PSIHANALIZA s. (PSIH.) freudism, psihologie abisala.

PSIHOLOGIE s. 1. v. mentalitate. 2. psihologia limbajului v. psiholingvistica; psihologia lingvistica = psihologia limbajului; psihologie abisala v. psihanaliza; psihologie animala v. zoopsihologie; psihologie fiziologica v. psihofiziologie.

ARHETIP s. n. 1. (fil.; la Platon) modelul prim, initial, ideal al obiectelor sensibile, considerate ca reprezentari imperfecte si copii ale sale. ◊ fiecare din modulii ancestrali universali ai intuitiei si intelectului care apar, potrivit psihologiei abisale, in vis si in mituri. 2. tip originar, prim. 3. original (manuscris, opera) dupa care se fac reproduceri. (< fr. archetype, lat. archetypum)

JUNG [juŋ], Carl Gustav (1875-1961), psihiatru si psiholog Elvetia. Prof. univ. la Zurich si Basel. Unul dintre intemeietorii psihologiei abisale. Initial, adept al psihanalizei lui Freud, caruia i-a devenit discipol si colaborator; dezamagit de aspectul instinctual al ideilor acestuia, a infiintat o noua scoala de psihologie analitica. A fundat (1948) la Zurich institutul care-i poarta numele. Cea mai importanta contributie a sa este teoria despre inconstientul colectiv generator de arhetipuri („Psihologia inconstientului”, „Teoria psihanalitica”), care l-a condus la explorarea universului viselor, miturilor, a basmelor, doctrinelor ezoterice, alchimiei, a unor fenomene precum farfuriile zburatoare etc., in care produsele inconstientului colectiv: arhetipurile, imaginile, simbolurile se regasesc ca teme („Metamorfoza sufletului si simbolurile”). A propus o descriere a tipurilor psihologice pornind de la perechea introversie/extroversie („Tipuri psihologice”, „psihologie si religie”, „psihologie si alchimie”).