STIGMATIZA, stigmatizez, vb. I. Tranz. 1. A arunca asupra cuiva sau a ceva dispretul public, a condamna cu toata severitatea; a infiera, a dezonora. 2. (Inv.) A aplica (cu fierul rosu) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincventilor. – Din fr. stigmatiser.

BLAM, blamuri, s. n. Dezaprobare, condamnare publica a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobari. – Din fr. blame.

BLAM s. n. dezaprobare, condamnare publica; oprobriu; sanctiune; avertisment. (< fr. blame)

INFAMIE, infamii, s. f. Caracterul a ceea ce este infam; (concr.) fapta sau vorba infama; ticalosie, josnicie, marsavie. ◊ Expr. A tintui (sau a pune pe cineva) la stalpul infamiei = a supune (pe cineva) oprobriului public; a condamna, a infiera (pe cineva). – Din fr. infamie, lat. infamia.

STALP ~i m. 1) Element de constructie, lung si gros, din lemn, din metal sau din beton armat, care, pus vertical, serveste pentru a sustine ceva. ~ de gard. ~ de telegraf. ◊ A sta ~ a sta drept si nemiscat. ~ de cafenea se spune despre o persoana care isi petrece timpul mai mult prin cafenele. A pune (sau a tintui) la ~ul infamiei (sau rusinii) a condamna in public faptele urate ale cuiva. ~ de hotar stalp care indica o granita. 2) fig. Persoana care constituie un sprijin pentru cineva sau ceva. ~ii societatii. ◊ ~ul casei sustinatorul (capul) familiei. /<sl. stlupu

BLAMA, blamez, vb. I. Tranz. A dezaproba (in public); a condamna, a reproba. – Fr. blamer.

A BLAMA ~ez tranz. 1) A supune unui blam; a condamna in mod public; a stigmatiza; a infiera; a osandi. 2) A vorbi de rau; a calomnia, a cleveti; a huli; a ponosi; a detracta; a defaima. /<fr. blamer

A INFIERA ~ez tranz. 1) (animale) A insemna cu un fier rosu; a marca printr-o danga; a dangalui. ~ un manz. 2) fig. (persoane, fapte etc.) A condamna in mod public; a osandi; a stigmatiza; a blama. /in + fier

A OSANDI ~esc tranz. pop. 1) (persoane vinovate) A pedepsi printr-o hotarare judecatoreasca; a supune unei osande; a condamna. 2) (fapte, spuse reprobabile) A condamna in mod public; a stigmatiza; a blama; a infiera. 3) (persoane) A face sa se osandeasca. /<sl. osonditi

A STIGMATIZA ~ez tranz. 1) inv. (sclavi sau infractori) A marca printr-un stigmat; a insemna cu un fier rosu. 2) fig. (persoane, fapte, spuse reprobabile) A condamna in mod public; a osandi; a infiera; a blama. ~ o tradare. /<fr. stigmatiser

A VESTEJI ~esc tranz. 1) A face sa se vestejeasca. 2) fig. (persoane) A condamna in mod public; a osandi; a stigmatiza; a blama; a infiera. /Din vested

BLAMA vb. tr. a condamna, a dezaproba, a reproba (public). (< fr. blamer)

PROSCRIE vb. III. tr 1. (La romani) A condamna la moarte fara forme judiciare, publicand pe o lista speciala numele celui osandit. 2. A indeparta in mod fortat din patrie; a exila. ♦ A scoate de sub scutul legilor; a prigoni. 3. A interzice, a opri (o carte etc.). [Cf. fr. proscrire, lat. proscribere].

ROGERS [rodʒərz], John (1500-1555), prelat englez. Editor (1537) al primei „Biblii” complete in limba engleza, folosind traducerile lui W. Tyndale si M. Coverdale, pe care a publicat-o sub pseudonimul Thomas Matthew. condamnat la moarte ca eretic din ordinul reginei Maria I Tudor.

INFIERA, infierez, vb. I. Tranz. 1. A insemna un animal cu ajutorul fierului inrosit. 2. Fig. A condamna cu toata severitatea, a osandi in public; a stigmatiza. – In + fier.

BLAMA vb. I. tr. A condamna; a defaima; a dezaproba, a reproba (public) o persoana, un fapt etc. [P.i. -mez. / < fr. blamer].

POLLICE VERSO (lat.) cu degetul mare in jos – Gest prin care publicul cerea uciderea gladiatorului invins in lupta, condamnare definitiva a cuiva.

OPROBRIU n. Dispret prin care societatea condamna faptele nedemne sau persoanele care le comit. ~ public. A arunca ~l asupra cuiva. [Sil. -pro-briu] /<fr. opprobre, lat. opprobrium

PROSCRIE, proscriu, vb. III. Tranz. 1. (In Roma antica) A condamna la moarte (pentru infractiuni politice) fara forme judiciare, publicand pe o lista numele celui osandit. 2. A lua masuri represive (privative de libertate) impotriva cuiva, in special pentru motive politice; a indeparta in mod fortat o persoana din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (dupa scrie).

ROMAN, Alexandru (1826-1885, n. Auseu, jud. Bihor), ziarist si om politic roman. Acad. (1866), prof. univ. la Budapesta. Unul dintre conducatorii luptei politice a romanilor transilvaneni. Deputat in parlamentul ungar. A editat la Budapesta ziarele romanesti „Concordia” (1861-1866) si „Federatiunea” (1868-1876), unde a publicat „Pronunciamentul de la Blaj”, pentru care a fost condamnat la inchisoare de autoritatile ungare.

ESAFOD, esafoduri, s. n. Platforma construita in evul mediu in piete publice, pe care erau executati condamnatii la moarte; p. ext. condamnare la moarte, mai ales prin taierea capului. [Pl. si: esafoade] – Din fr. echafaud.

DAMNAT, -A adj. 1. condamnat la chinurile infernului. 2. blestemat, reprobat, care si-a atras oprobriul public. (< fr. damne, lat. damnatus)

ESAFOD s. n. platforma ridicata intr-o piata publica pentru executia condamnatilor la moarte in unele tari; (p. ext.) condamnare la moarte (prin taierea capului). (< fr. echafaud)

DAMNAT, -A adj. (Liv.) condamnat la chinurile infernului. ♦ Blestemat, reprobat, care si-a atras oprobriul opiniei publice, al societatii. [Cf. lat. damnatus].

ESAFOD s.n. Platforma ridicata intr-o piata publica pentru executia in unele tari a condamnatilor la moarte; (p. ext.) condamnare la moarte (mai ales prin taierea capului). [Pl. -oduri, -oade. / < fr. echafaud].

OSSIETZKY [osi:etski], Carl von (1889-1938), publicist german. In saptamanalul politic-cultural „Die Weltbuhne”, pe care l-a condus (din 1927), s-a pronuntat pentru pacifism, condamnand militarizarea tarii. Intre 1933 si 1936, a fost internat succesiv in diverse lagare de concentrare. Grav bolnav, a fost eliberat in urma puternicelor proteste ale opiniei publice mondiale. Premiul Nobel pentru pace (1935).

DEZAPROBA vb. a blama, a condamna, a infiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sanctiona, (pop.) a osandi, (inv.) a mustra, a protesta, (fig.) a vesteji. (Opinia publica a ~ gestul lui necugetat.)