece in revista = a examina pe rand, a cerceta succesiv elementele unui ansamblu. 3. Reprezentatie teatrala constand dintr-o succesiune variata de dansuri, cantece, scenete vesele cu subiecte din actualitate; spectacol de varietati. – Din it. rivista. Cf. fr. revue.

RUBRICA, rubrici, s. f. 1. Despartitura (verticala sau orizontala), cuprinzand una sau mai multe coloane, intr-un registru, formular, grafic etc. 2. Spatiu rezervat (permanent) intr-o publicatie periodica pentru articole dintr-un anumit domeniu. 3. (Inv.) Titlu de pagina sau capitol care, in vechile manuscrise si carti, se scria cu rosu. – Din fr. rubrique, lat. rubrica.

SAPTAMANAL, -A, saptamanali, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Si adverbial) Care are loc cu regularitate o data pe saptamana; care cuprinde acest interval. 2. Adj., s. n. (publicatie periodica) care apare o data pe saptamana; hebdomadar. – Saptamana + suf. -al.

DIFUZOR, (I) difuzoare, s. n., (II) difuzori, s. m. I. S. n. 1. Dispozitiv (in forma de palnie) pentru redarea sunetelor transmise pe cale electrica si raspandirea lor in mediul inconjurator. 2. Dispozitiv translucid din sticla, portelan etc., care imprastie uniform lumina unei lampi. 3. Aparat intrebuintat la extragerea prin difuziune (2) a unei substante. 4. Piesa a carburatorului unui motor, care pulverizeaza combustibilul printr-un curent de aer. II. S. m. Persoana care difuzeaza publicatiile periodice. – Din fr. diffuseur.

ABONARE s. (inv.) prenumarare, prenumeratie. (~ cuiva la o publicatie periodica.)

FOAIE s. v. cotidian, frunza, gazeta, jurnal, organ, periodic, publicatie, revista, ziar.

PUBLICARE s. v. anuntare, imprimat, incu-nostintare, instiintare, organ, periodic, publicatie, tiparitura, vestire.

ALMANAH ~uri n. 1) publicatie periodica, de obicei anuala, pentru un anumit domeniu. ~ literar. ~ medical. 2) Calendar care insereaza date de popularizare din diferite domenii ale stiintei, precum si beletristica. /<fr. almanach, lat. almanachus

ANUAR ~a (~i, ~e) 1) publicatie anuala care prezinta activitatea unei intreprinderi, institutii etc. 2) publicatie periodica anuala a unei institutii stiintifice. [Sil. nu-ar] /<fr. annuaire

BIBLIOGRAFIE ~i f. 1) Disciplina care se ocupa cu descrierea si sistematizarea textelor imprimate pentru a inlesni folosirea lor de catre cititori. 2) Lista (cu indicatiile de rigoare) a scrierilor care trateaza aceeasi problema; material informativ asupra unei probleme. 3) Lista (exhaustiva sau selectiva) a lucrarilor unui autor. 4) publicatie (periodica) care include titluri de tiparituri recent aparute. [Art. bibliografia; G.-D. bibliografiei; Sil. -fi-e] /<fr. bibliographie

BULETIN ~e n. 1) Document oficial, prin care se consemneaza sau se confirma ceva. ◊ ~ (de identitate) act oficial care atesta identitatea unei persoane. 2) Informatie oficiala despre evenimente sau chestiuni de actualitate si de interes public. ~ meteorologic. ~ de stiri. 3) publicatie periodica oficiala, cuprinzand legi, decrete, dispozitii. 4) publicatie periodica care cuprinde dari de seama, studii scurte si informatii dintr-un anumit domeniu de activitate. 5): ~ de vot imprimat pe care se scrie lista candidatilor la o alegere si prin care alegatorii isi exercita dreptul de vot. /<fr. bulletin

CAIET ~e n. 1) Fascicul de foi de hartie (alba) legate, folosit, mai ales, pentru scris sau pentru desenat. 2) publicatie periodica cuprinzand diverse studii, note sau informatii dintr-un anumit domeniu de activitate. ~e filozofice. [Sil. ca-iet] /<fr. cahier

A COLABORA ~ez intranz. 1) A lucra impreuna; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei actiuni comune; a coopera; a conlucra. 2) A scrie materiale pentru o publicatie periodica. /<fr. collaborer

COLABORATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Persoana care colaboreaza. 2) Persoana care participa in calitate de autor de articole, studii etc. la o publicatie periodica. ~ la un ziar. 3) Persoana care lucreaza intr-o institutie stiintifica sau de cultura. ~ stiintific. /<fr. collaborateur

CORESPONDENT¹ ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) Colaborator la o publicatie periodica sau la un centru de informatii care furnizeaza stiri din localitatea in care se afla. 2) Persoana care intretine relatii epistolare cu cineva. /<fr. correspondant

CORESPONDENTA ~e f. 1) Schimb de scrisori. ~ oficiala. ◊ A invata prin ~ a invata fara a-si intrerupe activitatea in campul muncii. 2) Totalitate de scrisori primite sau expediate. 3) Cronica realizata intr-o publicatie periodica de un corespondent. 4) Dependenta reciproca; interdependenta; corelatie. [G.-D. corespondentei] /<fr. correspondance

DIFUZOR¹ ~i m. Persoana care difuzeaza publicatiile periodice. /<fr. diffuseur

FACTOR ~i m. : ~ postal lucrator la un oficiu postal care duce si distribuie corespondenta si publicatiile periodice destinatarilor; postas. /<fr. facteur, lat. factor, ~oris

FOAIE foi f. 1) Bucata dreptunghiulara de hartie. ◊ ~ de titlu pagina de la inceputul unei publicatii (cuprinzand titlul, numele autorului, locul si anul aparitiei lucrarii, editura etc.). A intoarce ~ia a se purta mai aspru cu cineva; a-si schimba atitudinea fata de cineva. 2) (urmat de determinari) Document prin care se adevereste ceva; act. ◊ ~ de drum a) act eliberat unui sofer, in care este indicat itinerarul si insarcinarile; b) bilet platit de o organizatie si pe baza caruia o persoana sau un grup de persoane are dreptul sa calatoreasca pe o anumita ruta. 3) Organ al plantelor superioare, format dintr-un limb si o codita; frunza. 4) inv. publicatie periodica ce oglindeste evenimentele curente. 5) Latimea unei panze folosita in intregime la confectionarea hainelor. 6) Piesa vestimentara femeiasca care acopera corpul de la talie in jos; fusta. 7) Strat subtire de aluat. 8) Bucata de material de grosime foarte mica. ~ de tinichea. [G.-D. foii; Sil. foa-ie] /<lat. folia

GAZETA ~e f. publicatie periodica (de obicei cotidiana), care contine stiri si informatii din diferite domenii de activitate (social, economic, politic etc.); ziar; jurnal. ◊ ~ de perete foaie mare de hartie afisata periodic, (in special cu ocazia unei sarbatori), care cuprinde materialele (in manuscris sau dactilografiate) privind activitatea unui colectiv. /<fr. gazette

GRUPAJ ~e n. Grup de informatii intr-o publicatie periodica. /<fr. groupage

JURNAL ~e n. 1) publicatie periodica cu aparitie, de regula, zilnica, continand, in special, actualitati; ziar; gazeta. 2) Insemnari cotidiene despre evenimentele si faptele intamplate. ◊ ~ de calatorie insemnari zilnice facute in timpul unei calatorii. 3) Registru in care se inscriu zi de zi operatiile contabile. 3) Buletin de informatii cotidiene, radiodifuzat sau televizat. /<fr. journal

MAGAZIN² ~e n. publicatie periodica ilustrata, care trateaza subiecte diverse; revista. /<fr. magasine

ORGAN¹ ~e n. 1) Parte a unui organism animal sau vegetal care indeplineste anumite functii. 2) Piesa sau ansamblu de piese dintr-un sistem tehnic. 3) publicatie periodica (ziar, revista). ~ul Uniunii Scriitorilor. 4) mai ales la pl. Institutie cu functii speciale intr-un domeniu anumit al vietii sociale. /<ngr. organon, it. organo, lat. organum, fr. organe

POSTAS ~i m. 1) Lucrator al postei care duce corespondenta si publicatiile periodice destinatarilor; factor postal. 2) inv. Vizitiu care conducea o trasura de posta. /posta + suf. ~as

POSTARITA ~e f. 1) Lucratoare a postei care duce corespondenta si publicatiile periodice destinatarilor; factor postal. 2) Sotie a postarului. /postar + suf. ~ita

PUBLICITATE f. 1) Caracter public. 2) Difuzare in public a informatiilor prin intermediul mijloacelor de informare in masa. ◊ Mica ~ rubrica intr-o publicatie periodica care cuprinde tot felul de anunturi. A da ~atii a anunta in mod public; a publica. /<fr. publicite

RECTIFICARE ~ari f. 1) v. A RECTIFlCA. 2) Nota scurta intr-o publicatie periodica, prin care se rectifica ceva publicat anterior. /v. a rectifica

REVISTA ~e f. 1) publicatie periodica care trateaza probleme dintr-o anumita specialitate sau din domenii variate; magazin. ◊ Trecere in ~ a) trecerea prin fata unei formatii militare care da onorul; b) examinare pe rand a anumitor fapte. 2) Spectacol de varietati. /<it. rivista

TIRAJ ~e n. 1) Totalitate a exemplarelor in care se tipareste o carte sau o publicatie periodica. ◊ In ~ limitat intr-un numar mic de exemplare. De mare ~ intr-un numar mare de exemplare. 2) Operatie de multiplicare a unui film prin copiere (pentru obtinerea numarului necesar de exemplare). 3) tehn. Circulatie a aerului si a gazelor carburante intr-o instalatie de incalzire cu focar. /<fr. tirage

ZIAR ~e n. publicatie periodica (de obicei cotidiana), care contine stiri si informatii actuale din diferite domenii de activitate (sociala, economica, politica etc.); jurnal; gazeta. [Sil. zi-ar] /Din zi + suf. ~ar

BIBLIOGRAFIE s.f. 1. Disciplina care se ocupa cu studiul tipariturilor, al editiilor operelor etc. 2. Lista (cu indicatii asupra titlului, anului si locului tipariturii) a scrierilor care se refera la o anumita problema; material informativ asupra unei probleme. ♦ totalitatea operelor unui autor. 3. Lista, publicatie (periodica) care cuprinde titluri recent aparute. [Gen. -iei. / fr. bibliographie, cf. gr. biblion – carte, graphein – a scrie].

EXTRAS s.n. 1. Fragment, pasaj, citat scos, reprodus dintr-o lucrare. ♦ Act in care s-au reprodus fragmentar partile esentiale dintr-un document. ◊ In extras = reprodus aparte, fragmentar; extras de cont = copie a situatiei creditului si a debitului unui cont curent intr-o anumita perioada de timp. ♦ Articol, studiu aparut intr-o publicatie periodica etc. tiparit aparte in brosura. 2. Extract. [Var. estras s.n. / < extrage, cf. lat. exstractum, fr. extrait].

MAGAZIN² s.n. 1. publicatie periodica (ilustrata), care contine materiale din diverse domenii. 2. Emisiune periodica de radio sau televiziune axata pe un anume subiect. [Pl. -ne, (rar) -nuri. / < engl., fr. magazine].

MANSETA s.f. 1. Capatul de jos (rasfrant) al manecii unei camasi barbatesti sau al pantalonilor. 2. Garnitura de etansare de forma unui inel rasfrant, confectionata din piese sau din cauciuc. 3. Titlu scris cu caractere grase pe prima pagina a unui ziar (anuntand o stire importanta etc.). ♦ Indicatie bibliografica in partea de jos a copertei interioare a publicatiilor periodice, cuprinzand datele necesare identificarii periodicului respectiv. 4. Text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care trateaza aceeasi tema; (p. ext.) spatiu rezervat acestor texte. 5. (La scrima) Lovitura data cu antebratul. [< fr. manchette, germ. Manschette].

MISCELANEU s.n. (Liv.) Carte, rubrica intr-o publicatie periodica, care cuprinde articole, studii etc. cu un continut variat. ♦ Culegere de lucrari, de fapte etc. fara legatura intre ele. // adj. Format din lucrari diferite. [Pron. -neu, var. miscelanea, miscellanea s.f. / cf. fr. miscellanees, lat. miscellanea – amestecate].

ARTICOL s.n. 1. Expunere intr-o publicatie periodica, tratand o problema dintr-un domeniu oarecare. 2. Subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc. ♦ Diviziune a unui buget, a unui plan financiar. 3. Obiect de comert. 4. Parte de vorbire flexibila, care insoteste substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit. 5. Fiecare dintre fragmentele diferitelor parti ale corpului crustaceelor, insectelor si acarienilor. 6. Fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal. 7. (Inform.) Element logic al unei inregistrari dintr-un fisier, cea mai mica unitate de informatie utila prelucrata de un program. (cf. lat. articulus, it. articolo, fr. article)

TIRAJ s.n. 1. Numarul de exemplare in care se tipareste o publicatie periodica, o carte etc. ♦ Imprimare. ♦ Productia orara normala a unei masini de tipar, exprimata in coli tiparite pe fata. ♦ (Cinem.) Multiplicare, prin copiere, a unui film. 2. (Tehn.) Deplasare a unui gaz intr-o conducta, datorita diferentei de presiune dintre cele doua extremitati sau dintre doua sectiuni ale ei. 3. Operatie de turnare in sticle a vinului pregatit pentru fabricarea sampaniei. 4. Tragere a aerului in plamani ca urmare a contractiei muschilor inspiratori. ♦ Efort inspirator in dispnee. [< fr. tirage].

ALMANAH s.n. 1. publicatie periodica, de obicei anuala, care, pe langa indicatii astronomice si meteorologice, cuprinde date diverse, texte literare si artistice etc. 2. publicatie periodica care cuprinde cu precadere articole dintr-un anumit domeniu de activitate. [Pl. -huri. / < fr. almanach, cf. lat.med. almanachus < ar. al-manakh – prezicere].

ARTICOL s.n. 1. Expunere facuta intr-o publicatie periodica, tratand o problema dintr-un domeniu oarecare. 2. Subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc., purtand de obicei un numar de ordine. ♦ Diviziune a unui buget sau a unui plan financiar, care contine denumirea unei surse de venit sau motivul de cheltuieli.. 3. Obiect de comert, lucru care se vinde in comert. 4. Parte de vorbire care insoteste substantivul, avand rolul de a arata in ce masura obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorilor. 5. Fragmente articulate intre ele care alcatuiesc diferite parti ale corpului crustaceelor, insectelor si acarienilor. [< lat. articulus, cf. it. articolo, fr. article].

BULETIN s.n. 1. Act, livret oficial cu care se poate legitima o persoana, atestandu-i identitatea. ♦ Adeverinta prin care se consemneaza ceva. 2. Scurta comunicare oficiala. 3. publicatie periodica, cuprinzand dari de seama, studii si informatii dintr-un anumit domeniu; publicatie periodica (oficiala) care cuprinde legi, decrete etc. 4. Lista, hartie care cuprinde numele candidatilor intr-o alegere si care este introdusa in urna. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. bulletin, cf. it. bolletino].

CAIET s.n. 1. Ansamblu de foi de hartie de un anumit format, legate impreuna, servind pentru scris, desenat etc. ◊ Caiet de sarcini = document cuprinzand conditiile pentru executarea unei lucrari. 2. publicatie periodica cuprinzand diverse studii, note etc. dintr-un anumit domeniu de specialitate. [Pron. ca-iet. / < fr. cahier, cf. pol. kajet].

COTIDIAN, -A adj. De fiecare zi, zilnic. ♦ Ceea ce este obisnuit, zilnic. // s.n. publicatie periodica cu aparitie zilnica; ziar. [Pron. -di-an. / cf. fr. quotidien, it. cotidiano, lat. quotidianus].

GAZETA s.f. publicatie periodica; ziar, jurnal. ◊ Gazeta de perete = publicatie afisata intr-o institutie, cuprinzand articole referitoare la problemele specifice locului de munca. [Cf. fr. gazette, it. gazetta, rus. gazeta].

caiet (caiete), s. n. – 1. Fascicula de foi legate, folosita la scris. – 2. publicatie periodica. Fr. cahier, cf. pol. kajet (Berneker 469); finala de la de cornet, bonnet.

periodic, -A adj. Care revine, care se repeta cu regularitate la anumite perioade. ♦ publicatie periodica (si s.n.) = publicatie care apare regulat la anumite date. [Cf. fr. periodique, lat. periodicus].

POLIGRAFIE s.f. 1. Totalitatea procedeelor de reproducere grafica a unui text, a unei figuri etc.; tehnica grafica. 2. Totalitatea intreprinderilor pentru imprimarea si raspandirea cartilor, a publicatiilor periodice etc. [Gen. -iei. / < fr. polygraphie].

PRESA s.f. I. 1. Masina de prelucrare a materialelor prin presare. ♦ Teasc. 2. Masina de tiparit cu care se imprima texte, figuri etc. si care lucreaza prin apasarea hartiei de imprimat pe un zat acoperit cu cerneala tipografica. II. Totalitatea ziarelor, a revistelor, a publicatiilor periodice, considerate ca mijloc de informare a publicului. ♦ Profesiunea de gazetar; (concr.) ziaristii. [< fr. presse, it. pressa].

REDACTA vb. I. tr. 1. A compune, a formula in scris (un act, un studiu etc.). 2. A indruma si a organiza continutul unei publicatii (periodice). [< redactor, cf. lat. redactum, fr. redaction].

REVISTA s.f. 1. publicatie periodica care cuprinde articole, studii, recenzii etc. din domenii variate sau de stricta specialitate. 2. A trece in revista = a face inspectia trupelor; (fig.) a cerceta, a examina pe rand anumite fapte. 3. Spectacol artistic care consta din dansuri, cantece vesele cu subiect actual etc. brodate pe o tema comuna si prezentate intr-un cadru armonios. [< it. rivista, cf. sp. revista].

RUBRICA s.f. 1. Titlu de carte sau de capitol scris cu rosu in vechile carti sau manuscrise. 2. Despartitura intr-un registru, intr-un formular, intr-un grafic etc. 3. Spatiu rezervat permanent intr-o publicatie periodica articolelor, comunicarilor etc. dintr-un anumit domeniu. [Pl. -ci. / cf. germ. Rubrik, fr. rubrique < lat. rubrica – pamant rosu].

SEMNAL s.n. 1. Semn conventional folosit pentru transmiterea de informatii, de avertismente, de comenzi la distanta. ♦ Semnal topografic = baliza; exemplar, numar semnal = exemplar dintr-o carte sau o publicatie periodica, intocmit inainte de difuzare. ♦ Sunet conventional dupa care se recunosc anumite posturi de radio. 2. (Fig.) Tot ceea ce anunta, determina sau serveste ca impuls la incetarea unei actiuni. 3. Aparat, instrument pentru emiterea semnalelor. 4. Ceea ce indica un fenomen sau un obiect din lumea inconjuratoare si care, cu ajutorul scoartei cerebrale, face organismul sa actioneze intr-un anumit fel; semn, indiciu. [Pl. -le, -luri. / cf. fr. signal, it. segnale, dupa semn].

SERIE s.f. 1. Insirare de termeni care se succeda potrivit unei anumite legi; insiruire, succesiune de fiinte, de lucruri sau de fapte de acelasi fel sau asemanatoare. ♦ Repetare a aceluiasi tip, a aceleiasi actiuni etc. ♦ In serie = (produs, fabricat) in numar mare, dupa acelasi tip. 2. Grup de compusi organici care se caracterizeaza prin aceea ca fiecare are in molecula lui cate un atom de carbon si doi atomi de hidrogen mai mult decat compusul precedent al grupului. 3. Expresie matematica formata dintr-o infinitate de termeni dedusi unul din altul dupa anumite reguli si legati prin semnele plus sau minus. 4. (Geol.) Succesiune de terenuri care corespunde in timp unei epoci. 5. Totalitatea fiintelor, lucrurilor sau faptelor care urmeaza deodata la rand. ♦ Totalitatea marcilor postale emise cu o anumita ocazie sau care au o anumita tema. ♦ Parte dintr-o colectie sau publicatie periodica, avand uneori un titlu aparte, in afara de cel general. 6. Numar de ordine aplicat pe marfurile fabricate intr-un numar mare de exemplare de acelasi tip; numar de fabricatie. 7. (Fon.) Grup de sunete sau de foneme caracterizate printr-o trasatura comuna. [Gen. -iei. / < fr. serie, it. serie, lat. series].

SUBSOL s.n. 1. Partea imediat inferioara solului, de sub suprafata Pamantului; totalitatea rocilor aflate sub nivelul solului. 2. Parte a unei cladiri aflata sub nivelul solului. 3. Loc in partea de jos a paginilor unei carti, unde se tiparesc note explicative. ♦ Partea de jos a unei pagini de publicatie periodica, unde se publica pe intreaga lungime a foii recenzii, articole literare sau stiintifice etc. [< sub- + sol, dupa fr. sous-sol].

ALMANAH s. n. 1. publicatie anuala care, pe langa indicatii astronomice si meteorologice, cuprinde date diverse, texte literare si artistice etc. 2. publicatie periodica cu articole dintr-un anumit domeniu de activitate. (< fr. almanach, lat. almanachus)

ANUAR s. n. publicatie periodica continand date statistice asupra unei intreprinderi, institutii etc. ◊ publicatie anuala a unei institutii stiintifice. (< fr. annuaire)

BIBLIOGRAFIE s. f. 1. ramura a bibliologiei care se ocupa cu studiul tipariturilor, al editiilor de opere literare, cu descrierea, aprecierea, sistematizarea si raspandirea publicatiilor. 2. lista a scrierilor care se refera la o anumita problema. ◊ material informativ asupra unei probleme. ◊ totalitatea operelor unui autor. 3. lista, publicatie (periodica) cuprinzand titluri recent aparute. (< fr. bibliographie)

BULETIN s. n. 1. act, livret oficial care atesta identitatea unei persoane. ◊ adeverinta prin care se consemneaza ceva. 2. scurta comunicare oficiala cuprinzand informatii de actualitate. 3. periodic editat de o institutie specializata: referate, studii si informatii dintr-un anumit domeniu; publicatie periodica oficiala care cuprinde legi, decrete, decizii etc. 4. ~ de vot = imprimat cu numele candidatilor la o alegere. (< fr. bulletin)

CAIET s. n. 1. fascicul de foi de hartie, legate sau brosate, pentru scris, desenat etc. ♦ ~ de sarcini = document cuprinzand conditiile pentru executarea unei lucrari; ~-program = program (de spectacol) de forma unui caiet; ~-catalog = catalog de expozitie. 2. publicatie periodica cu diverse studii, note etc. (dupa fr. cahier, pol. kajet)

DIGEST¹ s. n. 1. rezumat al unei carti, al unui articol. 2. publicatie periodica continand astfel de rezumate. (< fr., engl. digest)

EXTRAS s. n. 1. fragment, pasaj, citat dintr-o scriere. 2. (jur.) act in care s-au reprodus fragmentar parti esentiale dintr-un document. ♦ in ~ = reprodus partial, fragmentar; ~ de cont = copie a situatiei creditului si a debitului unui cont intr-o anumita perioada de timp. 3. articol, studiu aparut intr-o publicatie periodica etc., tiparit aparte in brosura. 4. extract (2). (< extrage)

GAZETA s. f. publicatie periodica; ziar, jurnal. ♦ ~ de perete = publicatie afisata intr-o institutie, cuprinzand articole referitoare la probleme specifice locului de munca. (< fr. gazette, it. gazzetta, rus. gazeta)

MAGAZIN² s. n. 1. publicatie periodica (ilustrata), care contine materiale din diverse domenii. 2. emisiune periodica de radio sau de televiziune axata pe un anume subiect. (< fr. magazine)

MANSETA s. f. 1. capat (rasfrant) al manecii unei camasi barbatesti, al pantalonilor etc. 2. garnitura de etansare de forma unui inel rasfrant, din piele sau din cauciuc. 3. titlu scris cu caractere groase pe prima pagina a unui ziar (anuntand o stire importanta etc.). ◊ indicatie bibliografica in partea de jos a copertei interioare a publicatiilor periodice, cu datele necesare identificarii periodicului respectiv. 4. text scurt ca titlu general pentru mai multe articole, care trateaza aceeasi tema; spatiul rezervat. 5. (scrima) lovitura data cu antebratul. (< fr. manchette, germ. Manschette)

MISCELANEU, -EE I. adj. format din lucrari diferite. II. s. n. pl. carte, rubrica intr-o publicatie periodica cuprinzand articole, studii etc. cu un continut variat. ◊ culegere de lucrari, de fapte etc. fara legatura intre ele. – var. miscelanea s. n. pl. (< lat. miscellaneus, /II/ fr. miscellanees)

PRESA s. f. I. 1. masina de prelucrare a materialelor prin presare. ◊ teasc. 2. masina de tiparit cu care se imprima texte, figuri etc. si care lucreaza prin apasarea hartiei de imprimat pe un zat acoperit cu cerneala tipografica. II. totalitatea publicatiilor periodice, precum si a stirilor emise la radio si televiziune. ◊ profesiunea de gazetar; gazetarii, ziaristii. (< fr. presse)

REVISTA s. f. 1. publicatie periodica cu articole, studii, recenzii etc. din domenii variate sau de stricta specialitate. 2. (mil.) ~ de front (sau de bord) = inspectie a trupelor (sau a echipajului navei) de catre comandant pentru verificarea gradului de pregatire, a starii echipamentului, armamentului si tehnicii de lupta. ♦ a trece in ~ = a) a face inspectia trupelor; b) a examina pe rand anumite fapte. 3. gen de spectacol de estrada cu muzica, dans, cuplete si scenete vesele. (< it. rivista, dupa fr. revue)

RUBRICA s. f. 1. despartitura intr-un registru, formular, grafic etc. 2. spatiu rezervat intr-o publicatie periodica articolelor, comunicarilor etc. dintr-un anumit domeniu. (< fr. rubrique, germ. Rubrik, lat. rubrica)

SEMNAL s. n. 1. semn conventional pentru transmiterea de informatii, de avertismente, de comenzi la distanta. ◊ semnal topografic = baliza; exemplar, numar semnal = exemplar dintr-o carte sau publicatie periodica, pe care se da bunul de difuzare al redactorului respectiv. ◊ sunet conventional dupa care se recunosc anumite posturi de radio. ◊ semnal rutier = indicator de circulatie. ◊ instalatie prin care se transmite un semnal (1). ◊ semnal de alarma = dispozitiv montat in vagoanele de calatori, care, in caz de primejdie, poate fi actionat de orice calator, pentru a frana trenul; a da semnalul = a lua initiativa, a incepe o actiune. 2. (fig.) tot ceea ce anunta, determina inceperea unei actiuni sau serveste ca impuls. 3. e******t, stimul senzorial care declanseaza un reflex conditionat. (dupa fr. signal)

SUBSOL s. n. 1. partea imediat inferioara solului, de sub suprafata Pamantului; totalitatea rocilor aflate sub nivelul solului. 2. parte a unei cladiri sub nivelul solului. 3. loc in partea de jos a unei carti unde se tiparesc note explicative. ◊ partea de jos a unei pagini de publicatie periodica unde se publica pe intreaga lungime a foii recenzii, articole literare sau stiintifice etc. (dupa fr. sous-sol)

TIRAJ s. n. 1. numar de exemplare in care se tipareste o publicatie periodica, o carte etc. ◊ productia orara normala a unei masini de tiparit, exprimata in coli tiparite pe fata. 2. (cinem.) multiplicare, prin copiere, a unui film. 3. deplasare a unui gaz intr-o conducta datorita diferentei de presiune dintre cele doua extremitati sau dintre doua sectiuni ale ei. 4. operatie de turnare in sticle a vinului pregatit pentru fabricarea sampaniei. 5. tragere a aerului in plamani ca urmare a contractiei muschilor inspiratori. ◊ efort inspirator in dispnee. (< fr. tirage)

revista (reviste), s. f. – 1. publicatie periodica. – 2. Spectacol de varietati. It. rivista.

ARHIVA ISTORICA A ROMANIEI, publicatie periodica de documente privind istoria Romaniei. Editata la Bucuresti in 1864-1865 si in 1867 de B.P. Hasdeu.

ARHIVA ROMANEASCA, prima publicatie periodica romaneasca de istorie, aparuta la Iasi in anii 1840 si 1845, sub redactia lui M. Kogalniceanu; a reaparut intre 1939 si 1945/1946; tomurile I si II au fost reeditate in 1860 si 1862.

BAICULESCU, George (1900-1973, n. sat Rubla, jud. Buzau), bibliograf si istoric roman. Studii („publicatiile periodice romanesti”) si editii.

ALMANAH, almanahuri, s. n. 1. Calendar care cuprinde si material beletristic sau date de popularizare din diferite domenii ale stiintei. 2. publicatie periodica cuprinzand articole dintr-un anumit domeniu de activitate. – Fr. almanach (lat. lit. almanachus).

ANUAR, anuare, s. n. publicatie periodica anuala care prezinta activitatea unei institutii, intreprinderi etc. sau care contine studii stiintifice. ◊ Anuar astronomic = publicatie in care se dau, pe o perioada de un an, diferite date astronomice. [Pr.: -nu-ar] – Dupa fr. annuaire.

CAIET, caiete, s. n. 1. Teanc de foi de hartie, legate impreuna, folosit la scris, la desenat etc. ◊ Caiet de sarcini = document care cuprinde conditiile pentru executarea unei lucrari. 2. publicatie periodica cuprinzand diverse studii, note, informatii (dintr-un anumit domeniu de specialitate). Caiete filozofice. – Dupa fr. cahier.

ROMANISCHE REVUE [romeniʃe revu], publicatie periodica, aparuta intre 1855 si 1904 la Budapesta, Viena si Sibiu sub conducerea lui C. Diaconovici (din 1894 „Romanische Jahrbucher”). A publicat articole si studii privind istoria politica si culturala a romanilor, mai ales a celor din Transilvania.

ANALE f. pl. 1) Lucrare cu caracter istoric in care evenimentele sunt consemnate an de an; letopiset; cronica. 2) publicatie stiintifica periodica. /<lat., fr. annales

ANALE s.f.pl. 1. Scriere cu caracter istoric in care evenimentele sunt povestite an de an. V. cronica. 2. publicatie stiintifica periodica. V. anuar. [Cf. lat., fr. annales].

ANALE s. f. pl. 1. scriere istorica in care evenimentele sunt consemnate an de an. 2. publicatie stiintifica periodica. (< fr., lat. annales)

ANALE s. f. pl. 1. Scriere istorica in care sunt inregistrate an cu an intamplarile importante din viata unui popor, a unui oras, a unei familii (v. cronica, letopiset); p. ext. istorie a unui popor. Analele de la Bistrita. 2. publicatie stiintifica periodica. Analele romano-sovietice. – Fr. annales (lat. lit. annales).

CENACLU, cenacluri, s. n. Grup de literati, de artisti etc. legati prin afinitati estetice, temperamentale, care au aspiratii, program estetic comun, uneori o publicatie proprie. ♦ Reunire periodica a unui asemenea grup. [Pl. si: cenacle] – Din fr. cenacle, lat. cenaculum.

PRESA, prese, s. f. I. Dispozitiv, unealta, masina cu care se executa operatia de presare a unui material, obiect. ♦ Spec. Masina tipografica simpla care tipareste prin presarea hartiei pe un zat acoperit de cerneala. II. Totalitatea publicatiilor cotidiene si periodice (ziare, reviste etc.) folosite ca mijloace de informare, de educare etc. a publicului. ♦ Activitatea sau profesiunea de gazetar, de publicist; gazetarie, publicistica. ♦ (Concr.) Gazetari, ziaristi. ♦ Expr. A avea presa buna (sau proasta) = a se bucura de o apreciere buna (sau rea), a avea o reputatie buna (sau proasta). – Din fr. presse.

publicatIE s. organ, periodic, (rar) foaie, (inv.) publicare. (O ~ de mare tiraj.)

NOTA¹ ~e f. 1) Text scris, continand un scurt comentariu; insemnare; remarca. ◊ ~e marginale insemnari facute pe marginea unui text tiparit (sau a unui manuscris). A lua ~ de ceva a) a lua cunostinta de ceva; b) a tine seama de ceva; a retine. ~e de calatorie (sau de drum) insemnari referitoare la impresiile culese dintr-o calatorie. ~ explicativa anexa la o carte, continand explicatii referitoare la continutul acesteia. ~ de plata hartie oficiala, in care este indicata suma ce urmeaza sa fie achitata. 2) la pl. v. NOTITA. ◊ A lua ~e a face insemnari; a conspecta. 3) Mentiune dintr-un sistem conventional de cifre, care serveste pentru aprecierea cunostintelor elevi-lor si studentilor. 4) Scurta informatie publi-cata in presa periodica. 5) Adresare diploma-tica a guvernului unui stat catre guvernul altui stat. ~ de protest. 6) Semn distinctiv; nuanta caracteristica. ~ de umor. /<fr. note, lat., it. nota

GERANT, -A s. m. f. cel care gereaza o functie, o intreprindere etc. ♦ ~ al unei publicatii = responsabil de informatiile publicate intr-un periodic. (< fr. gerant)

CALENDAR, calendare, s. n. 1. Indicator sistematic (in forma de carte, agenda sau tablou) al succesiunii lunilor si zilelor unui an. ◊ Expr. A face (cuiva) capul calendar = a zapaci (pe cineva), spunandu-i foarte multe lucruri. A se uita ca mata-n calendar = a privi (la ceva) fara a pricepe nimic. 2. Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 3. publicatie, almanah, magazin cu caracter stiintific-literar. [Var.: (pop.) calindar s. n.] – It. calendario (lat. lit. calendarium).

ALBINA ROMANEASCA, gazeta politico-literara, primul periodic in limba romana, publicat in Moldova. A aparut la Iasi, bisaptaminal, cu intreruperi, intre 1829 si 1850. Proprietar si editor: Gh. Asachi.

ACTA s. n. pl. 1. colectie de documente, registre etc. 2. titlu al unor periodice, colectii de lucrari stiintifice publicate de o societate, de o institutie. (< lat. acta)

ACTA s.n.pl. 1. Colectie de documente, registre etc. privitoare la o anumita institutie, persoana sau problema. 2. Titlu al unor periodice sau colectii de lucrari stiintifice, publicate de o societate sau de o institutie. [< lat. acta].

OFICIAL, -A adj. 1. care emana de la guvern, de la o autoritate; publicat de o inalta autoritate. ♦ buletinul ~ = periodic in care se publica acte normative. ◊ (despre limba) propriu actelor, documentelor autoritatilor, ale statului. 2. care are caracter de lege; (p. ext.) declarat, fatis. 3. (fig.) rece, stereotip; solemn. (< fr. officiel, lat. officialis)

OFICIAL, -A adj. 1. Care emana de la guvern, de la o autoritate; declarat, publicat de o inalta autoritate. ◊ Buletinul oficial = periodic in care se publica legile, decretele etc. Marii Adunari Nationale, hotararile guvernului etc. ♦ In stilul, in maniera actelor, a documentelor autoritatilor, ale statului. 2. Care are caracter legal. 3. (Fig.) Rece, stapanit; stereotip, formal. [Var. ofitial, -a adj. / cf. fr. officiel, lat. officialis].

periodic adj., s. 1. adj. v. ciclic. 2. adj. regulat, sistematic. (Controale ~.) 3. s. v. publicatie.

COLABORA vb. I. intr. 1. A lucra, a participa la infaptuirea unei actiuni, la elaborarea unei publicatii, a unei opere comune etc. 2. A publica o lucrare intr-un periodic, intr-o culegere. [Cf. fr. collaborer, lat. collaborare < cum – cu, laborare – a lucra].

publicatie, publicatii, s. f. Faptul de a publica; (concr.) ceea ce se tipareste, se afiseaza; (in special) tiparitura cu aparitie periodica. – Din fr. publication, lat. publicatio.

BIBLIOTECA, biblioteci, s. f. 1. Dulap sau mobila speciala cu rafturi de tinut carti. 2. Incapere, sala in care se pastreaza si se citesc cartile. 3. Colectie de carti, periodice, foi volante, imprimate etc. ♦ Institutie care colectioneaza carti, periodice etc. spre a le pune in mod organizat la dispozitia cititorilor. 4. Nume dat unei serii de carti care prezinta caractere comune si sunt publicate de aceeasi editura. – Din fr. bibliotheque, lat. bibliotheca.

periodic ~ca (~ci, ~ce) si adverbial 1) Care tine de o perioada; propriu unei perioade. 2) Care se reproduce regulat la anumite intervale de timp; ciclic. ◊ publicatie ~ca publicatie care apare la intervale egale de timp. Sistem ~ sistem de clasificare a elementelor chimice dupa proprietatile lor fundamentale. Tabel ~ tabel in care figureaza elementele chimice in conformitate cu sistemul periodic. [Sil. ri-o-] /<lat. periodicus, ngr. periodikos, fr. periodique

periodic, -A adj. I. care revine, se repeta cu regularitate la anumite perioade o (mat.) functie ~a = functie care admite o perioada (5). II. adj., s. n. (publicatie) care apare la intervale de timp fixe. (< fr. periodique, lat. periodicus, gr. periodikos)

CALENDAR, calendare, s. n. 1. Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 2. Indicator sistematic (in forma de carte, agenda sau tablou) al succesiunii lunilor si zilelor unui an. ◊ Expr. A face (cuiva) capul calendar = a zapaci (pe cineva), spunandu-i foarte multe lucruri. A se uita ca mata (sau ca pisica)-n calendar = a privi (la ceva) fara a pricepe nimic. 3. publicatie cu caracter variat, care apare o data pe an, cuprinzand cronologia zilelor anului si diverse materiale cu caracter informativ, beletristic, stiintific etc. [Var.: (pop.) calindar s. n.] – Din lat. calendarium.

CALENDAR ~e n. 1) Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile, avand la baza diferite fenomene periodice legate de miscarea corpurilor ceresti. ~ iulian. ~ gregorian. ◊ ~ solar calendar bazat pe durata anului tropic. 2) Indicator (carte, agenda etc.) al succesiunii lunilor, saptamanilor si zilelor unui an. ~ de birou. ~ de perete. ◊ A se uita ca mata (sau ca pisica)-n ~ a se uita la ceva fara sa priceapa nimic. A face cuiva capul ~ a supraincarca pe cineva cu informatii inutile. 3) publicatie anuala cuprinzand cronologia zilelor anului si informatii cu caracter enciclopedic. /<lat. calendarium

EDITIE, editii, s. f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere tiparite prin folosirea aceluiasi zat tipografic. * Editie speciala = tiraj suplimentar al unui ziar publicat in afara periodicitatii lui obisnuite, cu prilejul unui eveniment important, al unei sarbatori etc. Editie critica = editie a unui text (vechi, clasic etc.) stabilit prin compararea variantelor si insotit de comentarii si de aparatul critic necesar. Editie definitiva = editie al carei text a fost vazut de autor si considerat ca definitiv. 2. Versiune. 3.Competitie sportiva care face parte dintr-o serie periodica, stabila. [Var.: editiune s. f.] – Din fr. edition, lat. editio, -onis.

EDITIE s.f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere, ale unei lucrari publicate o data si la care s-a folosit acelasi zat tipografic. ◊ Editie critica = editie comentata a unui text (mai ales clasic, vechi); editie definitiva = editie al carei text a fost vazut de autor si considerat ca definitiv; editie princeps v. princeps; editie speciala = editie suplimentara a unui ziar, a carei aparitie a fost determinata de un eveniment insemnat. ♦ Versiune. 2. Serie de intreceri sportive care se repeta periodic. [Gen. -iei, var. editiune s.f. / cf. fr. edition, it. edizione, lat. editio].

COLEGIU s. n. 1. (in Roma antica) grup (de cel putin trei persoane) insarcinat cu o anumita functie publica. 2. organ de conducere colectiva si de indrumare a unui periodic, a unei lucrari, carti etc., a unei intreprinderi sau institutii. 3. corp sau asociatie a unor persoane care au aceeasi profesie sau aceeasi demnitate. ◊ (jur.; in unele tari) colectiv de judecatori in cadrul organizarii interne a instantei supreme sau cu atributii speciale pe langa unele organe de jurisdictie. ♦ ~ de avocati = colectiv al avocatilor dintr-o unitate administrativ-teritoriala. 4. ~ de partid = organ care controleaza modul in care se respecta prevederile statutului cu privire la disciplina si morala de partid etc. 5. (in trecut) categorie electorala care ingloba cetatenii cu aceeasi avere sau cu acelasi rang social. 6. institutie de invatamant public asemanatoare liceului, cu o organizare speciala. 7. ~ de redactie = organ consultativ pe langa redactorul-sef al unei publicatii; comitet de redactie. (< lat. collegium, fr. college)