NEUROSTIINTE (dupa fr. neurasciences) s. f. pl. Termen aparut la inceputul anului 1970, care defineste ansamblul stiintelor creierului (neurobiologia, psihofiziologia, psihobiologia, neuroetologia, neuropsihologia, neurofilozofia etc.). Termenul releva tendinta de integrare a demersurilor din domeniu, mai pronuntata in S.U.A. decat in Europa. Este in curs de dezvoltare curentul n. cognitive, care incearca sa coordoneze ori sa integreze psihofiziologia, psihobiologia si neurobiologia cu psihologia cognitiva.

cognitiv, -A (‹ fr.) adj. Referitor la cunoastere, la capacitatile si mecanismele invatarii si accederii la cunostinte. ◊ (PSIH.) psihologie c. = disciplina situata la intersectia biologiei, psihologiei, lingvisticii si informaticii, avind ca obiect mecanismele gindirii prin intermediul carora are loc cunoasterea, de la perceptie la rationament logic. ◊ Teste cognitive = probe psihometrice administrate subiectilor in vederea evaluarii nivelului de cunostinte (ex.: teste de cunostinte tehnice aplicate in vederea selectiei profesionale). ◊ (LOG.) Propozitii cognitive = propozitii care redau cunostinte sau informatii despre proprietatile unor obiecte (propozitii de predicatie) sau despre relatiile dintre anumite obiecte (propozitii de relatie).